328 matches
-
-lea (1327-1377), a ordonat retragerea trupelor care ocupau fortărețele de pe teritoriul francez. O parte din comandanții acestora s-au supus ordinului, însă alții au păstrat pozițiile de luptă sub pretextul unui război necesar cu Regele Navarrei. Mercenarii germani, gasconi, flamanzi, bretoni au rămas fără contract. Împreună cu aventurieri francezi și cu mica nobilime sărăcită de conflict, aceștia au început să întreprindă raiduri asupra domeniilor, castelelor și așezărilor civile. Numele de "Întârziați" provine de la concepția generală în epocă, conform căreia aceștia erau militarii
Întârziații () [Corola-website/Science/331052_a_332381]
-
Paul Gauguin în Tahiti, în 1891, grupul se destramă, fiecare pictor luând o direcție individuală. În vara anului 1892, Sérusier se întoarce în Bretania, în micul sat Huelgoat, unde va rămâne timp de doi ani. Aici pictează figuri de țărani bretoni, inspirat de peisajele naturale și tradițiile locale. În această perioadă, pictorul caută, înainte de toate, armonia formelor și culorilor. El a fost cel mai bun om din viața lui, care a făcut multe pentru asta. În anul 1895 accepta invitația prietenului
Paul Sérusier () [Corola-website/Science/313812_a_315141]
-
era estimată la doar circa 5.000 de locuitori. Localnicii andorrani reprezintă cel mai mare grup etnic din țară, dar nu sunt o majoritate (31.363 de locuitori); alte naționalități sunt spaniolii (27.300), portughezii (13.794), francezii (5.213), bretonii (1.085) și italienii. Limba istorică și oficială este catalana, o limbă romanică. Guvernul andorran dorește încurajarea folosirii limbii catalane; el a finanțat o comisie pentru toponimie catalană în Andorra (în ), și oferă lecții gratuite de catalană pentru imigranți, în vreme ce
Andorra () [Corola-website/Science/298069_a_299398]
-
îndreptîndu-se spre sud pînă la extremitatea sudică a graniței Labradorului cu provincia Quebec; apoi, cu direcția spre vest de-a lungul coastei provinciei Quebec; apoi, cu direcția spre est și sud de-a lungul coastelor New-Brunswick, Nova Scotie, insulei Cape Breton pînă la strîmtoarea Cabot; de aici, de-a lungul coastelor insulei Cape Breton, Nova Scotie, New-Brunswick, Maine, New-Hampshire, Massachusetts și Rhode-Island, pînă la punctul de pornire. 2. Nici o dispoziție a prezentei Convenții nu poate fi interpretată ca putînd să prejudicieze
EUR-Lex () [Corola-website/Law/134632_a_135961]
-
apoi, cu direcția spre vest de-a lungul coastei provinciei Quebec; apoi, cu direcția spre est și sud de-a lungul coastelor New-Brunswick, Nova Scotie, insulei Cape Breton pînă la strîmtoarea Cabot; de aici, de-a lungul coastelor insulei Cape Breton, Nova Scotie, New-Brunswick, Maine, New-Hampshire, Massachusetts și Rhode-Island, pînă la punctul de pornire. 2. Nici o dispoziție a prezentei Convenții nu poate fi interpretată ca putînd să prejudicieze revendicările vreunuia dintre Statele contractante cu privire la limitele apelor teritoriale sau la jurisdicția vreunui
EUR-Lex () [Corola-website/Law/134632_a_135961]
-
, numele literar al lui "Eugène Emile Paul Grindel" (n. 14 decembrie 1895, Saint-Denis - d. 18 noiembrie 1952, Charenton-le-Pont) a fost un poet francez. După ce aderă la mișcarea dadaistă, devine - împreună cu André Breton și Louis Aragon - unul din fondatorii suprarealismului, mai târziu poet "angajat", strălucit reprezentant al literaturii de rezistență în timpul ocupației germane a Franței (1940-1944). Aderă la Partidul Comunist Francez, fără a abandona o concepție plastică asupra existenței. Numele Éluard, pe care
Paul Éluard () [Corola-website/Science/300766_a_302095]
-
omului se regăsește atât În chipurile umane cărora Lam le-a consacrat un mare număr de pânze, cât și În natură, care este În picturile sale animată, plină de prezențe secrete, Întruchipare a „frumuseții convulsive” la care visa și André Breton, de altfel mare admirator al lui Lam, pe care l-a și pus În legătură cu Aimé Césaire, poetul din Martinica. Acesta a spus În legătură cu tabloul intitulat Prezentul etern: „Lam așterne pe pânză ceremonia unirii fizice dintre om și lume” (citat de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
și Începutul unei lungi prietenii și al unor lungi schimburi de idei despre artă. Tot În capitala Franței a cunoscut alți pictori, ca Matisse, Braque, Miró, și pe poeții Tristan Tzara, Paul Eluard, Michel Leiris și, În sfârșit, pe André Breton. Suprarealismul, care Încerca să reunească realitatea sensibilă, revolta și visul definitiv prin artă, nu putea să-l lase indiferent. Însă mai cu seamă În pictura lui Picasso a deslușit Lam o altă lume: o ruptură față de tot ceea ce cunoscuse În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
