460 matches
-
-mi scrii pe numele meu pe adresa Castelului, strada Champs-Fleury, P... Sunt nerăbdătoare să primesc vești de la tine. Ultima ta scrisoare e de acum trei săptămâni. Sper că nu suferi prea mult, în ciuda frigului. Aici, se aud zi și noapte bubuiturile de tun. Întreaga mea ființă tresare. Mi-e teamă. Te iubesc și te îmbrățișez cu tandrețe. A ta, Lyse 23 decembrie 1914 Dragostea mea, Sunt atât de îngrijorată: încă nu am primit nici o veste de la tine și mai e și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
definitiv. O furtună care trecea pe acolo s-a hotărât să izbucnească și, spre marea lui supărare, cerul s-a smolit dintr-o dată, iar ploaia a Început să șiroiască printre copacii deveniți brusc fantomatici și amăgitori. Tunetul se rostogolea cu bubuituri amenințătoare de-a lungul văii și se risipea printre copaci În salve intermitente. Amory a Înaintat orbește, Împiedicându-se și căutând o ieșire. În cele din urmă, prin rețeaua de crengi contorsionate, a zărit un gol Între arbori unde fulgerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
întârziaseră puțin, cu tot fast forward-ul) sfatul: - Te-am așteptat, Contesă. Fiți bineveniți. Știu frământarea ta: te întrebi dacă este bine sau nu este bine să te amesteci în viața lui Popa. Ei bine, răspunsul meu este... Se auzi o bubuitură puternică și halterele rupseră perdeaua de nori a Raiului, lovindu-l pe Horațiu în genunchiul drept și aruncând-o pe Contesă în brațele Maicii Tereza. Care dispăru. PAGINĂ NOUĂ PE DREAPTA PARTEA a II-a Iată-mă și viitor tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
-su avusese unde să-l cunoască pe Sorinel! Hotărât lucru, oamenii sunt răi! Și peste toate, un acces violent de sughiț îl împiedica să spună rugăciunea pe care o învățase de la Mișu. * Contesa fu trezită din somnul ritualic de o bubuitură puternică. Fereastra deschisă lăsa să intre un frig care-i îngheța sufletul. Pe jos, heruvimul ei părea întors din Iad, după lupta cu mii de diavoli. Iar lângă el, Popa, sforăind cu nevinovăția păcătosului pe care nu-l luminase niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
pe o înălțime de munte, unde puteau să se roage și să proslăvească numele lui Isus Hristos, fără opreliști. Doar că, într-o zi, pe când credincioșii erau adunați pe un povârniș al muntelui vulcanic să se roage și să cânte, auziră bubuituri grozave dinspre vârful Etnei. Rămaseră uimiți de puterea muntelui. Bucăți uriașe de rocă erau aruncate spre cer, și cădeau, în toate părțile, în jurul muntelui. Salvele de rocă și de lavă începură să erupă și mai tare, încât văile și localitățile
PROVIDENŢA (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362982_a_364311]
-
se țină pe picioare.. Iar din bunătățile pregătite nu au mai rămas, decât firimituri. Unde mai puneți că și femeile prezente care s-au întreținut cu feciorașii afumați, se clătinau pe lângă pereți. Deodată s-au făcut auzite niște sgomote infernale.,bubuituri asurzitoare. Lumănările s-au stins și bezna a cuprins întregul spațiu al saloanelor. Oaspeții -nemți și francezi-fugeau care încotro. Carol Ludovic a căutat prin toate mijloacele să-i potolească,pe oaspeții înspăimântați Din butoiul gigantic au țâșnit muzicanți cu surle
HEIDELBERG de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363344_a_364673]
-
ceea ce vede. Fratele Luigi fotografiază, înnebunit, fragmentele scrise pe cearșaf, pe corpul meu... Contaminate de lumina blitz-ului, textele dispar. Cei trei mă răsucesc fără milă, ca să poată fotografia totul, pentru că nu trebuie să mă ridice! * În ușă se aud bubuituri puternice. Mi-e frică!!! Pleoapele mi s-au înțepenit grele, ca de plumb. Mâna mă doare cumplit! Mirosul parfumului Gucci îmi taie respirația! Aud cum cei care bocănesc au reușit să pătrundă... în apartament! -Corina! Corina, uită-te la mine
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
vânatul, iar cu gândul caută amintirile, dorurile, iubirile. Când soarele scapătă spre apus, când amurgul se lasă și umbrele nopții cuprind firea, în inima vânătorului crește farmecul singurătății. Prin ierburi, pe fundalul țârâitului greierilor, se aude, se vede iepurele. O bubuitură și apoi, copoiul aduce victorios vânatul. Seara, vânătorii se aciuează pe lângă vreo stână sau într-una din chiliile de la schit, unde își povestesc izbânzile cinegetice, vestitele, „povești vânătorești”, urmate de râsete și glume ce compensează lungile ceasuri de așteptare și
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
