205 matches
-
fruntea trupei sale cu o enormă umbrelă deschisă, cu chipiul sub braț și o basma de batist în mână; nu lipsea decât un evantai pentru a completa acest tablou. Tot avansând și după ce am străbătut râpa, traversăm frumoase pâlcuri de boschete și culturi bogate; e pământul de la Stânca, aparținând familiei Roznovanu. Drumul trece pe sub zidurile castelului. Am vizitat această frumoasă locuință, aflată pe o înălțime ce domină valea Prutului și de unde se vede o mare parte din Basarabia. În parc sunt
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
îi este la îndemână și dacă aparține cât de cât rasei lui Hercule. Nu demult, frumoasa preoteasă remarcă, la plimbare, un centaur de la poliție care, după aspectul său robust, îi păru un emul demn de ea. Îl atrage într-un boschet consacrat misterelor blondei zeițe; dar vai! avântul arzător manifestat în ceremoniile cultului este de așa natură, încât nefericitul sacrificator cade fulgerat la picioarele altarului. Preoteasa uluită caută să-l readucă pe nefericitul centaur la viață; zadarnice eforturi! Căzuse pentru totdeauna
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
2); gingaș (2); iubire (2); lalele (2); miros plăcut (2); naturalețe (2); parfumată (2); pom (2); roză (2); sărbătoare (2); sensibilitate (2); vara (2); vară (2); vegetație (2); zambilă (2); zîmbet (2); alb; albăstrele; albină; aleasă; alergie; atractivă; bani; bine; boschet; buruiene; cală; cald; candoare; cerc; colț; crizanteme; delicat; diversitate; duioșie; Eminescu; emoție; eu; femei; fetiță; firav; floare; florărie; fraged; fragil; frumusețea naturii; furnică; genialitate; gest; gînd; hectar; inspirație; iris; a iubi; înflorire; înflorit; întîlnire; lasă; libertate; mac; marțipan; mănăstire; mic
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
greutate (2); lefter (2); mîncare (2); modestie (2); Moldova (2); neajunsuri (2); nevoi (2); noi (2); oameni (2); popor (2); pustiu (2); puțin (2); rege (2); sincer (2); stare (2); stradă (2); Africa; african; aleargă; amar; amară; anevoios; nu are; boschet; bucurie; dar bun; bunătate; buzunar; buzunare goale; cartofi; casă; fără casă; chinuri; compătimire; corect; credincios; Dacia 1310; datorii; deprimant; desculț; disconfort; duce lipsă; duh; cu duhul; emoțional; erou; ești; facturi; fali; foaie; frig; ghinion; gri; griji; groaznic; haine; haine rupte
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
poemului?” (Pădurile orchestre). Sau, tot aici, această viziune de muzicale metamorfoze, în care formula „vaselor comunicante” se concretizează în reveria comunicării osmotice a regnurilor: „Mai încolo, spre întâiele forme ale pădurii prin care corpuri străvezii de adolescente se disting o dată cu boschetele blonde, te vei putea întreba dacă arborii n-au crescut din instrumentele de muzică îngropate pe vremuri la locul lor de astăzi al rădăcinilor lor. Iată, din armele și osemintele strămoșilor crește câteodată tulpina subțire a flăcării de sulf. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
iată că trăsura somnului sărbătorească / intră pe potecile privirii” (Mai târziu); iar un poem precum Cocoșul sălbatec e doar o descriere a unei cosmice pregătiri pentru evenimentul festiv: „zăpezile dăruie brocarte / herghelia cuvintelor flutură coame / se aprind lămpile păsărilor în boschete / ferigile își pun colierele de miresme”... Practic, nimic din recuzita scenei nu scapă fervorii combinatorii, iar aceasta dezvoltă, pe o direcție neobarocă și manieristă, gustul pentru rapidele schimbări de decor, pentru artificiul rafinat și o anume „galanterie” care, - aceasta din
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
