325 matches
-
vrea, cu un peștișor în ea. Să vedeți ce întâmplare! Ieri la Radiovacanța, la concursul pentru cel mai iscusit constructor în castele de nisip, m-am trezit că suntem două Anișoare: una eu și încă una Anișoara, numai că are breton și pistrui un milion și este din Sighișoara. Ne-am și împrietenit și-mpreună am construit cel mai minunat castel, cu un turn pe care am pus un steag mititel. Astăzi însă stăm acasă, fiindcă marea-i supărată. Clocotește înfuriată
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de un spirit ce a cucerit artiștii interbelici refugiați la Zürich, vorbim de o negare și o afirmare simultană a artei. “Dadaismul este o stare de spirit... Dadaismul reprezintă o gândire artistică liberă... Dadaismul se dedică nimicului”, astfel definea Andre Breton noua mișcare, deși nu însemna, nici pe departe, că acesta putea fi cuprinsă în limitele vreunei definiții. Evitarea etichetării și legitimării fusese încă de la început unul din obiectivele majore ale mișcării. Deși mulți critici încearcă să stabilească momentul nașterii Dada
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
1969, p. 498. Cf. și M. Maffesoli, La Violence totalitaire, 1979, reed. Desclée de Brouwer, 1999, p. 77. 69 Cf. G. Rodis-Lewis, Descartes, Calmann-Lévy, 1995, p. 91. Cf. și Nietzsche, Naissance de la tragédie, Pléiade, 2000, p. 20. 70 Cf. A. Breton, Ode à Charles Fourier, Fata Morgana, p. 29, și P. Tacussel, Charles Fourier. Le jeu des passions, Paris, 2000. 71 Hegel, Phénoménologie de l'esprit, Hatier, 1991, p. 57. Cf. și K. Rosenkranz, Vie de Hegel, Gallimard, 2004, p. 189
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
prost acceptați, pînă cînd o nouă imigrație vine să ia locul celei precedente. Aceste aporturi masive de provinciali au modelat Parisul și i-au conferit înfățișarea sa contemporană. Ei s-au aflat la baza comunităților care au marcat anumite cartiere. Bretonii din zona gării Montparnasse sau cei din Auvergne instalați în foburgul Saint-Antoine făceau ca provinciile franceze să sălășluiască în inima capitalei, iar trăsăturile vii ale acestora subzistă încă. În 1886, Parisul era așadar cel mai mare oraș de provincie: numai
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
tinde să-i asimileze; și putem spune că, mai fericiți decît sălbaticii, ei își duc țara pretutindeni pe tălpile încălțărilor" [La Bédollière, Les Industriels, 1842, citat de Chevalier, 1978, p. 494]. În anii 1930, în perioada de apogeu a imigrației bretonilor la Paris, o paradă comunitară străbătea în fiecare an străzile din Montparnasse. Aceasta marca deopotrivă voința de integrare a exilaților bretoni și mîndria lor identitară, deteriorată oarecum de personajul Bécassine 13, o dădacă înfățișată cît se poate de puțin flatant
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Bédollière, Les Industriels, 1842, citat de Chevalier, 1978, p. 494]. În anii 1930, în perioada de apogeu a imigrației bretonilor la Paris, o paradă comunitară străbătea în fiecare an străzile din Montparnasse. Aceasta marca deopotrivă voința de integrare a exilaților bretoni și mîndria lor identitară, deteriorată oarecum de personajul Bécassine 13, o dădacă înfățișată cît se poate de puțin flatant. Astăzi nu mai există o paradă bretonă, însă de mai mulți ani comunitățile chineze din al 13-lea arondisment străbat străzile
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
eclectic; abia către finele anilor ’30 și în anii ’40 (cînd suprarealismul francez și european era epuizat) suprarealismul „periferic” românesc ajunge la maturitate, iar membrii grupului (Gellu Naum, Gherasim Luca, Paul Păun, Trost) sînt omologați la Centru de către însuși André Breton. Prin urmare, distanța temporală dintre primele contacte cu mișcările artistice novatoare din Occident și asimilarea lor efectivă eset de 10 până la 20 de ani. Modelele „pure” de la Centru (simbolism, decadentism, avangarde, suprarealism) sînt asimilate la Periferie în forme „slabe”, diluate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tuburi, fără cacheturi, fără prezervative. Ce ne privește dacă un critic sau altul exige încă aceste precauțiuni de policlinică, atunci cînd se vrea fecundat?”, punînd în discuție domeniul de valabilitate poetică al doctrinei suprarealiste, pornind de la reabilitarea inspirației iraționale: „André Breton descoperă ochilor noștri cîmpurile magnetice ale inspirației. Este oare rezultatul unui asemenea dicteu, al unei asemenea curse printre mistere, poezie? Fără îndoială, de vreme ce însuși procesul de creație a naturii, zămislitoare de viață și forme, este poezia”. Voința de mimesis nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
