3,756 matches
-
neevitînd terminologia de specialitate cu răceala ei sarcastică: "răsar noi zori de ziuă peste Valea Izei/ dalbi zori de ziuă se revarsă/ într-o dimineață primară cum numai în Maramureș/ au mai rămas diminețile/ cu sori levogiri răsucindu-se pe brîiele porților/ peste lanul de cînepă de pe dumbrava Dragomireștiului/ lin unduindu-se în bătaia precambriană a vîntului/ cum cilii vibratili ai unui parameci uriaș/ în preajma protozorului preferat/ la țărmul marii aventuri financiare/ țări ancorează-n golfuri de petrol/ împinse de același
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
de aer, până atingi din nou pământul. Pânza cu o suprafață de vreo zece metri este legată cu niște fire din nylon special, numite suspante, de un scăunel în care se așează zburătorul și se leagă cu o centură de brâu și harnașamente. în timpul zborului stă în fund, ca pe șaua unei biciclete, doar că își ține mâinile pe un fel de mânere, în dreptul umerilor, în care se adună legăturile de control, și acestea niște fire de nylon, legate de pânza
O poveste cuceritoare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17332_a_18657]
-
cu copiii care împreună cu Sacristanul cântă, proslăvind victoria împotriva lui Napoleon. Ne punem o intrebare firească, la care nu putem gasi un răspuns: de ce regizorul l-a pus pe Scarpia să se autoflageleze, lovindu-se cu o curea, gol până la brâu, în timpul Te Deum-ului? Este un gest teatral neartistic, inestetic și nefuncțional cu structura caracterologica a personajului. Scarpia este un baron, un om de lume, aristocrat, cinic, rău, bigot, disimulat, criminal, dar foarte atent cu gesturile sale în public. Este greu
„Tosca“ by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2476_a_3801]
-
plictiseală, umbla în pumni cu noi, îndrăgostiții. îți înrăma zarea trupului ca pe o fotografie cu umerii tatuați de foșnetul sărutului strănutat SĂRISE DIMINEAȚA de harpa vântului. Sărise dimineața din pat X.și plecase desculță prin trifoiul verde, atârnat la brâul zilei. Aici sunt vârstele mele, Obrajii vântului, înecați în fântâni, acolo sunt vârstele tale. despuiau toamna, împachetată în apă. Între ele, mirarea lutului, Am prins gândul de genunchi înspăimântat de singurătatea lui Noe, și-am plecat să potcovesc cai verzi
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
mintea la femei Asta pentru că una, a mea, Măriuca, de pe aci, s-a dus la mumă-sa în Maramureș. Cică, să-i dea țâță Și tu? E, m-aș fi dus și eu, numai că ăia umblă cu hangerul la brâu Odată îi apucă și harșc, fuduli la frigare Mai știi? S-a zis cu moștenitorii Fugi, mă, românii sunt la fel ca noi Se mai aprind ei, dar au suflet bun. Uite, tocmai din acest motiv îți propun să vii
De sărbători, dulcele plâns. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_47]
-
pe lacrimi definitive, dar asta nu înseamnă că nu fac pauze de frenezie amoroasă. Și Ana face, ba chiar imediat după poetica de tristețe și amărăciune, cîntînd merituos și cald madrigal: „Te cunosc iubitule:// În hainele scumpe de purpură,/ Cu brîul de rubine, agate și perle,/ Cu privire de flăcări,/ De putere ce munții sdrobește./ Pasul tău, ușor ca lemnul de bambus,/ Vorbele calde ca apa de Nil,/ Gîndul tău e zeu, iubite,/ Sufletul, odă cîntată de cer” etc. (Spovedanie). Poeziile
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
organizat de copii după modelul colindelor. În ajun sau chiar de Boboteaza, mici grupuri de băieți intra în curțile oamenilor și înconjoară casele, grajdurile, adăposturile pentru fan, sunând din clopoței și talăngi, rostind în cor: "Chiraleisa, /spic de grâu /până-n brâu, /roade bune, /mană-n grâne!". Colindătorii poartă la căciuli busuioc, brad, vâsc, salcie, plante cu multiple semnificații. În alte zone, copiii poartă colăci și lumini aprinse în mâini, ocolesc casele de trei ori, cerându-i lui Alexie, răspunzător cu încălzirea
Ce obiceiuri se păstreză de Bobotează () [Corola-journal/Journalistic/23999_a_25324]
-
Părtinitor e Universul, sau poate că eu Cu tălpile-mi aspre rânesc poala lui Dumnezeu? Că pe-o țoala spălată-n năduf pe piatră de rău Frecată-n leșia nopții până-i ruptă din brâu. Sau poate, cu tropot, rănit-am al zilei timpan Fugărind cu pintenii arși iluzoriul liman: Chilia apelor repezi cu vârtejuri de fum, Cărări pieptănate în grabă în malul de scrum. Fugit-am călare, fugit-am s-ajung la liman. Scrâșnind
IARTĂ-MĂ UNIVERS. In: Editura Destine Literare by Ana Irama () [Corola-journal/Journalistic/85_a_455]
-
