2,542 matches
-
fiind conștient că erau undeva sub hârtia și chestionarul pe care le-am Îndesat În el. — Normal că mi-am dat seama. De cum a intrat. Comportamentul acela politicos. Masculinitatea aceea rafinată. I-am zis-o. Cu degetele Înțepenite, am aprins bricheta. Manșetele, vesta, cravata. Zici să era o uniformă. Am inspirat adânc. Și apoi spatula aceea absurdă. Un fetiș, bănuiesc? — Nu fi naív, Anton. Felix e bolnav. Dora mă luă din nou de braț. Suferă de epilepsie, să știi, și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
alungat, expulzat. — Singura dovadă a biodiversității care-o să ne mai rămână o să fie lupta dintre Coca-Cola și Pepsi, zice Stridie. Dăm peste cap lumea întreagă cu fiecare greșeală prostească pe care o facem. Privind pe geam, Stridie scoate o brichetă de plastic din săculețul de mărgele. Scutură bricheta, lovind-o în palmă. O pană roz din carte. O duc la nas și-mi închipui că părul Monei are același miros. Răsucind pana între degete, îl întreb pe Stridie, care vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să ne mai rămână o să fie lupta dintre Coca-Cola și Pepsi, zice Stridie. Dăm peste cap lumea întreagă cu fiecare greșeală prostească pe care o facem. Privind pe geam, Stridie scoate o brichetă de plastic din săculețul de mărgele. Scutură bricheta, lovind-o în palmă. O pană roz din carte. O duc la nas și-mi închipui că părul Monei are același miros. Răsucind pana între degete, îl întreb pe Stridie, care vorbește acum la telefon - a sunat la ziar -, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
O duc la nas și-mi închipui că părul Monei are același miros. Răsucind pana între degete, îl întreb pe Stridie, care vorbește acum la telefon - a sunat la ziar -, ce face de fapt. Stridie își aprinde țigara. Își vâră bricheta și telefonul la loc, în săculeț. — În felul ăsta își face el rost de bani, zice Mona. Descurcă firele și nodurile din plasa de vise. Dintre brațe, de sub bluza portocalie, i se ițesc sânii cu sfârcuri roz. Și număr: 4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
acoperă aproape toată talpa, ca niște pungi pline cu ceva moale și gălbui. Sub stratul de piele moartă, în fiecare bășică se vede câte o formă solidă, închisă la culoare. Mona zice: — În ce-ai călcat? Înroșește o pensetă la bricheta de plastic a lui Stridie. Întreb care-i treaba cu anunțurile pe care le dă Stridie în ziare. Lucrează pentru o firmă de avocatură? Cazurile de ciuperci ale pielii și de otrăvire cu pește sunt de-adevăratelea? Spirtul îmi picură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o firmă de avocatură? Cazurile de ciuperci ale pielii și de otrăvire cu pește sunt de-adevăratelea? Spirtul îmi picură de pe picior, roz de la sângele dizolvat, pe prosopul de la motel. Așază penseta pe prosopul umed și înroșește un ac la bricheta lui Stridie. Își prinde părul la spate cu un elastic, într-o coadă groasă. — Stridie numește chestia asta „antipublicitate“, zice. Uneori, firmele, cele cu mulți bani, îl plătesc ca să retragă anunțurile. Zice că după sumele pe care le plătesc se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
care vrea să fie ucigaș în masă. Și Stridie zice: — Dar cu doamna Sara cum rămâne? Mami, ia ajută-mă. Câți oameni a mai omorât tati până acum? Și Helen zice: — Ce-aș mai coase gura peștelui! Când aud scăpăratul brichetei lui Stridie, mă întorc și-l întreb: Chiar nu se poate abține? Încerc să mănânc, zic. Dar Stridie a luat cartea Monei despre meșteșugurile primitive, Artizanatul tribal pentru amatori, și o ține deschisă deasupra brichetei, iar paginile tremură în flacără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
gura peștelui! Când aud scăpăratul brichetei lui Stridie, mă întorc și-l întreb: Chiar nu se poate abține? Încerc să mănânc, zic. Dar Stridie a luat cartea Monei despre meșteșugurile primitive, Artizanatul tribal pentru amatori, și o ține deschisă deasupra brichetei, iar paginile tremură în flacără. Crapă geamul și strecoară cartea prin el, iar flăcările izbucnesc în vânt înainte s-o lase să cadă. Anizanta adoră focul. — Cărțile pot fi foarte malefice, zice. Coacăză trebuie să-și inventeze propria spiritualitate. Telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ajungem. Cu iuțeala strigătului, blestemul mi se-nvârte-n cap, și legătura telefonică se întrerupe. L-am ucis pe mântuitorul meu. Pe detectivul Ben Danton. Iată cât de mult m-am îndepărtat de restul omenirii. Distrugere constructivă. Stridie își scutură bricheta de plastic, lovind-o de palmă. Apoi i-o dă lui Helen și se uită la ea cum scoate o pagină împăturită din poșetă. Dă foc paginii 27 și o ține deasupra rigolei. În timp ce Mona citește din broșură, Helen apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