crede încă...). Inaptă a înregistra bucuria realizării existențiale, poezia devine un depozit al formelor umile, banale, lipsite de rezonanță. Martor al vieții, ea poate fi, în egală măsură, și un preludiu delicat al stingerii: "Printre oameni tăcuți, poesia devine/ un boschet de rosa canina sub care se hîrjonesc cîinii;/ speriată ca o fetiță într-un orfelinat,/ iubită fără iubire/ poesia pare a fi ca o magazie de cherestea(...). Într-o zi va fi venind poesia, tristețe zîmbind,/ mă va găsi cenușă
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
trei arabi călări Cu grele arămite fesuri. Tustrei în zarea mută cată Pustiul, dune mari pe șesuri Și arde soarele în zări. Trag lin cu degetul pe sticlă Și măiestria s-a topit. Apare gingașă din pâclă O fată, un boschet umbrit. Amurg târziu... vuiește focul Boschetul, fata-n aur stins... Doar amintirea-și cată locul Pe drumul nesfârșit și nins. A fost odată primăvară, Au fost odată visuri dragi, Dar s-au topit ușor ca ceara, Ca arabescurile azi. Se
Curierul „Ginta latină” by Anatol Ursu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2255]
-
fesuri. Tustrei în zarea mută cată Pustiul, dune mari pe șesuri Și arde soarele în zări. Trag lin cu degetul pe sticlă Și măiestria s-a topit. Apare gingașă din pâclă O fată, un boschet umbrit. Amurg târziu... vuiește focul Boschetul, fata-n aur stins... Doar amintirea-și cată locul Pe drumul nesfârșit și nins. A fost odată primăvară, Au fost odată visuri dragi, Dar s-au topit ușor ca ceara, Ca arabescurile azi. Se schimbă toate-n lumea asta, Ne
Curierul „Ginta latină” by Anatol Ursu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2255]
-
are trei, dl Șerban Mihăilescu, două, iar dl Cosmâncă o singură cameră și aceea de bicicletă Totuși, zvonul că unii deputați dorm în Parlament sau la hotel, procurorul general pe la prieteni și un număr neprecizat de secretari de stat prin boschete pare a suferi de oarecari exagerări.) Debranșații de la termoficare ar putea fi retaxați pentru dreptul lor indiscutabil de a se rebranșa oricând ar dori și chiar și când nu. Mai departe mergând, cu gustul mereu în creștere după acumularea, cu
Într-o armonie fără cusur by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13811_a_15136]
-
electric. Sfintia-sa se-ntoarce într-o parte și răspunde cuiva pe mobil. Începe să fulguiască. Nu-l mai văzusem de prin ^90. Aseară, cînd Mitropolia bătea de nouă, sau de opt, mă rog, era noapte, îl văd ieșind din boschetele de la Starea Civilă, cu sarsanalele-n dreapta și-n stînga, cu-n bat negru, noduros, la subsuoara și luînd-o pe Agatha Bârsescu, spre Palat. După el! Să-l ajung, să-l întreb ce mai face. Ajunge-l dacă poți! Mă
Desen într-o ureche by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/18163_a_19488]
-
el, trecut bine de patruzeci. Se vedea cât de colo la ce venise, că se îmbrăcase "ca la oraș", se rujase și purta pantofi cu toc înalt. Arăta ca o slujnicuță, una d-alea care se înhăita cu cătanele prin boschete. îi trântise ușa-n nas și se sprijinise de perete, că o silă nemaipomenită o luase cu leșin și greață. Nu, nici vorbă să se ducă la "înhumare"... Ca să vadă, ce? Văduva și soacra "în veci nemângâiate...". Și apoi, "cunoștințele
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
ațâțat de mirosul de sânge de mirosul de petrol tancuri asediatoare prin mirodeniile deșertului copii și femei îngropați de vii sub pretexte de celofan cowboy ai spațiului și firului de nisip cu lasouri de napalm „căutat pentru 25 de milioane” boschetele cu venele tăiate sângerează în magma trădării totul cu finețe din turnul de fildeș popoare apar și dispar adevăr și fals pe același scrânciob un punct virtual o efemeridă în plasele electronice un buton... două avioane două lănci centrul vital
