263 matches
-
a folcloriștilor și a literaților! La intrarea în opera lui Brâncuși ar trebui o răzătoare, să te ștergi pe picioare de toate legendele pe care le-ai auzit despre el", pentru ca, doar cîteva fraze mai încolo, să identifice impecabil Rugăciunea brâncușiană din cimitirul buzoian exact ceea ce este de fapt în ordine formală, psihologică și filosofică, adică o adevărată placă turnantă în creația marelui sculptor, un punct final și, simultan, unul generativ: ,, Apoi Rugăciunea s-a mai ghemuit,s-a făcut broască
Marin Sorescu și artele plastice by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7530_a_8855]
-
Pavel Șușară I. Brâncușian în esență, dar stopat în orizontul arhaic și idolatru al lui Brâncuși, George Apostu a perpetuat, în plină contemporaneitate, vîrsta eroică, prometeică și stihilă a sculpturii. Fascinat în primul rînd de materialele ingenue, neprelucrate, prelevate nemijlocit din natură, în special
Mic dicționar de clasici ai sculpturii contemporane by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7554_a_8879]
-
de o vîrstă cu materia însăși. Paciurea îi este nepot, Anghel strănepot, iar Brâncuși duce, în special prin Pasărea în văzduh, pînă la ultimele consecințe, marele lui gest fecundator. întocmai ca în reprezentarea simbolică a șarpelui care își înghite coada, brâncușianul Apostu este în același timp marele precursor al lui Brâncuși. Pînă și Ion Georgescu și Ionescu-Valbudea îi sunt urmași mai tineri. II. Cel mai longeviv exponent al sculpturii românești dintotdeauna și, pînă mai ieri, patriarh al sculpturii contemporane, Ion Irimescu
Mic dicționar de clasici ai sculpturii contemporane by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7554_a_8879]
-
atunci a fost, negreșit, vreun eseu despre zbor, despre aspirație, despre cățelul pămîntului și despre identitatea ornitologică a Măiastrei. Unui melancolic activist cultural, care ar fi trebuit demult întrebat și ce rol a jucat prin anii cincizeci în refuzul atelierului brâncușian, i-a venit, cîndva, ideea să inventarieze toate păsările popoarelor, de la cocoșul galic la rîndunică, de la corb la lebădă și la gîscă etc. poate-poate s-o dumiri cumva în legătură cu specia Păsării în văzduh. Dar deși acesta este un caz extrem
Brâncușologia împotriva lui Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7507_a_8832]
-
pretenție catehizant didactică nu-i tolerată în demersul sculptorului, și nici inevitabila emfază a etimologiei, derivînd măiastra din magistra, nu intră în condiționările lui latente. „Pasărea sfîntă" - pentru a folosi denominația omagială a lui Blaga, nu așteaptă aici să țîșnească brâncușian în spațiu, vectorial strălucitoare, ea are curajul răbdător să vină pe sol, aspru cioplită în piatră, fară luciu și irizații, aptă a reprezenta mai degrabă o pogorîre a Sfîntului Duh. Astfel a marcat, chiar pe coperta unui nobil catalog, expoziția
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
care face din această năpraznică încercare un sacrificiu ritual, găsește ecou pe măsură, într-o execuție artistică înfiorată. Capul desprins de trup, tratat în ceară pierdută, ovalul lui, ca o coajă fermă, se raportează, în patetic și fragil, la înclinarea brâncușiană a Muzei dormind: visarea, plutind de data aceasta peste apele morții, se alătură, ca pentru un suprem pelerinaj, tălpii de o frumusețe bijutieră. Tot patrimoniul clasicismului e aici, decantat și stringent, în acest bronz care trimite la reușite irecuzabile ale
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
Editarea volumului Brâncuși. Pravila de la Craiova*, precum și anunțata apariție a unui al treilea, Brâncuși. Amicii și Inamicii: Sociologia lui Brâncuși, arată că Petre Pandrea scrisese, de fapt, o trilogie critică, ce aspira să conțină o explicație ultimă, globalizantă, a fenomenului brâncușian, și nu numai în plan estetic. Brâncuși, amintiri și exegeze a apărut în 1967, înaintea celorlalte două, doar din rațiuni ce țin de cenzură. În mod evident, Brâncuși. Pravila de la Craiova nu era o carte care să poată fi publicată
