137 matches
-
dus pe rue Chardonniers, să văd casa lui Dinu Lipatti; sau la Hôtel de l’Ecu unde, în 1952, a murit, nonagenară, contesa Greffuhle, născută Caraman-Chimay, modelul lui Proust pentru contesa de Guermantes. Sau... Dar atunci l-a întrerupt cu bruschețe: „Nu mai face atâta pe grozavul cu cunoștințele tale literare sau de alt soi! Numai la astea nu-mi stătea mie capul atunci!“. Al șaptelea cerc Spusă o dată, minciuna s-a instalat atotputernică. Nimic nu mai era nemaipomenit - frumos, atrăgător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vină într-adevăr într-o bună zi cu milițienii la ușa lui și să i se spună să-și scoată lucrurile mai repede, în stradă sau oriunde, și se vedea în acea clipă încercând să, dar s-a dezlipit cu bruschețe de întunericul în care mișunau fantasme, s-a scuturat, a refuzat să-și mai imagineze ce va face, pentru că nu voia să creadă că se va petrece astfel, își interzicea să creadă. Al șaptelea brâu Ședea în dreptul ferestrei largi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ți-o spun foarte clar, nu vreau să mai vii niciodată la mine, niciodată! O, Doamne, ce spun? Da, niciodată!“ În diminețile următoare o aștepta la colțul străzii, tăcut, cu o privire de câine bătut. „Ce vrei?“, îl întreba cu bruschețe. „Doar să te văd.“ „Bine, vezi-mă.“ Mergeau până la autobuz fără o vorbă, ea urca repede, făcându-i un semn cu mâna. Pe urmă mașinăria torcea, zumzăia, măcina, orașul colcăitor, aglomerat, zgomotos, imens, nepăsător îl înghițea și ea se pierdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
noi toți; dar acolo mă domina evidența deschisă a marilor ritmuri pe care le pierdem, pe când în magma orașului disperarea și furia, altminteri zadarnice, se topesc mai greu; cu toate acestea, îmi place să susțin că și aici înșelătoarea mea bruschețe și aparentul meu cinism nu sunt decât stridențe fără importanță ale unei seninătăți subterane, mai dură decât toate furiile lumii; și mai adaug că n-ar trebui să mire, de pildă, afirmația că, în zilele despre care scriu (pentru că s-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
asum nici o responsabilitate, Și de returnat, tot îmi veți returna ce-aveți în magazie, glasul îi tremura de disperare și era plin de atâta amărăciune încât celălalt încercă să fie conciliator, Vom mai vedea. Olarul urcă în furgonetă, demară cu bruschețe, câteva lăzi, precar așezate după descărcatul pe jumătate, alunecară și se izbiră violent de ușa din spate, Să se spargă totul odată, strigă iritat. Fu nevoit să se oprească la baza rampei de ieșire, regulamentul cerea ca și paznicul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fără pauză sau tranziție, Aștept de o săptămână întreagă, mă întreb cum te-ai simți tu dacă ai fi în locul meu, Iartă-mă, doar azi dimineață am reușit să vorbesc cu șeful de departament, explică Marçal, renunțând să sublinieze enorma bruschețe cu care era tratat, Și el ce-a spus, Că nu s-au hotărât deocamdată, cazul dumitale nu e singurul, mărfurile care au interesat dar nu mai interesează sunt o rutină aproape zilnică în Centru, sunt cuvintele lui, rutină aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dormitor și cu ușa închisă. Cu o ușurare vizibilă, Cipriano Algor lăsă deoparte păpușile de lut ca să-și expună bănuielile iscate de incendiu, poziție pe care Marçal, încă enervat de desconsiderația căreia îi căzuse victimă, o negă cu o anume bruschețe în numele deontologiei, a conștiinței etice și a procedeelor curate care, prin definiție, au distins întotdeauna forțele armate, în general, și autoritățile administrative și polițienești, în particular. Cipriano Algor strânse din umeri, Vorbești așa pentru că ești gardian al Centrului, dacă erai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Înalță degetul până la barba acestuia: Tu, care pari să-l cunoști atât de bine, cine ești, de fapt? Nu ești din Samarkand! Nimeni nu te-a văzut vreodată În acest oraș! Omar depărtează mâna interlocutorului său cu dispreț, dar fără bruschețe, pentru a-l ține la respect, lipsindu-l totodată de pretextul unei Încăierări. Bărbatul face un pas Înapoi, dar stăruie: — Care ți-e numele, străine? Khayyam șovăie să se dea de gol, caută un subterfugiu, Își ridică privirea spre cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
