476 matches
-
aveau. De fapt nu aveau, căci astfel nu făceau decât să-l desarmeze, chiar dacă ceea ce urmă părea să confirme teama lor irațională de animale care simțeau că aveau să fie hăituite... Așa era, ca o nouă temă beethoveniană a destinului, bubuiturile în ușă ale securiștilor făcură în curând ca râsul să înceteze și ironia să înghețe. Scuză-mă, sânt patetică, dar am pentru întîia oară sentimentul că pot comunica din plin cu cineva... Ți s-a părut că nu te aud
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Rapoarte tehnice neoficiale arată că trenul a circulat cu o viteză de peste două ori limita legală atunci când a intrat într-o curbă. Inițial, pasagerii au crezut că este vorba despre un atac terorist, întrucât înainte de deraiere s-a auzit o bubuitură puternică. Acesta este cel mai grav accident de tren produs pe teritoriul Spaniei din 1972, când un tren s-a ciocnit cu un autobuz în sud-vestul țării, omorând 86 persoane și rănind 112. La ora 20:41 CEST (18:41
Catastrofa feroviară de la Santiago de Compostela () [Corola-website/Science/329813_a_331142]
-
În care Wakefield Își Înfige furculița În ouăle Benedict. Și ea pare să nu fi Închis un ochi toată noaptea. Îi face loc pe banchetă și Îi comandă o cafea. Acoperă ouăle cu șervețelul; vederea lor intră În conflict cu bubuiturile din creier ale mahmurelii sale de după vodcă. — M-am săturat de tot rahatul ăsta. Nu cîștig o grămadă de bani. Mi-am consumat toată bruma de economii pe cauțiunile părinților mei. Wakefield rînjește și Susan izbucnește În rîs, În ciuda necazului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
unui judecător căzînd pe masa de lemn și figurile se animează. Wakefield se trezește la sunetul ciocănelului, dar acesta continuă să bată. Încet, Încet, Începe să Înțeleagă: este lovitura de start a Diavolului! Privește de jur Împrejurul camerei, dar nu e nimeni. Bubuiturile continuă, urmate ceva mai tîrziu de un rîcÎit ciudat. Wakefield se ridică În capul oaselor În pat și se uită la ceas. Ecranul digital este gol; poate că a ieșit din priză. Ciocănitul și rîcÎitul devin din ce În ce mai puternice; Wakefield se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pe vecin și Îl Întreabă ce se petrece. — Restaurare! strigă bărbatul la rîndul lui. — Hei, bravo ție, dar zgomotul este de nesuportat! — Am autorizație! strigă din nou bărbatul și continuă să ciocănească. Mai vedem noi, Își zice Wakefield, Închizînd fereastra. Bubuiturile se opresc la apus și o iau de la cap În zori. Wakefield face niște cercetări; bărbatul a primit, Într-adevăr, autorizație de la primărie să restaureze vechea clădire de alături. Casa este locul nașterii unui faimos muzician de jazz din secolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
uită la chirurgii plasticieni; dacă ar arăta ca altcineva, ar putea merge la un psihoterapeut, să Încerce să se și simtă ca altcineva. Acest Altcineva ar fi tolerant și ar avea o abordare filosofică a problemei nebunului și ar suporta bubuiturile ciocanului cu inima ușoară ca un fulg. Apoi avocatul ar avea grijă ca liniștea să fie reinstaurată. Chiar În fața cafenelei, pe partea cealaltă a străzii, este un mic muzeu. În curtea lui a stat expus, ani la rînd, un obiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Hugo s-a uitat la prăjitorul de pâine. Un fum negru ieșea din el. — Ce ți-am trimis. Ascultă, vorbim mai târziu. —Ce...? Amanda închisese. În timp ce Hugo scotea la lumină pâinea incinerată, în ușa de la intrare s-a auzit o bubuitură, însoțită de sunetul unei mașini date în marșarier. Știind, din trecut, cât de periculos era să lași copilul în scaunul cel înalt, Hugo a aruncat și prăjitorul și pâinea în chiuvetă, l-a luat pe Theo și l-a așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
un preț bun. Cu banii pe care-i primesc, cumpăr mai multe plase ca să pot salva și mai mulți pești“. Anonim tc "" Notă către cititoritc "Notă către cititori" Ideea acestei cărți a Început cu o scăpărare de fulger și o bubuitură de tunet. Mergeam pe Upper West Side În Manhattan când m-a prins o ploaie torențială de vară, iar eu eram fără umbrelă. Am reperat un posibil adăpost: o impunătoare clădiredin piatră maronie, cu uși duble de un negru lucitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
