138 matches
-
Pe urmă, cu mișcări lente, chiar grațioase, oalele și cărțile zburând prin aer, acoperind-o, până nu-i mai rămâne la vedere decât panglica din păr. N-ar prinde rău și-un stol de păsări înfometate, cu pliscuri tăioase ca brișca, trecând glonț prin sticlă sau un mușuroi de termite roșii care s-o devoreze. Sunt, totuși, un umanist - renunț la termite. - ... pervers? Ar fi fost o idee să urc la Universitate, să-i zic portarului că am de lucru, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
fost ca un fier înroșit pe suflet. Umilința la care i-a îndemnat starețul nu putea fi tolerată. Scenariile gândite în fiecare noapte în livada coniței Cătălina erau ipotetice, atât cât să aibă gust țigara, să încălzească coniacul, să lunece brișca în bucata de slănină afumată. Totuși scenariile nu le domoleau nici pe departe orgoliile de veterani ai schitului. De după creasta Bârgăului, soarele cât o mămăligă pentru toți flămânzii lumii; la poalele Bârgăului, o câmpie sub care pământul năștea milioane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
că scrisese Discipolul pe hartă. "Sunteți acum... prins în capcana cea mai complexă... imaginată vreodată..." Senzația de dezastru care izbucni nu aducea cu nimic din ceea ce simțise până acum. - Ashargin, trândavule, coboară și aranjează chingile ăstui drull. Sări iute din brișcă. Cu degete nerăbdătoare, strânse cureaua slăbită de la gâtul masivului animal, asemănător unui bou. Fără să se gândească. Conducătorul, un preot în ținută de lucru, plesni din bici. Șareta se clătină și o ocoli prin curte. Gosseyn se zbătea să înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
și tot așa mai încolo. Dă-l focului de car, că asta-i mai bună ca toate, Nea, râie, unde tot tragi? Ie-te-te! Nu cumva ți-a veni în minte să sai cu coarnele la mine? Acuși scot brișca, și te jupoi de n-ai vreme să dai dintr-un picior. Ți-o fi sete, te pomenești! Hai, hai să te-adăp. Hai la baltă, ici. Iaca dracu'! Nu vrei. Faci nazuri, nu ți-o fi plăcând apa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
care plecă iarăși din cameră. Probabil că urcase în pod, pentru că atunci când revenise avea în mână o bucată groasă de slană afumată și un dărab de pâine de casă, învelită și ea într-o bucată de pânză albă. Cu o brișcă ascuțită, pe care o purta ascunsă într-un buzunar al chimirului său se apucase să taie felii groase din bucatele pe care le așezase pe masă. Cât timp duraseră pregătirile, nici unul dintre cei doi bărbați nu scosese o vorbă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de la frig și de la spaimă, că lupii începuseră să muște din el. Era cu fața spre un stejar mare și bătrân. A încercat să se urce în el, dar nu avea de ce să se apuce. Ciobanii au găsit urme de brișcă pe coaja copacului... L-au mâncat stând în picioare Când l-a găsit badea Vasile, încă sufla. Pruncuțul își cerea iertare că nu ascultase de nimeni și că n-a fost destul de voinic să se urce în copac ca să scape
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
că scrisese Discipolul pe hartă. "Sunteți acum... prins în capcana cea mai complexă... imaginată vreodată..." Senzația de dezastru care izbucni nu aducea cu nimic din ceea ce simțise până acum. - Ashargin, trândavule, coboară și aranjează chingile ăstui drull. Sări iute din brișcă. Cu degete nerăbdătoare, strânse cureaua slăbită de la gâtul masivului animal, asemănător unui bou. Fără să se gândească. Conducătorul, un preot în ținută de lucru, plesni din bici. Șareta se clătină și o ocoli prin curte. Gosseyn se zbătea să înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Pescuitul la copcă În lunile cu ger cumplit Noi ne duceam la pescuit, Făceam copci cu toporișca Și prindeam bibani cu brișca. Parcă-l văd mergând pe gheață Pe-un coleg roșu la față Din țigări trăgea avan, Prindea știucă și biban. El se deplasa pe râu Cu o funie la brâu, Se mișca încet pe gheață Ca să se mențină-n viață
Pescuitul la copc? by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83197_a_84522]
-
orez sălbatic sau paste proaspete cu un sos din legume, arpagic proaspăt, pătrunjel și/sau alte garnituri proaspete (fără carne) Legume proaspete pe abur sau sote Ziua 5 Mic dejun: Cafea, ceai sau apă cu melasă Kasha fiert (terci de brișcă integrală), aromată cu melasă sau miere, stafide, curmale și/sau smochine mărunțite 1 banană coaptă, dacă doriți Prânz: O farfurie mare de fructe semiacide SAU O salată mare de legume crude Un pahar mare cu suc de morcovi, castraveți sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
