315 matches
-
altele asemenea, se răsfrâng asupra caracterului spiritual, și nu în ultimul rând, asupra valorii artistice a acestor lucrări. Luând exemplul unor icoane recente, realizate industrial, fără resimțirea vreunui simțământ religios, încărcate în stridențe cromatice, împodobite sau acoperite cu armături metalice, broboade, mileuri și ștergare "naționale", așa cum se practică în special în mediul rural, din tendința forțată de a înfrumuseța ceva ce din principiu nu ar avea nevoie de înfrumusețare, constatăm instalarea acelui "katharsis facil"516, despre care amintește criticul și teoreticianul
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
întărâtată de câini. În casa cea mare ardeau lu mânări. În casa cea mică pâlpâia focul în vatră. În pragul acest ei din urmă încăperi, gospodina își aștepta domnul și oas peții, p otrivindu-și cu grabă părul cărunt sub o broboadă neagră d e mătasă . - Avramie! Strigă șătrarul descălecând și lăsând calul să se ducă singur la ale sale; iată, ți am adus oaspeți de soi. Vino și te închină în fața măriei sale beizade Alecu. Și să ș tii că lângă el
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
să țină lumânarea până acasă ca să aducă lumina și în casă. Pe vremea aceea totul era mai strict, oamenii stăteau la toată slujba pentru a sărbatori Învierea. La liturghie toți purtam port național iar femeile își acopereau capul cu o broboadă. La "A doua Înviere”,slujba care se făcea dimineața ,femeile mergeau și duceau bucatele făcute pentru Paști pentru a fi sfințite. Tradiția spune că în dimineața primei zile de Paști trebuie să pui într-o cană mare de apă un
Filosofia şi istoria cunoaşterii by Suflet Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2083]
-
sa Urme românești în răsăritul ortodox, i-a cunoscut direct, deși nu trage concluziile necesare din această cunoaștere și nu ne informează cum, în ce limbă, s-a înțeles cu călăuza sa, un bărbat tânăr, care purta pe cap o broboadă albă, era încins cu o curea lată și încălțat cu opinci. Locuitorii din jurul muntelui Sinai au fost semnalați la noi de Theodor Burada, „O colonie de vlahi în Arabia” în „Buletinul Societății Regale Române de Geografie”, vol. XXXVI, 1915, 47
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
moartea. Inițierea este complexă, poate consta în circumcizie, purtarea unui șnur sacru 124, sau practicarea unei tăieturi pe tors de la umăr la mijloc în diferitele zone ale lumii. Zoroastrienii purtau și o cămașă albă din două piese legate împreună, o broboadă văl de bumbac care acoperea nasul și gura și beau apă cu zahăr amestecat cu un pumnal. Călugării budiști își tăiau părul și primeau îmbrăcăminte roșie și galbenă, o curea, un bol, un ibric, un ac de cusut, o scobitoare
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
c. împletiturile Ca vechime împletiturile au fost contemporane cu țesăturile. Fiind nevoite să se apere de frigul năprasnic al iernii, țărăncile au împletit zi și noapte cu andrelele diferite articole casnice: ciorapi, mănuși cu un deget,pulovere, fulare și chiar broboade și fuste. în comuna noastră lâna era atotputernică până la apariția bumbacului, dar în momentul de față ea a fost înlocuită cu firele sintetice care au detronat și cânepa și inul. Lâna tunsă în cursul verii de pe oile din satele comunei
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
unui proprietar, unei gospodării. Testator - persoană care a făcut un testament (transmiterea unor bunuri materiale). Tindă - încăpere la intrarea în casele țărănești sau la edificiile publice, la biserici. Toloacă - teren liber, neîngrădit între case în mijlocul sau la marginea satului. Tulpan - broboadă din pânză de bumbac, de lână sau de mătase cu țesătura foarte subțire. ținut - subdiviziune teritorial-administrativă pusă sub conducerea unui prefect (județ). țurca - bețișor ascuțit la ambele capete cu care se joacă copii și încearcă să-l arunce cât mai
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
din lumini/ Ca să n-avem cumva teamă;/ Zboară demonii: ciorchini/ Peste urbea de la vamă,// Dar lăsa-ne-vom în jos/ Și vom trece-ntr-o strigare./ Vino! Fi-vor de folos/ Ultimele ursitoare// De pe banca dinapoi,/ Amândouă-n cauciucuri/ Și broboade, de cu joi/ Apretate peste ciucuri." (Cursă) sau "Și m-am simțit dintr-o dată mai bine./ Am molfăit clisă, măsline,/ Mai dându-i și zeului din când în când,/ Doar-doar ne va trece peste rând/ Și peste sârmă ghimpată" (Proiecții