Petre Pandrea, exeget al lui Brâncuși by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6140_a_7465]
-
ici-colo e însoțit de note, totul fiind precedat de o prefață semnată de Ștefan Dimitriu. Din păcate, prefața este mediocră și nu ne spune mare lucru despre contextul critic în care apare această carte, ce aspiră să modifice radical exegeza brâncușiană, jalonată de cercetări de prestigiu, ca acelea ale lui Sidney Geist, Serge Fauchereau, ori Radu Varia. Notele sunt și ele prea parcimonioase, referindu-se numai la drama trăită de autor în timpul regimului comunist, dar nu și la textul cărții sale
Petre Pandrea, exeget al lui Brâncuși by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6140_a_7465]
-
n-ar fi fost stânjenită de o ediție prea stufoasă. Textul propriu-zis este mai mult decât interesant. Nu știu dacă și în ce măsură va influența interpretarea operei lui Constantin Brâncuși, deoarece Brâncuși. Pravila de la Craiova este doar un eseu, în timp ce exegeza brâncușiană a intrat de mult sub zodia cercetării academice. Numai că, eseist de clasă, Petre Pandrea nu se limitează la a scrie despre Brâncuși. Marele sculptor nu este, până la urmă, decât exponentul artistic cel mai înalt al unui spirit, în jurul căruia
Petre Pandrea, exeget al lui Brâncuși by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6140_a_7465]
-
caracteristice ale spiritului panduresc ar fi libertatea, în plan social și politic (dată de proprietatea pământului), gustul pentru revoltă (indus de opoziția față de regimul fanariot), rigorismul etic, cultul tradiției și frugalitatea. Potrivit lui Pandrea, acestea sunt și trăsăturile care structurează fenomenul brâncușian. Trăind într-o epocă în care fenomenele de mitizare sunt privite cu mefiență, e greu de spus dacă interpretarea lui Petre Pandrea va fi sau nu acceptată de brâncușiologi. Este dificil de estimat și dacă această interpretare „etnopsihologică" a Olteniei
Petre Pandrea, exeget al lui Brâncuși by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6140_a_7465]
-
că, măcar ca exercițiu al inteligenței și al unei dialectici materialiste liberale, textul lui Pandrea este captivant și incitant. Este de reținut și un aspect particular al eseisticii acestui mare autor, cu care istoria nu a fost deloc generoasă. Trilogia brâncușiană aspiră să fie un ciclu, dar nu un sistem. Discursul lui Pandrea se îndepărtează semnificativ de rigorile filosofiei de catedră și oscilează între memorialistică, interpretare, sinteză, gazetărie, scrisoare și oralitate, într-un stil polemic de mare scriitor, fascinant și atunci când
Petre Pandrea, exeget al lui Brâncuși by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6140_a_7465]
-
pagină de versuri prezentată încurajator de profesorul Mircea Zaciu, în 1963. Fusesem invitat pentru o lectură la Cenaclul „Nicolae Labiș”, condus atunci de Eugen Barbu, cu o bună întâmpinare, am mai publicat în acel an și alte poeme (un ciclu „brâncușian”) și mi s-a acordat Premiul II al revistei (pe locul I era Gabriela Melinescu)... El s-a concretizat într-o excursie de „documentare” pe Valea Jiului, alături de poeta premiată, de Constanța Buzea și Adrian Păunescu, care și-a sărbătorit atunci
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
el de absolut, se întîlnește cu macrocosmul divin: „O furnică pe Golgota duce o cruce de om”. Poetul nostru măsoară sforțarea, mistică în fond, a furnicii printrun ochean întors: „Templul furnicii - un mușuroi la capătul lumii”. Sau într-un context brâncușian: „Pe Masa Tăcerii furnicile țin un concert”. Nu doar furnica se arată a fi un mesager al harului deopotrivă dumnezeiesc și poeticesc. „Contimporan cu fluturii, cu Dumnezeu”, pe urmele genialului precursor, George Drăghescu contemplă palpitul fragilelor zburătoare, grația lor stîngace
