176 matches
-
ceva deosebit, sunt curioși!(?). Eu, cu bagajele mele, eram o apariție nu tocmai obișnuită nici în oraș, așa că nu-i greu de închipuit cu ce stare de spirit am intrat în "sat”. Satul era o pădure adevărată, prin care drumul brăzdat de urmele neuniforme și adânci ale roților de căruță, era un chin și pe lângă bicicletă. Pe margini zăream cocioabe cu garduri (mai degrabă schelete de garduri) din leațuri strâmbe din loc în loc, întărite de unul-doi copaci, dar și ăia
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Multe și frumoase amintiri care n-au voie să se piardă în negura timpului! Nucii bătrâni În livada noastră am avut trei nuci bătrâni de vreme. I-a sădit bunicul. Aveau trunchiul gros, acoperit cu o scoarță plină de adâncituri, brăzdați parcă de "nervuri" neregulate. Coroana mare, rotundă, umbrea mare parte din livadă. Multe ramuri erau susținute de niște prăjini groase, lungi și foarte rezistente. Cele mai groase erau lăsate aproape de pământ, culcate, parcă vrând să se odihnească. Timpul cu intemperiile
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
îl am decât eu... Scrie-mi, te rog, des, cât poți mai des. Ești viaticul meu; ești imboldul meu la viață; îmi îngrijesc mâinile ca tu să nu le găsești prea bătrâne și fața [ca] să nu o regăsești prea brăzdată. Mă gân desc la tine ca un copil care e dus pentru întâia oară la școală. Ți-aduci aminte de noi două, acum 13 ani, când te-am lăsat în fața Notre Dame-ului și am plecat plângând, deși nu era
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
numite apoi legi sau capodopere. Ceea ce vulgul numește „inspirație”, moment al „inspirației”, dar care - v-o mărturisesc În cunoștință de cauză! - nu există, nu apare În viața creatorului. Viața creatorului În artă sau a cercetătorului În științe este mai degrabă brăzdată, susținută, de câteva „idei obsesive”, ce par altora utopice, dacă nu nebunii, psihoze de-a dreptul, iar geniu aș putea numi acea forță subterană, irațională, care Îl face pe acest cercetător sau artist să-și urmeze „căutarea” insistentă, neobosită, știind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
senine din luna august, eram dimpreună cu prepelicarul meu Milord pe o bogată miriște de grâu, de pe moșia Spătăreștii, din județul Suceava, proprietate a lui Alecu Millu, acum răposat. Ce frumusețe aveam dinaintea ochilor! Întreaga câmpie cât cuprindeam cu ochii, brăzdată ici colea cu arături, împestrițată cu fânațe, cu mohoare, cu lanuri de porumb și ovese, cu dumbrăvi pline de vietăți, se deștepta acum din somn și din sânul ei se înălța spre ceri prin ciripitul a mii de păseri, prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
zdraveni, după cutremurul care a făcut ravagii În cartierul nostru. Două blocuri, Îndeajuns de apropiate de locuința noastră, s-au prăbușit. Casa În care stăm, veche de un veac, a rezistat destul de bine, rămânând În picioare. Sunt ziduri crăpate, tavane brăzdate, am avut oarecari necazuri cu baia, cu sobele, cu biblioteca (răsturnată), dar suntem mulțumiți că am rămas pe loc. Când am fost la Suceava, v-am pomenit de sculptorul Mircea Basarab, a cărui familie este din comuna Basarabi și care
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Sfântă așa plânge întruna Când își vede Fiul purtând din nou cununa Căci pentru ale oamenilor grele păcate Copilul ei prea bun din nou e dat spre moarte Plânge Maica Sfântă în genunchi plecată Când își vede Fiul cu carnea brăzdată ‘O,Iisuse Doamne ce rău le-ai făcut Căci în mâinile cu care morții ai ridicat,ei cuie au bătut!’ Plânge Maica Sfântă căci neamul omenesc Îl răstignește astăzi pe Fiul cel Ceresc Deși este Paște și toți sărbătoresc Plâng
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93440]
-
amestecăm cu lacrimi și cu pocăința. Acuma timpurile asupră-ne s-au fost întors; ne-am dat Disprețului, și-acum disprețuite sîntem de sclavii dúșmanilor noștri. 