667 matches
-
foarte mari, câțiva teozofi de duzină, un călugăr zen și un derviș indian - ultimul pretinzând că, prin concentrare, putea să se transforme În orice obiect, cu excepția unei unghiere -, câțiva sufiști și un frizer. Iubitorii de Mașini dezbăteau probleme precum „De ce briceagul elvețian a rămas pliat, iar bormașina s-a revoltat?“, „În care ceasuri putem avea Încredere: În cele cu arc, În cele electronice sau În cele cu cuc?“, „Eul unui automobil e dat de șasiu sau de caroserie?“, „Conștiința există la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să constate dimensiunea pagubelor. Nu suficient de repede Încât să scape de urmărirea sticlei de Absolut care se pogora din Înalt, purtată de o mână care, ca să vezi!, era a mea. Muntele de carne a rămas o secundă În poziția briceag, apoi s-a scurs lent pe podea, Într-o baltă de alcool și de cioburi, stârnind un ușor cutremur În cartier. M-am Întors Încet către celălalt trimis al precambrianului, care, de spaimă, uitase să și pută. I-am făcut
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
bați la fereastră, începe Gulie să fredoneze melodia lui Gabriel Cotabiță, vă mai aduceți aminte că el a fost primul artist român care și-a pus cercel în ureche? Numai la prostii te gîndești, zice Roja, cioplindu-și rămurica cu briceagul de armată. — La situația în care ne aflăm, cred că mai bine ar merge „Imnul golanilor“ sau „Trenul fără naș“, cîntat în versiunea de concert, zice Dendé. — Cel puțin eu am recunoscut că imediat ce am scăpat din aglomerația din Piață
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să se complice. Hai ce naiba, că doar nu ești de ieri, de azi, l-a încurajat Monte Cristo chiar înainte să plece, ține scula asta și nu te mai văicări degeaba. L-a bătut pe umăr strecurîndu-i în buzunar un briceag cît toate zilele, care pe lîngă cele două lame era dotat și cu șurubelnițe, foarfece, clești și pensete. Săru’ mîna, au fost ultimele vorbe ale lui Santinelă înainte să o întindă cu tupeu spre locul unde era abandonat autobuzul, să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
abia atunci poate aduna ca Într-un mojar binele și răul, amestecându-le cu bucurie, după pofta inimii. Copilăria Îi vine În minte ca o rușine. Își aduce aminte de tatăl despotic, de ziua În care i-a crestat cu briceagul obrazul sau Își aduce aminte cum era Închis ore În șir În cămara mirosind a mere uscate și ierburi de câmp, Își aduce aminte de paltonul croit din mantaua de soldat a bunicului, și de nasturii metalici lucioși În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
târcoale și șandramalei lui Ben, mirosise că e rost de ceva bani și mâncare În plus, și nu-i lăsa bietului Antoniu, când se Întorcea din cerșit, nici un minut de tihnă, amenințându-l tot timpul cu lama ascuțită a unui briceag, pe care i-o apropia de gât, privindu-l cu ură. În toți anii de vagabondaj, ani care-l Învățaseră legile aspre ale străzii, și ale ghetourilor, ani În care viața Îi fusese pusă În pericol de multe ori, Antoniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cuibărise, în sfârșit, bine mersi, în siguranță, la adăpostul fortăreței oaselor mele, părăsindu-și tovarășul nesăbuit, lăsându-l să se descurce singur într-o lume a băieților dominată de jambiere de fotbal și garduri de țăruși, de bețe, pietre și bricege, de toate primejdiile care au umplut-o pe maică-mea de presimțiri negre și împotriva cărora am fost prevenit iar și iar și iar. Și iarăși. Și din nou. Și încă o dată. Prin urmare, testiculul meu stâng și-a mutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un gen de curaj În modul În care ea Își accepta duplicitatea. Tânăra Își lipi de geam o față puțin albăstruie din cauza frigului. Ar fi putut fi un băiat care studiază cu aviditate tot ce se află Într-un magazin: briceagul, gadgeturile, resorturile ce-ți răsturnau farfuria, bombele care răspândesc mirosuri, brioșele care chițcăie. Dar tot ce i se oferea era Întunericul și propriile lor trăsături. — Crezi că se va mai Încălzi pe măsură ce Înaintăm spre sud? Întrebă ea de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pălării, dar a doctorului nu avea nimic. Acum ajunse la momentele periculoase ale căutării ei, pentru că examinarea unei pălării sau chiar a buzunarelor balonzaidului putea fi mascată, dar să tragă geamantanul din plasa de bagaje, să forțeze Încuietoarea cu lama briceagului și să ridice capacul erau acțiuni care o făceau și pe ea pasibilă de acuzația de tentativă de furt. Una din lamele briceagului se rupse În timp ce Încă se mai muncea cu Încuietoarea. Scopul ei era evident pentru oricine trecea prin fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