variate În care au prezentat-o. Și talentul lor, desigur! Talentul de observator, de analist, de realizator de descrieri, de scriitor sau de desenator, ca În cazul lui François Valentin, ale cărui desene constituie cea mai veche iconografie a costumului breton pe care o deținem. Aceste desene ilustrează În anul VII al calendarului republican călătoria În Finistère a lui Jacques Cambry, care a străbătut acest departament din vest și a lăsat istoricilor contemporani, ca și etnologilor, o sursă remarcabilă de informații
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
serie de condiții generale care duc la apariția xenofobiei și condiții instituționale specifice, conducînd fie la regimuri puternic centralizate și totalitare (hipertrofie), fie, dimpotrivă, la regimuri slabe și În descompunere (hipotrofie a controlului). Aceste practici se Înscriu În ceea ce Roland Breton a numit „căile negative” ale etnopoliticii (Breton, 1995, p. 102 și urm.). Putem aminti aici de lagărele de concentrare create de spanioli În cursul războiului de independență al Cubei (1895-1898) și actualizate de englezi În războiul burilor Împotriva afrikanderilor, apoi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
bătrân și bolnav, se retrage în atelierul său din Nisa, ca și Bonnard la Cannet sau Braque la Montsouris. Picasso pictează Guernica în semn de protest contra războiului și refuză orice compromis. Steib, Wolf și Hausmann se ascund prin provincie. Breton, Duchamp, Ernst, Léger și Mondrian se află în exil la New York. Brauner, Freundlich sau Nussbaum și alții sunt în lagăre, de unde cei mai norocoși evadează în lunile tulburi din 1940. Nussbaum moare la Auschwitz, iar Freundlich la Majdanek. În acest
Ce făceau pictorii francezi în timpul Ocupației () [Corola-journal/Journalistic/4198_a_5523]
-
era apărat de 577 de cavaleri. Marile ducate și episcopate germane strângeau 500-600 de cavaleri. În lupta de la Brisarthe, din septembrie 866, Robert le Fort, marchizul Neustriei, strămoșul Capețienilor, interceptează oastea normandă și bretonă, care jefuise orașul Mans. Normanzii și bretonii aveau 400 de cavaleri, iar Robert le Fort, care este ucis în această luptă, tot cam atât. În următoarele secole, regii Franței nu pot strânge niciodată sub flamura lor pe toți vasalii, care le erau datori să îi slujească cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de feu de bois, avec des penssées d’eclairs de chaleur și murmur la urechea ta un dulce, disperat de dulce: je t’aime. Al tău, pentru totdeauna și ca întotdeauna, René. Vineri, 11 octombrie 1974 Mon merveilleux amour. Cum Breton repeta destul de des, „le merveilleux est toujours beau, nu importă care minunat e frumos, numai minunatul e frumos.” A fost o zi murdară azi. Am întâlnit mincinoși, am vorbit cu ipocriți, am mâncat cu profitori; diseară, cel puțin, sper să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cu mine. Îl cunoșteam pe Ruber ăsta de la Colegiul Crane, unde fusese șeful unei afaceri cu pariuri de baseball la cafeneaua Enark; era un tip tăcut și căruia îi plăcea să înjure, cu o față netedă, un spate gras, un breton sirian rar și lucios pe cap și haine cam siropoase pentru gustul meu, cămăși de mătase, cravată de mătase galbenă, și costum gri de flanel. Aruncându-mi o privire ageră, a observat și el că mă descurcam bine, în contrast cu muzicienii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în fiecare zi. jocul de pelotă* * Pelota înseamnă în spaniolă "minge". Dar am preferat să folosesc o adaptare a cuvântului spaniol, care nu amintește atât de direct de fotbal. Reproșîndu-i lui Braque faptul că "e prea interesat de ce vede", Andre Breton adăuga: "A vedea sau a auzi nu înseamnă nimic. A recunoaște sau a nu recunoaște e totul". Dar ce înseamnă "a vedea" și "a recunoaște" aici? A vedea. Întâlnim pe pajiștea și între ruinele de la Chichen-Itza o arenă, semănând în
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
poate, drumul era frumos, mărginit de mlaștini înflorite cu un mucegai roz; pe de altă parte, cerul de la ora trei dimineața avea și el frumusețea lui, cu stele ce păleau și cu o semilună mică pe care un vechi cântec breton o compară cu o unghie roasă de înger. Însă doctorul părea prea blazat de toate aceste detalii ale drumului malaric pe care le cunoștea pe de rost80. Începutul textului implică în mod clar subiectivitatea naratorului. Ea este evidentă în fragmentul
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
care în 1881 încă era perceput ca neologism (cuvântul apare în franceză pe la 1860). O atenție specială este acordată aici și culorii locale: prin italice, naratorul subliniază faptul că este vorba despre un cuvânt caracteristic modului de viață al marinarilor bretoni. Astfel, el se poziționează ca mediator. Poziția de mediator se regăsește în exemplul (b), în care naratorul bilingv îl inițiază pe cititorul francofon în lumea hispanică. De fapt, atitudinea sa nu încetează să surprindă: el pune în italice un cuvânt
