169 matches
-
la interlocutorul său: Iar locotenentul Rădulescu pare a fi cel potrivit. Sper ca timpul să demonstreze că nu ne-am înșelat asupra lui. Jos, în hol, plantonul prezintă lui Marius onorul cu pușca. Răspunde salutului, privind chipul blond, cu obrajii bucălați plini de acnee juvenilă, ce se întrezărește sub cozorocul capelei militare. Afară, pe aleea din fața comandamentului trece în viteză un Mercedes mare și cenușiu plin cu ofițeri de rang înalt, germani și români. Huruind puternic, două camioane vopsite în culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
zgomot de vase, un căruț greu rulează afară pe coridor. Probabil că este ora mesei, gândește Marius. Micul dejun se pare, deoarece miroase plăcut a ceai și pesmeți prăjiți. Unde mă aflu? Fata îi zâmbește cu blândețe. Are o față bucălată, rozie, plină de candoare. Părul negru, strâns într-un coc sobru, e acoperit cu o bonetă albă, scrobită. Pe mâini bune. Acum, te rog, stai liniștit cât merg eu după domnul doctor să-i spun că te-ai trezit. Nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
susținea cu tărie. Iar dacă cineva încerca să o atace pe sora ei, doamne păzește, Crăița se transforma rapid în cel mai aprig apărător al ei, deși uneori chiar ea o necăjea spunându-i grasa, grasa, căci Mădălina avea obrăjori bucălați și când râdea mai făcea și gropițe, și mai avea și mânuțele grăsuțe, ca de păpușă. Da, mai rămăsese să cumpere un cadou pentru Arm. Și trebuia să fie ceva cu adevărat deosebit. Arm nu se lăsase niciodată cumpărată cu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
arăta ca un copil oarecare, ci era copilul ideal, și nu de oriunde, ci din manualele de franceză de pe vremuri. Erau niște desenatori de tipologii, îmi închipui că primeau comenzi de genul: fă-l pe unul vesel, și-l desenau bucălat, cu gropițe în obraji, cu pistrui (care serveau și ca element de sugerare a îmbujorării, că se imprima alb-negru), alergând pe câmpie în pantaloni scurți, urmat de un câine și o droaie de fluturi. Așa era și Hector. Chiar purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
își lărgea încet, încet alimentația, mai o brânză dulce făcută-n casă, mai o supă pasată de morcovi și pui, mere rase cu biscuiți, înțelegeți, câte-un ou fiert pe săptămână, ușor, câte puțin din toate, ca să-i rămână obrăjorii bucălați, să fie zdrumpeș când îl hâțânam seara și să vă scrie vouă acum povești frumoase, care să vă placă. S-a născut în aceeași zi cu Adi Mutu (detaliu pe care atunci noi, familia, n-aveam cum să-l fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mereu o mare confruntare (Rahaaaaan!) și, cu o ură monstruoasă, insuportabilă la privit pentru orice ființă vie înzestrată cu rațiune, să se repeadă în raftul înțesat cu făpturi nevinovate și gingașe (fete și fetițe cu fuste și rochițe, cu obraji bucălați și ochi galeși, cu gene lungi, tremurătoare, pe care vederea înfricoșătoare a pilei de unghii ațintite asupra lor nu le va împiedica să clipească inocent, poate pentru ultima oară, toate aceste făpturi, Arădeanca, Oana, Luana și Sânziana, condamnate să piară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Favoriții erau dintre aceia care și astăzi mai pot fi văzuți la inginerii hotarnici guberniali și județeni, la arhitecți și medici militari și, de asemenea, la persoanele ce îndeplinesc diferite funcții polițienești; în general, la toți bărbații care au obrajii bucălați, rumeni și joacă foarte bine boston: acești favoriți străbat mijlocul obrazului și ajung de-a dreptul la nas. Maiorul Kovaliov purta o mulțime de brelocuri de carneol, și din cele cu blazoane, și din cele pe care era gravat: miercuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
Într-un gest insuportabil, cu mustăcioara dreaptă umbrindu-i buza de sus cum văzuse el În tinerețe În cine știe ce cabaret (n-o să uite niciodată clipa cînd Santiago, soțul ei, a spus că era distanța cea mai scurtă Între obrajii lui bucălați), părul lins cum poartă magnații În Grecia și În Argentina, bunăoară, ochelari de soare cu rame groase tot timpul anului, cam vulgar și cu pretenții de eleganță vărul Juan; era imaginea care i se gravase În minte și care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cutii cu pilule, o pereche de foarfece de croitorie stricate și alte articole personale pe care le depune într-o grămadă de prost gust pe masa doctorului Noble. — A, uite-o. Scoate o fotografie de familie cam deteriorată. Un copil bucălat, cu chip de cartof, este ținut pe genunchi de o femeie tânără cu un chip pământiu, în timp ce un tânăr cu același chip de cartof se rezeamă nesigur de spătarul scaunului ei. Ochii copilului, ca niște nasturi, îl privesc acuzator din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
