158 matches
-
explică Rachel. Nu e doar o joacă. Adică, tu poți să spui că, din moment ce Linda nu-l poate ține lângă ea, ar trebui să renunțe la el, dar nu așa merg lucrurile Într-o relație. Lesley se Încăpățână să se bosumfle. Nu văd ce motiv ar avea. Tare aș fi vrut să mă aplec și să-i vâr lingurița de ceai pe nas; măcar așa să mai zdrăngănească ceva prin capul ăla sec. Nu i-ar strica o schimbare. 4 După cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Poporului din Iudea și dă peste un grup despre care crede că este cel În cauză, dar e apoi informat cu aroganță că ei sunt Frontul Popular din Iudea și că Frontul Poporului din Iudea este doar tipul care șade bosumflat În capul scărilor. Pe de altă parte, grupurile de extremă-dreapta se angajează mai rar În atari dezbateri politice sofisticate, preferând să-și pună reciproc bombe. — Jeff Roberts, am spus, cu sentimentul cuiva care scoate siguranța unei grenade, o aruncă, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pe care l-a avut și Jake - sunt jumătatea pragmatică. Cu toate astea, sunt invidioasă pe fetele gen Louise, pentru că nu mă pricep să mă manifest ca ele. Sunt sigură că, dacă mi-aș ieși din fire sau aș sta bosumflată pe o canapea, nu m-ar băga nimeni în seamă. Trebuie să fii o Louise ca să te porți ca o Louise. Da, și să nu uit că sunt slabe de la natură. Pentru ele este un avantaj să fie temperamentale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
intrusa afișează relaxată o echimoză periorbitală dreaptă, în resorbție, la concurență cu un plasture mentonier, discret. În rest, svârluga de Coco arată și se manifestă realmente magnific. Ca un lynx! Ca o divă de gang! De cum o observă, Bossul se bosumflă și se albește instantaneu la chip. De pe unde-ai mai aterizat și tu, fă, depravato, haa...?! Mama mamii tale, de cutră! Fălci, găsești la abator lunea și miercurea! Plus creier la ofertă, la supermarket! ripostează ea. După care, dă buzna
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
că n-a umblat în zadar! Luca își curmă brusc însuflețirea. Se apropie și Busuioc de la tejghea să asculte. ― De ce tăcuși, bre, și ne-ai lăsat să ne tocmim și să ne sfădim, dacă grecul are hârtia în portofel? se bosumflă chiar Pravilă, după ce Chirilă le povesti ce-a aflat din gura arendașului. Câțiva mormăiră ceva, pe de lături. Primarul, uitîndu-și jignirea, făcu îngrijorat: ― De... Atunci Luca Talabă, parcă uluirea i-ar fi schimbat glasul și înfățișarea, se ridică de pe scaun
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cât p-aci să scoale pe nevastă-sa, să se sfătuiască ce să ia de prin casă afară de bani și bijuterii. Azi-dimineață a deșteptat mai devreme și pe Aristide, care obișnuia să doarmă până spre amiazi. Aristide s-a cam bosumflat că i-a stricat somnul cel mai dulce și l-a ironizat ca a ajuns și dânsul fricos ca avocatul Stavrat care, de când a venit, numai într-un tremurici o duce. Totuși s-a sculat fiindcă în realitate lui îi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
văzuse bătaia, goni într-un suflet până acasă și începu din ogradă: ― Nea Petrică! Mamă! I-au alungat... pe jandarmi... oamenii... și i-au bătut... și... Petre venise de la Lespezi mai demult și nici nu mai ieșise din casă. Era bosumflat și tăcut, ca și când ar fi băut numai fiere. De-abia a schimbat două vorbe cu maică-sa și nici nu a vrut să mănânce. Bombăni cu imputare: ― Bine că s-au dus dracului, că n-au fost buni la nimic
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu și fără cornițe. Broaștele țestoase de la ieșirea din sala reptilelor erau, desigur, cele mai "prezentabile" ființe din acel iad. Țestoasa de supă, țestoasa-elefant și careții de mare, în posomoreala lor gerontofilă, ne amuzară un pic, dar Gina se cam bosumflă fiindcă, așezate pe-o dungă, nu puteau fi călărite. La parter se aflau doar puține mamifere, în sălițele care prelungeau culoarul reptilelor, și mai cu seamă mamiferele primitive: câinii zburători din Java, cu aripi de piele neagră și lucioasă ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vremea începuse să se răcorească, am pornit spre credinciosul meu prieten - izvorul. Și de această dată,m-a primit cu susurul lui abia ghicit. Oarecum abătut, m-am așezat în locul meu, ales de multă vreme. “Dacă îmi spui de ce ești bosumflat, te las în pace. Dacă nu... Cu mine ai a face, amice” - și-a anunțat prezența gândul de veghe. “Mă întrebam eu ce-mi lipsește și uite că am aflat. Un băgăreț ca tine, cumetre”. “Mă întreb și eu. De