Manhattan by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13236_a_14561]
-
adică de ce concetățenii lui nu sunt tulburați de elanuri romantice - așa că cei mai mulți se grăbesc să depășească minunatul parc de odihnă, recreere și petrecere plăcută și utilă a timpului liber într-un pas săltat și cu privirile hoțește îndreptate spre orice boschet care foșnește, adie, se mișcă, sau, și mai rău, miroase de te trăsnește. Ei bine, sâmbăta seara, Ludmila și Boris - de Cervenkovi e vorba - se îmbăiau cu jumătate din apa caldă din boiler și plecau să se plimbe, ținându-se
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
fără nici o altă recomandare concretă femeii, care, după cum a reieșit a doua zi cînd am refăcut drumul împreună - eu, roasă deja de păreri de rău, ea, senină și imperturbabilă, - îl pusese pe jos vizavi de fațada blocului, taman lîngă niște boschete unde mișunau întotdeauna mîțele jegoase și umflate ale cartierului. M-am uitat de jur-împrejur, o dată, de două ori, de trei ori, așa, în prostie, sperînd fără speranță, cum s-ar spune; dar degeaba, nici urmă de puișor. Fiecare mîță întîlnită
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
trezise în "sufletul" ei! Aproape că-mi vine să strig bătînd din picior, ca la o sîrbă: Cert e că Natalia Își arată Talia Și mai jos puțin Domnului Rudin! Hop-șa! Hop-șa!! "Natalia își ridică fruntea. În umbra tainică a boschetului, în lumina pală ce cădea din cerul nopții, chipul ei palid, cu trăsături fine, stăpînit de emoție, avea o înfățișare minunată". E vorba de prima întîlnire dintre Rudin și fecioara, neprihănita Natalia. "Umbră tainică", "lumină pală", "trăsături fine", "o înfățișare
"Natalia se îmbujoră toată și tăcu" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13841_a_15166]
-
următoarele cuvinte, scurt pe doi: - Să știi... voi fi a ta! "- O, Doamne! exclamăm împreună cu Rudin; asta vrea să se fută!! "Dar Natalia îi alunecase din mîini și plecase". Și iată-l pe Rudin lăsat baltă și-n erecție în boschetul gingașei întîlniri. Natalia știe ce-nseamnă s-ațîți, mai întîi verbal, un bărbat! Natalia, în călduri, îi mai dă o șansă lui Rudin: întîlnirea "de la iazul lui Avdiuhin, în dosul păduricii de stejari". Dar Rudin nu se dovedește a fi Marele
"Natalia se îmbujoră toată și tăcu" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13841_a_15166]
-
supraviețuiască, să se adapteze, să se apere. Vindicativi, sleiți de puteri, disprețuitori și disprețuiți, anihilați de propria lor soartă, ei își împart hrarna și culcușul, viața și moartea cu cei la fel de izgoniți și urgisiți. Moartea îi așteaptă pe toți sub boschetele vreunui parc sau lîngă grămezile de gunoaie de pe marginea șoselelor. Adevărata lor tragedie este aceea a tuturor acelora a căror viață este o moarte lentă. Viața “de cîine” dospește și dă peste margini, contopită cu viața lipsită de speranță a
București: poezie și adevăr by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/14340_a_15665]
-
an-doi, din credite fără acoperire, iar apoi, încă o vreme, din pomeni. Iar între timp, vertiginos, decade. Pînă dincolo de fundurile abisului. În momentul cînd începe povestirea, personajul e o bestie subumană, care, gol, umblînd în patru labe, se ascunde prin boschete, veșnic hăituit, mereu simțindu-se amenințat. Nu pierde numai Paradisul, ci se pierde și pe sine. E sortit să renunțe la însăși condiția de om. Dacă drumul către iad e, uneori, pavat și cu intenții bune, opțiunea exclusivă pentru rai
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