balonzaidului putea fi mascată, dar să tragă geamantanul din plasa de bagaje, să forțeze Încuietoarea cu lama briceagului și să ridice capacul erau acțiuni care o făceau și pe ea pasibilă de acuzația de tentativă de furt. Una din lamele briceagului se rupse În timp ce Încă se mai muncea cu Încuietoarea. Scopul ei era evident pentru oricine trecea prin fața compartimentului. Transpiră puțin pe frunte, devenind frenetică În graba ei. Dacă sunt prinsă, asta Înseamnă concedierea, se gândi ea. Cea mai ieftină zdreanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Ce puteam face? Onoarea ei, onoarea mea... — Prostii, spuse Coral. Îmi pare bine că eu n-am avut tată. Josef Grünlich spuse brusc: — Un ac de păr, poate. Ce vreți să spuneți? Cum adică un ac de păr? — Sau un briceag. — N-am nici un fel de ac de păr. De ce-aș avea nevoie de ace de păr? — Am un coupe-papier, spuse doctorul Czinner. Când i-l dădu, Întrebă: — Ceasul meu s-a oprit. Îmi puteți spune de câtă vreme suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
a lui... într-adevăr, trebuia să fie a lui. — Știu la ce te gândești, dar o să te rog să aștepți, dacă nu te superi și dacă ești amabil. Profesorul accentuase partea cu „dacă ești amabil“ printr-o apăsare pe butonul briceagului pe care îl avea în buzunarul interior al jachetei. Îl întorcea pe toate părțile, ca și cum ar fi încercat să prindă strălucirea luminii pe lama lungă. Apoi îmi spuse: — Nu e nimic democratic în situația asta, băiete. Dar dacă te vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
propriului meu cămin. Probabil ți-ai dat seama că orice om care a trecut printr-o metamorfoză ca a mea, splendidă, originală și deplină, ar dovedi ulterior o oarecare înclinație spre dramatizare. Se retrase de lângă mine și rămase nemișcat. Închise briceagul, încă zâmbind: — Cred, spuse el, că nu va mai fi nevoie de forță. Poate că era de vină kava sau poate doar șocul - dar era adevărat. Mi se părea că sunt ca laptele în plin proces de fermentație, că membrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
gândit că voi avea același sfârșit ca și primul soț, dar de data aceasta nu se comportă atât de dur. Pur și simplu m-a năucit, turnându-mi în urechi otrava aceea sonoră. M-a tăiat, crestat și înțepat cu briceagul pe spate și pe umeri. Apoi m-a părăsit. Ușa compartimentului se legăna în urma lui în balamalele ei imense. Mirosul de vast, rece și motorină al unei ultime stații londoneze distrusese intimitatea din compartiment, ștergând cu totul acele ultime ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
bărbia, i-a tremurat și vocea, i-au tremurat multe pe dinăuntru (se vedea în licărul ochilor), recunoscuse înscrisul de-aproape jumătate de secol, de când el și fratele lui, unul de cincisprezece ani, celălalt de paisprezece, se jucaseră cu un briceag în aceeași încăpere strâmtă, poate după ce mâncaseră o altă ciorbă de fasole. Ei bine, eu cu acel puști umblam pe munți, cu micul licean care tocmai își încrustase numele pe masa unei cabane și care, întâmplător, își înlocuise fratele (ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
parcă răsuflarea, pînă cînd văzu cozonacul pe masă. Abia atunci se mișcă, trăgîndu-se nervos mai aproape de marginea fotoliului. — Ai un cuțit, doamnă Purvis? — Doamne-Doamne, totdeauna sînt uitucă la ora asta, se scuză ea. Din cauza sirenelor! — Nu face nimic, o să folosesc briceagul, zise Rowe. Și scoase cu grijă din buzunar ultima lui comoară - un briceag mare, de școlar. Nu putu rezista tentației de a-l arăta străinului, ca să-i admire tirbușonul și cleștișorul, și lama ce se deschidea și se Închidea automat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nervos mai aproape de marginea fotoliului. — Ai un cuțit, doamnă Purvis? — Doamne-Doamne, totdeauna sînt uitucă la ora asta, se scuză ea. Din cauza sirenelor! — Nu face nimic, o să folosesc briceagul, zise Rowe. Și scoase cu grijă din buzunar ultima lui comoară - un briceag mare, de școlar. Nu putu rezista tentației de a-l arăta străinului, ca să-i admire tirbușonul și cleștișorul, și lama ce se