vorbind la Întrunirile socialiștilor fabieni, cu mai mulți ani În urmă, pe când era student. Ignorarea codului vestimentar al teatrului era elocventă pentru radicalismul său neînfricat. Lui Herbert Îi mai scăzu din mulțumirea provocată de costumul nou, de seară.] Opri o brișcă În Kensington Gore și ceru să fie dus la Haymarket, dar, constatând că ajunsese cam devreme, coborî În Piccadilly, vizavi de Hatchard’s, și de acolo porni pe jos. O decizie pe care o regretă curând. Trotuarele de jur-Împrejurul lui Piccadilly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cai, numai vână. Cum a dat cu ochii de el, și-a adus aminte: - Treanță, n-o fi ăsta Rică? - El e, da lasă-l! - Ce să-l las, că din pricina lui am stat eu la mititică... Și-a băgat brișca-n burta lui. Îl căutase din ochi și pe celălalt, pe Sulă, dar acesta avusese noroc în ziua aia. - Mai am o socoteală și cu comisarul ăla de ne-a luat pielea, spunea, las', că-i vine și lui rîndul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
legilor: el le impune. Și atunci când nu se ocupă cu nimic, și atunci când reflectează la o capodoperă fără să pară ocupat; și atunci când strunește un cal cu zăbală de lemn, și atunci când ține hățurile celor patru cai Înhămați la o brișcă; și atunci când nu are nici douăzeci și cinci de centime, și atunci când aruncă cu bani de aur În dreapta și-n stânga, el este Întotdeauna expresia unei Înalte gândiri și domină societatea. Când dl Peel intră la dl viconte de Chateaubriand, se trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dădeau binețe între ei, se opreau în fața acestei coșcogeamite clădiri, admirau cele două minuni ale tehnologiei moderne în semn de respect față de stăpânii celor două autoturisme: o Pobedă cenușie și un Moscvici roșu, ambele parcate în fața noii clădiri alături de o brișcă veche și de câteva căruțe ale ceapeului cu câte unul sau chiar doi cai fiecare, își scoteau căciula, schimbau câteva vorbe între ei și intrau în uriașa sală care în scurt timp devenise neîncăpătoare. Mulți dintre ei, în special sărățenii
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
tot ce există în jur, în lumea asta tristă în care am trăit decent, într-un veac decadent. L-am chemat pe Dumnezeu lângă piciorul bolnav care făcea piruete în salturi cochete, cândva în copilărie, când Tata-mare ne ducea cu brișca la plimbare. Cum să uit florile din grădină, pe care nu le mai stropeam cu lumină, și ulița mică cât o cărare lăsată de o furnică cu suratele negre din lumea ei. Drumul era anevoios, un destin într-o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
pe care o mototolise cumplit. Plecând, Titu dădu mâna pe rând cu toți. Mâna lui Petre era grea, și aspră, și reavănă ca pământul. Capitolul II PĂMÎNTURILE 1 În gara Burdea, posomorâtă și singuratică în mijlocul câmpiei, pe linia Costești-Roșiori, aștepta brișcă galbenă, cunoscută, de la Amara. Când opri trenul, un băiețandru se repezi la vagonul în ușa căruia se arătase Grigore Iuga, strânse bagajele și le duse la trăsură. Vizitiul Ichim, bătrân și sfătos, ținea strâns din hățuri pe cei doi telegari
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ichime! răspunse Grigore, suindu-se lângă tânărul Herdelea. Toate bune pe aici? ― Toate, conașule, și sănătate! ― Ei, dă-le drumul! Un țâțâit energic, și caii porniră atât de brusc, că băiețandrul de lângă vizitiu se îndoi de spate. Din dosul gării, brișcă, după câțiva pași, coti pe drumul nepietruit care taie câmpia curmeziș până la Curteanca. Drept înainte, în zarea plumburie, satul se zugrăvea ca un mușuroi uriaș, crescut cu bălării. Pe de lături, de jur împrejur, miriștea arămie se întindea nesfârșită, tăcută