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
am pus în camera lui Petrișor. Ușa de la odaia lor, care da în dormitorul bunicilor, rămânea toată noaptea deschisă, astfel că mama putea oricând să intervina, dacă fata avea nevoie de ceva. Fapt ce-l făcuse pe băiat să se bosumfle. - Adică, ce? Eu nu sunt în stare să...? Cine are cel mai mult grijă de ea? În felul acesta, noaptea, eu și Sonia rămâneam singuri. Ion Constantin Popescu S-a născut în anul 1933 în comuna Runcu, județul Dâmbovița. Absolvent
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93450]
-
-o face. Karin se uita întrebător la Weber. —Nu mai veniți înapoi? O privi cu expresia de respect prietenos cu care câștigase încrederea câtorva sute de oameni rătăciți, anxioși - toată siguranța pe care o pierduse în timpul nopții. —Plecați? întrebă Bonnie, bosumflându-se. În realitate, nu arăta deloc ca-n poză. Dar de-abia ați venit. Mark țâșni în picioare. —Stai așa. Nu, doctorașule. Nu pleca. Îți interzic. Îndreptă tridentul său imperial spre Weber. Ai zis c-o să mă scoți din spelunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Deranjați de lămpașul cu care venise stăpânul, porumbeii începură să se miște și să protesteze pe limba lor guturală, care lui Nicu i se părea urâtă, dar nu voia să-l jignească pe nea Cercel, așa că spuse conciliant: — S-au bosumflat că i-am trezit. Aș vrea, pentru Jacques, o porumbiță, da’ nu știu cum poți să vezi asta la porumbei, care-i băiat și care fată, la alte păsări e mai ușor... Nea Cercel îi explică niște lucruri tare curioase despre cum
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a șubrezit îngrozitor Melania! Uite așa ne ducem, pe rînd..." * Glonțul ricoșă și se înfipse cu un vâjâit scurt în perete. Inginerul îl apucă de braț. ― Ai căpiat? Aici ți-ai găsit să te distrezi? E o armură! Cârnul se bosumflă. ― N-aveam de unde să știu. ― Întreabă! ― Ei bravo! În chestii din astea trebuie să te grăbești. Cum zice un prieten de-al meu: Cel mai bun e ăla care trage primul. ― Tipul e cumva în oastea lui Lucky Luciano? ― Nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Hagar duse degetul la buze. — Liniște! — Mă dor picioarele. Ceilalți turiști stăteau în jurul lor, un grup în haine de culori țipătoare. Se uitau la puști. Dacă faci zgomot, nu o să-i vezi, șopti Hagar. Oricum nu-i văd. Puștiul se bosumflă, dar intră în rând, când grupul porni din nou. Zilele acelea erau în mare parte americani. Lui Hagar nu-i plăceau americanii, dar nu ei erau cei mai răi. Trebuia să recunoască faptul că cei mai răi erau ... — Acolo! — Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ies Împreună cu prietenii În orașul ăsta și reușesc să se simtă bine, ripostă ea. Tu oriunde te duci te plângi tot timpul, Îi faci pe toți să se simtă aiurea, de parcă ai fi un martir al timpurilor noastre. Ești mereu bosumflat! Pentru că nu-ți cânt eu În strună, pentru că nu-ți fac cinste cu ceva de băut. Abia dacă ieși din Chelsea și Soho, pentru că nimic altceva nu e suficient de bun pentru tine. Parcă ai fi un copil. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să dispară În noapte cu un necunoscut. Și el se simțea oarecum trădat. Ea Îi stricase planurile de dragul capriciului de a dispărea cu un bărbat mai În vârstă și mai urât decât el - dar, desigur, alb. Și Desert Rose era bosumflată. Era supărată pe Charlie pentru că nu făcuse nici o mișcare În seara deschiderii și, deși fusese drăguț cu ea, lucrurile nu Înaintaseră În nici o direcție. Trăgea de timp. Era supărată pentru că investise atât de mulți bani din buzunarul propriu ca să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mai ascultat. — Da, zise Kitty. — Atunci de ce m-ai mai chemat aici? — Ca să ne bucurăm de natură și ca să iei și tu o pauză de la drama asta. Tăcură amândouă preț de câteva minute. — Ce s-a Întâmplat? Întrebă Desert Rose, bosumflându-se, dar știa prea bine despre ce era vorba. Kitty Își scoase ochelarii de