1,059 matches
-
din cotețul de găini, rudimentară, scurtă și plină de mizerii, ne chinuim, cărăm și tragem ca hârșiți asini, dar pentru univers viruși suntem, în cazul cel mai bun bacterii. 4. Reperaj: arcadele visului Giocondei domină aerul cu porțile de argint brodat ce le închid și plâng gemând atroce, apoi își înghit vaierul stingând cu lacrimile lor focul din câmpul de celuloid. 5. Reperaj: singur în noaptea inimii mele în spațiul extras din timp mă regăsesc printre cele mai vechi manuscrise tăinuite
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
nr. 2360 din 17 iunie 2017 Toate Articolele Autorului 17 Iunie 2017 Când te privește-un înger, oricât ai fi de trist Se luminează noaptea din jurul tău deodată, Precum se luminează citind din Acatist Icoana sfânt'a Mamei cu dragoste brodată... Când te privește-un înger se umplu de lumină Adâncurile ființei și cele mai de jos, Simți zbaterile tale în trup cum se alină Și gândurile toate se umplu de miros; Când te privește-un înger cu ochi dumnezeiești Auzi
CÂND TE PRIVEȘTE-UN ÎNGER... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2360 din 17 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384095_a_385424]
-
în mormânt. La sfarsitul slujbei se înconjoară biserică cu Sfanțul Aer, pe sub care trec apoi toți credincioșii. Numit și Epitaf, Sfanțul Aer este o pânză de în sau de mătase, de catifea sau de mușama pe care se află imprimata, brodata ori zugrăvita icoana înmormântării Domnului. Epitaful simbolizează trupul mort al lui Hristos. Sâmbătă Mare este ultima zi de pregătire a Paștilor, cănd gospodinele pregătesc cea mai mare parte a mâncărurilor tradiționale, definitivează curățenia și fac ultimele retușuri la hainele pe
Saptamana Mare sau Saptamana Patimilor [Corola-blog/BlogPost/92811_a_94103]
-
liber dintre mese. Treptat, curiozitatea inițială a poetului se preschimba Într-un subtil fior de plăcere, pe măsură ce femeia se apropia de ei, ignorând plebea ce părea să o idolatrizeze. Dansatoarea se ascundea sub un văl subțire și prețios de mătase, brodat În ochi de păun, care Îi conferea grația fermecătoare a unei păsări minunate. Dante era sigur că nu mai văzuse nimic asemănător În cârciumile din Florența. Acum, ajunsese În dreptul mesei lor și se oprise, legănându-și ușor șoldurile și scuturând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mai e nou? — Am murit. Iar de când am murit am căpătat experiența lucrurilor, și vreau să-ți vorbesc despre asta. Abia atunci observă Dante veșmântul straniu pe care prietenul său Îl purta, asemănător cu uniforma vreunei confrerii. Pe piept avea brodat un scut, unde cinci culori se succedau În benzi verticale. Probabil că Guido Îi observase privirea, pentru că arătă spre propria inimă. — Există cinci monștri pe drumul tău, Îi zise. Apoi schiță un pentagon În văzduh. Degetul său lăsa o dâră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lângă Ponte Vecchio, Încălcând exilul și legile. Eu dau fuga Într-acolo cu oamenii mei, dar e indispensabilă prezența cuiva care să poarte simbolurile autorității. Ți-am adus de la San Piero Însemnele. Unul dintre soldați se apropie, Încredințându-i bereta brodată și sceptrul aurit. — Nu te poți adresa colegilor mei? Îi replică poetul cu asprime, smulgând Însemnele din mâinile asudate ale gardianului. — Am Încercat... dar ei... — Ce? — Nu vor să audă... Cred că se tem. Se tem de o Încăierare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Din nou rămase stană de uimire. Nu era vorba de o perdea pentru noapte, cum crezuse, ci de o bucată grea de lână albă. Deschisă, căpătă o formă de corolă: era o mantie, decorată Într-o parte cu o cruce brodată prețios, ale cărei brațe se lărgeau la extremități. Crucea templierilor, aceeași care Împodobea și pumnalul găsit În biserică. Prin urmare, dansatoarea era Într-adevăr urmașa casei de Svevia și templierii continuau să o ocrotească? Sau... Își dădu un pumn peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
șifonată, pe care scria Liberty. Părul gri și fin era prins ordonat în vârful capului. Pe gulerul puloverului se vedea o broșă de argint în care era montată o piatră mare, turcoaz. Deasupra broșei, abia se zărea gulerul unei cămăși brodate. Iar deasupra bluzei, ochii ei erau strălucitori și mărgelați, ca ai unui șarpe. —îmi pare rău, drăguțo, dar nu am putut să nu te aud bătând la ușă, a spus cu o voce dulce. M-am încruntat, încercând să par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cu părere de rău, ultimele amintiri, o fotografie de grup, alta cu dedicație, un inel din fire de păr, o statuetă a zeiței fericirii, o ascuțitoare de creioane de când era în școală, un cec înapoiat, o scrisoare anonimă, o batistuță brodată, o cheie misterioasă, un pix ieșit din uz având numele gravat, o hârtie compromițătoare, altă hârtie compromițătoare, dar aceasta pentru un coleg din biroul de alături. Câțiva dintre aceștia, gata să plângă, bărbați și femei care abia reușeau să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
