170 matches
-
Square. Stăm aici de-o săptămînă. Tocmai s-a dus să stea de vorbă cu un gardian, și eu m-am folosit de pretextul ăsta să stau puțin. Helen știa că tatăl Juliei este arhitect. Făcea o evaluare a clădirilor bombardate, și Julia Îl ajuta. Dar Întotdeauna Își imaginase că lucrează la kilometri depărtare, În East End sau Într-un loc de genul ăsta. — Bryanston Square? repetă ea. Ce nostim! Merg pe-acolo tot timpul. — Chiar așa? Întrebă Julia. Se uitară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
iarbă. Julia trase o tulpină frîntă. — Natura care triumfă asupra războiului, zise ea, cu o voce radiofonică, pentru că despre asemenea lucruri scriau oamenii de la posturile de radio - despre o nouă varietate de floare sălbatică pe care o depistaseră În locurile bombardate, despre noi specii de păsări și altele asemenea - ceea ce devenise groaznic de plicticos. Își sorbi ceaiul, apoi făcu o grimasă. — Dumnezeule, dar e oribil. Scoase un pachet de țigări și o brichetă. Nu te deranjează că fumez pe stradă? — Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
știu și eu? Întotdeauna expresia feței ei mi-a dat fiori. Ce crezi, Mickey? — E de treabă, zise Mickey scurt, uitîndu-se la Kay, pentru că știa mai multe decît Binkie. Face În continuare chestia aia, continuă Binkie, adică, mai vizitează casele bombardate? — Da, zise Helen. Mickey Își luă paharul și-și Îngustă ochii. — Ar trebui să Încerce o dată, murmură ea, să scoată pe careva de sub dărîmături. Kay rîse. Helen Își luă din nou paharul, de parcă n-ar fi cutezat să răspundă. — Fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
altele mai mici și le dădu copiilor să le țină În mînă, să le arunce sau să le calce În picioare. După ce gheața fu zdrobită, se transformă Într-o pulbere albă, la fel ca pulberea de sticlă dintr-un loc bombardat. Helen stătea unde o lăsase Kay, și o urmărea. Își ținea În continuare mîinile Înmănușate În buzunare, și gulerul paltonului ridicat. Pe cap avea o căciulă lejeră din lînă, ca o beretă scoțiană cu pompon, trasă bine pe frunte. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Toată lumea zice că-i recunoscătoare că n-au atins St Paul’s - dar, nu știu, pe mine mă trec fiorii. — Nu cred că-ți dorești să fi fost bombardată? Îi zise Helen uitîndu-se la ea. — Aș prefera să fie ea bombardată și nu o familie din Croydon sau Bethnal Green. În tot acest timp stă aici, nu, nu ca o țestoasă, ca un drapel al Angliei sau ca fraza aceea a lui Churchill, „Anglia poate suporta“, sau chestii de genul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fuseseră reparate de-atunci, altele erau Încă folosite, dar la această oră și, mai cu seamă, sîmbătă seara nu puteai spune În ce stare se află, de fapt; toate arătau fantomatic - și-ți dădeau sentimentul de pămînt sterp, de loc bombardat, unde clădirile fuseseră complet distruse. Dacă străzile din jurul zonei Ludgate Circus erau liniștite, aici păreau total părăsite. Din cînd În cînd, Însă, se auzea jos, sub troturarele sparte, huruitul metroului; de parcă turme Întregi de vietăți nemulțumite se aruncau prin canalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
întorsese din drum, dar nu înainte să-i lase un semn al treceri ei. Brusc, aproape palpabil, în fața ochilor lui se formează diferite imagini ce se amestecă vălmășit, nehotărâte. Călăreți ce atacă sălbatec, scoțând chiote ascuțite, neomenești, taigaua pârjolită, răvășită, bombardată, întinsă până dincolo de zarea înlănțuită în flăcări, roiuri de muște mari, verzi, cu aripi cenușii, ce roiesc haotic deasupra morților, invadând cu larvele lor carnea putredă, un camarad necunoscut care bea apă dintr-o baltă unde plutește cadavrul în descompunere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Tănase, pe care de altfel am mai văzut-o la Expoziția Mondială de la Paris, din 1938. Cântecul ei despre blestemul dragostei " Cine iubește și lasă" și mai ales Ciuleandra le socotesc adevărate capodopere. Mașina încetinește din cauza unui tronson de șosea bombardat care fusese reparat prost. Ținta călătoriei lor se apropie. Pe stânga drumului, obturând neregulat zarea, se fac văzute primele case răzlețe ale unui sat din apropierea capitalei. Brusc, sunt copleșiți de zgomotul puternic al unor avioane. În acea clipă, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