diferențe culturale. În limbajul popular-argotic italienesc, un termen deja intrat în uzul jurnalistic și în dicționarele curente este lucciola "licurici", eufemism ironic pentru a desemna o prostituată. Metafora e destul de transparentă: evo-că o strălucire fugară, viața de noapte, roirea prin boschetele de pe marginea șoselelor. E o diferență destul de mare între această metaforă motivată (lucciola e un substantiv feminin, lucru decisiv pentru asocierea sa cu conceptul "prostituată") și folosirea argotic-familiară a substantivului masculin licurici în română: inovație destul de recentă, preluată și răspîndită
Licurici, agarici, pogonici... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8517_a_9842]
-
e numită "frumoasă": "ea privea oare întregi (...) la prăvălatica grădină, frumoasă și sălbăticită, care înrădăcinase hățișurile și arborii până lângă țărm, sau alte dăți, perzându-se pintre aleile umbroase, ea plivea firele de iarbă de pe cărare sau se ascundea într-un boschet aproape de țărm, în care ședea ore întregi, adâncită în dorul ei fără de speranță". Până la urmă, această grădină e un fel de vagă anticipare a insulei lui Euthanasius, "raiul pământesc" pierdut de om odată cu păcatul originar (dobândirea cunoașterii, nașterea rațiunii), și
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
nu înseamnă viață. E doar o relație, o transpunere. Și totuși, era cineva mort în boscheți. Nu, nu, nu era nimeni, nicio urmă", îmi spune inspectorul. "Nici o urmă. Memoria greșește. Pelicula greșește. E o altă dimensiune." Stăteam în locul acela, lângă boschetul parfumat. Dimineața era calmă, oamenii treceau complici mai departe ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, deși un pârâit de peliculă se derula monoton undeva. Și în mijlocul ei, trona un mort, fără ca nimeni să observe, fără ca nimeni să se sinchisească
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
de la 3-4 ani până spre 18-20 de ani - au o particularitate: nu prea se văd, mai ales de când au fost izgoniți din gări - și în primul rând din Gara de Nord a Capitalei, unde erau cunoscuți ca "aurolacii". Ei dorm, noaptea, prin "boschete" ori, mai ales, în "canale" sau pe unde apucă; apar, ziua, răzleț, spunând câte o rugăciune - de obicei kitsch - în metrouri, ca să colecteze bani (adesea, pentru pâinea bandei), ori se adună cuminți în câte un loc unde se dă masa
Copiii străzii by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16677_a_18002]
-
armătura de boltă gotică. Butașii prinseseră rădăcini și înmugureau, înfrunzeau și înfloreau în fiecare primăvară. Coloanele, colonetele, stâlpii, capitelurile, pilaștrii, ogivele și arcadele edificiului se ornamentau cu lăstari, cârcei, frunze și flori, creând bolți naturale, înfrunzite și răcoroase, ca niște boschete enorme. Mozaicul pardoselii era el însuși o alternare savantă de gazon și mușchi. Natura nu era astfel copiată, ci perfecționată. Bătrânul fu cuprins de amețeala descoperirii și a înălțimii și să lasă supt de hăul toboganului și înghițit de această
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
bine înșurubate, citadina conservă de beton configurează un decor cvasi-apocaliptic. Este o victorie a artificialului asupra naturalului, a realității sintetice și aseptice asupra gustului bun al vieții, pierdut odată pentru totdeauna: "Unul sărută cu duioșie caloriferul/ altul bagă-n priză boschetul de trandafiri/ oh auziți cum se depune fierul/ în oasele copiilor subțiri,// (...) stele rulante cară grâu în soare/ limbile ceasului se coc și cad,/ Doamne-al mașinilor mai ai răbdare,/ lasă bătrânii noștri să are/ măcar prin moarte c-un
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]