225 A noastră frumusețe acoperită-i de țarina și cenuși, si ni-s Spinările brăzdate De lovituri de bice, si carnea-nvinețită de-a coșului povară. Iartă-ne, O, milostive, care de noi ai fost hulit! iartă Becisnica fărîma ce-a mai rămas din umbră Valei care la tine se întoarce cu durere. Pe Lúvah nu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cea întunecată care mistuie; speranța îmi îneacă toată suferință, 540 Căci sînt înconjurată-acum de un vîrtej întunecos ce trage Spectru-n zări de Enion departe, încît eu mor o moarte-ntru Speranța de mai bine, desi mă mistuiesc în aste ape-ntărîtate. Brăzdatul cîmp răspunde groapei. Cum îmi răspunde o aud: "Iată, cu iuțime se-apropie-acea vreme cînd o să fii precum ceva 545 Uitat; cînd cineva de tine va vorbi nu va fi crezut. Cînd omul cu blîndețe în nemurirea să se stinge, Cînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de pe fața Pămîntului, În jurul chipului cel de balaur al lui Urizen, și-n jurul chipului sau împietrit, Văpăile rostogolindu-se năvalnic prin largul Univers [Se-apropiară de Pămînt] Au început intra-n Cetatea Sfîntă. Intrînd, groaznicii nori 85 În fulgere brăzdate calea își croiesc, aprigele flăcări cuprinzînd Potopul Sîngeros: vîlvătăi vii cu intelect înaripate Și cu Rațiune, în ordine-n jurul Pămîntului mărșăluiesc, văpaie de văpaie. Din sîngele-nchegat și din golita hruba Pornesc nainte tremurînd ființe milioane în vîlvătăi de foc
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ai mentorului E. Lovinescu, printre care și lui Vladimir Streinu: "La Sburătorul, patronat de figura proconsulară a lui E. Lovinescu, tăiată în marmură grea, alături de prezența acelei Înalte Doamne de o distincție nespusă, care a fost Hortensia Papadat-Bengescu, alături de chipul brăzdat al lui George Brăescu, de silueta spirituală de neuitat a lui Ticu Archip (de care cred că eram îndrăgostită, de malițioasa sclipire orientală a ochilor lui Ion Barbu, de făptura delicată stând parcă mereu la pândă a lui Camil Petrescu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
scăpa de persoana a treia!"... O imagine din această nouă "încercare de Proust" la persoana a treia: autorul o reîntîlnește pe Gilberte, acum bătrînă; la început nu o recunoaște, nu realizează cine e, apoi, într-o fracțiune de secundă, fata brăzdata de riduri întinerește, bătrînica redevine, sub privirea proustiană, proaspătă Gilberte de odinioară. Pentru o dată, acest "efect special" nu mai pare pueril, ci iradiază o nostalgie sufocanta. Apropo de nostalgie. Păcat că un film splendid, făcut tot sub culorile Franței, de
Selectia franceză by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17835_a_19160]
-
o întrebăm pe mama cum să fac să-l recunosc pe tata, când o să-l văd pe peron. "Ai să-l recunoști! E tata!", mi-a răspuns mama. Și așa a fost! L-am recunoscut din prima, deși avea față brăzdata de milioane și milioane de riduri. Tata a fost un bărbat adevărat. A stat 18 ani în lagăr și, după 38 de ani, s-a recăsătorit cu mama. A murit la 91 de ani". 400 de spectacole pe an Marea
Stela Popescu împlinește 78 de ani by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/54221_a_55546]
-
ansamblu, te intriga. Nu avea nimic din liniștita și impunătoarea stăpânire de sine care face ca fețele nobililor să fie atât de atrăgătoare, dar nu avea nimic nici din servilismul înțepat al feței unui servitor manierat; era o față ridată, brăzdată, suptă. Deși era poet, părea mai deprins să mustre decât să măgulească; să se încaiere decât să alinte, să se cațăre decât să călărească; să se zbată decât să se relaxeze; să urască decât să iubească. Toate acestea se vedeau
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
fugară la termometrul expus parcă voit în văzul prizonierilor: erau minus 45 de grade C. La orizont mijea un soare firav, care se pregătea să-și arate dinții. Camaradului Radu Verbițki i-a înflorit un zâmbet pe obrazul supt și brăzdat: „Uite măi, Tavi, că iese soarele”, șopti stins. Dar termometrul înțepenise la... minus 49 de grade C. În acea zi, tânărului ofițer Octavian Dolga din Regimentul 4 pionieri i-au degerat picioarele. Medicul lagărului, o rusoaică cu grad de colonel
Agenda2006-17-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284937_a_286266]
-
Constanța În orașul vechi casele se descuamează contaminate de-o eczemă atîrnă de stîlpii lor despuiați, sperietori din altă lume în care-și ascut ghearele tulpini de iederă moartă. Roase de lepră fațade, se fărîmă arabescurile îi refuză soarelui frunțile brăzdate de griji; geamuri negre își ațintesc privirea într-un interior dezgolit, neantul. Uite-acolo o față de om, rînjește-n barbă, mîna împunge c-un deget aerul. Pe pereți graffiti ne arată drumul spre plajă: un marinar orb cu trei însemne bărbătești
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]
-
10 Mai, Timișoara s-a îmbrăcat în haine de sărbătoare. Orașul pavoazat. Pretutindeni tricolorul nostru fâlfâie în semn de mândrie. Zece Mai din anul acesta pentru noi era sărbătoarea sărbătorilor. Bucuria era generală. Pe fața fiecărui bun român se vedea brăzdată emoția celor mai mărețe clipe. Într-adevăr, ziua de 10 Mai nu vom uita-o niciodată”. La ora 5 se trag 21 lovituri de tun, iar la 10,30, la biserica românească din Fabric, se oficiază serviciul divin; garda ofițerilor
