324 matches
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > NICOLAE NICOARĂ-HORIA - POEME DE VARĂ Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 907 din 25 iunie 2013 Toate Articolele Autorului MAMĂ, SPUNE-MI CE TE DOARE Curg broboane de sudoare Din icoana unui sfânt, Mamă, spune-mi ce te doare? Maica mea dinspre pământ! Ard aducerile-aminte, Toate-s necăjite, știu, Dar până mai am cuvinte Niciodată nu-i târziu! Ochii tăi cuminți ascultă Cum le scriu la căpătâi
POEME DE VARĂ de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345648_a_346977]
-
târziu! Ochii tăi cuminți ascultă Cum le scriu la căpătâi, Poezia mea e multă, Multă mamă să rămâi! Cine vrea să mi te cheme Dinspre viață înapoi? Unde-mi spui că pleci de-o vreme Îmbrăcată-n haine noi? Curg broboane de sudoare Din icoana unui sfânt, Mamă, spune-mi ce te doare? Știu că leacuri nu mai sunt... DOARME MAMA Doarme mama, mai respiră oare? Gândul ca un fulger mă înfioară, Sus pe boltă luna plină doare, Lângă patul eu
POEME DE VARĂ de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345648_a_346977]
-
de oltencuță? (cele două doamne erau profesoarele Steluța Popa de la Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu" și Eugenia Florea, redactor muzical la Societatea de Radio România). Mi-a dat cartea de vizită, și în timp ce-i mulțumeam am simțit cum broboane de transpirație mi-au înrourat fruntea. Eram cu adevărat fericită, iar acel număr de telefon fermecat l-am păstrat până în această zi... Pe 28 februarie a.c., când se vor împlini 100 de ani de la nașterea sa, la concertul aniversar care
2013) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352012_a_353341]
-
destinul propriului leagăn. Doar îndrăgostiții își permit câte-o ieșire din legănarea primordială. De fapt,însăși luna pare fotografia unui sărut printre zăbrele de scutece. Un leagăn de foc luminează pașii unei perechi de leagăne adolescente. Ea își șterge preocupată broboanele de nori,apoi conform orarului ocazional,plânge pe-un scutec de sceptic. Unui leagăn i-a sărit o doagă și celelalte leagăne au zărit înmărmurite fantoma unui fir de iarbă! Contrar pronosticurilor au început să plângă paralel ca niște veritabile
DEŞERTUL DE CATIFEA (48-49) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354918_a_356247]
-
sărutându-se și ajutându-se reciproc să-și dezbrace puținele haine ce le mai purtau. Trupurile lor tinere se arcuiau și se destindeau într-o armonie desăvârșită, netulburate de lămpile ce rămăseseră în funcțiune și făceau să strălucească pe piele broboane de sudoare fierbinte ce se alergau din ce în ce mai repede. Când finalizarea s-a realizat simultan, Gabi se găsea deasupra, triumfătoare, fremătând încă cu ochii închiși și cu mâinile-i mici peste mâinile lui care-i acopereau sânii frumoși ce se lăsaseră
ISPITA (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355341_a_356670]
-
cele două imobile care aparțin aceleiași persoane, îl avem pe proprietarul lor. Ce ne mai trebuie, domnule comisar? s‑a supărat pe dată magistratul, ridicând treptat vocea la fiecare frază pronunțată. Se roșise deja și pe frunte îi apăreau primele broboane de sudoare. - Domnule, permiteți, vă rog! Lăsați‑mă să vă amintesc că descrierea fetei și chiar portretul robot indică o cu totul altă persoană, a accentuat polițistul, oarecum iritat și nemulțumit. În plus, am primit un telefon de la Borș, de la
CHEMAREA DESTINULUI (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356818_a_358147]
-
Să audă și ceilalți: «La masa voastră nu... vin. Eu să mănânc și oamenii mei să flămânzească!...»” Moșu Klesch se oprise abia trăgându-și sufletul. I se auzea un hârâit în gâtlej. De pe frunte, la marginile cutelor, i se prelingeau broboane de transpirație. Cu un ultim efort ar fi vrut să mai spună ceva, dar își dăduse seama că nu avea cui. Sibla dormea dus, cu capul pe umăr, pufăind ușor printre buzele întredeschise. Stă uscățiv, deșirat, privind cu uimire tulpina
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
perșii nu priviră altceva decât către cele două pocale aflate pe masă. Hangiul zâmbea în spatele tejghelei privind scena, nemișcat. Tensiunea plutea în aer și Hasim se legănă ușor în scaunul său. Privea către fețele perșilor pe a căror frunte apăruseră broboane de sudoare. -Nu face asta Hasim, spuse Matan aparent calm. Îți vom da tot ce ne ceri. Hasim însă nu spuse nimc ci doar îi privi pe amândoi și astfel perșii înțeleseră că trebuiau să bea vinul. Trecu un alt
AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370308_a_371637]
-
