439 matches
-
satisfacția de a șofa? De ce se grăbește să ajungă la serviciu sau acasă cu un mijloc de locomoție care-l costă consistent, care-l întîrzie, care-l enervează și-i pune adeseori viața în pericol? Unde a dispărut bucureșteanul peripatetic, bonom, jovialul Mitică, dispus să-și întârzie existența într-o discuție de cafenea și de unde acest bucureștean agresiv, nervos, vitezoman care este în stare să facă moarte de om pentru a câștiga o secundă în plus? Ce se întâmplă cu Bucureștiul
Bucureștiul după șoferi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7794_a_9119]
-
comportamentul nostru, cu contextul mundan. De reținut că "marele cinic" care a fost, părelnic, Cioran era un ins săritor, care nu ezita a-i consilia, a-i ajuta pe cei aflați în nevoie, figurînd în societate cu fizionomia unui logoreic bonom. Dacă am persevera în a-l trata drept ipocrit pe doctrinarul sinuciderii netraduse în act și pe "blasfematorul" fără pereche din Demiurgul cel Rău, dar care își recunoaște un fond religios, am nesocoti o altă aserțiune a lui Nietzsche, conform
Fețele autenticității (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7543_a_8868]
-
deținerea de valută. Gestul explicabil prin nevroza indusă de noile măsuri ale regimului comunist are însă numaidecât o descărcare simbolică, opțiunea maniheistă cap sau pajură devenind una existențială, fără relativizări dialectice. Există printre bărbații care trec pragul casei Sabinei atât bonomul funcționar scăldat în propria banalitate, cât și poetul național, Marcel Wodzicki (Blazej Wojcik), care nu acceptă cu niciun chip concilierea cu noul regim, însă cu adevărat se va impune atenției fetei Bronislaw Falski (Marcin Dorocinski), un mecanic cu alură și
Reversul medaliei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6157_a_7482]
-
tatăl avea porniri sentimentale. Cumpăra cărți, recita poezii, doinea, umbla după vânat. Lăsa de multe ori hărnicia casnică pe seama Sultanei. Iuțeala și lipsa de odihnă puteau fi cauza leucemiei care a răpus-o la 61 de ani. Cu aerul său bonom și sportiv, Costache și-a purtat inteligența încă 5 ani. Informațiile scriitorului despre părinții săi sunt puține, iar ale familiei, în ansamblul ei, nesigure. Chiar și documentele de arhivă păcătuiesc uneori prin imprecizie. Dile și-a petrecut prima copilărie alături de
Vasile Voiculescu – noi contribuții biografice by Gheorghe Postelnicu () [Corola-journal/Journalistic/5285_a_6610]
-
milimetrice pentru microscop sau tenacitatea de a face corecturi pe șpalturi editoriale, pentru a preîntîmpina suferința provocată de greșeli de literă. În totul, Zeletin e un spirit minuțios la care aplombul fioros pentru erudiția savantă face casă bună cu umoarea bonomă.
