441 matches
-
Cât umor comprehensiv și ce alchimie de stări contradictorii! Închipuiți-vă un cocktail de mahala bucureșteană cu Mateiu Caragiale, Eugen Barbu și Miron Radu Paraschivescu, peste care se toarnă histrionismul logoreic, tandru, hachițos, percutant al unui Paul Georgescu, plus ironia bonomă, multietajată și egofilă din autoficțiunile lui Radu Cosașu, totul îndoit cu bufonade, gustul deriziunii și incontinență pitoresc-narativă ca la Ion D. Sârbu - și veți absorbi numaidecât pagina lui Niculae Gheran. Tot un creuzet fabulos era și mahalaua Moșilor, cu Oborul
Niculae Gheran () [Corola-website/Science/315585_a_316914]
-
nostru am avut cel puțin trei spirite acide: unul a fost Cornel Regman, altul a fost Ion D. Sârbu și altul Radu Stanca. Fiecare, în măsuri diferite, având fiecare măsura lui și având fiecare, ca să zic așa, acidulația lui. Regman, bonom, sfătos, ironic, tot timpul batjocoritor; Sârbu, dotat cu o ironie și cu un sarcasm nemaipomenite, de o anumită cruzime, care nu ierta nimic; iar Stanca, absolut plutind în sfere foarte înalte, vesel întotdeauna, extrem de spiritual, întotdeauna cu o vastă problematică
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
ca moto: "Jocul ideilor e jocul ielelor": Despre dramaturgia lui Camil Petrescu, G. Călinescu ("Op.cit"., p.292) scrie: "Cea mai profundă operă [în dramaturgie] este "Danton"..." Despre personajul Danton, construit de Camil, G. Călinescu afirmă: "Danton e un burghez bonom, soț bun, politician ferm, fără șovăiri sentimentale, disprețuind formalismele și paperaseria, suflet suav în intimitate, tată de familie fără puritanism...". Articole biografice Interviuri
Camil Petrescu () [Corola-website/Science/297554_a_298883]
-
principalul dușman al carierei literare e tocmai candoarea, și anume prin efectele ei colaterale, în număr de patru : 1) duioșia. Alex Ștefănescu nu poate fi grav în sens metafizic, ci patetic moderat, fiind un sentimental de coardă blîndă, un malac bonom încasînd trădări tocmai de la ființe pe care le socotea definitiv apropiate. Duioșia îl face incapabil de cruzimi menite a-i pune brutal la punct pe cei care i-au înșelat așteptările; 2) generozitatea, care de fapt e o formă de
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
al carității, spre a ilustra ironic axioma conflictului dintre individ și societate: mecanismul argumentației e căznit și ostentativ, dar atitudinea mentală arată plăcerea de a răstălmăci, de a întoarce pe dos o normă morală acceptată social. Pe deasupra, Creangă e un bonom zdravăn și pus pe șotii, care se îmbată la tot pasul de materialitatea solidă a lucrurilor, ca și de cea a vorbelor. Consubstanțialitatea lui cu Rabelais le-a bătut la ochi lui Nicolae Iorga întîi, lui George Călinescu și altora
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]
-
cotidiană, dar întorcându-se și asupra autoarei înseși. Date personale și fantezii trec într-o scriitură fără ornamente, care înregistrează traiul unei familii obișnuite așa cum arată în fața neamurilor (din casă și de aiurea), toți și toate găsind înțelegerea ironică și bonomă a unei naratoare cu o privire acută și intuitivă. Eu și tata facem sport (1986) continuă poveștile de familie în aceeași tonalitate robustă, autoarea realizând un fel de fotografii-instantanee, conturate cu ironie simpatică și tehnici fără pretenții. Un jurnal, pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288021_a_289350]
-
astea?'' Îi zîmbii: "Ba nu, sânt bune". Bea un pahar de țuică!... Ia hai noroc", spuse ea dîndu-și seama că trebuia să se ciocnească și în cinstea mea și ciocni cu mine, eu cu vecinii, indivizi sbanghii, solizi, fălcoși, dar bonomi, nu ciocnii însă cu unul roșcat, care îmi aruncă o privire rapidă și disprețuitoare și tot atât de rapid îl evitai și eu, mă întinsei peste masă și doar ridicai mâna cu paharul spre cineva mai binevoitor care mă observa demult... Băurăm
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dom' general?" "Opt ani!" Nu era de mirare. Se începea de la trei până spre zece, șaisprezece... Poetul, un ins înalt ca o prăjină, semănând cu o barză, bucureștean, avea parcă tot timpul un surâs sarcastic pe buze, dar un sarcasm bonom sau mai bine zis boem, ca și când nu putea uita cafenelele și viața literară din care fusese smuls fiindcă fusese prieten cu doi critici țărăniști care îl cultivau. "Aiurea! îmi spuse el, ei sânt liberi și pe mine m-au închis
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
realitate șeful (era chiar șef al celui mai mare spital din orașul nostru) obținea locuri prin telefon. Pentru plăcerea farsei însă ne târâse pe toți pe la toate hotelurile, ultimul fiind Postăvarul, cel mai luxos, unde continuase să joace cu recepționerul bonoma lui glumă. După o săptămână petrecută printre bolnavi, vindecând sau iscălind certificate de deces, marele diagnostician (căci era vestit prin asta, veneau la el bolnavi și de prin țările vecine) se distra în felul acesta inocent, care ar fi părut