era format taraful. În timpul tangoului următor, Mircea a atras spre el trupul tânăr și plin de nerv al Săndicăi, aceasta lăsându-se cu plăcere cuprinsă de brațul puternic al profesorului. Mișcările sale seducătoare, frecarea pulpelor goale de pantalonii lui scoteau broboane de transpirație pe fruntea bărbatului. Cu frunțile apropiate, cu sânii săi frumoși și seducători ce străpungeau pieptul tânăr și dornic de amor, Săndica trezea bărbatului dorința de a o avea în acea noaptea pe seducătoarea femeie. Săndica luase și ea
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]
-
întâmplase cu ani în urmă. Viața copilului ei adorat era în primejdie. Îl invită în camera lui, imaginea era dureroasă. În baldachinul din mijlocul încăperii era un băiat, răpus de boală și suferință. Părul brunet, căzut pe frunte era asudat, broboane de sudoare îi scăldau fața. Nu avea mai mult de șapte ani. Trăsăturile se asemănau cu cele ale mamei, pielea smeadă era în contrast cu carnația albă a doamnei. Ce putea face pentru ea? Tânăra a îngenunchiat lângă pat și-l mângâie
REGĂSIRE... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347040_a_348369]
-
tovarașa instructoare. Numai fetiță cu fața plină de pistrui părea la fel de speriată ca și mine și dacă lacrimile mele dispăruseră în nas, pe care mă tot chinuiam să-l trag cât mai discret, ale ei curgeau pe față repede în broboane transparente, că mirată, am început să i le număr. “De unde o avea așa de multe?” m-am trezit întrebându-mă și, impresionată, am început să mă las împinsă de celelate până când am ajuns lângă ea. Plângea fără zgomot și din
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
împunsătură în pulpa piciorului. Am căzut fără să am timp să țip, în schimb din toate părțile se auzea: ”Gogule” sau “nea Gogule!” Când m-am ridicat de jos, deja tataie era lângă mine cu fața roșie și plină de broboane de transpirație, cu vocea sugrumată de emoție și de alergat și cu pălăria veche și arsă de soare, în mână. -Bine, mai tataie, dacă îți băga cornul în burtă, mă nenoroceai! Și certându-mă din cauza neglijenței mele, a început să
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
amintesc. -Păreai dezghețată și politicoasă, de ce stai ca un pui plouat și speriat?! M-am mulțumit iarăși cu un zâmbet și numai după ce și-a trecut mâna prin părul meu, am respirat. Prinsesem curaj și m-am așezat mai dreaptă. Broboane de transpirație mi se prelingeau pe coloana vertebrală până în chiloți. Le număram în gând, când am ajuns la a șaptea am simțit mâna învățătoarei cum o caută pe a mea și am început să merg lângă ea. -În vârful picioarelor
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
vedea învolburându-se un nor roșu care părea incandescent și care creștea și se înălța spre cer părând să cuprindă totul într-o imagine apocaliptică. O spaimă cumplită i-a cuprins pe toți. Hitler stătea nemișcat și privea scena în timp ce broboane grele de sudoare îi apăruseră pe frunte. Camerista mai relatează că sesizase un tremurat al fălcilor dictatorului iar privirea acestuia părea că este total supusă unei anumite forțe care-l fascina și care-l subjuga totodată. A murmurat și câteva
O CARTE SI O EMISIUNE TV de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 494 din 08 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358627_a_359956]
-
Trebuia să ajungă la lotul de la Spoială cum numeau zona aceea localnicii, undeva deasupra lacului, spre comuna Amzacea, să lege brazdele de grâu secerate în timpul zilei trecute. Dacă nu se apuca de dimineață, când încă luna strălucea pe cer și broboane de rouă mai poposeau pe frunzele grâului, nu mai putea să termine snopii de legat. Când soarele se ridică de o suliță, usucă orice urmă de umezeală, boabele de grâu, costelive și fără de miez, încep să părăsească spicul scuturându-se
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
a mai interesat dacă prin zonă a trecut vreo barcă, sau vreo altă ambarcațiune pentru plimbat turiștii pe mare. Când ne-am revenit, eram transfigurați de plăcere amândoi, cu fețele roșii de emoție și plini de senzații fascinante și de broboane de transpirație. Dușul era alături, adică întinderea nemăsurată a mării... și de aceea, am sărit amândoi din barcă în răcoarea apei, pentru a ne mai tempera trăirile actului desfășurat sub razele destul de fierbinți ale soarelui. Un timp, am înotat unul
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
căldura și umiditatea se amplificau, devenind aproape insuportabile. Tapiseria moale a canapelelor pe care stăteam, radia căldura corpurilor noastre, de aceea, în loc să ne simțim confortabil, ne foiam dintr-o poziție în alta, căutând inutil un loc mai proaspăt, mai răcoros. Broboane de sudoare ne curgeau pe frunte și de-a lungul spinării. Concomitent, picioarele amorțite se umflau dureros în pantofi ori sandale. Singura alternativă rezonabilă rămasă era să ne stăpânim disconfortul, să închidem ochii și să ne prefacem somnoroși, că nu
