659 matches
-
sclipitoare ce transportau oameni, care l-au întâmpinat imediat după ce a intrat pe strada cu creșa. Era ca și când ai fi întâlnit un convoi militar ce se îndrepta într-o direcție greșită. Accelerând agresiv, cu luminile de avarie aprinse, cu radiourile bubuind, manevrate de femei cu ochii larg deschiși, a căror înălțime părea invers proporțională cu dimensiunile gigantice ale vehiculelor: Range Rover, Land Rover și SUV-uri de toate tipurile imaginabile, care blocau strada și trotuarele pe ceea ce părea cel puțin o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
preocupate de modă, care migrează din Londra înspre provincie. Căutăm pe cineva care să combine cunoștințele și talentul cu o doză de șarm, persuasiune și rafinament. Aspectul fizic e de o importanță capitală... Nu e nevoie să mai căutați, a bubuit Neil. Iată-l pe omul momentului. A picat la țanc. Ei, Hugo, ai fost cu noaptea-n cap să zgâlțâi piața imobiliară? Hugo a înțeles că ăsta era momentul să intre în acțiune. —Ăăă, da. Da. Absolut. —Vedeți? El e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
citea nimic. Nu sunt sigur. Îl ducem la spital, a zis paramedicul. E mai bine să verificăm. Și tu cum te simți? Alice s-a uitat îngrijorată la Hugo. El a încercat să zâmbească, cu toate că buzele îi tremurau, inima îi bubuia în piept, iar un val de lacrimi isterice stătea să i se reverse din ochi. Să înțeleg că dumneavoastră sunteți mama copilului, i-a spus paramedicul lui Alice. Nu, sunt doar o..., ăăă, prietenă. Alice i-a surâs stânjenită lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
căzut imediat în genunchi, lângă cărucior. Și-a sărutat fiul și l-a ciupit de mânuțele înghețate. Apoi, epuizat, s-a uitat la Alice. Îmi pare rău. Pieptul lui Hugo se umfla de parcă era lovit de un piston. Sângele îi bubuia în creier. — Am rămas blocat, a dat el o explicație lamentabilă. —Blocat? a exclamat Alice. Mai bine de trei ore? Hugo se așteptase ca Alice să fie supărată, dar furia asta dezlănțuită l-a șocat. Motivele pentru care întârziase erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
văzut negru în fața ochilor. Capitolul 24tc " Capitolul 24" În barul de la Allingham House, Hugo s-a simțit invadat de un sentiment de ușoară familiaritate. I se părea că era ceva în legătură cu locul ăla care părea în exces. De la muzica trance bubuind în foaier, până la facilitățile sportive care-ți întreceau așteptările - masă de snooker din aba roșie, terenuri de tenis albastre - totul îi amintea de snobismul londonez, în forma lui cea mai exagerată și mai nefirească. Apoi, privind luminile de un albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai intimă. Dar ce altceva putea să facă? —Amanda se mărită din nou! a urlat el prin fereastra șoferului. Cu un businessman redutabil care e putred de bogat! Restul oamenilor care așteptau autobuzul au început să aclame. — Bravo ei! a bubuit o bătrână solidă, fluturându-și bastonul prin aer. —A fost de acord să obțin custodia lui Theo! a strigat Hugo. Alte ovații. Între timp, pe chipul lui Alice se citea că în ea se dădea o luptă pe viață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o noapte de singurătate. Afară, un pescar Intha, În stare mai mult decât avansată de ebrietate, Începu să lălăie cu o forță demnă de un cântăreț de operă, iar În arena formată de lac și cercul de căsuțe, serenada lui bubui și răsună În fața unui public captiv. Lui Harry melodia i se păru un fel de vaiet universal. Era Îngrozitor, reflectă el, perfect pentru acea ocazie. Seara, Walter Îi asigurase că nu vor regreta trezirea matinală. Nu vă puteți face un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mutre luate din cărți, sub care veneau câteva explicații tip cazier: „EMINESCU - GENIUL NEPERECHE“, „ION BARBU - AUTOR ERMETIC“ sau „ARGHEZI - POETUL MEȘTEȘUGAR“. Mi-l și imaginam pe bietul Arghezi suflând în forjă, punând mâna pe daltă și clește și-apucându-se să bubuie vreo două-trei grămezi de cuvinte pe nicovală, pentru a rămâne, preț de încă o generație, la înălțimea reputației. Scriitorii sobri și motivați, cu basca pe cap în atelierul creației, inventați de noi și duși mai departe pe valul credulității studențești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sau cu două degete lipsă. Berea mea avea gust de votcă și-aventură. Butonam calculatorul și măream imaginea emisunii preferate: Air Crash, o poveste care, de două ori pe săptămână, îmi amintea că ghinionul unora face norocul celorlalți. Vedeam avioane bubuind în aer, spintecate de explozii sănătoase: fuselajul se răsucea, topit ca foița de țigară, scaunele zburau două câte două, împreună cu pasagerii lor încremeniți, încă fixate de bucata de podea cu care tăiau norii. Corpurile pluteau printre jumătăți de valize, întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