amputată păstrează resurse de ambiguitate? Executanți exemplari, concentrați doar spre obiectivul imediat, reduși la minimul operațional? Blindați în propria lor izolare, în care nu există devierea, ocolul, amânarea, nici glumele ștrengărești, nici bârfe și controverse, nici ezitările și dilemele? Doar bruschețea comenzii, actul elementar? Dar recitările festive, gustul spectacolului, al mirajului? Dar nevoile imediate, esențiale? Dom’ Octavio ar putea detalia cum l-a modificat sau împlinit conjunctura în care a evoluat. Ar oferi sugestii asupra viitorului care ne așteaptă. Minimum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ni se întâmpla să blocăm traficul de pe banda de viteză, așteptând ca transmisia schiloadă să ne permită să trecem de la douăzeci de kilometri la oră la o viteză superioară. Vaughan se putea comporta ca un fel de paraplegic, manevrând cu bruschețe volanul ca și când s-ar fi așteptat ca mașina să fie dotată cu comenzi pentru invalizi și ținându-și picioarele inerte când ne apropiam cu viteză de spatele unui taxi oprit la semafor. În ultimul moment, frâna cu toată puterea, luându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Gildas. - Unde e șmecheria? - Nu există nici o șmecherie. Lucas accentuă cuvintele: - Nu e vorba decît de o punere În scenă, ea trimite un mesaj precis, vreau să știu care e și cui anume i se adresează. Marie șovăi o clipă, bruschețea lui Fersen n-o Încuraja să vorbească, dar, mai devreme sau mai tîrziu, va face și el legătura. - Legenda jefuitorilor de corăbii, murmură ea. - O legendă, acum... O cuprinse mînia. - Legenda asta face parte din istoria noastră. Ea povestește cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nici nu voia să-și Închipuie că cineva de pe insulă, o persoană pe care o cunoștea de ani de zile, ar fi putut să-i dorească răul În asemenea măsură Încît... - Ce făceai pe drum la ora asta? Surprins de bruschețea Întrebării, scriitorul izbucni În rîs. - Hotărît lucru, În orice Împrejurare rămîi ireproșabil de profesionistă! Îi explică atunci că se Întorcea de la familia Kersaint, că seara fusese destul de plicticoasă, că procurorul din Brest și soția sa stătuseră Încremeniți pe scaune, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dau cuvîntul meu. Cu inima strînsă În fața suferinței tăcute a tinerei femei, Își puse mîna peste mîna ei. Era Înghețată. Sensibilă la acel contact care o aducea Înapoi la o realitate pe care o refuza, Marie Își trase mîna. Fără bruschețea care Însoțește revolta și pe care Lucas oricum ar fi preferat-o În locul resemnării care aducea a depresie. - Ar trebui să fugi de mine, șopti ea. Aduc nefericire tuturor celor din jurul meu. Gura i se strîmbă. - Blestemată, blestemată... călugării fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și-n clare întinderi de ape visează la zboruri bizare. Urucu Țin minte când am văzut-o pe faleza cu mozaicuri de Orozco. Avea gesturi efilate, sigmatice. Aparținea unui ritual ermetic sub un soare convulsiv și egetic. O studiam cu bruschețe și cu seninătate după draperiile de rogoz, gri cu roz. Eram preocupat de antecedentele, de antagonismele pe care le ascundea. Urmăream cum plutea, cum se abandona dizolvată în fragmente de dans. Imita curcubeul și-n balans, râdea, bucurându-se. Fluturându
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
nu Îl cunoștea prea bine, Împiedica orice conversație personală, intimă, situație pe care avea să o regrete profund mai târziu, căci aceasta avea să se dovedească a fi ultima dată când Își vedea prietenul În viață. Sfârșitul sosi cu o bruschețe terifiantă câteva săptămâni mai târziu - sau cel puțin așa i se păru lui Henry, adâncit În muncă, retras la vicariatul din Rye. La Începutul lui octombrie, el și suita se Întoarseră la De Vere Gardens, unde găsi un bilet de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un binecunoscut și liniștitor segment al Căii Victoriei. Șoferul își abandonă tărăboanța într-o delectabilă viteză de croazieră. - Mare pișichier! Pehlivan nepereche al întregii nații române și versificator șef al nădragilor mei!!... își reînnodă Ho diábolos comentariile, înlocuindu-și cu bruschețe masca gravă și trecând cu repeziciune dintr-o stare în alta. Încolăcindu-se, descolăcindu-se și iar încrețindu-se într-un imens hohot de râs. Desfăcând, fără a mai lua, fără să mai ia seama, cu cotul, mânerul portierei. Portiera