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu dânșii, nu știu de ce, așa am apucat... Gata, am isprăvit!... Dă-i drumul, Ichime! Grigore se simțea în largul lui, vorbea și explica cu mare volubilitate și cu o plăcere care-i îndulcea glasul. Titu Herdelea privea, asculta, tăcea. Brișca porni în trapul reținut al cailor pe drumul ce cobora într-o serpentină severă pe malul escarpat ca o faleză. ― Așa-s gârlele noastre pe aici, se grăbi Iuga, observând nedumerirea tovarășului său din pricină că nu descoperea nicăieri urmele râului. Mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Gliganu, iar nevastă-mea, înainte de-a se mărita, când a venit pe aici, de două sau trei ori, a tras la conacul din Lespezi, al fratelui ei, în orice caz mai prezentabil... Vreun sfert de ceas, în trapul cailor, brișcă merse printre moșiile Vlăduța, la stânga, și Babaroaga, la dreapta. Priveliștea era monotonă. Aceeași câmpie, pleșuvă, pustie, cu pământul răscolit de brazde printre care firicelele de grâu de toamnă, abia răsărite, păreau niște plăpânzi fulgi verzui pe un trup înfrigurat. ― Uite
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
țiglă. Pe poarta deschisă larg, tocmai atunci ieșea un bărbat cu fața prăjită de soare, uscat, vioi și energic, cu o pălărie veche, într-o haină scurtă de piele, cizme cu turecii moi și înalți. Când auzi clopoțeii și văzu brișca de la Amara, se opri pe podețul dinaintea porții și salută ceremonios și respectuos: ― Să trăiești, coane Grigoriță!... Bine te-ai întors și cu noroc! Iuga răspunse rece, ridicând pălăria. ― Arendașul? șopti Titu cu ochii la omul de pe podeț. Grigore dădu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
moșiei Vaideei, în care locuia arendașul Cosma Buruiană și care fusese casă de argați înainte de a se fărâmița domeniul. ― Stai, Ichime, să ne dăm noi jos, să vază boierul mai bine ce-avem pe-aici! strigă deodată Grigore, sărind din brișcă, urmat de Titu. Voi luați-o înainte! Pe dreapta, începea gardul de uluci pe sub zidire de cărămidă, cu stâlpi pătrați din loc în loc. Era conacul Iuga. În dosul împrejmuirii un șir de plopi bătrâni străjuiau ca un front de ostași
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și, cum el ședea aproape permanent la țară, casa veche părea mai vie decât cea nouă. ― Asta e împărăția noastră! zise Grigore când ajunseră iarăși în fața castelului, unde aștepta ajutorul vizitiului în semn că a descărcat tot ce fusese în brișcă. Pe Titu Herdelea îl rodea de mult o întrebare, pe care totuși parcă nu îndrăznea s-o rostească. Acum, ca și când ar fi fost pe punctul să se despartă pentru totdeauna de lămuririle lui Grigore, întrebarea îl durea. O puse subit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-i calce pantalonii frumos, cu dungă, nu ca toantele astea care nu-s în stare nici măcar să încălzească bine fierul. Era singur acasă. Bătrânul avea un proces la Costești, la judecătorie, și pusese martor și pe Chirilă Păun. Plecase cu brișcă de dimineață împreună cu doamna Platamonu, luând și pe Chirilă cu nevastă-sa. Au vrut să-l plimbe și pe Aristide puțin, dar el a refuzat. Tocmai va profita de singurătate ca să citească serios. Soră-sa se afla de o săptămână
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-i, așa-i, ce facem? răspunseră alte glasuri desțelenite. Că de vorbe și de sfaturi ne-am săturat! FOCURILE Capitolul VII SCÎNTEIA 1 În aceeași duminică, pe la amiazi, Grigore Iuga cu Titu Herde-lea coborau în gara Burdea, unde îi aștepta brișcă galbenă de la Amara cu Ichim pe capră. ― Toate bune pe aici, Ichime? întrebă Grigore. ― Deocamdată pace, conașule! zise vizitiul. Răspunsul cu "deocamdată" nu-i plăcu lui Grigore, totuși nu insistă. Destul îl plictisise călătoria cu trenul. Într-un vagon a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se posomorăște, regreta că a venit și se întreba de ce l-o mai fi luat. Grigore își dădu seama și-i zise amărît: ― Să mă ierți că sunt cum sunt, dar nici eu nu mai știu ce e cu mine! Brișcă înainta anevoie pe șoseaua desfundată de ploile începutului de primăvară. Vizitiul îndemna telegarii, bombănind: ― Nu s-a zbicit deloc drumul... Dacă tot plouă și nu mai dă soarele... Grigore observa cu atenție și satele, și câmpurile, parc-ar fi căutat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu pot rămânea să mă întîlnesc cu Nadina în preajma transcrierii divorțului! spuse Grigore. ― Un motiv mai mult să mă lași singur spre binele amîndurora! aprobă Miron Iuga grav. Îndată după dejun trebui să plece, ca să poată prinde la Costești acceleratul. Brișcă galbenă cu Ichim trăsese din vreme la scară. Miron își îmbrățișă odrasla fără emfază, ca totdeauna. Grigore îl sărută pe amândoi obrajii, înduioșat și de-abia stăpînindu-și firea. ― Am să reviu peste câteva zile, tată! Sper că atunci te voi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]