KorAP: Find »[drukola/base=brândușă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 ...28 >

689 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

Istoria... lui Călinescu și ia plicul cu mia de lei, grăbindu-se apoi către maternitate, înfuriat la gîndul că nu i-a luat profesorului, măcar în împrumut, o mie-două, să aibă, că replica "bani de țigări am", aici, în Valea Brândușelor, n-o fi numai scornirea vreunor guri rele. Motorul cursei, pornit cu greu din cauza bateriilor descărcate, n-a reușit încă să încălzească interiorul. Geamurile stau acoperite de zăpadă, iar în partea dinspre nord un deal de omăt se reazemă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
răspunde fata indiferentă, fără să se uite în ochii bărbatului desfigurat de grijă; ar vrea să-i spună că a văzut-o pe Aura la autogară, dar Cornea a trîntit deja ușa, iar cursa face un ocol, întorcînd spre Valea Brândușelor, pornind în viteză pe șoseaua curățată. Șefu', spune Cornea lui Vlad hai înainte, pînă întîlnim pe cei din Iași, nu de alta, dar cine știe!, ți-o fi plecat prietena azi la drum rîde el, cum însă Paula se apropie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-i a doua clădire, unde-i morga, mergi mata acolo... Între spital și clădirea din spate, Mihai întîlnește un grup, printre care recunoaște pe un procuror tînăr tînăr și al dracului, de numele căruie se teme orice femeie din Valea Brândușelor care ar mai putea rămîne gravidă și nu-i mai trebuie copii și pe Maria Săteanu, mîndră și impunătoare în hainele ei albe, cu un halat gros pe umeri, mergînd înaintea tuturor. La intrarea în clădire, cu fundul direct pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
greoaie, sigură pe ea, ca un animal uriaș, intrînd cuminte la peronul unu. Șoferul coboară și izbește portiera. Unde merge cursa asta? întreabă un călător. Înfuriat, șoferul urcă un pas în cursă, întoarce tăblița pe care scrie: "Cursa rapidă Valea Brândușelor Iași", după care coboară și izbește din nou portiera. Îți cădea limba... bombăne călătorul și se întoarce la bagaj, lîngă soția lui. De sus, din nouri, cîțiva fulgi mari cad ușor spre pămînt, ca într-un basm... P. Neamț, Fedeleșeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
un basm... P. Neamț, Fedeleșeni 1979-1980 DE ACELAȘI AUTOR: Zaruri de cretă, roman, Ed. Junimea, 1976; Ziua magnoliilor viscolite, roman, ediția I-a, Ed. Cartea Românească, 1979; ediția II-a, Ed. Junimea, 2008; Cursa rapidă, roman, Ed. Junimea, 1982; Vremea brândușelor, Ed. Cartea Românească, 1984; Sezonul pescărușilor, film despre furtul tezelor de doctorat în Chimie, realizat în 1984 după scenariul lui Constantin Munteanu, interzis la vizionare, ieșit pe ecrane în 1990, distins cu Marele Premiu al Cinematografiei; Teona, roman, Ed. Junimea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