a durat Castel de ziduri aparat, Ca veacurile să le-nfrunte. Pe culmi și-n văile adânci, Cad umbrele-i înalte, drepte, Din turn către Aragva-s trepte Șerpuitor tăiate-n stânci ; Pe ele, cu ulciorul, seara, Cu ceadra fluturând spre brâu, Prințesa tânără, Tamara, Scoboară sprintena la râu. VI De ani, puternicul castel Privește mohorât seninul ; Dar azi e chef și larmă-n el, Zurnaua sună, curge vinul ; Gudal azi față și-o mărită ! Toată rudenia-i poftita; Sus pe terase
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
buzele iubitei. Cand, iată, umbre se ivesc : Sunt două...patru...se-nzecesc... Din față-npușcături pornesc ! Ce-o fi ?... Se-nfipse-n scări, sub munte, Viteazul prinț, strângând de frâu, Papaha și-o -ndesă pe frunte, Și-a smuls pistolul de la brâu ; Trosni nagaica, si, spre ceață, Se năpusti că o săgeată... Rasbubui un pocnet nou, Și-un strigat sparse depărtarea, Stingându-se-n treptat ecou... Curând sfârși încăierarea : Izbitiți de-al luptei vicleșug, Înspăimântați , gruzinii fug ! XII E pace iar. Înghesuite
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
14 iunie 1991 părea să fie o zi ca oricare alta, în șiragul acela de inele ce ajung să se confunde rapid unele cu altele, alcătuind cadrul existenței ce ți-a fost hărăzită (...) Am intrat în baie și, dezbrăcat până la brâu, m-am aplecat deasupra chiuvetei și m-am apucat, înainte de orice, să-mi împrospătez obrajii cu apă rece. Deodată viscerele s-au revoltat, o irepresibilă senzație de vomă s-a impus, ca și cum un șarpe otrăvitor mi-ar fi pătruns în
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
de obicei împotriva... bărbaților; dar ei nu-i trimite nimeni nici o diplomă...). Iată ca exemplu un pasaj dintr-o cronică la romanul Distanța dintre un bărbat îmbrăcat și o femeie așa cum e de Rodica Draghincescu: " Fără complexe, suflecată pân'la brâu (...), juna Rodică își duce rufele la râu conștientă de privirile lacome ce-o petrec, sfidând, de pe poziția asumată de muiere cu corp și suflet, dar și minte, compartimentul lubric al prejudecății masculine cu chiar armele ei. Arătându-le tocmai ce
Descentralizarea vieții literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17069_a_18394]
-
Ca și: ,,dona juana face baie în capul meu ca-ntr-un eleșteu plin ochi cu delfini și pui de delfini/ dona juana mă zidește în zidul mînăstirii de argeș a ei mai întîi pînă la genunchi apoi pînă la brîu apoi pînă la gît/ și-n timp ce mă zidește ea îmi citește din poemele pe care le voi scrie acolo în zid pe partea dinăuntru a zidului/ după ce mă va fi zidit în el de tot hăt pînă dincolo de
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
sud-dunăreni, trimiteri - e drept, ceva cam neoficiale - la scrieri asupra aromânilor, dar Haide, bre! nu e o monografie. Irina Nicolau, autoarea, mărturisește că a visat o carte care să semene cu aromânii - "Gîndită după chipul și asemănarea lor, pînă la brîu era lînă și sare și de la brîu în jos cărări de munte. Claie peste grămadă, tarabă de bazar, paginile își disputau supremația invocînd cuvinte cu sensuri arhetipale: drum, aur, caș, praf de pușcă...". Haide, bre! pare mai degrabă un roman
Balcanii între real și imaginar by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15724_a_17049]
-
la scrieri asupra aromânilor, dar Haide, bre! nu e o monografie. Irina Nicolau, autoarea, mărturisește că a visat o carte care să semene cu aromânii - "Gîndită după chipul și asemănarea lor, pînă la brîu era lînă și sare și de la brîu în jos cărări de munte. Claie peste grămadă, tarabă de bazar, paginile își disputau supremația invocînd cuvinte cu sensuri arhetipale: drum, aur, caș, praf de pușcă...". Haide, bre! pare mai degrabă un roman postmodernist sau un jurnal; atît doar că
Balcanii între real și imaginar by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15724_a_17049]
-
de mai multe ori. Se poate? E cu putință? Această găselniță a geniului comic ce pare să dirijeze de departe și de sus toată tărășenia asta! Acest mare maestru de vînătoare, acest ins sever care ne primește cu pumnalul la brîu, cu pieptul înstelat cu colți de fiară smulsă din boturi de animale ucise de spada lui se termină brusc prin niște cioturi bicisnice îmbrăcate într-o rețea de mătase subțire. Nu pot să-mi viu în fire. E ca și cum aș
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
pentru că a fost animal sacru la vechii greci. Oreste, băiatul din partea locului care ne învăța să înotăm în apă adâncă, se ivi pe neașteptate de după niște tufe de caperi. Avea masca de scafandru pe frunte, un slip minuscul și un brâu de piele cu șase cuțite, de forme și mărimi diferite, căci nu concepea alt mod de a vâna sub apă decât luptându-se corp la corp cu vietățile. Avea cam douăzeci de ani; petrecea mai multă vreme pe fundul mării