Agenda2006-20-06-senzational 1 () [Corola-journal/Journalistic/284960_a_286289]
-
ce-așteaptă încă fericite să devină fluturi noi și fillip (II) la fiecare pas în afara cercului de foc un viscol de tălpi ca boabele strujite (cine-ar fi zis că distanța o să ne macine pâinea cea de toate zilele) obrajii brăzdați (doar pe trecerea asta de pietoni mai pot ajunge în Kansas) jumătate de aureolă spectrul căderii ce ți-a scăpat din pumn pene în penele tale pentru prima dată mireasă - înainte chiar să mă-mpăunez iată și-un piedestal cu
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
acum ne poartă bătînd sacadat în șine, ritmul emigrării noastre în Siberia Te aud suspinînd, deși la cîteva zboruri de pasăre de mine, te văd întinsă în întunericul pustiu al casei, și-n jur ziduri și străzi încleiate-n somn brăzdat, sticla sfărîmată de asfalt, uruitul unui camion peste pod, lătratul scorojit al cîinelui în lanț, te aud suspinînd, întorcîndu-te cu fața la perete, deși doar la o odihnă de pasăre, departe de tine Drumul se termina pe faleză în fața crucii, marea ondula
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
Vestă pentru a capta imagini mai bune. Partea de sud a asteroidului este dominată de un crater uriaș, care este rezultatul unei coliziuni ce a bombardat Pământul cu numeroși meteoriți sau bucăți de asteroizi. Partea de nord a Vestă este brăzdata de cratere, iar oamenii de știință au numit trei dintre acestea "Omul de zăpadă". Aflat la pește 188 de milioane de kilometri distanță de Pământ, Vestă este al doilea asteroid ca mărime din centura asteroizilor, o zonă între Marte și
Vezi imagini uimitoare ale asteroidului Vesta. Pe una dintre părţi pare că este un om de zăpadă - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/69327_a_70652]
-
care se privește în oglindă. În apele acesteia se răsfrînge o clovnerie degajat satirică, prevăzută cu accente livrești. În registru buf, poetul face și desface, cu degete experte, o poezie a poeziei: "creșteau cuvinte din mine. spiritul este un piept brăzdat. ce faci aici, în mijlocul parfumului. ce, ești cal de biserică, ești codex scris cu încetul. am spus un cuvînt întrupat" (ibidem). Ca și: "și atunci murii lepădat de cuvinte, nemaireușind să ies din citit, sub o religioasă ploaie" (dependența de
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
să se convingă singur. Ce e mai veridic: aceasta ipostază de pocăit recuperat de Dumnezeu sau imaginea lui pe un platou de televiziune (în emisiunea lui Bernard Pivot) unde seamănă cu Portretul lui Dorian Gray, intru atât îi apărea față de brăzdata cu ridurile unor păcate pe care poate nici nu le-a săvârșit?" Este un adevărat noroc pentru un scriitor să se fi reflectat, fie și timp de o clipă, în conștiința Monicăi Lovinescu. Înseamnă că măcar timp de o clipă
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
istoria sacralizată și de viitorul paradiziac, oare cum putea el să se întîlnească, în același spațiu, cu Vasile Gorduz: mai degrabă scund, cu mîini grele și butucănoase, cu degetele maronii de la aburul satanic al nicotinei, cu unghiile înnămolite, cu fața brăzdată, nebărbierită și pămîntie,cu priviri candide și sfioase de țăran, de țăran exilat din geometria severă a pămîntului și din armonia ciclurilor pastorale direct în vîltoarea ilogică și în ceremonialul barbar al unui oraș care nu și-a găsit nici
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
cu sine, veacul. Își ascundea emoțiile atît de bine, încît părea că nu le are", altfel decît Manoleștii "sentimentali și ironici". Sobrietatea lui (caldă) era, însă, mai mult un "tabiet" de vechi pedagog, decît un declin al afectului. O seninătate brăzdată, de fapt, de multe îndoieli, dar "oferită", ca liman statornic, celor tineri, care nu-i bănuiau tulburările. Dincolo de ele (sau, mai curînd, în ciuda lor) , profesorul Petru Apolzan a rămas pînă (aproape) la capăt binevoitor și deschis: "M-aș bucura dacă
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
Cu toba erau anunțați oamenii la răscruci - cote noi prestări și rații. Alte legi alte numărători. La urmă, cu ochii în pămînt se răspîndeau toți la casele lor. Pe fețele bătute de vînt și soare nu prea puteai citi (gîtul brăzdat de muncă; pe sub guler carnea mai tînără, albă)" (Triumful Paparudei). Așadar, după cum precizează autoarea, "Mișcarea lumii" e "cumpănită pe umeri de copil". Contrastul sporește teroarea cu atît mai mult cu cît copilăria poate fi socotită un analogon al vieții, al
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]