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fi ne arăți unde stă madam Nicolici... Rar își descleșta Țaca gurița să mărturisească despre toate putorile, că nu le băga, neapărat, direct în viteza a IV-a. Ploile de împreunare i le stricară însă clămpănitul unui clopot, agitat cu bruschețe, de undeva din adâncurile de velur ale casei, ca de pe platforma unui tramvai cu cai. Dangăt de clopot, însoțit de o voce tăioasă, ce ar fi putut trece cu greu drept una de muiere, joasă, ușor răgușită și melodioasă, o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu-adevărat degetul pe rană, dar mi se pare că lipsește ceva. Pur și simplu nu mă simt iubită de Nick, dacă înțelegi ce vreau să spun. Cum e cu viața sexuală? Susan s-a holbat la Fiona uluită de bruschețea întrebării. —Ăăăă, păi, avem viață sexuală, dacă la asta te-ai referit. — Da, dar e o viață sexuală incitantă? — Dacă te gândești că Nick sare peste mine de pe șifonier, îmbrăcat în costum de Superman, atunci nu, asta nu se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
direcția ei. Tocmai ăsta e motivul pentru care vreau să discutăm pe tema asta. Pentru că, de fiecare dată când deschid subiectul ăsta, tu fie începi să vorbești despre altceva, fie faci câte-o glumă nenorocită! Julia a tresărit, șocată de bruschețea reacției. —Iartă-mă. N-am realizat că e o problemă așa de importantă. Nu e o problemă așa de importantă? a repetat James clătinând din cap. Cum se poate ca o discuție legată de dorința sau lipsa dorinței de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu toată gura. Cu toți dinții ei perfecți... de un alb perlat. Când m-a văzut, a rămas un moment suspendată de cerul foarte Înalt (cu siguranță mi-a surprins În privire orgoliul de mascul rănit). Și-a tras cu bruschețe mumia de mână, Împrăștiind pe jos trandafirii superbi, proaspăt achiziționați, pe care, mândră cum o știam, nici că i-a mai cules, și a grăbit un pas nervos, spre surprinderea partenerului ei, care o privea uluit. O dată a Încercat să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Eram incapabil să mai rostesc alte cuvinte. Am căzut în genunchi și, în loc să sărut mâna suveranului pontif, am strâns-o la piept, mi-am apăsat-o pe frunte, pe fața scăldată în lacrimi, pe buzele-mi tremurătoare. Se desprinse fără bruschețe: — Trebuie să merg țin să liturghia. Mă voi întoarce aici peste un ceas. Dându-mi drumul să alunec pe podea, ieși. Guicciardini izbucni în râs. M-am sculat și am înaintat către el, cu un aer amenințător. — Să te îmbrățișez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o stranie reprezentație teatrală, pentru a face prima vizită oficială la E. Harrison, Îndrumătorul meu universitar. Am urcat o scară și am bătut la o ușă masivă care era ușor Întredeschisă. „Intră“, a rostit o voce de departe, cu o bruschețe găunoasă. Am traversat un fel de sală de așteptare și am intrat În biroul Îndrumătorului meu. Amurgul cafeniu sosise Înaintea mea. În birou nu era altă lumină decât licărirea unui cămin masiv lângă care ședea o siluetă Întunecată, Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
De obicei neatent în conversație, sărind de la una la alta. Bucuros de lungile sale plimbări solitare și de o „uluitoare cordialitate“. Povestitor colorat, îi făcea pe ascultători să se tăvălească de râs sau îi surprindea prin observații de o neobișnuită bruschețe... Dacă membrii grupului Hariga n-ar găsi printre ei nici unul care să-i semene, ar trebui imaginat. Un bărbat, să zicem, brun, cu chipul alb delicat și cu brațe puternice. Mai curând scund, cu o privire vie și mioapă și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
deplasare comună de câteva zile pe șantier, află că Lucian avusese o scurtă legătură cu Delia, sora lui Manole. Întâmplare tăinuită. Marcată de la început printr-un interes mediocru și continuată o vreme în virtutea unei obișnuințe tot mai plicticoase, stinsă fără bruschețe. Lucian, la rândul său, ar fi vrut să știe de ce apelurile telefonice excesiv de numeroase care îl solicitau pe A.P. la începutul venirii în institut încetaseră brusc, dar întrerupse explicația cam lungă, pentru a-i atrage atenția amicului să distanțeze raporturile
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
parte din el suna a roman, unele părți sunau a istorie, iar ultimele pagini căpătau un ton ostil față de familie care era de-a dreptul enervant. Și mai grav era că nu avea un sfârșit propriu-zis; se termina cu o bruschețe chinuitoare. Când m-am ridicat în cele din urmă de la birou, la sfârșitul acelei după-amiezi de sâmbătă a unei veri fierbinți și înăbușitoare, obstacolele care stăteau între mine și încheierea cărții căpătaseră cel puțin contur și o oarece claritate. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]