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
partea cea mai de sud a Siciliei, și așa am și trăit-o aievea prima lună, când părinții erau cu noi. Încă mi-amintesc ca într-un vis câmpia solară de roci vulcanice, marea eternă, casa văruită în alb până la brâul de cărămizi, de la ferestrele căreia se zăreau, în nopțile fără vânt, razele luminoase ale farurilor din Africa. Explorând cu tata adâncurile încremenite din jurul insulei descoperiserăm un șir de torpile galbene, împotmolite de pe vremea ultimului război; recuperaserăm o amforă grecească de
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
există accente tragice, tonul interior nu pare a fi rezonanța unui spațiu fără ieșire. El se roagă unui Dumnezeu amic, nu unei instanțe pedepsitoare, sau ordonatoare: "un ins mărunt cît palma, puțin chel, puțin sașiu/ și cu barba albă pînă-n brîu./ avea vorbă șugubeață și se odihnea cu o sticlă-n stînga și cu alta-n dreapta sa./ hai, mă, i-a zis domnul, răsucește-o/ țigare și ia o vodcă și tu,/ parcă altfel vezi lumea după ce tragi puțin la
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
sfiau să-și bată joc de cele pământești, fiindcă nădăjduiau premii cerești 99. Părinții Sfinți nu au dorit decât liniștea Bisericii, pe care au apărat-o cu o însuflețire aprinsă, arătându-se mai presus de orice oboseală, încinși fiind cu brâul dăruirii de sine. Hotărârile lor au fost acceptate de întreaga creștinătate. Ei s-au impus ca mari autorități ecleziastice, învățăturile lor fiind considerate normative de către Biserică, căci au unit împlinirea virtuților cu înțelegerea dogmelor dumnezeiești, susținută de bogăția cunoașterii și
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
vară veche, De mere dulci și nepătruns, Stau lucrurile vechi în casă Și parcă așteaptă un răspuns... Fără odihnă și zăbavă Voi reclădi pridvorul vechi, Meticulos, fără de grabă, Împărățind stele-perechi. M-asteaptă coasa roasă-n sură, Iarba-n ogradă-i până-n brâu, Lipsit de griji si cu măsură, Voi umple corlița cu grâu. Apoi pleca-voi mai departe, La rându-mi " detașat " și eu... Mă-ntorc la casa parintească, Mă-ntorc, încet,la Dumnezeu. Mugurel Pușcaș Referință Bibliografică: ACASĂ / Mugurel Pușcaș : Confluențe
ACASĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382703_a_384032]
-
astă dată, pentru eternitate:„... iar tu..., nu uita!” „Când voi veni, atunci, când va să fie,/ Să mă aștepți, la margine de râu!/ Eu voi fi mort..., acolo tu ești vie,/ Cu flori în păr și-n fota prinsă-n brâu.../ Eu nu voi ști, dar tu-mi alegi în glie/ Loc de popas și mă vei ține-n frâu./ Când voi veni, atunci, când va să fie,/ Să mă aștepți, la margine de râu!/ Când voi veni, tu să-mi
DIALOG MUT...& DIALOG SACRU ... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382711_a_384040]
-
tăcerii pasc ierburi deșarte. Beau apa coclită-a uitării plângând Cu gura uscată ca floarea în vânt. E tristă mioara cu bocet în grai Străin e pământul și poarta spre rai. E apa sălcie, Păstoru-I departe, Cernită e zarea cu brâuri de moarte. Noptarea în lume e însăși un iad Din ceruri urnite luminile cad. E seară târzie, Păstorul e sus O, vino degrabă mărite Iisus. Ce sete adâncă și noapte de groază Icoana Fecioarei la schit lăcrimează. Păstorul se-ntoarce
MIORIȚA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382783_a_384112]
-
la treabă“, bombăne, în timp ce-și bea cafeaua și mai aruncă niște link-uri de solidaritate pe Twitter și pe Messenger. Deja e târziu și trebuie să plece la serviciu. Se-mbracă repede și iese. La scară, zăpadă până la brâu și un bătrânel care încearcă să-și taie cărare prin ea, lătrat de șase maidanezi în spume. „Hai, tataie, ne mișcăm și noi mai cu talent? Nu mai are lumea loc de voi, că ieșiți pe străzi la prima oră
N-aveţi voi atâtea cauze câte poate românul să susţină by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19860_a_21185]
-
de la izvorul din Freidorf („Tarzan“), cloruro-sodică, sulfuroasă, se recomandă în gastroduodenite cronice, boli ulceroase, sechele dispeptice după operații de ficat. Cine intenționează să facă, însă, cura de ape minerale trebuie să ceară sfatul medicului, altfel efectele pot fi pe... dos“. Brâul și... inima Între toate mineralele pământului, sarea este cea mai cunoscută. Se găsește în lacuri, mări și oceane, de unde, dacă s-ar extrage, pulberea albă ar fi răspândită pe pământ/uscat, s-ar forma un brâu alb de sare gros
Agenda2003-15-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280905_a_282234]