zăpada cristalină și jucăușă ca un lan de diamante. Se aude fluieratul prelung al vântului. Gerul amar și cumplit a adus cu el zilele babei cele scurte și nopțile vegherii cele lungi. Moș Crivăț suflă cu putere și pișcă obrajii bucălați ai copiilor. Casele dorm sub cușme de nea sclipitoare. La geam au înflorit flori de gheață care zâmbesc trecătorilor. Oamenii zgribuliți se îmbracă cu haine mai groase și mai călduroase. Mamele cântă doine și spun povești copiilor la gura fierbinte
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
privesc la frumosul salcâm din medean. Îmi imaginez că este un frumos cireș copt. Deodată, parcă prin vis, adorm. Ajung lângă o casă care seamănă perfect cu cea a lui Ion Creangă, cel mai mare povestitor român. Văd un copil bucălat, îmbrăcat într-un genuncher și ițari. La început am crezut că-i Nică, dar apoi nu prea mai credeam același lucru. Totuși, l-am urmărit pe ascuns. S-a dus la o casă țărănească, să-l ceară pe Ion, vărul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mândrie. Poftim, privește-o și spune-mi dacă ai mai văzut așa căprioară drăgălașă? ― Vai, Constantine, nu ți-e rușine? zise preoteasa roșind până-n vârful nasului și făcând semn servitoarei să plece. Preotesa era durdulie, plină de sănătate, cu obrajii bucălați și cu niște ochi verzi spălăciți și foarte blânzi. Apostol îi sărută mâna, murmurând câteva cuvinte. ― Acuma o să ne ierți, domnule, adăugă preoteasa, mereu roșie de rușine, aranjând masa. Ca la țară și ca în război... Altădată aveam și noi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
contează. Așa s-a terminat conversația noastră. Ea mergea în continuare spre est și eu pășeam puțin în urma ei. Nu o mai văzusem pe Naoko de aproape un an de zile, timp în care slăbise și se schimbase mult. Obrajii bucălați, care fuseseră o particularitate a ei, erau acum supți, iar gâtul părea firav. Nu vreau să spun că era numai piele și os sau că p\rea bolnavă, dar slăbise într-un fel al ei, de parcă se ascunsese într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
conducea spre ieșire, mătușa Banu i-a sărutat mâinile și i-a mulțumit de multe ori, după care i-a dat un bacșiș. De Îndată ce imam-ul a plecat, un țipăt ascuțit a sfâșiat aerul. Îl scosese o femeie cu obraji bucălați pe care n-o mai văzuse nimeni Înainte. Țipătul ei a atins acute impresionante, iar În clipa următoare s-a Învinețit la față, vocea i-a devenit stridentă și a Început să tremure din tot trupul. Starea ei era atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
chiar țara. Ajunge doar să semnezi și să ai încredere, să te rogi pentru cei ce vor face ce este de făcut!" Devenind brusc sibilinic, maiorul Artur Stavri se înroși mai tare decît era de obicei și trăsăturile feței sale bucălate se aspriră puțintel, atît cît să devină îngrijorătoare. Radul Popianu își arătă sincer nedumerirea. "Domnilor ofițeri, după cîte înțeleg eu, acțiunea dumneavoastră are un caracter, ca să spun așa, destul de deschis, v-ați adresat la un număr de oameni importanți care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
modeste; cele mai multe, putrezite sau înverzite de licheni. La un moment dat am ajuns însă în dreptul unui mormânt frumos, bine întreținut, plin de flori și cu o cruce mică de marmură neagră, având un medalion de porțelan cu imaginea unui copil bucălat și surâzător. Poate că atunci destinul a tresărit dacă ațipise cumva. N-ar fi vrut să trec mai departe. Acel mormânt era motivul pentru care mă adusese acolo, în cimitir. Dar s-a liniștit și a surâs ironic probabil când
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că oriunde m-aș afla și orice aș face, eu aparțin acestor locuri, chiar dacă ar fi ca viața și soarta să dorească să aparțin, la fel de bine și altora. Rădăcinile mele sunt acolo unde soarele mi-a mângâiat prima oară fața bucălată de copil, acolo unde fiacare lucru și fiecare om îmi spune ceva. Dar mulți dintre cei care mi-au presărat copilăria, tinerețea și adolescența s au dus pe drumul înghețat al neființei. Cu fiecare din cei plecați, s-a mai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