stinsă. Nici ciorba reîncălzită și nici țigara reaprinsă n-au haz surîde Maria, luminîndu-și pentru o clipă clipă sesizată de Mihai ca un fior -, fruntea ei întinsă tot timpul, ca de adolescentă, trădînd ochiului interesat încremenirea pietrei șlefuite. Mihai ia bricheta de pe masă și aprinde țigările. Cum ți se pare? îl întreabă Maria după ce el duce de cîteva ori țigara la gură. Mă pricep foarte puțin la țigări, aproape deloc. Uite că ai și calități! rîde ușor Maria, rîs în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
patima religioasă. Ajuns în acest punct cu relatarea, profesorul cel dolofan făcu o nouă pauză. Scoase din buzunar un trabuc Mahawat, dintre acelea deosebit de populare prin anii șaptezeci. Îl puse în gura-i mică și rozalie și îl aprinse cu bricheta aurie Dunhill. Precipitările și pauzele din care îi era construită povestea se potriveau atât de bine cu expresia-i blajină și invectivele abia sugerate care îi învăluiau personajele, încât am început să mă simt prost... Profesorul ăsta efeminat și sardonic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
asigurare a securității energetice, promovând activ dezvoltarea și valorificarea energiei de biomasă. În prezent, tehnologia de valorificare a energiei de biomasă este matură în China. Aceasta se realizează prin producerea energiei electrice pe bază de biomasă, combustibili biologici lichizi, biogaz, brichete din biomasă etc. China are bogate și variate resurse de energie de biomasă, principalele fiind paiele, resturi din prelucrarea produselor agricole, resturi din tăierea și îngrijirea pădurilor, cele din prelucrarea lemnului, din creșterea animalelor domestice, deșeuri menajere și apă menajeră
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Sărmanul de tine. Li te-ai opus în toate felurile? M-am abțiunt să răspund, dar Catherine adăugă: - Soția celuilalt e doctor. Dr. Helen Remington. Încrucișându-și picioarele, începu operațiunea de a-și aprinde o țigară, luptându-se cu o brichetă nefamiliară. De la care nou amant împrumutase mașinăria aia urâtă, atât de evident aparținând unui bărbat? Prelucrată din învelișul unui tun de avion, semăna mai degrabă cu o armă. De ani întregi eram capabil să-i intuiesc aventurile la aproape doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
podului rutier deasupra tunelului de acces în aeroport, doldora de mașini ce păreau să reînsceneze o dramatizare cu încetinitorul a accidentului nostru. Helen Remington scoase un pachet de țigări din buzunarul pelerinei de ploaie. Cercetă tabloul de bord în căutarea brichetei, mâna dreaptă mișcându-se deasupra genunchilor mei ca o pasăre agitată. - Vrei o țigară? spuse, în vreme ce degetele ei puternice rupeau celofanul. M-am apucat de fumat la Ashford - destul de aiurea, din partea mea. - Uită-te la traficul ăsta - am nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
prin cameră - ca să-și direcționeze mintea spre posibilitatea unei emisiuni. Lângă el, pe sofa, o femeie tânără cu față pătrățoasă pregătea un alt joint; în timp ce răsucea o bucată mică de rășină într-o fâșie de foaie argintată, Vaughan scoase o brichetă de alamă din buzunarul de la șold. Femeia aprinse rășina și scutură pudra într-o țigară desfăcută care aștepta în aparatul de răsucit din poala sa. Asistentă socială la departamentul de protecție a copilului din Stanwell, pe aceasta o lega de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
erect apăsându-se de cadrul inferior al volanului prin prohabul umed al pantalonilor; firele minuscule de praf pe care le scotea din nasul ascuțit și le ștergea pe vinilinul crestat al panoului portierei; ulcerația de pe arătătorul drept când îmi dădea bricheta; sfârcurile dure frecându-se de butonul claxonului prin cămașa albastră zdrențuită; unghia ruptă zgâriind petele de spermă de pe scaunul dintre noi. - E circumcis? întrebă Catherine. Îți imaginezi cum îi arată anusul? Descrie-mi-l. Am continuat descrierea lui Vaughan, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
