306 matches
-
2014 Toate Articolele Autorului Bunicii mele (Emiliei Pricop și Ecaterinei Voicilă) În ziua în care ai plecat, acum un sfert de veac, lumina lui mărțisor a devenit rece și-n ziua aceea a fost toamnă tristă. Te văd aevea, cu broboada groasă, din catifea maronie, pe cap ce-ți acoperea jumătate din trup. Devenisei atât de mică, o copilă! Tu însă, rămâi icoana copilăriei mele care venea de la biserică, atât de senină încât, fiecare gând te mângâia, bunico! Nu ți-am
BUNICII MELE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360173_a_361502]
-
ești mama fetei, nu-i minune? spuneți, oameni! doar lu' mama poți să-i sameni!... și te-așteaptă, sărăcuța, e bătrână și bolnavă; tot măsoară potecuța: „hai, la mama, hai, degrabă, că pustiu e în ogradă...” și strânge nodul la broboadă și-nchide ochii să te vadă... erai ieri fetița mamei, astăzi... plină ești de griji. Referință Bibliografică: ai fost ieri fetița mamei... / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 835, Anul III, 14 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright
AI FOST IERI FETIŢA MAMEI... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 835 din 14 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359690_a_361019]
-
bezna boreală cresc nămeții, Căci se-ntrevăd luminile din sud. Și-n tot acest regat de alb al gheții, Doar glasuri vii și vesele se-aud. DECEMBRE Decembrie, mi-e dor de tine iară ! Să mă-nvelești în alba ta broboadă, Să-mi pui în plete fulgii de zăpadă, Cum stele-n cer, când noaptea-ncet coboară. Ninsorile bogate să tot cadă, Prin viscolul ce sufletu-nfioară, Nămeții să tot crească până-n seară Și numai fumu-n hornuri să se vadă. Și să
12 SONETE DE IARNA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340326_a_341655]
-
poezie a cărei emoție artistică te transpune în lumea feerică a credinței în frumos, în diafan, în Demiurgul cuvintelor pastelate și sărutate de îngeri: Lasă-mi în suflet/ parfumul tău văratec/ și cerul aprins de-atâtea cuvinte.../ timpul își pune broboadă de seară/ cu fiecare liniște/ vânată/ și fereastră cu storurile trase.../ așteptarea mea/-e cântec de dor-/ după urmele tale/ albastre.../ albastre... (Lasă-mi în fereastră). Cântecul cuvintelor, mânuite lejer de poetă, își curge parfumul cu note de lumină peste
VITRALII. TIMPUL CA O TĂCERE. CRONICĂ REALIZATĂ DE CONF. UNIV.DR. ILIE GORJAN de VALENTINA BECART în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342187_a_343516]
-
le înnoadă, Le face lanț greu la picioare, se-mpiedică și se târăște, E condamnat în propriul vis și iese când se hotărăște... * Zadarnic ploaia spală ochii și neaua albă în păr cade, Zadarnic anii se așază pe tâmple bătrâne broboade... E unic fiecare vis,la fel nu-s două niciodată, Deși poveștile încep și se sfârșesc cu-"A fost odată". Referință Bibliografică: Visul / Daniela Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1653, Anul V, 11 iulie 2015. Drepturi de Autor
VISUL de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377346_a_378675]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > AMĂRÂTĂ BĂTRÂNICĂ ! Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 2006 din 28 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Amărâtă bătrânică ! O bătrână-n colț de stradă Pe-o piatră de trotuar; Pe cap, doliu, o broboadă, Necăjită de amar. Stă cu mâna tremurândă Întinsă pentru un ban, Că de trei zile flămândă A zăcut într-un canal. Pe soț, cu mulți ani în urmă, Gangrena l-a mistuit. Era poate cel din urmă Dintr-un leat
AMĂRÂTĂ BĂTRÂNICĂ ! de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378905_a_380234]
-
mai ales, la orice deschidere de ușă. Într-un colț se afla o sobă mare, bătrânească, în care duduia focul sub un ceaun cu laptele abia pus la fiert. Lângă foc, pe o laviță, ședea o fată tânără, cu o broboadă înflorată pe cap, așa cum poartă fetele la țară. Mi-a fost prezentată ca fiind Maria, fata lor. Nu mi s-a părut cine știe ce frumusețe fata aceia. Avea o frunte frumoasă, un păr castaniu și niște ochi ageri. Însă nasul îi
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
scutură perdeaua, Pe cerul fără vârstă, de nori cu frunți cutate, Cu grația-i divină, domol, dansează neaua, Adusă de-anotimpul cu pletele-i buclate. Stăpână peste ghețuri, alunecă agale, Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală, Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale, Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe
ÎN PAȘI DE IARNĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381175_a_382504]
-