pescărușii, Așa de zgomotoși, Însă albi Și puri, ca însăși natura. Iar soarele și-ar frânge Razele de sticlă, Creând din pete cu reflecții de curcubeu Un desen nemaiîntâlnit de interferări multicolore. Îmi vin în fire, însă, sub trăznete și bubuituri prelungi. De fapt, Stau pe o verandă sticloasă, Aproape de mare, Făcând schițe despre Fuziunile apei cu cerul... (5) Azi bătrânele Sunt grase și obraznice. Iar din cei de odinioară, Mici și triști, Trecuți prin focul războiului Aproape că n-a
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
și l-a dat peste cap, făcându-l să se retragă până dincolo de Bran. Dar n-a trect mult și în Rucăr, a venit vestea că nemții au ajuns la Sătic, trecând peste Piatra Craiului, apoi s-au auzit primele bubuituri de tun și răpăieli de arme prin Arșiță și culmea Pleașei. Lumea îngrozită și-a strâns în grabă ce brumă a putut să ia din gospodărie, unii în trăsuri cu cai, cei avuți, alții în căruțe cu boi, cei care
AMINTIRILE MAMEI, DE GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367368_a_368697]
-
cu oamenii cum vrei tu! Te-ai jucat cu viața mea! Te urăsc! Te va urî un popor întreg! Ne-ai chinuit atâta amar de vreme, ce ai cu noi? Cu ce sunt alții mai buni? S-a auzit o bubuitură ca de tunet. Clădirea spitalului s-a cutremurat. Maria mă frigea pe trup cu lacrimile ei, dar nu contenea să-l certe pe Dumnezeu. - Nu-mi este teamă de tine! Nu-mi este teamă de Iad! Mă tem de Raiul
CEL MAI IUBIT PREŞEDINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366936_a_368265]
-
nimic. În noaptea aceea voia să doarmă din nou cât mai mult, se simțea încă epuizat, fizic și psihic. Peste puțin timp, a adormit, ținând-o pe Corina strâns în brațe. A doua zi de dimineață, s-au trezit cu bubuituri puternice în ușă. „Cine e?”, a întrebat Silviu, încă buimac de somn. „Noi suntem”, a auzit o voce, apoi, fără să mai aștepte aprobare, liderul patrulei a năvălit peste ei în cameră. „Ați zis, la început, că sunteți de-ai
TEROAREA ALBĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350221_a_351550]
-
A luat vătraiul și a-nceput să strângă cioturile unul peste altul, care au început să scoată o puzderie de scânteii, auzuindu-se din când în când trosnituri răzlețe, ca dovadă că-n lemne se mai păstrau stropi de apă. O bubuitură năpraznică l-a făcut să tresară. Ușa exterioară, din tindă, fiind împinsă de vântul dezlănțuit, a lovit în tocul ei cu atâta forță, încât geamurile de la ușa interioară au zbârnâit... mai-mai să se spargă. Imediat s-a lăsat o liniște
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
Spectacolul adevărat abia urma! Ajunși la cascada Duruitoarea, am înlemnit, cu trupul cuprins de spasmele unei emoții nemaiîncercate. N-am văzut în viața mea așa ceva! O cădere masivă de apă, în două trepte, se spărgea la picioarele noastre și arunca bubuituri în toată pădurea, așa încât trebuia să răcnești de-a binelea dacă aveai ceva de spus. Nimeni nu avea nimic de spus! Timpul se scurgea și nu ne înduram nici unul să propunem plecarea. Stăteam umăr lângă umăr pe banca îngustă tăiată
EXPERIMENT DE BURLAC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348699_a_350028]
-
de vieți inferioare, transformate în delicioase preparate culinare, spre satisfacerea infinitei pofte de petrecere „omenească”, într-un uriaș dezmăț planetar, în care Bătrânul An moare și Anul Nou sosește triumfal, însoțit de urale și chiote de bucurie. Ce pocnete, ce bubuituri, ce jerbe multicolore, azvârlite de canonada artificiilor în străfundurile de întuneric ale cerului!.. Saltimbancul Timp, ca un adevărat magician, scotea din întunericul Viitorului său, fulgurante sclipiri de speranțe, himerele viselor roz, cu care se drogau miliardele de trăitori planetari. Era
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
calendele grecești, iar premierul Ponta doar a PROMIS mari investiții dincolo de Prut. Ceilalți politicieni, media și cetățenii României sunt implicați până peste ochi și urechi în „luptele” din războiul DNA cu demnitarii corupți. Mai ales că luptele au ajuns cu bubuiturile pe treptele palatelor Puterii (din Cotroceni, Victoriei și Casa Poporului). Cui îi mai arde de Unire în atâta praf de pușcă? Biată țară sfâșiată de lupte absurde!.. Nimănui nu-i arde de interesele și nevoile tale! Însă, mă înșel amarnic
ALEGRO MA NON TROPO-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365922_a_367251]
-
pământ, gata-gata să-l sufoce. - În prima seară, când eu nu mai eram în casă, te-ai îmbătat ca un porc. Ai stins sfânta candelă ce-mi trimitea lumina purificatoare pentru un suflet chinuit care tăinuise un păcat îngrozitor.O bubuitură surdă i-a sunat în urechi, casa se zgâlțâia ca după un cutremur, că și-a pus mâinile la ochi. Intenționase să-și facă semnul crucii, dar mâinile parcă-i erau legate defrunte, nu și le-a mai putut mișca