marilor ori micilor critici eseiști, moraliști sau ideologi francezi”. Probabil eseistul a consultat doar jurnalul lui Hugo Ball, ignorînd istoriile lui R. Lalou, M. Raymond sau A. Thibaudet, antologiile de la Sagittaire Krà și celelalte... Interesant este faptul că și André Breton, cu ocazia Congresului spiritului modern (martie 1922, dată cînd va fi consfințită nașterea mișcării suprarealiste prin contestarea lui Dada), îl va elimina pe Tzara din cadrul suprarealismului cu argumente naționaliste, citîndu-i pe „dadaiștii” Huelsenbeck, Schad și Val Serner (achiziționat de la familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu ocazia Congresului spiritului modern (martie 1922, dată cînd va fi consfințită nașterea mișcării suprarealiste prin contestarea lui Dada), îl va elimina pe Tzara din cadrul suprarealismului cu argumente naționaliste, citîndu-i pe „dadaiștii” Huelsenbeck, Schad și Val Serner (achiziționat de la familia Breton de Biblioteca Națională din Paris, Cota 14316. Manuscrise, achiziții noi, dosarul „intim” al respectivei manifestări a fost descoperit de către istoricul literar Emil Manu în 1976 și publicat pentru prima dată în Revista de teorie literară, tom. 26, nr. 2, 1977
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
artă asiatică și ceilaneză... Relațiile lui Marcel Iancu și M.H. Maxy cu liderii dadaisto-constructivismului european (Richter, Arp, Segal, Schwitters, Eggeling ș.a.) și prietenia lui Ion Vinea cu corifeii avangardei maghiare și belgiene au avut un cuvînt greu de spus. Scriitorii Breton și Marinetti sînt prezenți și ei cu cîte un text în paginile acestui număr, alături de reproduceri din creația participanților la expoziție și de poeme semnate de belgienii Georges Linze (important colaborator, organizator extern al manifestării) și M. Seuphor. Construcții diagonale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
personalitate „de tranziție” între primul val avangardist și suprarealism. Nu numai inconsecvențele estetice și ideologice ale Contimporanului sînt incriminate aici. Critica „uniștilor” se exercită, acum, de pe poziții suprarealiste asumate. Căci, odată cu „compromiterea” futurismului și a constructivismului, mișcarea condusă de André Breton devenise portdrapelul revoltei artistice: „Contrastul dintre desenul publicat pe prima pagină a acestei reviste și atacurile de pe ultima împotriva oricărei manifestări noi, pretenția de a se menține într-un spirit de îndrăzneală și de invenție în totul contrar sumarului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se instaleze În minusculul apartament ocupat odinioară de paznic. Faptul că era irlandez nu intra În discuție. Bătrînii de aici erau neîncrezători față de străini, oricine ar fi fost aceștia. Pentru a fi acceptat de insulari, trebuia să fii cel puțin breton, preferabil născut aici. Ca mine. Deși cunoșteam pe de rost ceea ce a fost terenul de joacă al copilăriei mele, nu m-am putut Împiedica să nu simt că mi se taie respirația cînd am văzut Înălțîndu-se În fața mea menhirii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Înece pe amîndoi, Înainte de a-i lua cu el departe. Strecurîndu-și mîna În aceea a fratelui ei, descoperi petecul de hîrtie pe care pumnul lui Îl ținea strîns. Îl desprinse cu delicatețe și-l despături. Lectura bilețelului scris În dialect breton o Îngrozi: Pentru Marie, Cel de Sus va judeca. Din miezul stîncii sîngele va picura, Iar lumina brusc va apărea. 3 Stéphane Morineau forță mașina de teren 4x4 pentru a depăși mai ușor suta de metri de zonă accidentată care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
asemenea spaimă Încît preferă să tărăgăneze și, pentru a-și păstra cumpătul, se cufundă În citirea biletului. Înălță capul, descumpănit. - Marie... de dumneata vorbește? Și restul ce vrea să Însemne? Întrebă el cu o strîmbătură de scuză. Nu citesc dialectul breton. - Vrea să Însemne că nu e o nici clipă de pierdut! Jandarmul Își duse mașinal degetul arătător la chipiu, fără să se formalizeze nici măcar o secundă că Marie preluase În mod autoritar comanda unor lucruri care Îi reveneau de drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fantomatic. Se duse să deschidă tabloul electric, cînd ceva strălucitor Îi atrase privirea pe peretele din fața ei. Lumina deveni brusc mai strălucitoare și niște litere luminoase se iviră net Într-o fracțiune de secundă. Uluită, recunoscu imediat fraza În dialect breton: Pentru Marie, Cel-de-Sus va judeca Din miezul stîncii sîngele va picura, Iar lumina brusc va apărea. TÎnăra polițistă se făcu lividă: și de data asta mesajul Îi era adresat tot ei, personal. Simți aceeași neliniște surdă ca atunci cînd se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dumitale. - Nu