147 matches
-
ce grade de paranoia - doar ei știu... Adrian Năstase a provocat spectacolul declasării partidului din disperare, dar și din instinct. Ca în "Aria calomniei", el știe că din zbaterile sale tot va rămâne ceva: imaginea unui lider dinamic, a unui brigand care joacă totul pe o singură carte. În faza actuală, nici nu are de ales. Abandonat de electorat și presat de partid, ce-ar putea face? Morbid privind lucrurile, marea speranță a omului care-și revendică întrega autoritate de la Iliescu
Adriano Furioaso by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12654_a_13979]
-
bun titlu al lui Petru Cimpoeșu. Nu însă și cel mai bun roman. Când l-am citit în prima ediție, în urmă cu câțiva ani, am înțeles pe pielea mea ce va să zică aceea succes de stimă. Comparativ cu Povestea Marelui Brigand (2000), Simion liftnicul (2001) sau Christina Domestica și vânătorii de suflete (2006), cartea aceasta de la mijlocul deceniului al nouălea nu mă impresionase. Principalul defect al ei, de ordin cantitativ, îl puneam pe seama indulgenței redactorului, căruia, credeam, i-a lipsit inspirația
Dallas by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6044_a_7369]
-
a și fost (cf., în Areal, Addenda corrige). Thank you! - Nu sînteți de părere că idiomul poetic marca Șerban Foartă are un precedent în limbajul argotic al lui François Villon? Recunoașteți o afinitate a poeziei dvs. cu cea a marelui brigand? - Intr-un poem de circumstanță al lui Gullaume Apollinaire, Villon rimează cu avion, - cuvânt cu care Șerban Foartă nu s-ar prea zice că rimează.
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
nevăzători și cu raiduri în lupanare exotice, cu exhibiții sexuale (Orbitor). În acest avînt de depășire a realismului cuminte, am remarcat de curînd performanța unui prozator încă tînăr și aproape fără notorietate. Am fost surprins la lectura romanului Povestea Marelui Brigand de prezența unei tehnici narative rafinate, pe un suport de viață și de depozitare livrescă extrem de pretențios, un autor la fel de stăpîn pe descripția fidelă de epocă și pe resorturile inspirației magice, cu rădăcini indigene, dar și străine. Ce-am reținut
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
Șeful Școlii de la Frankfurt a vorbit despre "posibilitatea de a pătrunde imposibilul". Să fii treaz chiar în vis, să te sustragi, apoi, fără să deschizi ochii - iată ipostaze care îi preocupă pe toți trei. Plutind în aer Romanul Povestea Marelui Brigand e clădit pe un joc de echivocuri, care își are originea în prelungirea unui vis în faza de veghe. Nimic nu e atunci sigur nici la personajele sale complexe, alcătuite cu densitate realistă. Frapează o coincidență de preocupări cu ideile
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
celălalt, versiunile tind să ajungă legende. Nu se mai poate garanta că fantasma are un izvor de țîșnire real și se potrivește cu mentalitatea comună sau e un miraj, plăsmuit după culcare. Postamentul pe care e zidit romanul Povestea Marelui Brigand, deci întîmplarea care se spune că s-a petrecut odată, dar nimeni nu o mai poate reconstitui în întregime, se păstrează în penumbră. Pe un spațiu epic întins persistă fantoma vechii aventuri care nu se mai știe dacă a avut
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
penumbră. Pe un spațiu epic întins persistă fantoma vechii aventuri care nu se mai știe dacă a avut loc vreodată. În tîrg cutreieră o altă istorie, de astă dată nu abreviată, redusă la un tors, vag, incert ca în povestea Brigandului, ci dilatată cu bogate detalii, unele abracadabrante. Cică în pivnițele bătrînei doamne Orzan viețuiește un pitic cocoșat. Fusese odinioară o fată frumoasă, susținea legenda, apoi, atinsă de un blestem, decăzuse într-un monstru murdar și urît mirositor, cu malformații congenitale
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
într-o zi delapidat. Dar știrea nu e perfect sigură poate că a născocit-o chiar el, o stratagemă de a scăpa de indezirabili. Iluzia optică pe care o speculează autorul este cea a extincției. În ultimă instanță, Povestea Marelui Brigand e un roman polițist, în care se narează uciderea unui om. Dar cartea nu respectă regulile genului. În miezul subiectului se găsește o anchetă, a fost comisă o crimă, inspectorii scotocesc după urmele asasinului. Relatarea nu e însă atît de
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