scutură perdeaua, Pe cerul fără vârstă, de nori cu frunți cutate, Cu grația-i divină, domol, dansează neaua, Adusă de-anotimpul cu pletele-i buclate. Stăpână peste ghețuri, alunecă agale, Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală, Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale, Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
scutură perdeaua,Pe cerul fără vârstă, de nori cu frunți cutate,Cu grația-i divină, domol, dansează neaua,Adusă de-anotimpul cu pletele-i buclate.Stăpână peste ghețuri, alunecă agale,Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală,Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale,Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală.Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată,Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă,Îi scapără sub gene privirea-i rimelată,Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă.Pe
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Că m-a făcut să simt iubirea... XVII. AMĂRÂTĂ BĂTRÂNICĂ !, de Ion I. Părăianu, publicat în Ediția nr. 2006 din 28 iunie 2016. Amărâtă bătrânică ! O bătrână-n colț de stradă Pe-o piatră de trotuar; Pe cap, doliu, o broboadă, Necăjită de amar. Stă cu mâna tremurândă Întinsă pentru un ban, Că de trei zile flămândă A zăcut într-un canal. Pe soț, cu mulți ani în urmă, Gangrena l-a mistuit. Era poate cel din urmă Dintr-un leat
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
vervă. Ce greu i-au mai trecut anii... Ultimii i-au luat puterea, Iar, dintotdeauna, banii I-au lipsit precum vederea. Citește mai mult Amărâtă bătrânică !O bătrână-n colț de stradăPe-o piatră de trotuar;Pe cap, doliu, o broboadă,Necăjită de amar.Stă cu mâna tremurândă întinsă pentru un ban,Că de trei zile flămândăA zăcut într-un canal.Pe soț, cu mulți ani în urmă,Gangrena l-a mistuit.Era poate cel din urmăDintr-un leat care-a
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
al nostru, că cu boala nu te pui, adăugă Mitru al Ilenei, care tăcuse până atunci. Ochii tuturor bărbaților se îndreptaseră cu respect și parcă și cu mândrie asupra tânărului. Se făcu iar tăcere. Cealaltă femeie îți scoase și ea broboada cu care fusese înfofolită și își dădu jos haina neagră groasă Nu era un chip cunoscut.Toți o priveau, dar ochii lui Ionuț zăboveau asupra fiecărui detaliu din chipul fetei. Era ca o rază de soare care adusese lumină în
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373311_a_374640]
-
locului rezervat coanei preotese, gol și el pentru totdeauna, și ne-nvelim cum putem în năframele negre, rămase de izbeliște de pe urma țărăncilor săsoiace plecate din țară la începutul anilor nouăzeci. Accesorii specifice zilelor de duminică, parte componentă a portului local, broboadele abandonate în grabă își mai dovedesc măcar cu această ocazie utilitatea. Preotul vorbește despre prietenul său, plecat și el recent dintre noi, regizorul Radu Gabrea. Vestea morții sale, survenite la 79 de ani, vârstă mai redusă decât cea a părintelui
RĂMAS BUN LA ROŞIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375302_a_376631]
-
delegației Iașului, sosiseră în rădvane domnul Kogălniceanu, primarul Cerchez, poetul Alecsandri și alți mari oameni care salutau ceremonios adunarea. Din ultimul rădvan coboară această ființă cu rectorul; acum o recunoscu, fusese îmbrăcată cu aceeași manta albastră, având pe cap o broboadă cu ciucurăși care-o făceau să semene cu țărăncuțele din pânzele lui Grigorescu. Pentru moment nu știu ce să facă și ce să creadă, era parcă continuarea visului din pădurea Grinzlingului, acea Electră care-i întindea mâinile, sau femeia de gheață care
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
-n odihnă, Pe valuri de mare oprite în tihnă, Pe culmi și pe streșini, în chip de pomadă! Să vină iar Moșul cu traista sa plină, Cu val de colinde și chiot pe stradă, Cu gerul pe cușmă, fular și broboadă, Cu vii derdelușuri pe albă colină! Să vină iar veste și steaua s-arate Chiar locul în care se naște Lumină, Iar lumea să cânte, cu vorbe curate, În imnuri de slavă, Fecioara divină! Cântată e taina și taină e
SĂRBĂTORI DE IARNĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/345136_a_346465]
-
Atunci să vă explice autorii DEX-ului ce și cum. Castraveți pe la Buzău Îmi este greu să accept că unele cuvinte românești au originea din limba bulgară., așa cum consideră autorii: stejar (stezer), cloșca (klocika), horă (horo), busuioc (bosilek), buruiană (burjan), broboadă (podbratka), copaia (copania), coropișniță (konopistika), ș.a. Probabil că la un târg de Drăgaică, de pe la Buzău, or fi venit niște bulgari să vândă niscaiva castraveți. S-au minunat de ce-au văzut și au exclamat: bre valah, krasiva horo de sub stezere
LIMBA ROMÂNILOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376809_a_378138]