În tot orașul se vinde aceeași șampanie. La „Monetărie” Însă sticla i se ambala Întotdeauna cu gust, iar el o strecura grijuliu În sacoșă zâmbind recunoscător patronului. Mulțumiți amândoi. Cum prăvălia era cu desăvârșire goală la ora aceea, Ignat P. Brândușă Își dezbrăcă halatul vernil, Îl agăță Într-un cui și Îl invită pe Petru Șendrean Într-o Încăpere alăturată, nu mai mare decât tutungeria din piață. Aici, trei lăzi: două acoperite cu pături cazone, a treia, În mijloc, cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
alb, apretat, pe care se Înghesuiau o farfurie cu mezeluri, alta cu șnițele vieneze, o sticlă cu țuică și una cu vin. Dom' profesor, vă rog să luați loc. Petru se așeză fără fasoane. La fel făcu și Ignat P. Brândușă, patruzeci de ani, divorțat, fără copii Însă cu un Audi luat la mâna a doua, dar nou-nouț, cu banii jos. Vedeți, dom' profesor, cum mai trece vremea... Și anul ăsta e gata. Serviți, vă rog! Marfă garantată, din porcul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
dom' profesor, cum mai trece vremea... Și anul ăsta e gata. Serviți, vă rog! Marfă garantată, din porcul meu. Mănâncă cu poftă. Ochii Îi strălucesc. Bună țuica, bune și mezelurile. Poate sta cu fruntea sus În fața orișicui. Paharele se golesc, Brândușă le umple din nou. Se mai golesc o dată, Brândușă dă să apuce din nou sticla, dar Petru se opune demn. E de ajuns. Trec la șnițele și la vin. Șnițele sunt specialitatea Zorelei. Carnea e fragedă, vinul muscat. În soba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
e gata. Serviți, vă rog! Marfă garantată, din porcul meu. Mănâncă cu poftă. Ochii Îi strălucesc. Bună țuica, bune și mezelurile. Poate sta cu fruntea sus În fața orișicui. Paharele se golesc, Brândușă le umple din nou. Se mai golesc o dată, Brândușă dă să apuce din nou sticla, dar Petru se opune demn. E de ajuns. Trec la șnițele și la vin. Șnițele sunt specialitatea Zorelei. Carnea e fragedă, vinul muscat. În soba de fontă duduie un arzător de opt sute. Pe pereții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
șnițele și la vin. Șnițele sunt specialitatea Zorelei. Carnea e fragedă, vinul muscat. În soba de fontă duduie un arzător de opt sute. Pe pereții proaspăt vopsiți, umbrele lor se dilată de căldură. Serviți, dom' profesor, că e de unde. Hai noroc! Brândușă bea vinul dintr-o suflare. Își șterge mustățile stufoase cu dosul mâinii. Când o fi mai rău, așa să fie. Ca acum. Sughiță. Pentru caz de sughiț are apă minerală. Destupă o sticlă de jumătate și bea direct din ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
să fie. Ca acum. Sughiță. Pentru caz de sughiț are apă minerală. Destupă o sticlă de jumătate și bea direct din ea. O lasă goală sub privirile admirative ale lui Petru. Am țug, domnule profesor, nu mă pot plânge, recunoscu Brândușă cu modestie. Nici măcar nu mă mir, cu așa compoziție. Uite ce scrie: și când scrie, așa-i. Concret: sodiu! Potasiu! Aluminiu! Și așa mai departe. Unde ai pomenit dumneata atâta bogăție Într-o gură de apă? (Doar n-o să-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
una din cele mai frumoase și mai bogate din lume. Ca să nu mai vorbim de forma ei În formă de inimă, ceea ce toți știm cât de importantă este.) Eu... Un sughiț ascuțit izbucni pe neașteptate din măruntaiele fierbinți ale lui Brândușă și-i curmă pe neașteptate discursul. Surprins, Brândușă rămase o clipă cu sticla În aer, apoi mai trase o dușcă zâmbind Încurcat, adică, de, se mai Întâmplă. Nu apucă să așeze sticla pe podea lângă piciorul lăzii care Închipuia masa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
din lume. Ca să nu mai vorbim de forma ei În formă de inimă, ceea ce toți știm cât de importantă este.) Eu... Un sughiț ascuțit izbucni pe neașteptate din măruntaiele fierbinți ale lui Brândușă și-i curmă pe neașteptate discursul. Surprins, Brândușă rămase o clipă cu sticla În aer, apoi mai trase o dușcă zâmbind Încurcat, adică, de, se mai Întâmplă. Nu apucă să așeze sticla pe podea lângă piciorul lăzii care Închipuia masa, că un alt sughiț veni să spulbere Încrederea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
o clipă cu sticla În aer, apoi mai trase o dușcă zâmbind Încurcat, adică, de, se mai Întâmplă. Nu apucă să așeze sticla pe podea lângă piciorul lăzii care Închipuia masa, că un alt sughiț veni să spulbere Încrederea lui Brândușă În puterile tămăduitoare ale „Borsecului”. Înainte de a se Înfuria și a se recunoaște astfel Învins, apucă din nou sticla cu pricina și, ridicându-se greoi, o apropie de bec. O scutură bine, apoi așteptă Încordat ca bulele de gaz să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
În nădejdea că va obține infirmarea presimțirilor negre care Îl Încercau și, pentru că nu mai avea putere, sau socotea inutilă a treia Încercare, declară uimit: Și totuși, e „Borsec”, domnule! Fără Îndoială, murmură Petru, subit cuprins de panică. Care va să zică, bâigui Brândușă... Exact! Nu ne rămâne decât să așteptăm, conchise Șendrean cu o Înțelepciune care Îl prindea atât de bine. Cine ar fi crezut una ca asta? continuă să se mire Brândușă În speranța unei explicații dacă nu liniștitoare, cel puțin lămuritoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Fără Îndoială, murmură Petru, subit cuprins de panică. Care va să zică, bâigui Brândușă... Exact! Nu ne rămâne decât să așteptăm, conchise Șendrean cu o Înțelepciune care Îl prindea atât de bine. Cine ar fi crezut una ca asta? continuă să se mire Brândușă În speranța unei explicații dacă nu liniștitoare, cel puțin lămuritoare. Astăzi nu mai poți avea Încredere În nimic, domnule, decretă Petru abia stăpânindu-și plânsul. Chiar În nimic, domnule profesor? Nici măcar În...? Dădu ochii peste cap ca să evite numirea instanței