deschidea și se Închidea automat, prin apăsarea unui mic resort. — Într-un singur magazin se mai pot găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Nu putu rezista tentației de a-l arăta străinului, ca să-i admire tirbușonul și cleștișorul, și lama ce se deschidea și se Închidea automat, prin apăsarea unui mic resort. — Într-un singur magazin se mai pot găsi acum astfel de bricege, zise el. O prăvălioară din apropiere de Haymarket. Străinul, Însă, nu păru să ia În seamă vorbele lui, așteptînd nerăbdător să vadă briceagul Înfigîndu-se În cozonac. Undeva, departe, la periferia Londrei, sirenele Își Începuseră obișnuita jelanie nocturnă. — SÎntem amîndoi oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
automat, prin apăsarea unui mic resort. — Într-un singur magazin se mai pot găsi acum astfel de bricege, zise el. O prăvălioară din apropiere de Haymarket. Străinul, Însă, nu păru să ia În seamă vorbele lui, așteptînd nerăbdător să vadă briceagul Înfigîndu-se În cozonac. Undeva, departe, la periferia Londrei, sirenele Își Începuseră obișnuita jelanie nocturnă. — SÎntem amîndoi oameni inteligenți, auzi Rowe vocea străinului. Putem vorbi deschis despre unele lucruri. Rowe nu pricepea ce voia celălalt. Undeva, la vreo două mile deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu alaiul ei de zgomote, de focuri și de morți, Începuse, și avea s-o țină așa pînă pe la trei sau patru dimineața, vreme de opt ceasuri: orarul de lucru al unui pilot de bombardier! — După cum Îți spuneam, Începu Rowe, briceagul ăsta... În timpul unui bombardament e greu să-ți păstrezi șirul gîndurilor. Individul Îl Întrerupse, apucîndu-l nervos de Încheietură cu o mînă osoasă, prinsă de un braț enorm. Știi prea bine c-a fost o greșeală. Cozonacul ăsta nu-ți era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Hilfe. În clipa asta, toți ceilalți se uitară la Rowe. — Și-a smuls mîna dintr-a mea, spuse domnișoara Pantil. Doctorul Forester rosti Încet: — PÎnă nu vine poliția, nu mai ating cadavrul. Cost a fost omorît cu un fel de briceag școlăresc... În văzul tuturor, Rowe Își duse repede mîna la buzunarul rămas gol. — Doamna Bellairs nu trebuie să fie amestecată În povestea asta, urmă doctorul Forester. Orice ședință de spiritism este istovitoare, dar cea de astăzi... Și ridică, Împreună cu Hilfe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pînă la sosirea poliției, vorbi domnișoara Pantil. — Cred că te-ai putea duce, Însoțit de cineva, Își dădu cu părerea Hilfe. De formă, firește. Dar domnișoara Pantil nu se lăsă: — Ce rost are să ne ascundem după deget? Al cui era briceagul? Domnule Newey, n-ați vrea să mergeți dumneavoastră cu domnul Rowe? Își urmă Hilfe gîndul. — Nu vreau să fiu amestecat În afacerea asta, zise domnul Newey. Nu mă privește deloc. Mă interesează un singur lucru - să prind trenul!... În cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Încuie ușa În urma lor. — Să știi Însă, omule, că trebuie neapărat să fugi, continuă el. Altminteri, au să te spînzure. În orice caz, au să te țină Închis săptămîni În șir. E atît de comod pentru ei! — Ce pot face? Briceagul e al meu! SÎnt dați dracului! spuse Hilfe pe tonul pișicher cu care ar fi vorbit despre pozna unor ștrengari. Trebuie să te faci nevăzut pînă În clipa cînd domnul Rennit și cu mine... Și fiindcă veni vorba, spune drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mînă, ca și cum și-ar fi căutat drumul, orbește, prin noaptea ce-i surprinsese... — Nu prea avem cu ce să ne apărăm, rosti el. Nici măcar un ac de pălărie - știu că femeile nu mai poartă așa ceva În zilele noastre. Avusesem un briceag, dar cred că a ajuns pe mîna poliției. Se Întoarseră, ținîndu-se mereu de mînă, În salonaș. — Măcar să ne Încălzim, spuse Rowe deschizînd radiatorul electric. E frig ca iarna, iar lupii ne dau tîrcoale. Anna Hilfe Își smulse mîna dintr-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cum se Învîrte lumea cu el. — Absurd! spuse detectivul, cu o voce aspră, dar pe care Rowe abia o auzi. O clipă, m-am Întrebat dacă nu cumva... ești un actor grozav... Îmi pierd timpul degeaba... L-au ucis cu briceagul meu, urmă Rowe. — Încetează cu comedia asta! Îl repezi detectivul. Omul acela n-a fost ucis, e la fel de viu ca și dumneata. 2 — E viu? — Firește că-i viu! Nu pricep ce ți-a venit să-l alegi tocmai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]