Vîrsta edenică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5469_a_6794]
-
curînd o personalitate de tip eminescian, a cărui operă se dezvoltă organic, își înfige adînc rădăcinile în soluri imemoriale, în substraturi etno-arheologice și esoterico-metafizice, aspirînd evident spre lumea glacială și pură a nordului, spre acea lumină incoruporibilă a Walhalei. Solitudinea brâncușiană însăși, cu decorul ei arhaizant, cu mișcările ceremoniale și cu gesturile cotidiene resorbite în stereotipii rituale, corespunde și ea unui anumit eminescianism generic și unei utopii romantice împinse pînă la limita hipostazierii. Aparent, aceste similitudini, asociate și cu enorma capacitate
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6723_a_8048]
-
a folcloriștilor și a literaților! La intrarea în opera lui Brâncuși ar trebui o răzătoare, să te ștergi pe picioare de toate legendele pe care le-ai auzit despre el", pentru ca, doar cîteva fraze mai încolo, să identifice impecabil Rugăciunea brâncușiană din cimitirul buzoian exact ceea ce este de fapt în ordine formală, psihologică și filosofică, adică o adevărată placă turnantă în creația marelui sculptor, un punct final și, simultan, unul generativ: ,, Apoi Rugăciunea s-a mai ghemuit,s-a făcut broască
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6502_a_7827]
-
în statuarul Doinei Lie devine geometrie sacră și reper hieratic. Însă ea nu este interesată nici de experiența bizantinizantă a lui Mestrovic sau Paciurea, din Madona Stolojan, de exemplu, de a transpune drapajul bidimensional în volumetria sculpturii, după cum nici experiența brâncușiană din Rugăciuneanu i se pare potrivită, factura bizantină a sculpturii Doinei Lie definindu-se nu prin relație cu modele exterioare, ci mai curînd intrinsec, prin exprimarea unui anumit tip de gîndire și de înțelegere a formei în sine. Suprafețele largi
Doina Lie, o schiță de portret (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6471_a_7796]
-
rusoaice ce și-a pus capăt zilelor?... (Ehrenburg menționează că, la acea vreme, printre rușii ce se stabiliseră la Paris și nu se puteau adapta aici, sinuciderea era ceva obișnuit.) Astfel redă lucrurile Ehrenburg. Iar la eminentul exeget al operei brâncușiene Barbu Brezianu găsim următoarele: în 1910, „la rugămintea doctorului Marbe, ridică monumentul Sărutul, pentru mormântul sinucigașei, incizând cu litere chirilice inscripția: „Taniușka Rachevskaia, născută la 6 aprilie 1887, adormită la 22 noiembrie 1910 /îndrăgită, cea mai iubită/ pe care s-
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]
-
Comanditarul monumentului, medicul român Solomon Basile Marbe (Marbais), prieten fidel al lui Brâncuși, fusese anume cel de care se îndrăgostise studenta Taniușa... Curios, trist, ba chiar dramatic este faptul că, dacă, inițial, familia Rașevki (în transcripție românească) nu acceptase viziunea brâncușiană pentru locul de veci al fiicei sale, peste decenii, iată, urmașii respectivului neam, uimiți de faima Sculptorului, susțin că, după actele cercetate în arhiva pariziană, Sărutuldin Cimitirul Montparnasse cade sub incidența unui obiect ce poate fi revendicat! (Da, eventual, dislocat
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]
-
București se află bine poziționat în acest arbore al speciilor arhitecturii memoriale. El este un loc public salvat pentru Capitală, plasat simbolic în umbra fostului Minister de Interne, lângă Dâmbovița. Coloana, secvențială și pulsatilă (ca o îndepărtată, dar invocabilă referință brâncușiană), funcționează drept cap de perspectivă foarte lungă încă de la Operă privind, în lungul apei. Spațiul interior, care putea să trimită la templul ierusalimitan, măcar prin proporțiile reciproce ale laturilor, este scufundat în sol și partea muzeală, ca și la Berlin