și de stil o materialitate. Aș putea pune ca motto comentariului critic adagiul: enigmele nu sunt făcute să fie dezlegate. Sensul e însă restrîns la acest gen de scrieri. La încheierea însemnărilor de lectură reiese, sper, că romanul Povestea Marelui Brigand e o apariție editorială de excepție. Mă simt îndemnat după avalanșa de elogii (pe deplin meritate!) să adaug și o rezervă. Din primele rînduri, am situat cartea în continuarea demersului lui Kafka (Procesul), ca deschizător de serie în tratarea fantasticului
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
împrejurarea că pentru autorul praghez nefirescul, ca temă de existență, respectă și el o logică, nu cea comună, dacă se admite premisa de declanșare. Concomintent are o determinare, o accelerare a tensiunii, inteligibilă, pînă la deznodămîntul tragic. În Povestea Marelui Brigand nu se acordă, cred, atenție la urmă rigorii vagului (asocierea termenilor nu e o contradicție). Tot ce privește conjurația, transferată pe umerii unei secte religioase, legată de Ordinul Templierilor, se menține prea difuz, încît se pierde un element al dinamicii
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
Păunescu își bagă nasul în actul de justiție. Cuprins, la aniversare, de milă, asemeni lui vodă care în ocazii sărbătorești vindeca gâdilicii, el calcă în picioare ordinea de drept, somându-l pe Ilici Iliescu să se gândească la diminuarea pedepsei brigandului național Miron Cosma. Cum că pedeapsa ar fi prea mare, cum că omul subteranelor ar fi exagerat cu "activitatea sindicală", dar că altminteri totul e în ordine... Nu știam că bârcanul e specialist în Drept și are căderea să judece
Niagara de sulf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13678_a_15003]
-
lecția nesolicitată titularei și... se apucă la rîndu-i de treabă. În lumea bună însă. Tariful urcă rapid la 5000 de lei. O scrisoare, așadar, poate schimba viața unui personaj. Chiar dacă e mistificată, așa cum se întîmplă cu vestea morții fratelui său brigand către cîrciumarul din În vreme de război. Întrebarea: - Credeai că-am murit, neică? ar putea căpăta răspunsul legitim: - Dacă așa mi s-a comunicat în scris... Alteori, depeșa nu are nici o consecință pentru că vine pea tîrziu. Precum telegrama că lemnele
Scrisori, depeșe, telegrame by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10038_a_11363]
-
culoare roșie: Karl, Fredrich, Vladimir Ilici, Iosif Visarionovici, Felix Edmundovici scînceau în propria lor scîrnă pe care și-o împărțeau rațional - la noi, Ana avea mere și i le arăta lui Vasile, Gheorghe se bucura între bucile Anei din care briganzii duceau munți de uraniu să-i urce viermii pe brînci prin catacombele unor zgîrie nori - hei-rup, hei-rup, brigaderii cîntau iar difuzorul atîrna ca o turtă de viespi pe peretele sub care mama primea bunavestirea nașterii mele de la îngerul gabriel întors
MASA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/3693_a_5018]
-
Luminița Marcu Foarte greu ar fi fost de găsit în voluminosul roman Povestea marelui Brigand, din 2000, semnele romanului apărut acum, Simion liftnicul. Petru Cimpoeșu își aplică de astă dată o drastică cenzură și rezultatele se văd. Au dispărut pasajele plicticoase și dezlînate și o dată cu ele tendința de a scrie lung. în Simion liftnicul, Petru
Umor și metafizică by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16065_a_17390]
-
Maraini, înțesat cu citate sau trimiteri la poeți și prozatori din timpuri și de pe meridiane diferite, nu lasă deoparte marile evenimente din istoria, nu numai recentă, a Italiei: consecințele imediate și pe termen lung ale unificării țării (care a creat briganzii, haiducii italieni, declanșînd cruzimi de ambele părți), condițiile economice în mediul agrar, formarea conștiinței de clasă, răspîndirea iluziilor comuniste, represaliile fasciștilor (de la uleiul de ricin la omucideri), emigrația economică, dar și politică, războaiele, evoluția instrucției, a instituției matrimoniale, schimbarea mentalității
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
sunt la fel de buni actori. Însă, se dovedește, de data aceasta, că tovarășii bolșevici sunt mai perfizi, Benya prins în propria sa capcană fiind lichidat cu un glonț în ceafă în stilul NKVD-ului. Lăsând la o parte faptul că acest brigand seamănă destul de bine cu Stalin - zis Sosa în vremurile bune când se ocupa cu banditismul și terorismul -, nu neapărat la chip, cât biografic, povestea lui evidențiază caracterul noii puteri și asemănarea dintre cele două tabere. Numai că Benia nu dorește
Benya Krik între revoluție și reacțiune by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5246_a_6571]
-