slavă și de dreptate. După ce Închisese plăcuțele metalice și asigurase curelușele care țineau laolaltă diferitele părți Împodobite cu nestemate, călugărul Brandan se Întoarse spre mulțimea Încă agitată, trăgând după sine canatul ce Închidea tabernacolul și acoperi la loc, cu țesătura brodată, cufărul cel miraculos. Dante era nedumerit. Dar nu se simțea deloc prins Într-o prostească stupefacție, precum mulțimea extatică din jurul lui. Văzuse de atâtea ori pe la bâlciuri ființe diforme, ciuntite, aparent niște insulte față de viața Însăși. Trebuia să existe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
marcată cu inițialele familiei, care erau cioplite în lemnul de stejar. Nu lipsea niciodată. Preotul îl dezmierda din priviri în timpul predicilor de parcă ar fi fost un cardinal sau un complice. Apoi la sfârșit, după ce mulțimea de șepci și de batice brodate ieșise din bârlog, îl conducea până în piață. Sub salvele clopotelor, în timp ce Destinat își punea mănușile din piele de ied - avea mâini delicate ca ale unei femei și degete subțiri ca niște portțigarete - își spuneau tot felul de nimicuri, dar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fond, asta îl făcea uman, pur și simplu uman. Barbe îmi mai povesti și că, într-o seară, avu loc o masă mare. Destinat pusese să se scoată pentru această ocazie toată argintăria, șervetele de in și fețele de masă brodate. O masă pentru cincizeci de oameni? Nu. Doar pentru doi, tânăra învățătoare și el. Ei singuri. De o parte și de alta a unei mese imense. Nu Barbe a gătit, ci Bourrache, chemat special de la RĂbillon, iar Belle de jour
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de bucatele de post, căci era Postul Crăciunului, respectat cu mare strictețe la el în casă. Soția sa, o foarte bună gospodină, făcea plăcinte cu mere și plăcințele cu dovleac - favoritele fiului cel mare. Pe masa gătită cu un acoperământ brodat fin, îi așteptau sarmalele de ghebe, frumos aliniate pe platoul de porțelan. „Ei, ce vremuri! De s-ar mai întoarce, măcar și pentru o clipă!”. Sprijinit de brațul tânărului, bătrânelului îi veni aproape să leșine, căci poarta era întredeschisă. Pe
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
o droaie de fini. Cine avea ceva de scris, oficial sau nu, la tatamare venea. Doamne, cât de frumos scria! Unduia slovele, le împodobea cu flori de aveai impresia că foaia de hârtie se transforma într-o față de masă frumos brodată. Știa toate legile și citea... și citea... Lua cărți de la biblioteca satului cu brațul, apoi, una câte una le devora. Seara, se așeza pe pat, astfel ca lumina lămpii, atârnată de un cui, să-i cadă pe carte, potrivea fitilul
URSULEŢUL DE PLUŞ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363064_a_364393]
-
încă, după tot ce-a fost. Pe brațe are roșii crizanteme Să-i dea curaj în iernile ce vin, Mai e un pic de verde sus pe creste Iubirile înalte ne mai țin ! E fastuoasa într-o rochie de seară Brodata din frunze, tufănele, rosmarin Concertul ei de prim solista, Mai are’un act, sau poate mai puțin. Și la final își pune pelerina Și dă baghetă altui dirijor Aplaudați ! căzută e cortina... Ne pregătim să instalăm un alt decor. Camelia
TOAMNA LA PLECARE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363514_a_364843]
-
cu inima fiecare vers al poeziei, am învățat-o și, ținând-o minte, intram cu gândul în odăile cerești ale moșului. A venit și ziua serbării. Îmbrăcată frumos, ca o mică doamnă, cu rochița de catifea vișinie, cu guler alb brodat, - pe care mama nu uita să ne-o cumpere și mie și Ninei în fiecare an de Crăciun, cu ghetuțele lustruite și curate, - pentru că mama ne mai cumpăra și șoșoni albi ca să le apărăm de noroi - am intrat împreună cu mama
CRĂCIUNUL COPIILOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363565_a_364894]
-
destinul?”; „cuvintele noastre agonizând/ agățate în cârligele desperecherii”; „s-au rupt atâtea diguri la viiturile din mine”; „vulpile amușinau/ spaima din sufletul oricui”/; „la provă în spumă se sparge destinul/ și steaua se-ntoarce râzând în adânc”; „și-n sângele brodat, tăcerea!”; „trebuia cândva/ să spinteci măcar cu un hai-ku/ mațele iubirii”; „pocnesc mugurii/ lui Genius, vișinul meu”; „și tot atunci să se întoarcă/ magnifică din vis/ ca să îți dea pe șevaletul straniu al lui Alex Ivanov/ sărutul interzis”. Cortegiul i-