abonații asupra modificărilor de pe site, informația fiind apoi transmisă unei largi audiențe, procedeu denumit „sindicare”. Acesta ajută mult în self-management, permițând o bună modalitate de gestionare a datelor în timp real, fără prea mult consum de timp și energie, adulții bombardați informațional având nevoie să fie permanent la curent cu noutățile, chiar dacă dispun de timp relativ limitat de informare. Agregatoarele RSS pot fi programe independente bazate pe Web sau pot fi browsere sau chiar programe-client pentru poșta electronică. Informația din fișierele
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
abonații asupra modificărilor de pe site, informația fiind apoi transmisă unei largi audiențe, procedeu denumit „sindicare”. Acesta ajută mult în self-management, permițând o bună modalitate de gestionare a datelor în timp real, fără prea mult consum de timp și energie, adulții bombardați informațional având nevoie să fie permanent la curent cu noutățile, chiar dacă dispun de timp relativ limitat de informare. Agregatoarele RSS pot fi programe independente bazate pe Web sau pot fi browsere sau chiar programe-client pentru poșta electronică. Informația din fișierele
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
erau mari. Mi-a mai dat niște pâine, nu știu ce mi-a mai dat și m-am dus Înapoi. Ce bucuros eram că aveam pufoaica aia! O purta și tata, la lucru, că Îi ducea la lucru afară. Erau niște clădiri bombardate, se duceau și curățau În jurul lor, demolau ce-a mai rămas. Și m-am dus la ea tot așa Îmbrăcat și ea s-a apucat și a tăiat mânecile la pufoaica aia după mărimea mea, săraca. Mi-a cusut cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
au căzut În apă sau mai știu eu ce... Însă cea mai mare parte din lucruri ne-au rămas. Și am ajuns la Moghilău... Ne-au debarcat și ne-au adăpostit, tot așa, Într-o clădire la fel fără acoperiș, bombardată, de curgea apa peste noi. Eu știu că am făcut un panariciu și stăteam pe o cârpă și scoteam apa... Acolo cred că iar am stat o zi, după care ne-au gonit mai departe - nu ne-au lăsat să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ghetoul, și trebuia până seara să părăsim acele locuri unde nu era voie să stai, că altfel te Împușca... Și tata și cu soră-sa au plecat până În orășel și au reușit să convingă o proprietăreasă, care avea casa jumătate bombardată și jumătate locuită de ea și Încă două familii; ea locuia cu fiică-sa, un copil mic de la primul soț, și cu Încă un copil, tot de la prima căsătorie. Ea n-a vrut să ne primească, dar convingând-o că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
făceați? Erați singur, fără nici un apropiat, fără neamuri... Nu eram cu familia, eram cu prieteni, cu foști colegi de școală. Munca de acolo consta În construcția unor clădiri pentru cei rămași pe drumuri În urma bombardamentelor. Atunci Germania era foarte puternic bombardată: orașele mari, München, care era cel mai aproape, era În ruine și multă lume rămăsese fără locuințe. Noi construiam acolo cu viteză foarte mare locuințe simple, ca să aibă oamenii unde să stea. Era iarnă, noiembrie... N-am stat mult aici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În cămăruțele alea pentru frânat de la capătul vagonului. Nu era prea bine pentru ei. Era și nasol, nu aveai nici cum să te odihnești acolo. Ți-am mai spus, Leipzig are o gară enormă care În mare parte era deja bombardată... Am auzit vorbind, de data asta doi feroviari nemți, amândoi bătrâni, care spuneau: „Ai auzit, au debarcat americanii”. Nu numai americanii au debarcat, dar pentru ei importanți erau americanii. În Normandia. Așa mi-am dat seama când a fost debarcarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă, ci temeți-vă mai curând de acela care poate și sufletul și trupul să-l arunce în gheenă” (Evanghelia după Matei). VIRGIL MAXIM Cuvânt pentru o mare pledoarie Opinia publică românească, bombardată decenii în șir cu un noian de minciuni și denigrări privind Mișcarea Legionară, nu a avut posibilitatea să cunoască adevărul. Timp de 50 de ani legionarii nu au avut dreptul la replică. Acum a sosit ora adevărului. Ultimii martori direcți
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ai reușit și tu să mă impresionezi. — Începutul unui lucru măreț, continuă Peregrine. Piesele le vom scrie noi înșine, iar localnicii le vor interpreta. Irlandezii sunt actori înnăscuți, și există acolo un mic teatru delicios care a fost numai puțin bombardat... — Nu vă iau peste picior, am răspuns. Socotesc că sunteți plini de curaj, amândoi. Vă doresc mult succes. Nu, nu mai vreau șampanie, mulțumesc, și așa simt c-am început să mă îmbăt. — Charles n-a ținut niciodată la băutură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