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Gostat”. Își spunea că, la urma urmei, nu avea nimic de pierdut dacă se solidariza cu acest om care Își vedea zdruncinată credința În virtuțile curative ale apei de Borsec. Atunci totul e Într-adevăr pierdut, recunoscu În sfârșit și Brândușă. Am cel puțin mulțumirea de a fi făcut totul ca să... mă-nțelegeți, domnule profesor... Totul! Da' uite cum se strecoară În sufletul omului Îndoiala. Și, când ai ajuns aici, nimic nu te mai Întoarce... Petru tocmai se pregătea să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
replieze, să se disocieze de o asemenea atitudine fatalistă nu doar lehamite simțea față de sine În acest viraj În care se angaja, ci și un soi de teamă În mod neașteptat iscată de propria sa ticăloșie când Îl văzu pe Brândușă apucând sticla de „Borsec” ca pe o grenadă și, ochind soclul Înalt al sobei, Îi făcu vânt. O mișcare simplă, total relaxată, fără umbră de resentiment, o despărțire dureroasă ai fi zis, dar calmă pentru că necesară. Gâtul scurt al sticlei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
de apă Împroșcă peretele și soba care Începu să sfârâie. Profesorul Încercă să se ridice socotind că o apropiere prudentă de ușă se impunea și că pretextul orei târzii era o scuză suficientă pentru a menaja suspiciunea exacerbată a domnului Brândușă. Spre disperarea sa Însă nu reuși decât o vagă Înălțare În ciuda faptului că Își mobilizase Întreaga voință. Blestemă În gând clipa când hotărâse să vină până la „Gostat” și se așeză cât mai bine pe ladă ca și cum, chipurile, toată manevra n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
manevra n-ar fi urmărit altceva decât un plus de confort. Nu se mulțumi doar să sugereze acest lucru, ci Îl și exprimă, În puține cuvinte, dar cu atât mai convingătoare: E plăcut aici! O afirmație fără echivoc pe care Brândușă se simți obligat să o ia drept aluzie la nivelul extrem de scăzut al vinului din paharul profesorului. Se grăbi să toarne puținul care mai rămăsese pe fundul sticlei, În ciuda opoziției, cum altfel decât formală, a distinsului conviv. Petru nu era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
protestul său astfel exprimat va trezi o cât de mică remușcare În sufletul ei. Se reîntâlniră În pat și conflictul se aplană tot datorită ei care găsea oricând un truc nou cu care Îmblânzea pudoarea de fier a iubitului ei. Brândușă aștepta respectuos ca musafirul „să mai deguste o dată Ottonelul” și zise: Mă bucur că vă place la mine, domnule profesor, că sunteți aici În preajma Anului Nou când se schimbă ceva În noi. Și chiar În Univers. O schimbare cât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Ottonelul” și zise: Mă bucur că vă place la mine, domnule profesor, că sunteți aici În preajma Anului Nou când se schimbă ceva În noi. Și chiar În Univers. O schimbare cât de mică, domnule profesor, dar cu atât mai prețioasă. Brândușă simți că-și pierde suflul din pricina emoției și a efortului. Nu mai vorbise atât din școală. Își scoase batista și Începu să-și șteargă energic fruntea și ceafa. Un an Întreg Își punea Brândușă problema acelei schimbări care, uneori, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
profesor, dar cu atât mai prețioasă. Brândușă simți că-și pierde suflul din pricina emoției și a efortului. Nu mai vorbise atât din școală. Își scoase batista și Începu să-și șteargă energic fruntea și ceafa. Un an Întreg Își punea Brândușă problema acelei schimbări care, uneori, nu trecea de, să zicem, kilogramele de cartofi pe care le cumpăra doamna Teglaș, bătrână și singură, sau de sacii cu varză bogată În vitamina K din care se Înfruptau copiii plutonierului Baxan ca să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
bat, se tânguia Baxan. Bine, bine, mormăia bătrânul pediatru. Dacă nu se bat, să mănânce varză. Cu ce, dom' doctor? Cu orice, Baxane. Dacă nu li se oprește, să mă chemi. De câtva timp Baxan cumpără mai rar varză și Brândușă se bucură. Între timp a aflat că vitamina K are un rol important În coagularea sângelui. Crezi dumneata că se mai poate schimba ceva? Vă Îndoiți cumva? Întrebă Brândușă mijindu-și ochii. Cine și-ar mai permite un asemenea lux

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
mă chemi. De câtva timp Baxan cumpără mai rar varză și Brândușă se bucură. Între timp a aflat că vitamina K are un rol important În coagularea sângelui. Crezi dumneata că se mai poate schimba ceva? Vă Îndoiți cumva? Întrebă Brândușă mijindu-și ochii. Cine și-ar mai permite un asemenea lux, domnule Brândușă? Dar, iertați-mă că insist, cum vedeți dumneavoastră aceste schimbări? În om, sau În Univers? Suficiența din glasul patronului oferea Înainte de a fi formulate, garanția unor adevăruri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]