face. De undeva din fum, ospătărița a schimbat canalul. Pe ecran s-a prelins o masă de bărbați și femei (eu le-aș fi zis băieți și fete), mișcându-se flexibil pe scenă, sub niște faruri violet, stroboscopice. Se auzeau bubuituri înfundate, ritmice, ca un difuzor gata să plesnească. Corpurile tresăreau, absorbind sunetele cu ochii închiși și brațele ridicate deasupra capului. Luminile se încrucișau în valuri comprimate, pielea lucea de plăcere și transpirație. M-am uitat cu interes la mișcările mulțimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tătar cu pelerină roșie și calpac albastru, iar lângă el se afla purtătorul de tuiuri cu nouă cozi de cal. Noyonul Ogodai. Oană ordonă galop cu sabia la firul ierbii, fără angajare de luptă până lângă voievod. Auzi, În urma lui, bubuituri de archebuze și muschete. Cazacii atacau cu arme de foc. La scurt timp, steagurile de semnalizare ale tătarilor se ridicară pe flancuri. Se cerea replierea asupra caravanei, unde presiunea cazacilor era strivitoare. Oană văzu semnalul și Își dădu seama ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
semnalizară retragerea. Ogodai ezită Între lupta directă cu Oană și salvarea a ceea ce mai rămăsese din tumenul lui, strivit la nord de atacul cazacilor și, la sud, de lupta inteligentă a Apărătorilor. La doar câteva clipe, malul Nistrului răsună de bubuituri, iar o linie de explozii ridică pământul la cinci sute de pași În fața grupului lui Ștefan. Era un avertisment. Oricine trecea de linia aceea, intra sub tirul artileriei lui Francisco. Cornul de zimbru sună În goana goanelor, spre malul Nistrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
se preda. Se auziră ordinele de armare a tunurilor, mateloții se agitau aducând ghiulele și pregătind aprinderea fitilelor. Nu puteau trage Însă, fiindcă s-ar fi distrus reciproc. În cele din urmă, artileria galerei din stânga „Esperanzei” porni, și treizeci de bubuituri izbucniră de la tribord. Era Însă prea târziu. Fregata ieșise dintre cele două galere, luând un nou viraj, cu toate pânzele umflate de puterea vântului Mării Ionice. Se Îndrepta spre nord-vest. Cea de-a doua galeră deschise și ea tirul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Tunurile nu se văd decât dacă sunt scoase cu gurile În afară pentru tragere! spuse Francisco. Semne de fum? - Nu! strigă marinarul. Dar fregatele merg În voltă sub vânt! - Manevra de atac! exclamă Estorga. Ce naiba se Întâmplă?! Un șir de bubuituri se auziră din spatele lor. Tunurile montate În grabă la prova galerelor care Îi urmăreau deschiseseră focul. Ghiulelele căzură În apă, la nici douăzeci de pași de pupa fregatei. - Volta pe dreapta, strâns! ordonă căpitanul. Signor Angelo, aș vrea ca toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cele cinci regimente de ieniceri. Lupta se echilibrase. Pedestrimea lupta bine. Răzeșii țineau În piept un front de peste zece mii de ieniceri. Dar, deodată, ceva se Întâmplă. Din spatele liniilor turcești se auzi un vuiet care se transformă Într-o serie de bubuituri. - Artileria... spuse Ștefan. Au reușit să stabilizeze tunurile. Dar nu știu unde să tragă. - Răspundem cu artileria? Întrebă comisul Groza care se afla, cu ultimele rezerve de două mii de călăreți, În preajma domnitorului. - Nu! spuse Ștefan. Îi lăsăm să bâjbâie. Tirul lor merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ancora, porniseră Înapoi spre țărm. În schimb, triremele Cuceritorilor mențineau viteza, apropiindu-se constant de corabie. - Două galioane sub pavilionul Cuceritorilor pregătesc ridicarea ancorei, o milă și jumătate sud-est! anunță marinarul de cart. Abia termină anunțul că un șir de bubuituri izbucniră la bordul uneia din galere. Ghiulelele căzură la treizeci de pași În dreapta corabiei, care Își continua cursul. Strategia lui Morovan era clară: nu oferea nici o țintă laterală, mergând cu prova spre dușmani, și, În același timp, scurta rapid distanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
străbătut decât de sunetul ritmic al tobelor regimentelor de ieniceri, care avansau. Avansau prea ușor. Avansau doar prin albul pufos al zăpezii. Și, deodată, avansarea lor fu oprită de un zgomot uluitor. Artileria. Mihaloglu nu văzuse nicăieri nici o artilerie, dar bubuiturile sacadate care veneau de dincolo de creasta versantului pe care erau postați Apărătorii nu puteau veni decât de la tunuri de mare calibru. Urmă, ca Într-un coșmar, sunetul prelung al ghiulelelor rostogolindu-se peste vârful muntelui și peste capetele Apărătorilor, căzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
struniră caii și făcură câte un semnicerc pe ambele laturi, dezlănțuind un atac rapid pe flancuri. Surprinși de iuțeala execuției ienicerii din primele careuri fură dați peste cap. Strategia „cascadei” era reluată, cu o amploare sporită. Munții se cutremurară sub bubuiturile artileriei. De dincolo de creastă țâșniră zeci de explozii. Ienicerii ținuți În rezervă de Mihaloglu se năpustiră dincoace de creastă, dar fură Întâmpinați de valurile de săgeți ale Cuceritorilor. - Excelent... spuse din nou Angelo. Omul acela mi-a intuit strategia... În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