15 martie și ținea câteva zile: găurile lăsate în bătaie de joc după montarea de cabluri, conducte sau fire electrice cereau să fie umplute cu nisip sau piatră cubică. Unde întorceai privirea, de la Aviatorilor la Unirii, descopereai echipe de muncitori bubuind în asfalt cu niște baroase triunghiulare de lemn: se „tasa carosabilul“. Găurile adânci erau peticite cu un amestec de bitum și pietriș, în care lipsa primului trebuia compensată printr-un preaplin de nisip și pietricele: se „punea mixtura caldă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și nu mai rămânea nimic: „ÎNTREȚINERE“, „MÎNCARE“, „CURENT“, „DIVERSE“. La „DIVERSE“, puteai fi sigur că răsare o belea când ți-e lumea mai dragă: coloana de apă rece spartă, burlanele crăpate, haznaua înfundată cu ziare, cârpe și mâncare stricată, canalizarea bubuind în pivniță. Nu eram profesori, ci administratori de bloc, sudori, zidari, mecanici, tinichigii, fochiști. Lucram fără mănuși, opream apa, spărgeam zidul, cârpeam găurile din țevi cu ziare și ipsos, așa cum învățasem de la părinții noștri. Îmi pierise zâmbetul, nici de ironii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
stătea degeaba: săreau de colo-colo, gesticulau neobosit și ne împroșcau cu stropi de salivă. Le-aș fi modificat destinele fără milă, sucind scena în direcții imprevizibile. La sfârșit, după rateuri și bâlbe, trozneau aplauzele. Indiferent de piesă, oamenii se ridicau, bubuind frenetic. Îi vedeai pe toți în picioare, la orice porcărie; te simțeai și prost că stai jos, se uitau actorii urât la tine. Entuziasmul dura minute în șir, unii mai răcneau „Bravó!“ (cu-accent franțuzesc, pe ultima silabă), mie-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu se-aud țipetele și din care nu rămâne pe retină decât o imensă pată vișinie; mașinile copiilor de politicieni, așteptând-o la colțul străzii; bilele chinezești, argintii, găsite în sertarul unei vile din „Primăverii“; petrecerile din Băneasa, cu muzica bubuind în lumina stinsă și toate paturile ocupate; strânsoarea unui braț păros, care îi apasă venele gâtului în mijlocul exploziei de plăcere; căldura vomei cu miros de țuică. Așa curgeau lucrurile, la fel și oamenii din jurul ei. Era ca-n Dostoievski, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Când urcau sau coborau din bloc, parcă aveau montate potcoave: trosneau și clămpăneau pe scară niște zgomote imposibil de confundat, le-auzeai din dormitor, din orice cameră de fapt. Vara, saboții troncăneau frenetic, ca pe hipodrom. Când nu răpăiau saboții, bubuia ușa blocului sau cea de la apartament, trântite puternic, eficient, cum doar chiriașii se pricep s-o facă. Nu salutau și nu se lăsau salutate. O dată pe lună, grămada asta informă de viață putredă și-obiceiuri încremenite se prelingea din coconul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe scări, să te ciomăgească împărătește. Din tată-n fiu, Robanii adoptaseră și transmiseseră mai departe ustensilele simple, dar convingătoare, ale bunei-înțelegeri fizice: ce nu se pricepea cu vorba bună, era întărit cu sculele-autorității strămoșești. Nimeni nu crâcnea. Străbunicul Ionel bubuia cu pistolul în tavan, dacă se întâmpla să nu îi vină ciorba caldă; bunicu’ Vitalian își strunea familia cu-o cravașă superbă, cu mânerul din lemn vișiniu de cireș; taică-meu mă atingea cu-o nuielușă sau o curea (în funcție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe tipul ăsta al tău? Era periculos?“ I-am ignorat înjurătura, mai mult nostimă, decât răutăcioasă. Când se punea pe treabă, nu-l opreai pe Mihnea: îți inventa o măgărie din orice. „Așa s-ar zice, dacă citești Scrisoarea V. Bubuia avioane pe cer.“ „Bubuia virtual. Ți-l imaginezi tu lucrând circuite și detonând dispozitive cibernetice? Ăsta-i un puișor într-ale electronicii. Câte parale dai pe-un fraier căruia i-au spart unii serverul și i-au intrat în mail
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tău? Era periculos?“ I-am ignorat înjurătura, mai mult nostimă, decât răutăcioasă. Când se punea pe treabă, nu-l opreai pe Mihnea: îți inventa o măgărie din orice. „Așa s-ar zice, dacă citești Scrisoarea V. Bubuia avioane pe cer.“ „Bubuia virtual. Ți-l imaginezi tu lucrând circuite și detonând dispozitive cibernetice? Ăsta-i un puișor într-ale electronicii. Câte parale dai pe-un fraier căruia i-au spart unii serverul și i-au intrat în mail?“ Nu suna prea convingător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