gurița circomflexă, ca un semn de sânge. Când își scoate pălăria, fredonează Valsul Imperial, cu buzele strânse. Refrenul pare un zumzet de albină. Se dezbracă singură până la cămașă și pantofi, așezându-se dintr-un săltat pe colțul mesei. Are părul bucălat, blond-castaniu, pe care și-l alungă de pe ochi cu o mișcare bruscă a căpșorului neastâmpărat. O sărut pe umărul rotund cu reflexe roze. Eva se întinde cu spinarea pe masă și așteaptă. Carnea ei are optsprezece ani și miroase a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și îndărăt pe vine. Apoi căzu peste Ignatius, aruncându-l din nou pe spate. Marginea cozorocului ei de celuloid îl lovi în beregată. — Uuf, gâlgâi ceva în adâncul gâtlejului lui Ignatius. Braah! — Gloria, rosti suflând greu domnișoara Trixie. Privi obrazul bucălat care se afla imediat dedesubtul ei. Gomez, cheamă un doctor. — Domnișoară Trixie, ridică-te de pe domnul Reilly, șuieră șeful de birou, stând încă pe vine alături de cei doi întinși la pământ. — Braah! — Ce faceți, cu toții, acolo jos pe podea? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
categoria epilepticilor!“. Avea niște ochi migdalați cu tentă de sindrom Down, un nas mai dihai decât al lui Buratino sau Pinocchio - cum se zice prin partea astalaltă de Europa - și cu o mustăcioară care se oprea înainte de a începe obrăjorii bucălați. Apoi, o frunte imensă - dar la acest capitol era o concurență enormă între scriitori, ca și la barbă de altfel. Din vârful părții stângi a frunții pornea un soi de breton care străbătea fruntea de la stânga la dreapta și ducea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
îți puteai închipui că pasul s-ar muia fără zgomot. Apoi albul văros al pereților până la jumătate și în sus picturile bufone; chenarele pompeiane și panourile cu nimfe și îngeri. Aceleași nimfe care semănau prost cu Lenora și aceiași îngeri bucălați. Un plafon absurd ca un cer de vară, cu baloanele vătuite ale norilor albi pe cearceaful albastru supărător; opera probabilă a italianului, a omului care trecuse pe acolo. în decorul acela îi puteai vedea pe toți jucând o pantomimă absurdă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Știuse de la început. Erau tot ce-și dorise. Îl apăsau. Îl sufocau ca o bucătărie îmbâc sită de carne arsă. Fiecare moment tihnit, de... să fi fost fericire?, îl apropia puțin de moarte. Fiecare suflare a copilului lui cu obraji bucălați îi aducea aminte că într-o zi, poate peste un an, poate peste zece, poate peste cincizeci, el, Ivan, nu va mai sufla deloc. Ei doi îl vor găsi într-o dimineață țeapăn, încovrigat și rece. Finitudine. Fi-ni-tu-di-ne. Îl vor
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
tine Eram mici. Pierduți într-o cameră cu pereți făcuți parcă din pagini și titluri. Din volume groase, anevoios extrase din pântecele bibliotecii, ne făceam cazemate, ca-n revistele franțu zești de benzi desenate. David mă urma peste tot, vesel, bucălat și zâmbitor - scutier, aghiotant, geamăn mai mic. La doi pași de noi, țăcănitul unei mașini de scris. Egal, nervos. Egal. Adormeam uneori, cu capul pe câte-un Balzac sau pe câte-un Proust, chirciți în cotloanele lumii noastre, tulburate doar
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și ceafa. Eleanor încă era o damă bine, plăcută privirii până și la această oră a dimineții, când încă nu se spălase și nu-și făcuse toaletă matinala. Părul ei ondulat, fin, vaporos și vopsit discret, încadra o fată rotundă, bucălata, cu ochi căprui, mari, cu buze senzuale și bărbie fermă. Își păstrase dantură sănătoasă și chipul tineresc. În clipa aceea de afară se auzi motorul unei mașini care viră pe aleea cu pietriș din fața vilei. — Cine-o fi? se întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
foarte frumoasă, ca tine. Vrei să știi ceva? Toți îmi spun că te-ai făcut mai frumoasă de când ești mămică. Deci până acum am fost urâtă? — Nici vorbă, că nu m aș fi îndrăgostit de tine, dar acum ești mai bucălată, mai împlinită, mai distinsă, o sărută pe obraz ținându-și mâna pe fetița care sugea lacom. De fapt Cecilia arăta foarte bine, așa cum arată toate femeile după ce nasc copii, chiar și acelea care înainte au avut mici probleme de sănătate
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]