CONSTANTIN ARDELEANU DESPRE MIRCEA BRĂILIŢA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368267_a_369596]
-
întrupat din ceruri de aramă, Te unduiești în freamăt de păduri Și, printre stele, teama o înduri Când vălul rece-al nopții se destramă. Din toamnă ți-ai zidit alte armuri, Dar te pictez în blânda lunii ramă; Un anotimp brodat se țese-n dramă- Și-o ultimă petală îmi mai furi. Vei rătăci mereu și vei desface A vremii pânză-n nouri de argint. Spre albe zări se duc cocori de pace, Doar ochii tăi sunt tainic labirint. Iar de
POEMELE VISULUI IMPLINIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368365_a_369694]
-
de lustruit pantofii la ușa liftului și oglindă din cristal, pentru a-ți revizui ținuta, înainte de a coborî la recepție și aceasta acum aproape patruzeci de ani. Un pat matrimonial imens, cu lenjerie fină din pânză albă de bumbac, frumos brodată, te îmbia la nebunii. Eram emoționat, mai ales că încă nu avusesem relații sexuale cu Suzana, până în acel moment. Revenisem de pe munte, obosiți, însă satisfăcuți de ceea ce văzusem. Fusese ceva deosebit și special. Traseele spre cabanele de munte erau pline
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
un castron mare din porțelan chinezesc plin cu supă aburindă de pasăre și tăiței de casă, în capătul mesei. Tinerei îi era teamă ca nu cumva să facă vreo gafă, să păteze de emoție fața de masă din olandină fină brodată, de culoarea lămâiei, când își va turna cu polonicul supă în farfurie. Sesizând jena fetei, Maria s-a oferit imediat să o servească, obișnuită cu această ocupație, lucrând în serviciul familiei Trăistaru de mulți ani. Astăzi fiind sâmbătă a venit
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
Acasa > Poezie > Imagini > CAFEAUA DE LA ORA 4 Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1605 din 24 mai 2015 Toate Articolele Autorului Ziua își tămâiază alba năvală Umbrele pătrunse se-alungesc alene! Pe șalul brodat, roze cu aromă domoală Filtrează fire de miere-apusene. Lângă roze ceașca visează pe-ndelete, Derutează vremea, surâde duios... Rotitorul abur cu amintiri în plete Migrează lin, dar îndărătnic, în cerul somnoros. E sărbătoarea tandră a umbrelor... Mirat și des vibrează palid
CAFEAUA DE LA ORA 4 de LIA RUSE în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367726_a_369055]
-
de lustruit pantofii la ușa liftului și oglindă din cristal, pentru a-ți revizui ținuta, înainte de a coborî la recepție și aceasta acum aproape patruzeci de ani. Un pat matrimonial imens, cu lenjerie fină din pânză albă de bumbac, frumos brodată, te îmbia la nebunii. Eram emoționat, mai ales că încă nu avusesem relații sexuale cu Suzana, până în acel moment. Referință Bibliografică: SUZANA - partea a I a / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 184, Anul I, 03 iulie 2011
PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366994_a_368323]
-
cad, Undeva în colț de gând se răscolește vara Prin anotimpurile vieții cu aromă de brad. Se zvârcolesc gânduri sub dezgolirea frunții Topind viscolite troieni de amintiri, Pe poale, pe piscuri înverzesc munții, Sub pleoape înmuguresc vise-n priviri. Martie brodată-n tonuri de culori vii Zâmbește șiret printre ramuri de copaci, Clipe ... se cotopesc în valurile mării Pe plaja inimii presărată-n petale de maci. Se zbat muguri în fașă, scrâșnesc pe ram Pe clape cântă primăvara dezmorțită Speranța, cu
GÂND DE PRIMĂVARĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363717_a_365046]
-
dădea oamenilor câte un păhăruț de crampă, iar eu eram bucuroasă că am din nou ... spectatori. M-am încălțat cu cizmele noi, am luat singura carte ce exista în casă (o biblie) și m-am cocoțat în pat peste perinile brodate, prefăcându-mă că citesc. E foarte posibil ca nici măcar să nu fi ținut cartea cum trebuie, căci nu știam să citesc, însă descoperisem că Istin și Letiția erau fascinați când le ”citeam” câte-o poveste auzită la grădiniță, și voiam
FULGI ŞI AMINTIRI de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363736_a_365065]
-
un cuptor mare, lângă care erau stivuite vreo 200 de pâini rumene. În bucătăria casei erau adunate o mulțime de femei care trebăluiau grăbite să termine ultimele feluri de mâncare și prăjituri, pe care le aranjau pe fețele de masă brodate și albe ca neaua. Peste tot era un belșug cum n-am mai văzut la vremea aceea nicăieri. Nu mi-am imaginat că la țară putea fi atâta bogăție. Însă, după trecerea sovieticilor pe la noi, nu am mai văzut niciodată
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]