norocoșii le ciupeau și din avion. Dispărea totul, ca la hotel. De frică, ungurii și-austriecii înlocuiseră tacâmurile de la vagonul-restaurant cu unele de plastic; degeaba, se evaporaseră și alea. Vameșii ne-o plăteau și ei: apăreau noaptea pe la două și bubuiau în toate ușile, nerăbdători. Te puneau să dai jos valiza, scotoceau prin pungi după băutură, răscoleau maiourile și te întrebau la ce-ți trebuie zece perechi de chiloți. Trebuia să răspunzi frumos, pe rând: ungurii aveau uniforme masive, verzi-kaki, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
căpitan care Îi tăvălise În praf pe luptătorii tătari care Înspăimântaseră Moldova de zeci de ani... Oană Își plimbă privirea de-a lungul oștenilor și, cu un gest scurt, scoase sabia și o ridică În văzduh. - Trăiască Măria Sa Ștefan Vodă!!! bubui strigătul Apărătorilor Între zidurile cetății. Și cinci sute de săbii scoase din teacă și aduse În dreptul pieptului străluciră, În aceeași fracțiune de secundă, În razele blânde ale soarelui. Ștefan sorbi frumusețea acestei izbucniri ca pe o revărsare de bucurie. Ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
-i! - Capetano! strigă matelotul de cart. Fregatele lui Lorenzini au prins una dintre galere sub foc Încrucișat și au scufundat-o! A mai rămas doar una! - Falconetele babord, direcția punte și magazia de muniții, foc! Ordonă, din nou, Francisco. Falconetele bubuiră, măturând puntea galerei de care fregata se apropia pentru abordaj. Căngile echipajului lui Estorga agățară marginile vasului dușman, iar marinarii se balansară pe frânghii, atingând scările celorlalte două catarge rămase În picioare. O salvă de săgeți trasă de ieniceri se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
foc și angajau atacul pe partea dreaptă. Galera se depărtă din nou de nava lui Estorga, Încercând să prindă fregatele În raza tunurilor de la tribord. Dar cele două vase rapide se despărțiră brusc, Începând o manevră de Învăluire. Tunurile lor bubuiră În același timp, ridicând o jerbă de apă la câțiva pași În urma galerei. Vâslele greoaiei ambarcațiuni turcești se ridicară din nou, Încercând să mărească viteza de manevră. Dar a doua salvă a piraților izbi În plin. Galera Începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de atac a Întregii oștiri moldovene. Avangada se afunda În mlaștinile de la Trei Ape. Retragerea era imposibilă. Și atunci, Într-un moment În care nimeni nu se mai aștepta, izbucni artileria. Tunurile moldovene de pe dealuri, ascunse până atunci În păduri, bubuiră unul după altul. Ghiulelele căzură asupra regimentelor de ieniceri și spahii. În avangarda turcească se iscă panica. Ienicerii Își căutau ieșirea din noroaie. Dar nu mai exista nici o ieșire. Ienicerii fugari fură Întâmpinați de săbiile răzeșilor și spintecați. În spatele fugarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
imbecil plin de vitalitate. Kosovar refugiat în Elveția, mănâncă macaroane cu pâine în pauză și este preocupat doar de mașini și femei. Ca orice albanez-român-bulgar-ucrainean care se respectă, posedă un Opel Calibra obosit, cu țeavă de eșapament modificată astfel încât să bubuie apăsat la fiecare presiune pe pedala de accelerație. Prostie brutală, agresivă. Simte că eu și un alt coleg student din Brazilia suntem diferiți și încearcă cu orice preț să ne agreseze, să ne umilească. În aburul gras al bucătăriei, viața
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de radio cu pricina este "leader pe piața FM și în preferințele ascultătorilor din București". La așa post, așa ascultători. Crăciun în România. Blocat în tren din cauza viscolului cumplit undeva între gara Făurei și Buzău. Este frig în compartiment, vântul bubuie, încărcat cu zăpadă, în geamuri, dar resimt o paradoxală stare de bine. Pe lângă faptul că mi se întâmplă ceva de negândit în Occident (a fi blocat în tren de natura dezlănțuită, sentimentul că sunt amenințat de ea în mod direct
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ultima săgeată, care pătrunse inima dragonului, cu un urlet enorm, făcând să se zguduie munții, corpul lui alunecă de-a lungul a patru prăpastii, oprindu-se într-un canion. Imediat, nori de furtună se adunară deasupra munților, fulgere scânteiau, tunete bubuiau și ploaia începu să cadă. Când furtuna se potoli, ei puteau să vadă foarte bine în adâncul canionului resturile din enorma carcasă a Dragonului, zăcând printre stânci. Oasele Dragonului mai există încă acolo. Băiatul se numea Apaș. Usen (usen e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]