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sălii socotiți la 1987, an din mîntuire, eu sînt acum acel constructor care-și face semn, începînd cu așezarea picior peste picior pe reflexul necondiționat al genunchiului, țară de reflexe! femeia citește ziarul femeia la 30 de ani Balzac, cu broboada verde Grigorescu, geanta de rafie în carouri, mărunțiș în palmă, pînă unde bate atenția mea cu coada ochiului! mă simt observată, te privesc deschis, dă de dușcă sticla de plastic, burtă rotundă, desfă picioarele, schimbă vorbe cu tovarășul ce dă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
lingvistică pîrtii românești? zece mii, geaba, sănătos, lipsesc guturalele indo-iraniene, la deal și la vale, gata! ori sînt atenuate, personajele mai grele ținem nasul în pămînt, jumătatea conjugală cu gluga pe cap și cu căciulă, trupul aplecat pe bărbat, femeia cu broboadă verde mîinile prinse una într-alta și geanta între glezne, intrăm perechea tînără, vorbim, roșul pe largul guler răsfrînt, tandru îmi lipesc nasul de obrazul tău, arunc priviri în jur, îmi plec ochii, ne luăm în brațe, Banchetă de Lemn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
și lui, ia-l în brațe, biberonul în gură, încalecă bancheta, smucește-l, culcă-l în poală cu fața în sus, adoarme, fîn, programarea muncilor agricole, mă răsucesc pe canapea, caut locul mai bun, mai înainte am dat cu capătul broboadei pe jos, i-am măturat semințele scuipate, unde mai vezi pe cineva pe aici că face ca tine! gîtul frînt la cei mai mulți, compromis între așteptarea și chinul să dormi, cazi de pe bancă din somn în genunchi, fruntea de pardoseală, rîzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
țigan tovarășul din Pașcani, cheamă pe românește, îl scutur din somn să-i vorbesc, păcăniturile în difuzor acceleratul Brașov Suceava, teama ancestrală țigancă bătrînă, de ce face așa! lasă mielul să cucăie în geantă, fetița nețesălată cu capul pe jos în broboadă, ia-ți căciula, eu mă duc la filmul cu vampiri, la bar! ți-o pune pe cap, ai scăpat-o pe sub bancă, nu mă poți trezi, mă duc iar cu capul în calorifer, prietenul aurolac, intersitu la cît este acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
1892 iar ea în 1901. Împreună cu copiii, veniseră în România în anul 1942 „...pentru lucru”. Ca act de identitate, au prezentat o adeverință eliberată de comandamentul armatei roșii din orașul Huși. Pe lângă o pereche de încălțăminte, Varvara ceruse și „...o broboadă”. Mai multe articole de îmbrăcăminte solicitaseră pentru copiii lor. „Rusoaica” Negrescu Sofia, născută în anul 1903, dorea să se repatrieze în com. Pleșeni, jud. Cahul. Declarase că venise în România „...în anul 1934 după soțul meu originar din com. Fălciu
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
pe Rosina. Se lăsase într-un genunchi, pe creștetul uneia dintre stâncile cele mai înalte și, evident, se aprovizionase din timp cu un întreg arsenal de proiectile. Era îmbrăcată în negru, o vrăjitoare neagră, purtând ceva ce semăna cu o broboadă țărănească. I-am văzut rânjetul și dinții. Curând deveni clar că ținta ei principală era Peregrine. O piatră îl lovi drept în piept, o alta în urmă. Cine e doamna? întrebă James pe tonul lui fastidios. — Fosta soție a lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
susține pedagogul. Acest text-scenă al întâmplărilor vieții pus alături de cel referitor la plimbarea fiului universitar cu mama sa pe Bulevardul Copou, „gătită cu ie, catrință, bundiță mărginită cu blană de jder, cu opinci în picioare, măiestrit lucrate și cu o broboadă bogată, viu colorată pe cap”, etalează tocmai mândria pentru obârșia țărănească, bucovineană, a intelectualului care merge alături de mama sa. Chemarea amintirilor, purtându-i pe Dumitru Dascălu sau pe Vasile Fetescu dintr-o ipostază în alta, prilejuiește autorului reiterarea unor texte
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
tânăr blond, înalt, zvelt, elegant îmbrăcat ducea la braț o femeie corpolentă, matură, de vârstă greu de identificat, cu obraji rumeni, gătită cu ie, catrință, bundiță mărginită cu blană de jder, cu opinci măiestrit lucrate în picioare și cu o broboadă bogată, viu colorată pe cap. De umărul drept îi atârna o trăistuță artistic țesută, pe care o purta mândră, ca pe cea mai scumpă geantă. Mamă și fiu se plimbau degajați discutând cu glas domol aspecte familiale ale lor și
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
DA, s.v. bălăoană, atestă aceeași formă feminină în Gorj), a hornonoí "a bodogăni"54, truștuieli "mustrări, răstiri" (cf. DLR, trustuială, atestat pentru nord-estul Olteniei). Întâlnim, de asemenea, multe elemente lexicale, morfologice sau fonetice populare: coșmolie, învolvorât, iepangea, gogeamite, ferdelă, zăbranic "broboadă, testemel; borangic", bălăngăí, a gârăí "a cârâi". Aceste elemente impun expresiei o deosebită vigoare. Cu unele inadvertențe și momente false ale narativității, nuvela, prin expresia sa, își salvează mult din calitatea artistică. Trăsătura caracteristică a nuvelelor și romanelor care pot