decembrie -13°R, senin. Înainte de amiază Stolojan, apoi Sturdza. Brătianu încă bolnav. Brialemont a căzut și trebuie să stea la pat. Orele 2-4½ la trageri asupra turelei germane (Grassow), văzut rezultatele la amândouă, cea franceză este puternic avariată, cealaltă bine bombardată. Amarnic de frig. Ora 5 înapoi. Stöhr aici. Seara cu Elisabeta, piquet, scris. Marți, 17/29 decembrie. Ziua de naștere a Elisabetei. Ora 9 dejunat, cadouri. Elisabeta vioaie, doar ceva dureri. Nu primește pe nimeni, deoarece e prea obositor. Ora
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
facturi la creație. Că ieșea mai ieftin cu un Bamboo și o nară de "albă ca zăpada" pe zi! 29 ianuarie 2010 După frigul usturător de minus 30 de grade și atmosfera post cataclism care învăluie orașul nostru, cu șosele bombardate și cu taxe mai ucigătoare decât minele antipersonal, venirea Antichristului nu putea fi mai bine prevestită de cum s-a întâmplat să o trăiesc eu, împreună cu familia, joi, 29 ianuarie 2010, începând cu ora 14.00, în Tătărași. Revenind relaxat de la
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
începutul anului 1990 puteam crede că ea va deveni o componentă principală a legăturii Marea Nordului-Marea Neagră, structurând în diagonală întreg spațiul european, deoarece marile șantiere germane ale deceniului 1980 erau finalizate iar conexiunea Rin-Dunăre devenise operațională. Războiul iugoslav, podurile bombardate și vapoarele scufundate au făcut-o însă impracticabilă vreme de peste 15 ani. Cu toată această criză geopolitică ce afecta atunci întreaga Europă produsele occidentale au invadat rapid piețele estice, spre beneficiul aproape exclusiv al statelor occidentale. Fără îndoială că, pe parcursul
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
împotriva U.R.S.S. și a unuia din supușii săi fideli, România”. Cea mai plauzibilă explicație este că Gr. Bratu știa de la ginerele său, sublocotenentul St. Gh. Cincă, despre disidenta lui Tito. El își atenționează auditoriul că țara noastră va fi bombardata de americani, procedându-se la înlăturarea regimului comunist. O altă manifestare depistată în documentarea noastră datează din 2 iulie 1950, cănd Gh. Șasa, reprezentând Comitetului pentru Răspândirea Științei și Culturii din București, a ținut la Târgu-Jiu conferință „Clica lui Tito
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
puțin de la un continent la altul 1. Dacă am putea "călători în timp", am vedea orașe dispărute, înghițite de ape, de nisipuri, orașe acoperite de cenușă sau sufocate de junglă; am vedea orașe martirizate, orașe "șterse" de pe fața pământului, orașe bombardate, în ruină... Cu toate acestea, "sistemul urban" rezistă, cu orașe care se nasc, cresc, prosperă, dar și cu orașe care se îneacă în marasm pe zi ce trece... Orașul este ca ființa vie: trăiește, crește, "se îmbracă de sărbătoare", suferă
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
către o densitate scăzută și descentralitate: Max Taut, Hubert Hoffmann, Hans Sharoun (ale căror planuri nu au fost niciodată puse În practică), sau Van den Broek & Bakema În Rotterdam, care au construit un centru complet nou, pe ruinele celui vechi, bombardat. Firește că, față de obstacolele și distrugerile provocate de crizele economice și de război, poate părea absurd că mult mai multe orașe Încep să se contracte În perioada posteblică, În pofida creșterii stabilității politice și economice. Cu toate acestea, În acest moment
Polarităţile arhitecturi by Ilinca PĂUN (CONSTANTINESCU) () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92982]
-
care fusese bombardată de aviația rusă, ca timp de două săptămâni să ne ocupăm de prinderea nemților care, eventual, s-ar fi salvat și s au ascuns în pădure. Pădurea de brazi din jurul localității luate sub observație fusese și ea bombardată, copacii, care aveau o grosime de 30-50 cm. circonferință, rămăseseră ca niște haragi pe care îi întrebuințăm noi la fasole, mai mare jalea, ne plângeau inimile. Spre seară am ajuns în localitate. Casele toate erau distruse, rămăsese doar un foișor
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
descopereau pe mulți dintre refugiați. Așa că multe trenuri cu refugiați au ajuns în Kazahstan și în Extremul Orient, în Kamciatka. V-am povestit faptele văzute de un copil de șase ani și știu că a fost mare jale: trenuri întregi bombardate, drumurile pline de refugiați. Cu toate greutățile am răzbit. Mulți am învățat la licee și universități, alții în școli de meserii. Ne ajutam între noi. Refugiații care au ocupat posturi de conducere încadrau cu prioritate refugiați. Cunosc cazuri în care
AMINTIRI DIN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Viorel Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1694]