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-vă comozi și coborâți la masă. Astăzi sînteți invitații mei!" "Vă mulțumim, zise Suzy, sînteți foarte drăguț... Cred și eu, îmi șopti apoi pe scări, e ușor să fii drăguț când nu mai știi ce să faci cu banii... Așa bonom cum îl vezi... Îți spun eu mai tîrziu..." Camerele noastre erau alăturate, dădeau spre munte, acel masiv opus parcă lanțului Carpaților, de un verde dens, cu prăpăstii albe de zăpadă. Când intrai mă întîmpinară, venind dintr-un hău, reverberațiile violente
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Tineretul liber”, „Pagini bucovinene”, „Bucovina literară”, „Arca”, „Hyperion”, „Euphorion”, „Poesis”, „Apostrof”, „Contrapunct”, „Familia” ș.a. Din 1997 susține câțiva ani cronica literară în cotidianul „Bună ziua, Brașov”. Poezia lui P. cultivă o anume delicatețe ce răzbate din banalul cotidian, relevată cu umor bonom într-o notație finală a fiecărei compoziții, ca o mică surpriză, după câteva rânduri cizelate tocmai pentru a exprima maxima simplitate de înțeles. Giuseppe Ungaretti ar putea fi un model al acestei maniere, la fel de bine și tehnica japoneză a notației
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288826_a_290155]
-
cărții și un punct terminus al orientării. Ca autor de proză, P. publică și o scriere postmodernistă, Cel mai mare roman al tuturor timpurilor (2002). Începutul e un joc dramatizat, cu dialoguri mucalite, ironice, antilivrești, demitizatoare de canoane literare, în bonom răspăr cu tot. În fapt, ar fi o încercare de teatru absurd înregistrată de autor, ceea ce apoi se transformă într-o narațiune cu un plan de roman axat pe amintiri: profesori și prieteni din studenție, nume și personaje reale. Dialogul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288826_a_290155]
-
Lovinescu. Portretul criticului se găsește la polul opus aceluia minimalizant ce i-l schițează Petre Comarnescu: ,Domnul Lovinescu e un om cu suflet mare, nobil, cu toate că e vanitos și cam lăudăros, ca orice literat, conștient de valoarea lui. E sensibil, bonom, afectuos, onest, blajin". Dintre prietenii lui Pericle Martinescu făceau parte Anton Holban, pe care-l socotea ca pe un frate, Eugen Ionescu, Edgar Papu, ,cel mai simpatic dintre toți". La 17 mai 1940, consemnează moartea lui Nae Ionescu. Descrie înmormântarea
Un jurnal sentimental și politic by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10743_a_12068]
-
multă ironie (sau uneori numai cu umor), luând în antrepriză viața măruntă, cotidiană, cu o erudiție egalată doar de relaxarea din ton, pastișele lui Eco sunt, s-ar zice, un soi de vehicule (de lux!) între Academie și cafenea. Observațiile bonome, dar riguroase, hipnotic somnolente, necruțătoare totodată, "răcoresc" asemeni unei brize mediteraneene. Autorul nu sancționează - dezvăluie. E nevoie de vervă în concentrație pură pentru un asemenea echilibru pe sârmă, sau de un extraordinar temperament, nici vulcanic, nici concesiv - și frământat, și
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
pe această temă a publicat acum câțiva ani compozitorul și teoreticianul italian Nicola Sani), despre muzica în universitate și sistemul de predare al idiomului contemporan. Interesant în articolul său este aplombul cu care pune probleme fundamentale cu aerul cel mai bonom. De pildă, Puckette are un dar special al exprimărilor directe, clare, pline de sevă, pe care le „împachetează” într-un stil haios. Vorbind despre necesitatea existenței regulilor în cadrul unui sistem compozițional complex, el ajunge la următoarea exprimare: „regulile sunt un
DES-FOSILIZAREA (I) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12962_a_14287]
-
argumentația din structura miezului este atentă, fără scăpări, clară și concisă. Ostentativa obiectivitate prezintă uneori breșe care lasă să respire liber, vreme de cîteva rînduri, personalitatea autorului, opțiunile, convingerile. Zigu Ornea apără "românul" lui Caragiale (orășeanul) - "zeflemitor, ironic, sceptic, inteligent, bonom, acomodant, fără convingeri adînci, nemistic, petrecăreț, volubil" - în fața "românului" lui Eminescu (și aici cititorul, complice, adaugă un "și nu numai"), cu felul lui opus de a fi - în cronica la I.L. Caragiale, Momente. Momente, schițe, amintiri, ediție realizată de Ion
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
placi. Marlena Își recăpătă echilibrul emoțional. Începe „s-o placă“? Cum adică, „s-o placă“? Pot să-ți placă florile, pizza sau anumite mode. Ce voia să spună? Ar fi minunat dacă te-aș putea săruta, adăugă el. Aerul ăsta bonom Începea să i se potrivească precum o mănușă. Marlena se Întrebă din nou: minunat? Un apus e minunat. Un răsărit - și Înainte să apuce să se mai joace cu propriile sentimente, Harry se năpusti asupra buzelor ei și amândoi simțiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