soare, se sprijini În coate și se Întoarse spre prietena ei. — Chiar vrei să știi? Se uită la Desert Rose cu o privire atât de rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cel mai incitant eveniment din Woodbury de la atacurile vikinge încoace. Restul lumii dezertase deja, în afară de Sean McGee, care profita cu sârg de un rar interval de liniște pentru a-și scrie articolul, și de Elaine de la recepție care se uita bosumflată pe fereastră, ca un copil căruia nu i se dă voie să meargă la petrecere. În mijlocul pieței din fața catedralei, era ridicat un cort pe care Fran nu-l observase pentru că venise pe intrarea laterală. Pe o platformă din capătul îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu lingurița. — Am impresia că nu prea ești serioasă cu bărbații. — De ce spui una ca asta? La urma urmei, sunt fată. Dacă îmi place un bărbat... — Există și așa ceva? — S-ar putea. Îi făcea o deosebită plăcere să-l vadă bosumflându-se. Știindu-l mâhnit, simțea o nevoie și mai arzătoare să rănească orgoliul acestui pui de nobil îngâmfat. — Cine? întrebă el cu voce spartă. Doar nu-i vorba de francezul acela, sper. — Francezul? — Da, Monsieur Gaston. Tomoe a râs cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
caldarâmul înmuiat de soare și îl sărută pe obraz, cu un ciao spus printre buze. El are un fir de tuberoză în mână și este îmbrăcat cu un maiou subțire, galben, iar la nici jumătate de metru, un morgon privește bosumflat pe sub pleoapele umflare și cenușii. Pare o pungă de hârtie mototolită, pe care Zogru o împinge din discret cu sandaua Giuliei. - M-ai făcut foarte curios, abia aștept să văd filmul, sper că e ceva despre mine. Hai c-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Zâmbeam, râdeam și eram altfel. Nu mai eram eu, eram fericită! Zâmbești. Spuse cu ochii strălucind, în timp ce-și dezvelea dinții albi ca spuma laptelui. Parcă mă făcea să râd și mai tare. L-am ciufulit și s-a bosumflat, apoi iar s-a năpustit peste mine înarmat de frunze roșiatice. Eram amândoi obosiți în urma „războiului” și îi auzeam răsuflarea alertă. Era lângă mine, pe jos, întins, printre frunze de diferite mărimi. El a spart tăcerea: Angela, îngerul meu păzitor
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
faci casă ca asta, pentru că totul miroase a proaspăt dinainte. Știi, mi-a venit mie un gând pe care Îl puteam rosti fără grijă, mai bine Îi ucizi pe cei ce vin pe urmele mele. - Toiagul, tot toiag rămâne, se bosumflă el. - Bine. Dacă nu vrei să-i ucizi, dă-mi măcar de știre ce au pus la cale. Dacă aflu din timp ce au de gând, aș putea să sădesc neîncrederea În sufletul Vindecătorilor la care o să se mai ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și eu! M-am prefăcut supărat, asta ca să arăt că Învățasem și eu ceva de la Vinas. Am Început să merg cu pași din ce În ce mai mari, obligându-l pe scundacul de Enkim să țopăie ca să mă prindă din urmă. - Nu te mai bosumfla! Îmi strigă el. Runa era ca o iepșoară În călduri, pricepe! Femeie tânără și pofticioasă, ce vrei... Nu mai văzuse om de mai bine de un an. Nu scăpam de ea și pace, măi Krog, măi. I-am spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ca să merg la un curs de alăptare? Alice a ezitat. — Dar știi că în după-amiaza asta am conferința aia telefonică din Europa. E important să fii aici ca să te asiguri că toate legăturile internaționale funcționează. Fețișoara lui Sherry s-a bosumflat. Alice și-a ridicat palmele într-un gest explicativ. Îmi pare rău, Sherry. Nu poți să înveți altă dată despre alăptare? Vreau să spun că înțeleg că e teribil de important și așa mai departe... A, cursul nu e pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
seamănau cu niște draci mâzgăliți. Iar când s-a mai apucat de răcnit și chiohordoaica... Că de răcnit, musai cică să răcnească... a înghețat parcă și bălegarul din noi... Iar multora, mai subțirei și delicați la temperament, ni s-a bosumflat pe loc până și operația de apendicită... - A dracului de puteri ce-o fi putut revărsa spurcăciunea, nehalitule! Că eu te știam că porți în pantaloni o operație veselă și sănătoasă! cotcodăci cel în raglan, atîrnîndu-se, în sfârșit, cu cracul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]