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
spune, când știu prea bine că minte de-nghață apele” și, ca să nu care cumva să-i observe vreunul zâmbetul din colțul gurii, își scoase batista din buzunarul hainei, se tamponă, icnind de „durere”, pe frunte și pe fața plină de broboanele, care-i ieșeau datorită vinișorului de fragă aleasă, fiind scos de razele unui soare de tomnă caldă... cum nu mai fusese de mult prin locurile astea. - Bine c-ai venit, măicuță Bușica... Ce zici, scap? - Doamne!... ce vorbă e asta
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
lor hieratice, cele mai multe tușate părelnic, dar care căpătau dimensiuni fantasmagorice, înfricoșatoare. Teama de a nu repeta stângăciile de la nunta Flaviei înălța în mine ditamai “țurțure” de gheață - pe care temperatura incandescentă a emoțiilor îl picura cu încetineală sub formă de broboane reci pe învelișul epidermic, livid și tremurător al unui “ciot osos” îmbăsămat în licori, pudră și mătăsuri închipuite și din care abia de mai răzbătea vreo suflare de om... Cu cât asudam cu atât îmi înzeceam reprezentările mentale asupra a
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (12) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359541_a_360870]
-
-i placă și că le va căuta. Costi aruncă cămașa de pe el și la bustul gol se apropie de pieptul fetei la fel de descoperit ca și al său. Trupurile li se împreunară, se lipiră unul de celălalt și li se simțeau broboanele de apă sub ele. Mâna lui Costi coborî spre pulpele Anei. De atâta frământare în timpul jocului lor, picioarele îi erau descoperite, fusta se ridicase până sus. Începu să le mângâie din ce în ce mai aproape de cuptoraș. Simțurile de veghe ale Anei oricât erau
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN, CAP. VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359925_a_361254]
-
privesc la pietre, Parcă și-acum le simt pe trupul meu! Lăsat-au urme și dureri concrete Și cum să uit, Preasfinte Dumnezeu? Să iert? Nu îmi vezi inima cum plânge? Nu-mi simți povara clipelor târzii? Pe fruntea mea, broboanele de sânge, Nu-Ți spun că amintirile-mi sunt vii? Și cum să iert cu propria-mi voință, Când și eu poate-aș fi făcut la fel? Nimic în om nu-i bun și cu putință, Doar Unu-I bun
DE CÂTE ORI SĂ IERT? de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340283_a_341612]
-
de jenată în prezența unui bărbat. Amănuntul o irita mai cu seam ă că împrejurările nu îi erau favorabile. Arăta ca un copilă mânjită cu acuarele. Nu-i plăcea să fie în dezavantaj. Deasupra buzei superioare pielea îi asudase și broboane mici îi perlau zona. Lord M.Joseph scoase batista din buzunar și ezită o clipă într-un gest doar de el știut. Se răzgândi și-i înmâna Almei materialui alb cu monogramă. Deși părea serios, glasul lui păstra o undă
MY LORD (3) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/341184_a_342513]
-
un capriciu de cochetărie feminină. Faptul că a acceptat să se întâlnească la el în cameră în loc să propună un spațiu public, îi dădea o stare de neliniște. De fapt, ea a propus aceasta. Ajunsă în fața ușii garsonierei, simți cum mici broboane de transpirație îi apărură la rădăcina părului, iar palmele i se umeziră. Scoase o batistă și se șterse repede înainte de a ciocăni. Era emoționată cu adevărat ca o codană care acceptă să-și ofere unui bărbat pentru prima dată ofranda
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341894_a_343223]
-
perșii nu priviră altceva decât către cele două pocale aflate pe masă. Hangiul zâmbea în spatele tejghelei privind scena, nemișcat. Tensiunea plutea în aer și Hasim se legăna ușor în scaunul său. Privea către fețele perșilor pe a căror frunte apăruseră broboane de sudoare. -Nu face asta Hasim, spuse Matan aparent calm. Hasim însă nu spuse nimc ci doar îi privi pe amândoi și astfel perșii înțeleseră că trebuiau să bea vinul. Trecu un alt timp în tăcere. Toți cei prezenți priveau
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-11) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 618 din 09 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343730_a_345059]
-
un capriciu de cochetărie feminină. Faptul că a acceptat să se întâlnească la el în cameră în loc să propună un spațiu public, îi dădea o stare de neliniște. De fapt ea a propus aceasta. Ajunsă în fața ușii garsonierei, simți cum mici broboane de transpirație îi apăru la rădăcina părului, iar palmele i se umeziră. Scoase o batistă și se șterse repede înainte de a ciocăni. Era emoționată cu adevărat ca o codană care acceptă să-și ofere unui bărbat pentru prima dată ofranda
ROMAN (CAP. NOAPTEA DE TAINA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343751_a_345080]