devieri. E ceea ce conferă nu numai audiență paginilor sale autobiografice, dar și o anumită captatio. Descriptivismul, anecdota, interludiul documentar toate își asociază fericit meditația; se ajunge la o proză eseistică seducătoare. Pete de culoare, plasticitate și concretitudine ritmează cu zâmbetul bonom ori cu vibrația umanistului care, de pe culme, reconstruiește. Până la un punct, discursul savuros se înscrie relevant în matca Negruzzi, Creangă, Gane, Sadoveanu; pe de altă parte, de observat citatul livresc, un intelectualism de substanță, achiziții junimiste încă vii în anii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de sărbători pe-acolo, ne așteptau cu mucenici, cozonac și băscuțe cu brânză caldă. La subsol, dormeau câinii. Scara de bloc se trezise populată cu patrupede sănătoase, hrănite în farfurii adânci de tablă. În general, fuseseră castrate și evoluaseră grăsuț, bonom și nevinovat, ca niște ursuleți; pe spatele unora puteai să așezi tava sau să joci șeptică. Când nu dormeau, ursuleții se trezeau din moleșeală și lătrau de sărea tot cartierul la geam; când se-opreau din lătrat, mușcau. Hortensia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
materne: "O altă limbă mai frumoasă nu-i...". În general însă, dincolo de aura meditativ-reflexivă, poezia lui Victor Teleucă se remarcă printr-un evident caracter de introvertire romantică. Cu anii, "transa interogativă" se accentuează, poetul rămânând afectiv mereu același, adică "nici bonom dar nici încrâncenat" (Adrian Dinu Rachieru), realizând însă, odată cu, îndrăznesc să spun, fericita plecare din funcția de redactor, un "triplu salt", dar cu totul în alt sens decât cel etic-existențial pe care îl anunța într-un poem mai vechi. Tăcerea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
rămâneam după cină, jucam bridge sau rummy, iar la ora zece Charlotte suna la băcănie să ne trimită înghețată de mentă și cremă fierbinte de caramel. Așa că ne lingeam lingurițele și mă purtam în general ca un tânăr sociabil, prevenitor, bonom, cu gândul la cele două culori ale bretelelor mele de mătase și la cât de bine mi se potrivea cămașa, ambele cadouri de la Simon. Îndeplinindu-i dorințele, Charlotte ne trata pe mine și pe Lucy ca pe un cuplu logodit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de rang înalt, ambasadorul bunăvoinței Domnului, cu barba și pletele blonde, înveșmântat ca un paparazzo, alăturea de Poet, un lungan așijderea bărbos, șaten și încruntat. La mijloc, urma un bărbat matur, robust, încărunțit de tânăr, Fratele, purtător a unei mustăți bonom plivite, mici, în ton cu freza îngrijită pedant, și cu un început proeminent de burtică. Acesta era însoțit de un ins supraponderal, care pășea oarecum dezordonat și dezlânat, în liniște, de parcă Silică ar fi fost de-abia externat dintr-un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în oraș, ca de obicei). Deodată ne trezirăm cu domnul Davidsohn, care, trecând prin centru și văzându-ne, se opri lângă noi. Se înclină cu politețe, și spuse că-i face o mare plăcere că ne-a văzut. Zâmbetul lui bonom era îndatoritor că, bucuroși, îl invitarăm să stea la masă cu noi. Primi vesel, foarte vesel, așa cum îi era firea, și așezându-se pe un scaun din stânga mea, tras de la o masă vecină, rosti: - Ce bine că mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Paler, Mircea Dinescu, Nicolae Manolescu, Nichita Stănescu, Gabriel Dimisianu, George Arion). Observator atent al lumii înconjurătoare, el caută să desprindă semnificația mai adâncă a evenimentelor prezentate, de multe ori revelatorii pentru specificul național, și totodată se autoportretizează indirect ca ins bonom și simpatic, capricios și naiv, impulsiv și indolent. În volumul Ceva care seamănă cu literatura (2003; Premiul Asociației Scriitorilor din București) criticul regrupează paginile publicate timp de doi ani la „Ziarul de duminică”, în cadrul unei insolite campanii purtate împotriva diletantismului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289910_a_291239]
-
Horasangian: realism cotidian interesat de psihologia colectivă, pentru care filmografia care a influențat generația ‘80 în proză devine o referință aproape obligatorie. Cazuistică de cartier în epoca ceaușistă, amestec de situații grotești și fizionomii suprarealiste, dar și gogoliene, o ironie bonomă, nu corosivă, cu atenție la sentiment și la drama deriziunii. Pe scurt, scriitorul face parte din familia unui Nicolae Velea, și nu dintre partizanii filmelor lui Lucian Pintilie. În 1998, B. săvârșește saltul așteptat de la prozele scurte la roman. Ultima
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285627_a_286956]