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]
-
scrie - defavorabil, firește - despre o carte a lui Pericle Martinescu, Sebastian nu-i de acord cu tonul "prea absolutist": Ceea ce ne arată că un critic trebuie să coboare de pe culmile nihilismului său interior, pentru a discuta - obișnuit și, dacă vreți, bonom - valorile așa cum se prezintă ele. D. Eugen Ionescu suferă de inițialul defect de a nu ști să ia o valoare (o carte) drept ceea ce este. Intervențiile sale energice... te fac să crezi, întotdeauna, că e vorba de un pericol catastrofal
Eugen Ionescu și Mihail Sebastian by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6667_a_7992]
-
Măștile lui M.I.. Este vorba despre o serie de cinci dialoguri pe care Gabriel Liiceanu le-a purtat cu părintele lui Mopete în lunile aprilie și mai ale anului trecut. Ce surprinde mai întâi e, cum spuneam, dispoziția permanent cinic bonomă a lui Mircea Ivănescu față de literatură și, implicit, față de literați. Aproape nici unul dintre scriitorii la care, accidental, ajunge să se refere nu iese cu hainele călcate la dungă. Nici urmă de virulență, însă. Maliția lui Mircea Ivănescu e una ceremonioasă
Despre micile animale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4798_a_6123]
-
ieșiri pătimașe în decor, menite să exagereze ba personalitatea scriitorului, ba pe cea a interpretului. Dominantă pe tot timpul lecturii e senzația că, prin tonul discret și pregnant în același timp, dublat de o ironie stinsă și de un scepticism bonom, Doris Mironescu înțelege din interior spiritul blecherian. De aceea, fără a-l căuta cu obstinație, criticul îl identifică cu ușurință peste tot. Nu foarte multe mărturii despre viața scriitorului - câteva amintiri ale membrilor familiei și a unei iubite (Maria Ghiolu
Resurecția biografiei by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4627_a_5952]
-
prin combinarea cu formule de scuză - pardon! - etc. Se poate ușor constata că, în schițele și comediile caragialiene, violența există (ceea ce poate produce imaginea unei lumi agresive), dar e întotdeauna minimalizată, anihilată discursiv (ceea ce întărește ideea contrară, a unei lumi bonome). O situație prototipică, fundamental comică, e aceea în care personajul agresat - pălmuit, de exemplu - răspunde printr-o perplexitate cognitivă; nervozitatea în crescendo se rezolvă comic, la Crăcănel, prin transformare în angoasă epistemică: „a! Asta nu poate rămâne jos... Eu, când
„ragăm nu...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4569_a_5894]
-
nu numai! Am fost atât de nebuni că l-am arestat pe Igor Smirnov (leaderul Transnistriei) și l-am adus pachet la Chișinău unde Snegur l-a eliberat! Urmarea o știi deja”. Asta îmi spunea duminica cu o voce blajină, bonomul de lângă mine în <<dulșeli>> grai, iar eu mă uitam cu ochii mari la doi oameni care în nebunia și inconștiența tinereții au fentat o armata întreagă de mercenari pentru un ideal până la urmă! Fapta lor nu o fost apreciată atunci
Huidu, cuvinte dureroase. "Nu contează cine sunt și ce fac acum" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/55310_a_56635]
-
profite, mai temeinic decât e în general îngăduit, de contribuția surselor. Întrebarea s-a ridicat și cu privire la Dan Grigorescu și la alții. Mai târziu, prin anii ‘70, Romul Munteanu se va bucura de simpatia studenților, care îi vor aprecia firea bonomă, ironia și curajul de a spune pe nume unor lucruri care, de regulă, se tăceau. Prestigiul adevărat, pe deplin de seriozitatea și bogăția științei lui, Romul Munteanu îl va dobândi ca director al Editurii Univers după 1971. Niciodată, nici înainte
Profesorul Romul Munteanu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5675_a_7000]
-
care zace ascunsă o moștenire de curaj și onestitate. Piratul are ceva de Rasputin, ceea ce rimează cu povestea pe jumătate orientală a căutării mesajelor secrete. Căpitanul are nasul mare și ochii mici, figură de rusnac îndrăgostit de sticlă, jovial, chiar bonom, dar indolent. Există un alt cuplu degeminat, foarte comic, al agenților FBI, Thompson și Thompson, care acompaniază discret aventurile eroului principal. Sub toate aceste chipuri și temperamente se află însă și imaginația sclipitoare a lui Spielberg. Ca și caricatura, desenul