sufletul îmi e târât cum treci funia pe gât rangul crucilor de rând text/tărâm ales a fi prag pronaos și altar miresmate mă tresar mirese tipografii - eldorado-de-levant piimata anton pann vine un orfeu orfan funerar în diamant se visa brigandul verb subteranul temnicer ci nu fumul efemer amor(sân)du-și flaut sterp levitam nevolnic val inelul plural pulsând toiagul lui unde? când? rara limbă s-o dezval transparenta matcă sunt tainic și pios a sta (m)ucenic în strana
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
așezat pe una din ramurile proaspăt plantate de călugăr. Acestuia i s-a părut că pasărea întărește cuvântul Domnului și îi urează bun venit, prezentându-i omagiile încurajatoare ale acelor preafrumoase locuri. În acele timpuri depărtate, pădurea era plină de briganzi. Hoți de drumul mare, cum se spune pe la noi. La îndemnurile repetate ale lui Seine, aceștia i s-au alăturat. Ei au renunțat la ferocitatea faptelor lor, care semănau cu cele ale sălbăticiunilor, și au îmbrățișat noua credință în Dumnezeu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
de cusut în croitorii ca să caște gura la paradă rămaseră încremeniți văzând cum trece maiestuos prin fața lor minunea cea mare a defileului, scandalul din vara lui '79, despre care-au urlat mai apoi jurnalele luni în șir, până când vestitul Zdrelea brigandul i-a luat locul și privilegiul titlurilor de-o șchioapă. Trecea, prin urmare, carul monumental, tras de douăzeci și patru de boi, ce-înfățișa rectificarea Dâmboviței și noua ei matcă. Până și Badislav se dăduse mai aproape ca să zărească bine construcția ciclopică
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-le într-un anume mod prin tonul vocii. Un frumos salt în al său cursus honorum, deci, și în primul rând o mare onoare pentru el. Cu toate acestea, ideea de a vagabonda prin pădurile de la Lugdunense în căutare de briganzi zdrențăroși și de soldați fugari, în vreme ce armata mergea spre una dintre cele mai mari bătălii din istoria Romei - poate cea din urmă, cea definitivă - îi repugna atât de mult încât nu mai reuși să o ascundă. — Timpul pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cal. Pe drum, avură ocazia să schimbe câteva vorbe pentru a se cunoaște mai bine. Metronius, printre altele, îi spune imediat, deschis, lui Sebastianus că avea îndoieli asupra capacității militare a bagauzilor, pe care îi considera nimic mai mult decât briganzi la drumul mare: indisciplinați, indolenți, neloiali și oportuniști și deci nepotriviți - mai degrabă din cauza mentalității lor, decât din cauza armamentului - să înfrunte armatele barbare. Cu toate acestea, recunoștea că era vital să-i desprindă de Atila, căci, dacă nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
într-o relație mai aparte cu romanii: primiseră o insulă pe Rin, în schimbul serviciilor militare pe care le făceau imperiului atunci când acesta îi chema la luptă ca aliați. Bagauzi — nume dat, în vremea Imperiului Roman, unor bande înarmate formate din briganzi, soldați dezertori sau țărani fără pământ, care cutreierau, între secolele al II-lea și al IV-lea, partea de nord-est a Galiei în. trad.ă. Alobrogi — populație celtică din Galia, așezată între Rhon și Lacul Geneva, într-o zonă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
șază bine? îndealtfel îmi pot pune numai un cerc de aur prin păr. HISTR[IO] (necăjit) Domnișoară, pot să știu... [ROSAMUNDA] Daca am mai multe d-alde astea?... Da' slab mai gândești... Ia cată numai aci frumoasa mireasă a unui brigand, Amalia, aci Luisa în Intriga și Amorul. Ei! Apoi nu! Ophelia de-abia s-o vezi... ș-apoi părul meu cel lung, o, roluri de nebunie, îmi plac de nebunie, căci atunci îmi pot arăta și eu părul meu cel
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să mă mir eu că „acești“ oameni au emoții omenești, când stă chiar în natura firii omenești în general să aibă dreptul la emoție? Pe plan logic, răspunsul pare să fie ăsta, că orice om este capabil de sentimente. Și brigandul, și asasinul, și bruta care violează sunt în stare de sentimente, iubesc și plâng, se închină la icoane și au dureri sufletești. Dar dacă este așa, cum mai deosebim omenescul din sentimente de ceea ce credem că este „neomenesc“ în ele
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
spiritul universal. Această intensitate slăbită a simțirei nu va mai putea produce așadar neci în artea noastră efectele ce le producea într-un timp când starea lumei nu se înstrăinase încă așa cu desăvârșire de acest stadiu. Neci Werther, neci Briganzii nu mai răpesc în lumea cea poetă a Germaniei pe cititori și auditori în vârtejul acestor pasiuni, pentru că întreagă starea lumei s-a schimbat și a lăsat în urmă-i aceste puteri conjurate (acolo) în ele. De aceea tocmai așa cum
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]