-
7-9 ani și alții până la 50 ani. Au un repertoriu autentic folcloric, tradiții și obiceiuri: botez, cununie, tradiții și obiceiuri de iarnă: “Căiuții”, “Steaua”, “Ursul” și colinde, cântece pascale, sărbători familiale. Costumul femeiesc se compune din: opinci, cătrință, fustă, bondiță, broboadă și costumul bărbătesc din: opinci, ciorapi de lână, ițari, cămașă cu poale, căciulă, pălărie. Ansamblul “Mărunțica”, din raionul Basarabeasca, sat Carabeatovka, este mixt, coordonat de Ion Drăcilă, înființat în 1980, are în jur de 80 de membri de la 10 la
FESTIVALUL “PRAHOVA IUBEŞTE BASARABIA”, PLOIEŞTI, 2015 de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372242_a_373571]
-
și fără chemări; Plânge grădina și se zbate în chin Când florile-și pun sub zăpadă suspin! Ninge și ninge ca nicicând în April, Iar frigul pătrunde în oase tiptil; Vântul se-agită pornind escapade Și pune pe case dalbe broboade. Ninge și ninge ca nicicând în April! Referință Bibliografică: Ninge-n April / Costică Nechita : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2302, Anul VII, 20 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Costică Nechita : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
NINGE-N APRIL de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375782_a_377111]
-
de sudoare prelungindu-i-se pe obraji, și gâfâia. Descoperea la răstimpuri obiecte pe care îi era greu să le identifice; unele semănau la început cu o lădiță, dar se dovedeau a fi, pipăite mai bine, dovleci uriași înveliți în broboade; altele, care păreau la început perne sau suluri de divan, deveneau, corect pipăite, mingi, umbrele vechi umplute cu tărâțe, coșuri de rufe pline cu jurnale...“. Ieșind în cele din urmă din bordei, profesorul aude tramvaiul huruind (un semnal al timpului
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
din jur care își văd liniștiți de gospodării. Poeziile propuse pentru învățare sunt: Joc de chiciuri de Tudor Arghezi; Stupul lor de Tudor Arghezi; Iarna pe uliță de George Coșbuc. „Țarina ca de hârtie E-nvelită cu dimie Peste casă, o broboadă A căzut chiciuri grămadă.” (Tudor Arghezi, Joc de chiciuri) „Stupul lor de pe vâlcea Stă păzit într-o broboadă... A căzut și peste ele Iarna grea ca un plocat.” (Tudor Arghezi, Stupul lor) b. Lirica portretistică se remarcă prin folosirea însușirilor
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
Arghezi; Stupul lor de Tudor Arghezi; Iarna pe uliță de George Coșbuc. „Țarina ca de hârtie E-nvelită cu dimie Peste casă, o broboadă A căzut chiciuri grămadă.” (Tudor Arghezi, Joc de chiciuri) „Stupul lor de pe vâlcea Stă păzit într-o broboadă... A căzut și peste ele Iarna grea ca un plocat.” (Tudor Arghezi, Stupul lor) b. Lirica portretistică se remarcă prin folosirea însușirilor fizice și morale despre un obiect, pe care poetul dorește să-l scoată în evidență. Astfel de texte
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
darurile aduse, Însoțindu-le de urări și promisiuni de Întrajutorare. Spre miezul nopții, mirele și mireasa părăsesc nunta și intră În casă. Nașii și rudele apropiate ajută mireasa să Își scoată cununa și beteala, Îi despletesc părul și Îi pun broboada (semn al intrării În rândul nevestelor). Nuntașii continuă petrecerea, iar dimineața lăutarii și nuntașii se Îndreaptă spre fereastra camerei mirilor și le cântă „zorile”. Riturile funerare Asemenea riturilor de naștere, trecerea propriu-zisă era precedată de numeroase rituri legate fie de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu ferestre mici, întunecate și bănuitoare. Pe asta și pe semenele ei voia guvernatorul să le înlăture cu limpezimea grațioasă a stilului modern. În clădirea aceea, veche de două secole, locuiau băbuțele cele mai pitorești, ieșite direct din povești - cu broboadele lor groase, cu fețele livide ca moartea, cu mâinile ciolănoase, aproape vinete zăcându-le pe genunchi. Când ni se întâmpla să pătrundem în lăcașul acela întunecos, întotdeauna mă îneca mirosul înțepător, greu, dar nu întru totul neplăcut, care plutea pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
locuiește unchiul meu...” S-a deșteptat, tresărind brusc. Trenul, oprit în plin șes, era plin de un zumzet nedefinit: o bandă îl ucisese pe mecanic și străbătea acum vagoanele, confiscând tot ce-i cădea în mână. Charlotte și-a scos broboada și și-a acoperit capul, înnodându-i colțurile sub bărbie, cum fac țărăncile bătrâne. Apoi, zâmbind încă la amintirea visului său, și-a aranjat pe genunchi un sac burdușit cu cârpe vechi înfășurate în jurul unui pietroi... Și dacă a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]