Tintin se întoarce... din America by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5084_a_6409]
-
lui Menzel împărtășește un aer de familie cu pelicule precum Balul pompierilor (1967) al lui Milos Forman, dar și cu Tata în călătorie de serviciu (1985) al lui Emir Kusturica. Asigurând un happy end filmului, Menzel revine la circularitatea deambulației bonome a cuplului matinal, cu aceleași cadre cu care filmul debutează. Ceasornicul acestei lumi este precis, însă el nu măsoară o formă abstractă de hărnicie, ci o formă subtilă de rezistență a râsului în fața oricărei forme de abstractizare a existențelor noastre
Viața la țară cu Jirí Menzel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3517_a_4842]
-
voce somptuoasă, cu armonice bogate și culori pe care le-am savurat din plin deși demarajul a fost cam aspru. Din grupul „nuntașilor” s-a remarcat cuplul Zerlina/Masetto: Maria Jinga cu grație și finețe muzicală împreună cu Iustinian Zetea, personaj, bonom bine conturat scenic, cu a doua „mireasă”, Mihaela Ișpan cu timbru catifelat; în ambele formule succesul de public a fost asigurat. Cei doi interpreți ai implacabilului Comandor, Horia Sandu și Marius Boloș, deși puși de regie într-o situație dezavantajoasă
„Don Giovanni“ – o comedie „cu final neașteptat“? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/3718_a_5043]
-
principalul dușman al carierei literare e tocmai candoarea, și anume prin efectele ei colaterale, în număr de patru : 1) duioșia. Alex Ștefănescu nu poate fi grav în sens metafizic, ci patetic moderat, fiind un sentimental de coardă blîndă, un malac bonom încasînd trădări tocmai de la ființe pe care le socotea definitiv apropiate. Duioșia îl face incapabil de cruzimi menite a-i pune brutal la punct pe cei care i-au înșelat așteptările; 2) generozitatea, care de fapt e o formă de
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
nostru am avut cel puțin trei spirite acide: unul a fost Cornel Regman, altul a fost Ion D. Sârbu și altul Radu Stanca. Fiecare, în măsuri diferite, având fiecare măsura lui și având fiecare, ca să zic așa, acidulația lui. Regman, bonom, sfătos, ironic, tot timpul batjocoritor; Sârbu, dotat cu o ironie și cu un sarcasm nemaipomenite, de o anumită cruzime, care nu ierta nimic; iar Stanca, absolut plutind în sfere foarte înalte, vesel întotdeauna, extrem de spiritual, întotdeauna cu o vastă problematică
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
după el este primar unul dintre băieții lui. După ce s-a plictisit de primărie, Ali s-a făcut șofer, "face" săptămînal România-Turcia și, în răstimpurile petrecute la București, are grijă de magazinul lui de încălțăminte din Piața Crîngași! Este genul bonom, nu-și arată vîrsta, în ciuda mustății albe, pe oală, și a părului la fel de alb. Vorbește bine românește. "Sunteți oameni de treabă", ne spune, "dar n-o să ajungeți nicăieri cîtă vreme vă conduc ăștia, care n-au nici o treabă cu capitalismul
Turcia pe care n-ați văzut-o by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Imaginative/15401_a_16726]
-
ferfenițită făcută praf./ Doamne, du-mă la Ierusalim oriunde-aș merge/ cîntînd sau nu.// Doamne, du-mă la Ierusalim chiar dacă/ n-am să mai ies nicicînd din Cîmpul Moșilor 1/ trăgînd de-o armonică roșie printre dealuri roșii" (Ierusalim). Prin bonomă extensie, acest Ierusalim derizoriu se alătură imaginii unui univers înrudit, cel arghezian-barbian-dimovian: ,Toți prietenii mei de pahar din Honolulu în Carpați/ sînt ierusalemitani adevărați./ Vinul pe care-l bem, pînă și apa/ e vin de Ierusalim și apă de Ierusalim
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