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6116_a_7441]
-
și acea preocupare a Doinei Lie, din deceniul nouă al sec. XX, pentru o imagine oarecum exotică sau, mai exact, de substrat, în care se poate întrezări și o componentă magico-idolatră, dar de o cu totul altă factură decît aceea brâncușiană. Lucrări precum Terra, lemn poleit, 1983, și Dansatoarele, lemn policrom, 1987, ilustrează perfect această perspectivă, solidară și ea cu întregul proiect de identificare și definire în paradigma răsăriteană și spiritualistă a statuarului. Dar dialogul cu formele istorice ale sculpturii universale
Doina Lie, schiță de portret (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6440_a_7765]
-
de elevat și de truculent, strălucitoare și scandaloasă, Prințesa X a lui Brâncuși a fost ținta atacurilor lui Picasso, care vedea în ea (nu fără motiv) un falus, nicidecum un portret, așa cum mai înainte autoritățile vamale americane văzuseră în obiectele brâncușiene nu sculpturi, ci piese industriale. Similar, în Traianul lui Gorduz, e de văzut altceva - acoperirea conștiinței unui mare artist de bălăriile verzi și uscate ale protocronismului ce toca mințile altor creatori ai vremii (Ioan Alexandru etc., etc.)” Dar eseul lui
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4660_a_5985]
-
vale. și noi l-am trecut cu bucurie pe un pod ca să ajungem la Capela Adormirea Maicii Domnului cu clopotniță și cu altar pictat naiv. Acolo preoții invitați slujesc În răstimpuri la reuniunile românilor. Ne-am oprit și la scaunele brâncușiene, amintindu-ne de Masa Tăcerii de la Tg. Jiu, scaune așezate În jurul unei pietre care are puterea de a te reîncărca energetic. Nu sunt sigură că de la șederea noastră acolo, la piatra energizantă, ni s-a creat o stare atât de
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
se poate încadra în frontiera imaginativa plecând de la figurativ pană la abstract. Fiecare piesă spune o poveste unică, reprezintă o redare vizuală a evenimente atât reale cât și imaginare.... Găsim în tehnica ei o mulțime de simboluri preluate din arta brâncușiana cât și din cultura universală, ce descriu instincte fundamentale ale omului combinate cu armonia, filozofia și echilibrul lui emoțional. Arta pentru Carmen Doreal nu este doar artă, dar și o terapie a sufletului prin artă. Este o terapie a sufletului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
anume Ion Pogorilovschi. Fără a fi un specialist în artele vizuale și fără a deține cunoștințe tehnice obligatorii pentru o judecată nemijlocită a obiectului artistic, incapabil de o analiză strict formală a imaginii, Pogorilovschi s-a afirmat prin interpretarea lucrărilor brâncușiene într-o perspectivă filosofică largă, a cărei finalitate privește mai curînd localizarea omului în cosmos decît înțelegerea și investigarea unei imagini, a unei lucrări sau a unui artist înțeles în datele lui reale, adică acelea de creator de forme. Cazuistica
Nu e Brâncuși! by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11013_a_12338]
-
curînd o personalitate de tip eminescian, a cărui operă se dezvoltă organic, își înfige adînc rădăcinile în soluri imemoriale, în substraturi etno-arheologice și esoterico-metafizice, aspirînd evident spre lumea glacială și pură a nordului, spre acea lumină incoruporibilă a Walhalei. Solitudinea brâncușiană însăși, cu decorul ei arhaizant, cu mișcările ceremoniale și cu gesturile cotidiene resorbite în stereotipii rituale, corespunde și ea unui anumit eminescianism generic și unei utopii romantice împinse pînă la limita hipostazierii. Aparent, aceste similitudini, asociate și cu enorma capacitate
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10208_a_11533]