nou din palme și, la apariția gărzilor, spuse: - Lăsați intrarea deschisă. Mi se pare că aud ceva. În cort se lăsă tăcerea. O tăcere care acoperea zgomotul cailor și al căruțelor care se mișcau prin tabără, vocile războinicilor, clinchetele armelor, bubuiturile artileriei care lovea fără Încetare zidurile Sucevei. Peste toate acestea se auzi, deodată, cu limpezime, sunetul mult mai apropiat al unui corn de vânătoare. Nu mai era nici o Îndoială. Era semnalul lui Ștefan. „Ridicați-vă, voievodul vostru vă cheamă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
zece și jumătate, aud un vuiet curios, ceva ce nu exista În liniștea care domina În Gherla... Mă rog, că În interior nu era chiar liniște, că zbierau caraliii ăștia toată ziua... Domne, da’ era un vuiet... după care niște bubuituri, alergătură pe coridor. „Ce Dumnezeu o fi?” Nu puteam să-mi imaginez ce se poate Întâmpla. Trece o perioadă de timp, agitație mare prin curte, și la un moment dat văd că vine cu o scară de-asta de pompieri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la Uppsala, invitați de Marianne (Sandels); am vizitat grădina lui Linné. Deodată a căzut din cer o ploaie torențială, și noi ne-am refugiat în vechile clădiri ale orașului, privind fascinate ploaia care făcea „concertul” ei, cu sunete preclasice și bubuituri și fulgerări moderne. Am trăit amândouă, poate, momentul cel mai intim: ploaia ca sacrificiu suprem, o desfășurare de generozitate vorbind sonor și olfactiv și despre propria noastră generozitate. Am împlinit cincizeci și patru de ani. M-am trezit uimită de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
lungă, neagră. „Diavolul, gândi George, în sfârșit s-a ivit diavolul ca să...“ Apoi căzu cu fața în jos pe pietre. Nu mai exista nimic, nici mașină, nici siluetă, nimic. Zăcea cu obrazul într-o băltoacă. Auzise un zgomot puternic, o bubuitură ca de explozie, sunând a gol, de parcă-i plesnise ceva în creier. Își înălță capul. Își înălță capul. Se afla în patul lui, în camera lui, acasă, și lumina zilei se cernea printre draperii, reliefând jocul de flori galbene de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
te rog, ai grijă de mine, iubește-mă, nu mă lăsa singură. — Hattie, încetează! îi ceru John Robert. În acest moment, dintr-odată, casa răsună de un zgomot puternic. Hattie își lăsă greutatea corpului pe călcâie. Zgomotul se repetă, niște bubuituri răsunătoare. Cineva bătea, izbea cu pumnii în ușa de la intrare. Se uitară unul la celălalt. John Robert spuse: — Trebuie să fie poliția. Nu se putuse gândi la altceva. — Nu te duce, îl sfătui Hattie, care sărise în picioare. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Termină-i! Achită-i! Dă-le foc, secăturilor naibii, de infractori! Acuma, bre! Apasă!! Arde-i...!!! Poetul turtește tasta de apel. Geamurile Secției se iluminează ca ziua, înainte de a se pulveriza. Clădirea joasă, din cărămidă, implodează. Unda de șoc și bubuitura, vin tăvălug peste miriște, dându-l de-a rostogolul, cu zgaibaracele-n sus, pe Bogdănel, care se și săltase intempestiv, de la fereală! I-am răpus, băi...! Pe toți...! Uraaa...! urlă Vierme. Un tropot de potcoave oțelite răsună atunci ritmat, prăvălindu-se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
două și jumătate noaptea? Nu că m-ați deranja, nici gând, oricum eram ocupat, cu Șobolanu' , la frecangeală, la un păhărel de discuție... Și ne aminteam și noi de timpurile alea bune, care nu mai sunt. Și-am auzit o bubuitură... Și-am văzut un bulgăre de fum și de flăcări, dincolo de câmp... Și ne-am zis: fir-ar neamu' lor al dracu', de poponauți inconștienți! Iar s-a fisurat, în mă-sa, vreun batal, adăugă el, scuturând din cap, către
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și acuzații. ― Mașina! Mârșava Mașină!... O monstruozitate mecanică, necinstită, inumană... Conspiratorii venusieni, cei care au infectat oamenii cu otrava sa străină... Cămașă de forță... asasinat... masacru... Și în tot acest timp, ca un fundal sonor al acestor voci mincinoase, răsunau bubuiturile tunurilor, vacarmul surd, dar în continuă creștere, al armelor. Gosseyn simțea că adoarme. "M-aș simți mai bine în pat. Sunt obosit. Atât de obosit." ― Gosseyn! Toate celelalte voci tăcură. Radioul i se adresa lui direct. ― Gosseyn, îți vorbește Mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]