te lăsa Înșelat, replică ea fără menajamente. Dumneata ai nevoie de mine, nu invers. Ca și cum ar fi vrut să-i ilustreze cuvintele, un bătrîn de pe insulă Își făcu apariția aducînd o veste pe care o spuse În dialect breton și care declanșă cîteva gesturi ce păreau a fi semnul crucii, iscînd un val de comentarii printre cei de față: Se trezesc pietrele... Ankou lovește... SÎngele jefuitorilor de corăbii... În alte Împrejurări, Marie ar fi Încercat o răutăcioasă plăcere să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un produs al Închipuirii. - Există Întotdeauna o explicație, replică Lucas, cu o nuanță de iritare. Și am s-o descopăr, chiar de-ar fi să-mi isprăvesc zilele pe mormanul ăsta de pietre și să mă apuc să Învăț dialectul breton. Ryan arătă spre far. - Dacă Îți pot fi de folos În vreun fel, știi unde să mă găsești. Lucas dădu din cap, Îl privi cum se Îndepărtează, Întîlnind din nou căutătura fixă a lui Pierric, și puse mîna pe mobil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că nepotul dumitale și-a pierdut capul, că s-a apărat, că l-a ucis involuntar pe Gildas și că l-a Împins de pe faleză ca să lase să se creadă că a fost un accident... - Dar biletul scris În dialect breton, dar menhirul din care picură sînge? - O punere În scenă menită să Încurce pistele, organizată de el sau de cineva care a decis să-l protejeze. Ca, de pildă, Chantal. Marie dădu ușor din cap, mai degrabă ca să stăvilească lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să le lămurească se Întîlneau cu propriile ei Întrebări. Pentru specialistul În crime ritualice, chiar dacă ipoteza amanților nenorocoși stătea În picioare, nu era mai puțin adevărat că Marie se afla În inima Întregii povești. Pescărușul, crabii, biletul scris În dialect breton. Totul Îl readucea mereu la ea, În esență cam asta Îi spusese. - Ești un martor cheie, asta chiar fără s-o știi. Am nevoie de dumneata ca să Înțeleg de ce. În realitate, fie și numai gîndul de a nu o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Brest, În ajun. Dar nimeni nu-l văzuse coborînd la Lands’en. Patul lui nu fusese desfăcut. Hotelul era pustiu. Biroul era gol. Marie Începu să cerceteze pentru a-și păcăli neliniștea. Adună niște bucățele de hîrtie, nimerite sub patul breton cu panouri mobile, transformat În bibliotecă, și cu siguranță nu le-ar fi dat importanță dacă n-ar fi zărit un plic rămas blocat Între plintă și unul din picioarele mobilei. - Parcă ar fi bucăți dintr-un articol, spuse Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mea. Vocea i se frînse. Lucas Începu atunci să-i demonstreze că moartea lui Nicolas, Chantal și Loïc nu se potrivea cu aceea a lui Gildas și Yves. Primii trei nu prezentau Înțepături la degete, iar biletul scris În dialect breton nu fusese găsit asupra lor. Habar n-avea dacă ea Îl asculta sau nu, dar avea sentimentul deznădăjduit că dacă se oprea din vorbă, ea avea să plece. Își expuse atunci pe larg toate argumentele posibile, strălucite, savante, elocvente, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
apariția de pe faleză, care părea să Înfățișeze fantoma faimoasei Mary, căreia cineva Îi tăiase gîtul În 1968. Poate că de ea era vorba În biletul lăsat asupra victimelor, și nu despre Marie, ambele nume scriindu-se la fel În dialect breton. În acest caz, acum, cînd uciderea lui Chantal și cea a lui Nicolas erau În mod limpede identificate ca fiind „deșeuri“ pe traseul ucigașului, Însemna că ucigașul răzbuna crima nepedepsită făptuită asupra acelei femei. - Nici Loïc nu avea urme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Împăcare cu polițistul. O delicatețe pe care ea o aprecie În sinea ei. - Tocmai voiam să vă sun, domnule comandant, spuse Ryan adresîndu-i-se lui Lucas. Am profitat de trecerea prin Paris ca să verific cîteva detalii. E În legătură cu fraza În dialect breton. Cită fraza și continuă: - Termenul „Lumină“ folosit de ucigaș Înseamnă, fără Îndoială, „Adevăr“. În schimb, traducerea „Cel de Sus“ e aproximativă. De fapt, asta poate să Însemne Dumnezeu sau, În cazul ăsta, Lumină sau, mai simplu, cel ce se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bruscă Însoți sosirea pe insulă a infanticidei, activitățile se opriră pe moment, privirile se Îndreptară În direcția ei, bătrînele Își făcură semnul crucii la trecerea ei, o femeie Însărcinată Își strînse instinctiv copiii lîngă ea. Unele comentarii mormăite În dialect breton o evocară pe Carridwen, luna dublă, zeiță și demon totodată. Nimeni nu venise s-o aștepte pe Yvonne, Însă În mod obișnuit s-ar fi găsit măcar un localnic s-o Însoțească o bucată de drum. De data asta plecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]