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
A pornit ceata spre iarmaroc sau se împrăștie numai după un joc zgomotos și fierbinte, într-o duminică mare de sat? Iată o țărăncuță din Gorj, cu zigzaguri galbene, cu iia de coloarea zăpezii; aceea cu catrință neagră și cu broboadă bogată coboară de la Hațeg. Grănicerul din Banat e aci, cu pălăria țuguiată, cu cămașa simplu împodobită cu ornamente pătrate. Nu lipsește nici primarul de la Chizătău cu pieptarul cu borduri negre de fină ornamentație, închipuită din linii ce par urme de
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
era cu putință și datorită ceaiului arab, un decoct foarte puternic, precum și purificării de dinainte și de după actul sexual. astăzi, simbolistica vălului s-a desacralizat. Semnificațiile predominante sunt cele de ordin social. crește numărul femeilor purtătoare de hijab (batic, basma, broboadă). Faptul ca atare nu este impus atât de tradiția veche islamică, cât, mai curând, de presiunea socială (familie, prieteni). Semnifică participarea VIe la construcția și confirmarea identității sociale. Purtarea vălului este și o formă de protecție față de atențiile nedorite din partea
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
a înălțat ca să-și prezinte repertoriul. Era semnalul că oamenii se pot odihni pentru cîteva minute. Dumitru, cocoșos ca de obicei, povestea cum era el Sfarmă-Piatră și Strîmbă-Lemne, Voinicul Voinicilor, Eroul Eroilor. Fetișoara îl asculta admirativ. Era înfofolită cu o broboadă groasă, ca să nu o ardă soarele. Dorea și ea să fie albă la față ca femeile ținute în puf de soții lor mai avuți. Cum cei trei prășitori își recuperau forțele, la vreo 800 m, pe vale, apare un om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
avantajele extraordinare oferite de electricitate. La noi, la deportați, acoperișuri de paie și iluminatul cu lămpi sau lumânări. De ce, Doamne, de ce? Garduri de lemn cu porți de intrare în curte; vopsite, dichisite, aranjate după priceperea și gustul proprietarului. Femeile cu broboade negre legate după ceafă și bărbații cu căciuli cu garnitură, fără cupolă, plate, de parc-ar fi fost niște modele tătărești. Aici, în Niculești-Jianu, căile de circulație erau accesibile. Se umbla încoace și-colo: copii înfofoliți, femei, bărbați, sănii ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
citește și cu sufletul de acasă; un deal, domol, străbătut de o cărare, mai mult ghicită decât văzută, te cheamă acolo, tot acasă. Copaci triști, osteniți de freamăt. Ochi patetici sub cușma de astrahan; fețe de bătrână, care, ascunse sub broboadă, par a-ți aminti de un anume semn, de care te cercetează, dacă îl mai știi. Tăcutele portrete ale pământului lui Potârniche sunt tăcutele povești pe care cineva ar trebui să le rostească, ori cineva să le pună pe portativ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
expertă în cusături cu diferite modele în culori). Tot ea ne-a aranjat și perdelele de la geamuri. Pe cuier erau trăistuțele, cojoacele, pieptarele, bundițele. Hambarul cu pânzeturi, marame, valuri de trăisti și de sumani, de țoale vărgate, cuverturi de lână, broboade, cămăși, ițari, catrințe, fote, era așezat în fundul tinzii (după scara care urca în podul casei). Ziua fixată pentru sărbătorire era de obicei 24 noiembrie. Atunci treburile pe câmp erau terminate și părinții se puteau ocupa și de ale casei: Mama
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
zisă "industrială", se vindeau și se cumpărau produse lucrate în casă (pânzeturi, cămăși frumos cusute, ițari, bundițe, brâie, cojoace, chingi, catrințe, valuri de sumani, de țoale de lână, chiuate la Satu Mare, valuri de lăicere, cuverturi, ștergare, (de toate felurile), marame, broboade, căciuli etc.) Mama era nelipsită vinerea de la piață. Ori avea treabă, ori nu, dânsa, cu alte gospodine pregăteau de cu seară coșarca cu ce produse îi prisoseau și dis-de-dimineață, se pornea la târg. După ce trecea Suceava pe punte, numaidecât un
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de sudoare prelungindu-i-se pe obraji, și gâfâia. Descoperea la răstimpuri obiecte pe care îi era greu să le identifice; unele semănau la început cu o lădiță, dar se dovedeau a fi, pipăite mai bine, dovleci uriași înveliți în broboade; altele, care păreau la început perne sau suluri de divan, deveneau, corect pipăite, mingi, umbrele vechi umplute cu tărâțe, coșuri de rufe pline cu jurnale...“. Ieșind în cele din urmă din bordei, profesorul aude tramvaiul huruind (un semnal al timpului
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]