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
pământ, gata-gata să-l sufoce. - În prima seară, când eu nu mai eram în casă, te-ai îmbătat ca un porc. Ai stins sfânta candelă ce-mi trimitea lumina purificatoare pentru un suflet chinuit care tăinuise un păcat îngrozitor.O bubuitură surdă i-a sunat în urechi, casa se zgâlțâia ca după un cutremur, că și-a pus mâinile la ochi. Intenționase să-și facă semnul crucii, dar mâinile parcă-i erau legate defrunte, nu și le-a mai putut mișca
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
Doar Nicole trăise altfel râsul acela.... ... -Alo! Cu Geraldine aș vrea! Se poate?! -La telefon! Cine sunteți?! Cerui precizarea fiindcă urechile-mi, adevărate motoare, turau la maxim sub injecția bănuitului glas. -Sunt Arthur! Arthur! -Cine?! răcnii speriată. -Tata! Ultimele vorbe, bubuituri adevărate, parcurseră traiectul urechi-glotă, corzile vocale și se metamorfozară într-un sughiț înverșunat care mă strangula. Intrai într-un acces de panică pe loc. Eram fără speranță, ce mai! Simțeam și ochii cum holbați asteaptau să vină sfârșitul sau ce
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
încât scăpă volanul mașinii. Pierdu complet controlul autoturismului și lovi cu putere mărul aflat la marginea drumului. Același pom de care se tamponase și tatăl său, cu ani în urmă. Și în aceeași curbă unde avusese acesta accidentul! Auzi o bubuitură puternică, simți o durere groaznică și nu mai reuși să se miște. Văzu apoi ca prin ceață, alături, buclele inelate, negre ca pana corbului ale tinerei profesoare, care pluteau haotic într-un lichid gros, de un roșu intens. Rochia ei
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]
-
în vale, a început să hăulească ( să sperie dealurile - zicea el) : ahoo, ahoo! Copii și frați, stați puțin și nu mânați! Ca niciodată, dealurile, cu toți copacii și tufișurile de pe ele îi amplificară hăulitura, transformând-o într-o canonadă cu bubuituri ricoșate din deal în deal. Troienele de pe pante au luat-o la vale, iar în acel moment s-a întâmplat ceva miraculos. Fie că s-au speriat de hăulituri sau avalanșe, fie că i-a îngrozit nuiaua de alun cu
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
Își lăsă caii să se oprească singuri și să-și tragă răsuflarea. Apoi se liniști încercând să-și limpezească cele întâmplate. Nu reuși. Spera să se lămurească la oraș, unde soarele era deja de-o suliță pe cer. Se auzeau bubuituri și mai apropiate decât cele din ajun. Crezu că sunt tunuri și le așteptă repetarea. Degeaba, zgomotele nu se mai repetară. În zare, oameni în mișcare. Spre înaltul cerului, nori de fum negru se ridică cu repeziciune. Cerul se înseninase
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
pierduse lampa de miner, masca de salvare, tașca cu suplimentul nemâncat, în momentul în care suflul exploziei îl aruncase cu câțiva zeci de metri înapoi. Norocul lui fu o nișă cu cofrete electrice în care se adăposti atunci când a doua bubuitură zdruncină din plin pereții armați cu fier TH ai galeriei principale. - Vin Ghiorghiță, vin către tine, las’ că te scot eu viu de aici ! Pipăind, dădu de un obiect dreptunghiular pe care îl recunoscu instantaneu. Era o mască, masca lui
NOROC BUN ORTACUL MEU ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352980_a_354309]
-
apropiau în viteză. În acel moment Istrate leșină. Căzu fără să vrea peste trupul decapitat al ortacului său, ultimul lui gând îndreptându-se către Salvatorii Mineri care se apropiau și care aveau să-l scoată la lumină. O a treia bubuitură, cu mult mai puternică decât primele două, își făcu auzită dureroasă prezența, moment în care o uriașă limbă de foc scuipată parcă din iadul lui Scaraoțchi, înghiți tot ce întâlni în cale pe galerie, făcând să dispară instantaneu luminițele care
NOROC BUN ORTACUL MEU ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352980_a_354309]
-
le dăm găzduire câtorva prieteni din sud, din Haifa spre a se deconecta de stres. Ei ne-au sunat spre a fi siguri că noi suntem bine. A venit noaptea. Sirena ne avertiza din nou. Ce sunet lugubru! Am auzit bubuiturile. Eram copil în timpul războiului când, în adăpost mă rugam bunului Dumnezeu să nu cadă bomba și de-o fi să cadă, nu în adăpostul nostru... Azi ne rugam să nu cadă nicăieri. Solidaritate? Toți sunt oameni! Dă-ne Doamne viață
AŞTEPTAREA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353095_a_354424]