largă din material moale. Poartă un fel de tricou și o geacă de jeans. - Ai un foc? întreabă. Scot un Zippo din buzunarul din față dreapta de la pantaloni și i-l întind. Își aprinde o țigară ținând o mână în dreptul brichetei. Focul o face mai frumoasă. Închide bricheta - redevenind doar drăguță - și mi-o dă înapoi. - Mersi, spune. Se uită la sticlă. - Stai jos, îi zic. Vrei? Îi întind Cabernetul. Se așază în stânga mea, ia sticla și bea o gură. - Alex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de tricou și o geacă de jeans. - Ai un foc? întreabă. Scot un Zippo din buzunarul din față dreapta de la pantaloni și i-l întind. Își aprinde o țigară ținând o mână în dreptul brichetei. Focul o face mai frumoasă. Închide bricheta - redevenind doar drăguță - și mi-o dă înapoi. - Mersi, spune. Se uită la sticlă. - Stai jos, îi zic. Vrei? Îi întind Cabernetul. Se așază în stânga mea, ia sticla și bea o gură. - Alex, mă prezint. - Delia, zice ea. Îmi aprind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nu? - Nu, nu, lasă, merge și-așa, pot să mor și singur... Îmi simțeam corpul vibrând. Stăteam la volan, rezemat de portieră. Am stins farurile și am scos o țigară din pachetul de pe bord. Ignorând durerea crescândă, mi-am scos bricheta din buzunar și am aprins țigara, imaginându-mi că fumul o să îmi iasă prin burtă. - Alo? Ați murit? mă întrerupse fata din gânduri. - Nu, nu încă, mi-am aprins o țigară. - Aha, zise. Părea ușurată. - Cum te cheamă? am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
eu grăsuț, frumos, palid, obosit, zâmbitor, eu cu ceas la mână și lanț la gât, eu cu dinții din față sparți de un fotbalist de la Metalul Plopeni, eu cu un rucsac în spinare. În rucsac niște CD-uri, ziare, țigări, bricheta, un roman imbecil de Kurt Vonnegut, un alt roman, genial, de Mordecai Richler, și alte mărunțișuri. Și o pungă cu cadouri. Coborând deci din avion, am pornit către ieșire, străbătând coridoare kilometrice, lăsându-mă purtat de benzi și scări rulante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
băț în el, îl aruncau în fața unor maidanezi osoși, iar îl trăgeau de coadă etc. Nasol lucru. Îmi era clar că trebuia să intervin. Mi-am pus pardesiul, am înfundat în buzunare cheile, portofelul, șase pachete de țigări și două brichete și am pornit pe scări în jos. Locuind la etajul unu, am ajuns în stradă în doar patru minute. Copii erau tot acolo, pisoiul și el. Joaca lor imbecilă continua. Îi cunoșteam pe puști, îi chema pe toți patru Nicolae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
vă dau alt exemplu, cel mai actual: azi-dimineață pe la prânz, când ieșeam din casă să merg la meci, m-a interpelat fratele Eugen. Eu, crezând că e un cerșetor, ceva, căci mi-a vorbit din spate, am pus mâna pe brichetă și i-am dat foc. Sigur, văzând cine este, l-am stins imediat, dar... apropo, m-a rugat să vă transmit ca nu poate veni la această ședință, este în spital. Nici săptămâna viitoare nu poate veni, dacă e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
gol. Nu, murea prea ușor nenorocitul, ceva chinuri ar fi cazul... Să-l leg de un scaun în bucătărie, să-l crestez peste tot cu briceagul, să pun sare, să torn gaz lampant pe el dup-aia și s-arunc bricheta aprinsă? Ar fi... Să-l îngrop de viu, lăsându-i numai un căpețel de lumânare și-o oglindă? Nu, înapoi. Să-l spânzur e prea ușor, dă o dată din picioare, hâc, și gata. Parcă până la urmă, lipsit de imaginație cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nimeni, să nu vă mănânce să scrieți ceva despre mine sau să mă evocați pe la televiziuni, că jur că mă-ntorc, vă bântui în fiecare seară, vă dau cu oglinda-n cap, cu lanțul de la bicicletă, vă dau foc cu bricheta la mustăți și bărbi, vărs aftershave-ul în ciulama, împing mobila prin casă și vă recit din proletcultiști când vreți și voi să v-o puneți. Scot fotografia clasică a „Voievozilor” și-i desenez o cruce deasupra capului și tipului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
canistra cu benzină. - Vreți să vă încălziți? Ia să facem un foc de tabără, măi băieți, ia tu de-aici, toarnă așa, pe lemne, toarnă tot, tată, să se-mbibe bine, nu mai facem economie, ai golit-o? Uite-aici bricheta, la tata, acum poți s-aprinzi... Dracii au început să chiuie când s-a înălțat focul, cu pârâituri și trosnete. Niște butelii de la șprai au explodat, spre bucuria tuturor. - Ha-ha-ha, punem cartofi dup-aia în jar și slănină, cu sare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]