e un cinic cultivat, educat la școala intelectului sever inclusiv cu sine, aidoma autorului Momentelor căruia îi calcă pe urme cu dezinvoltură (să menționăm că o bună parte din tabletele argheziene înfățișează și ele o puternică amprentare caragialescă). Un scepticism bonom îl îndeamnă către înscenări în maniera cool: ,Eram, într-o zi, cu prietenul meu, sufleurul, la o coadă, la lapte, în Beldiman. Coada, ce noroc, era scurtă. Avurăm după aceea tot timpul, pe drumul nostru de întoarcere spre Cișmigiu, să
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]
-
Lovinescu. Portretul criticului se găsește la polul opus aceluia minimalizant ce i-l schițează Petre Comarnescu: ,Domnul Lovinescu e un om cu suflet mare, nobil, cu toate că e vanitos și cam lăudăros, ca orice literat, conștient de valoarea lui. E sensibil, bonom, afectuos, onest, blajin". Dintre prietenii lui Pericle Martinescu făceau parte Anton Holban, pe care-l socotea ca pe un frate, Eugen Ionescu, Edgar Papu, ,cel mai simpatic dintre toți". La 17 mai 1940, consemnează moartea lui Nae Ionescu. Descrie înmormântarea
Un jurnal sentimental și politic by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10743_a_12068]
-
Mihai Fărcășanu, zis Villara. Nume lipsite de lustrul înșelător al primei actualități, ocupîndu-și stalul discret în confortabilele, în cultură, istorii alternative. Istoria Europei Libere, istoria bijuteriilor de anticariat, Frunzele nu mai sunt aceleași, povestea dinastiei de Florica și a sorbonarzilor bonomi și boierește nelalocul lor. În urma tuturor, două priviri: "Din sihăstrie pînă în moarte nu e de făcut decît un pas. Aud mereu pașii lui Mihai Fărcășanu." Și "Aici e radio "Europa Liberă"! Fără Noel Bernard. O eroare a destinului." Și
Popasuri. Zăbave by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10186_a_11511]
-
Poem din ziua în care s-a scumpit sarea), fondul acustic al acestor dureroase experiențe nefiind altceva decît „nesigurul glas al conștiinței/ pusă la stîlpul de sare al execuției orientale capitale - căderea/ de/ lacrimi în loc de stropii de apă” (ibidem). Precauția bonomă e dată la o parte în favoarea unei percepții a monstruosului: „Vorbire. Parcă țiai scoate spini din gîtlej/ accentuat metaforic vorbind - din inimă/ din traheea ta rotunjită din petale roze puse straturi-straturi/ unele/ peste/ altele/ și din lemn de trandafir alb
Poezia lui Leo Butnaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3096_a_4421]
-
avea doar 21 de ani, colaborarea la ziarul „Partener” e unul din cele mai consecvente (și mai discrete totodată) proiecte ale lui Sorin Stoica. Un total de patru sute de articole din care se detașează o rubrică, Oameni de bine, revitalizând bonom și ironic o sintagmă a anilor nouăzeci. E vorba de o suită de portrete ale unor personalități demne de admirația autorului (admirație reală și, de aceea, nu o dată, contondentă, mergând până la expresia frustă a dezamăgirii). Mircea Cărtărescu, Cristian Tudor Popescu
O limbă comună by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4163_a_5488]
-
aici a sunat la un apartament și după ce a spus câteva vorbe la interfon, ușa de la intrare în clădire s-a deschis și am urcat la etajul 3 unde în fața unei uși deschise ne aștepta un domn plinuț cu ofigură bonomă.Ne-a invitat în apartament mi-a prezentat condițile, apoi ne-a invitat în sufragerie unde servindu-ne cu bere rece am trecut la negocieri. Nu știam cam care sunt prețurile în Viena, dar după ce a spus prețul am socotit
JURNALUL UNUI VIOLONIST de DAN PETRESCU în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385244_a_386573]
-
în «Scrinul negru» după George Călinescu, regia Ada Lupu“ - Codruța Popov l Miron Nețea: „Actor de o frumusețe fizică, dar mai cu seamă morală și sufletească aparte, dotat cu o sensibilitate rară, rafinament, distincție, simțul umorului și ironie fină și bonomă, a fost răsfățat cu roluri de mare amploare la Teatrul Național Timișoara din 1962: Laertes din «Hamlet» de W. Shakespeare, Pilade din «Ifigenia în Taurida» de Euripide, Unchiul Vanea din «Unchiul Vanea» de A.P. Cehov(...) și multe alte roluri“ - M.
Agenda2005-27-05-senzational 1 () [Corola-journal/Journalistic/283900_a_285229]