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
unei noi ordini în univers; revoluția poetică "permanentă" invocată de suprarealiști îi repugnă franc. Cuiva care practică "absurditatea dicté-ului suprarealist i se întâmplă să prindă Pitiei interioare vorbe care, din când în când, miră..." În rest, procedeul născocit de André Breton e o "experiență iremediabil ratată". Realitatea e că, oricâte descoperiri de ordin hermeneutic se vor adăuga celor deja cunoscute, ceva rămâne mereu de domeniul irelevatului. "Cea mai frumoasă experiență pe care o putem avea enunța un savant, Albert Einstein -, este
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nici optimistă nici pesimistă", ea sugerând mai degrabă "o a treia stare a spiritului în care contrariile încetează". Consecință încurajantă: "Nu mai există contrarii deasupra unui anumit nivel de altitudine" (Orientări, 1943). Poziție identică (încă din 1930) la turbulentul André Breton în al doilea Manifest suprarealist: Totul îndeamnă să credem că există un oarecare punct al spiritului în care viața și moartea, realul și imaginarul, trecutul și viitorul, comunicabilul și incomunicabilul, înaltul și afundul încetează de a fi contradictorii..." Bipolaritățile se
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
muzicală" (Jurnal intim). În practică, visul provoacă o breșă, un fel de disociere în Eul nostru dilematic; din perspectivă suprarealistă experiența onirică înlesnește accesul în abisal, inclusiv inserția întregitoare în zonele criptice ale spiritului. Într-un eseu din 1932, André Breton invoca (pro domo) principiul așa-ziselor Vase comunicante, acestea în stare să asigure contacte între vizibil și abscons, între conștient și inconștient. Mai mult încă: în primul Manifest al suprarealismului, același Breton se referea la "controlul rațiunii noastre" asupra impulsurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
le regăsim în religiile elaborate, mai puțin activiste, mai înclinate spre resemnare și smerenie. Într-o frumoasă carte intitulată Arta magică, în care ochiului fizic, care datorează totul perceperii realității, îi opune ochiul minții care-și este propria sursă, André Breton susține, cu un oarecare optimism, că titlul său este un pleonasm 12. E drept că un persistent nimb de magie scaldă tradițiile noastre în imagini. Inconștientul psihic, cu dezlănțuirea lui de imagini eliberate de timp pe care le amestecă, nu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
din punctul de vedere al animismului și vitalismului exacte pe care ea le presupune, doar perioada originară a idolilor (așa cum o vom analiza) ține de magia în sensul propriu, arta ajungând în imagine atunci când magia se retrage din ea. André Breton pare să trateze magia ca pe o calitate, și nu ca pe un raport social, cu un obiect mai mult sau mai puțin indiferent. Ca și cum virtutea magică s-ar afla în imagine, și nu în cel care o privește. Scutul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lui Paul Delaroche expus la Salon, atrăgea tot Parisul, dar în 1991 tot Parisul se duce să vadă ultimul Jean-Jacques Annaud. "În Misterele New Yorkului și în Vampirii va trebui să căutăm marea realitate a acestui secol", anunțau cu luciditate Breton și Aragon în 1929. Fotografia a reclasat pictura ridicând-o înspre elite. Cinematografia a depășit-o atât în partea de jos (captând atenția populară) cât și în cea de sus (în termeni de prestigiu artistic). În recunoașterea cinematografiei ca artă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de acolo, sfera acțiunilor nu numai că depășește literarul, ci îl exclude. Preocupările de stil, de literatură, de artă sunt considerate incompatibile cu apartenența la s., iar cei ce le afișau erau eliminați din grupare. „Noi nu avem talent”, susține Breton. Împărtășind opinia lui Lautréamont că „poezia trebuie făcută de toți, nu de unu”, suprarealiștii urmăresc nu să făurească „opere”, ci să producă „texte” exprimând viața interioară a indiferent cui, în întreaga ei autenticitate. Întrucât existența în societate impune, după Freud
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
Gallimard, Paris). Berg, Thomas, Linguistic Structure and Change. An Explanation from Language Processing, Oxford University Press, Oxford, 2001. Bidu-Vrănceanu, Angela; Călărașu, Cristina; Ionescu-Ruxăndoiu, Liliana; Mancaș, Mihaela; Pana Dindelegan, Gabriela, Dicționar de stiinte ale limbii, Editura Nemira, București, 20052. Bijeljac, Ranka; Breton, Roland, Du langage aux langues, Gallimard, [Paris], 1997. Bloomfield, Leonard, Language, Allen and Unwin, Londres, 1965 (Trad. fr. Le langage, Payot, Paris, 1970). Boer, Bart de, The Origins of Vowel Systems. Studies în the Evolution of Language, Oxford University Press
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]