113 matches
-
de oră. Se culca lângă mine, îmbietoare, deja ațipită, învelindu-ne pe amândoi cu un cearceaf subțire... Se auzeau, de afară, acarii (Bujoreanu și Munteanu), înjurând domol, ca într-un descântec infinit, duios aproape, folosind cele mai grele vorbe, da, boscorodind acele (macazele!); neunse cu păcură când trebuia, se înțepeneau, duceau trenurile halandala pe linia secundară... O, dar pe cine nu înjurau ei!? Înjurau indescriptibil de amănunțit semaforul cu un braț verde și unul roșu, țeapene și ele... Înjurau fructifer un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
aduc, ba apă, ba niște ciorapi, ba un ștergar... ca doar o rămâne singură înăuntru. De la o vreme n am mai vrut s-o ascult și m-am așezat lângă fereastră. Ea a venit în fața mea, nu știu ce-a boscorodit din gură, că pe dată am căzut pe covor într-un leșin adânc. Mama s-a speriat, a plătit țiganca și-a alungat-o afară. Fiind îngrozită, a strigat-o repede pe bătrâna, Doca lui Gherman, care nici una, nici alta
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mult anemicele sale potențe intelectuale, și a recurs la mijloacele de exprimare specifice mârlănimii și care-i veneau mănușă: un imens repertoriu de imprecații și expresii licențioase unde se simțea în elementul său, ca porcul în propriile dejecții. Nu mai boscorodi și nu mai fă semne, boaită reacționară, nici tu și nici puii tăi de viperă! Gata! Știm cine este ticălosul de bărbatu-tău! O să vă lichidăm pe toți: și pe el, și pe tine, și pe năpârcile tale, clar?! Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cărat prin Mumbay să căutăm un magazin filatelic pentru a-i achiziționa lui Aurel o serie de mărci poștale indiene... Și niște vederi... Nu știu pe unde erau astfel de magazine; am intrat în mai multe oficii poștale, l-am boscorodit zdravăn pe Aurică - îmi permiteam: eram prieteni, doar! - dar emisiuni filatelice sau vederi nu am găsit nicăieri! Mai ales că obiectul căutărilor mele comerciale se găsea într-o cu totul altă sferă de interese, iar indienii de rând (cei fără
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
decât mine. N-a fost decât de două ori la Beiuș în târg: o dată la 1848, pe vremea lui Kosuth, ș-odată acum. țucur la zahar: miere albă dumbravnic calapăr nimaș hat harmasar ladă îndărătru galițe bumb turea(t)că boscorodi mogorogi tont aici gădină. pieri (animale) tăt bunavremea groscior omăt. neauă S-a scumpit rachiul, sarea, gazul, tutunul. Țăranii se tânguiesc notarului. Notarul, om serios, le dovedește că rachiul e prăpădenia neamului, rachiul sărăcește și îmbolnăvește. Da, domnule notarău, răspunde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lipsă mai întâi. Presupun. Din instinct de conservare. A trebuit să mă apăr toată viața. Am fost o ființă slabă. Vulnerabilă. Orice om întâlnit era un posibil agresor, care să-și râdă de mine că nu înțeleg din prima ce boscorodește. Să vd, să intuiesc. Dacă sunt agresivi sau inofensivi. Care-i unul și care-i celălalt. De aceea a trebuit să învăț să le scormonesc în minte, să văd dacă au de gând au ba să mă atace. Mai timid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
parc gârbovită, cu ochii-n pământ și bolboroseam cu patos unde-am ajuns Doamne unde-am ajuns. Până prin ’88 însă, m-am bătătorit și nu-mi mai venea nimic: nici să râd, nici să plâng, nici să cânt, nici să boscorodesc. Dar despre circuitul cărnii în și prin cultură din epoca Ceaușescu am mai scris. N-am avut însă prilejul să povestesc două întâmplări din sarsaneliada comunistă, pe care în orice top five personal cu horror stories le-aș așeza la
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
nu a văzut-o, și atunci cu atât mai bine... Ca să-și ia totuși o măsură de precauție, ea și-a sistat pentru o vreme toate aceste „scăpări“. „Uite ce e, dragă Tanța, nici nu fac ceva grav“, le auzea boscorodind la bandă, sigure că nimeni nu stă să asculte... „Și-așa-l refuză la export, ce-am să fac acum, să nu dau o bucată de cărniță la copii?!“ Și așa zicea și tovarășa ingineră în gândul ei, închizând ochii
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cred că vorbește 2000 de cuvinte, la care vânzătorul îi precizează onest: " Domnule, papagalul cel roșu nu vorbește nici un cuvânt, dar are prețul cel mai mare fiindcă e șeful celorlalți!") Îmi aduc aminte și acum de felul în care ne boscorodeam și trimiteam "la origini" respectivii "papagali roșii", fie ei șefi de serviciu, directori adjuncți și chiar directori, care, conform principiului "șefu-i șef și-n pielea goală", ne făceau viața amară când ne supervizau adresele, notele și telegramele întocmite, înnegrindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
aiasta a învățat-o de la Cezar, împăratul romanilor! El, în timp de pace, își oțelea cohortele cu greutăți atât de mari și marșuri atât de lungi, încât, în timp de război, lupta li se părea oștenilor floare la ureche. Juga boscorodește pe înfundate: Oare?... Chiar așa făcea Cezar? "E cusută cu ață albă"... Șendrea întoarce capul să-și ascundă zâmbetul. Duma își scoate sacul și se întinde în iarbă, lângă Herman. Neamțule, zice Duma și îi arde o palmă prietenească pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Iaca, voi să-ți fiu naș la nuntă. Mulțămesc Măriei tale, se înclină și trage spada. Păi, mireasă am, sărută el spada. Și nuntă fac curând-curând. Una de pomină, însângerată... Du-te naibii! Mi-ai stricat tot cheful! Prăpăditule! îl boscorodește Ștefan și-i întoarce spatele. Vorbeam de brașoveni... Trebuie să-i înțelegem și pe ei. Sunt speriați. Parcă noi suntem mai breji? Facem noi pe grozavii, dar inima-n noi... cât purecele. Noroc că nu suntem singuri... Scrie-le Ioane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mică furtună care împrospăta viața zilnică. într-o vreme când mașinile erau încă o raritate, tiotia Nadia (eu îi spuneam în secret "Regina") avea extravaganța de a avea un automobil și șofer (un tânăr de la conacul ei pe care îl boscorodea tot timpul, în special pe franțuzește, încât bietul Vasea așa îl chema ajunsese să se descurce binișor în franceză). Claxonul se auzea de departe și trezea toată casa; mie îmi provoca o emoție puternică, mă înecam de bucurie. Privită de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
văzut din nou în curte caii, căruța, plugul, vacile, oile și alte orătănii luate de comuniști, s-au pus pe plâns ca doi copii; aveau amândoi 64 de ani, pentru că atunci când eram neastâmpărat și făceam vreo boacănă, bunica Elena mă boscorodea cu „Sări-ț-ar nasu’, să-ți sară!”, iar bunica Margareta mă făcea „născocor” și n-am știut ce înseamnă asta până în liceu când am citit Țiganiada, pentru că bunicul Victor m-a învățat să dau cu coasa punându-mi o
Niște bunici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13117_a_14442]