131 matches
-
avut învățător. Pe Alexandru Mânăstireanu, autorul memoriilor din cartea „Călător... prin vâltoarea vremii”, pusă pe masa cititorilor de Editura „Sfera” din Bârlad, nu l-am avut nici învățător, nici profesor. Nu l-am avut învățător pentru că în anii când eu buchiseam literele abecedarului și cifrele, și încercam să scriu pe „tăbliță” cu „plumbul de piatră”, el mărșăluia spre Răsărit, mai întâi la Tighina, apoi peste Nistru, unde, în gerul rusesc, era mereu preocupat „de a nu-i asupri pe ostași și
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
călugăr: „ Credeai că dorm? Nici vorbă. Știi doar că bătrânii nu au somn și că gândurile și amintirile le țin de urât. Așa că, hai mai degrabă să tălmăcim ispisocul din 13 octombrie 1668 (7177).” Nu am încotro și încep să buchisesc: „Io Iliaș Alixandru...domn al Țării Moldovei...” Și dăi și dăi, cum că egumenul cu „săborul de la svânta mănăstire Trei Svetiteli” au pârât pe cei de la mănăstirea Golia, cum că „iau giumătate din venitul feredeului și le fac mare asupreală
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
hotarnică, întocmită de această dată de Ionașco vătaful de aprozi de târg asupra locului dăruit de domn mănăstirii Clatia din Codrul Iașilor, zidită de Păun vameșul. „ Vezi ce spune Duca vodă în ispisocul de danie către această mănăstire.” Încep să buchisesc cu mare grijă, să nu greșesc ceva: „...Adică domniia mea m am milostivit și am miluit svânta mănăstire Clatiia în Codrul Iașilor...zidită de boieriul nostru Panu vameșul, cu hotarul prin pregiurul mănăstirii, în Codru, din loc domnescu...Și hiind
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
venit vorba despre Bârnova, citește această scrisoare din 24 august 1680 (7188) și ai să afli lucruri noi despre devenirea mănăstirii Bârnova.” Spunând acestea, călugărul mi-a întins o scrisoare a doamnei Ecaterina, văduva lui Istratie Dabija voievod. Încep să buchisesc cu voce domoală: „Gospodja Ecaterina a răposatului Io Evstratie Dabija voievod. Scriem și facem știre...pentru svânta mănăstire Bârnovii, ce iaste în Codrul Iașului care fiindu din temelie începută și nu deplin zidită de răposatul Miron Barnovschi voievod, și stându
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ești iute de picior, cum s-ar spune.” - s-a auzit glasul bătrânului, venind dinspre ușă. Am ajuns, sfinția ta, și m-am apucat de treabă deja. „Asta îi spre lauda ta. Da’ ce ai în mână? Te-am văzut buchisind de zor.” Un ispisoc al lui Antioh Cantemir voievod, din 1 martie 1706 (7214). „Ce spune ispisocul lui vodă Antioh, fiule?” Odată cu aceste vorbe, din umbra ușii s-a desprins făptura bătrânului. A înaintat cu aceiași pași neauziți până la scaunul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
dreptate bătrânului, pentru că era scris cu nădejde, nu șagă. Te-aș ruga, părinte, să mă lași să-l dezleg eu întâi; pe urmă ți-oi citi și sfinției tale. „La așa o rugăminte nu m-oi împotrivi.” Am pornit să buchisesc literele întortocheate de pe manuscris. Când am terminat de citit, am înțeles că era un act din 1720, prin care Mihai Racoviță voievod îi făcea dreptate lui Ion Neculce, fost hatman, întors în țară din pribegia în „Țara Moscului”, începută în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
noi înainte s-a simțit și umărul lor. „Să vezi acum cum Grigore Ghica voievod scutește de dări un argintar. Dacă vrei să afli de ce, citește acest hrisov, din 28 noiembrie 1736 (7245).” Nu stau pe gânduri și încep să buchisesc: „Facem știre pentru David jidov, argintar gospod, carele aflându-se nelipsit de la lucrul Curții gospod,...am socotit și i-am făcut chiverniseală pentru hrana lui, orice fel de negoț ar aduce aici în Iași, l-am iertat de vamă mare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
citesc citate din citatele lui. Gicu - ha, ha, Sandule, no să-ți vină să crezi, scuipă-l să nu-l deochi! - a făcut cunoștință cu Kent, pardon, cu Cant, i-a dat fiică-sa o carte În cap și o buchisește În bucătărie, atunci când Îl pune Sofica să spele vase. La vase cu Cant, parcă-i reclamă la detergent, nu că suntem figure vesele și deștepte? Om fi noi bețivi, dar uite că am ajuns la concluzia inevitabilă că dacă n-
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
trebui să mor, căci moare toată lumea ... [Expresia populară spaniolă e că toți dumnezeii mor...] Și între timp, Jugo de la Raza va fi reînceput să citească acea carte fără a o termina, citind-o foarte lent, foarte lent, silabă cu silabă, buchisind-o literă cu literă, oprindu-se de fiecare dată cu un rând mai departe decât în lectura perecdentă pentru a o relua de la început. E ca și cum ar fi avansat cu o sută de pași de broască țestoasă și ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
iar predarea științelor Înseamnă dl Baskerville, de la Misiunea Presbiteriană americană. — Exact. Ce alegere pot face oamenii din Tabriz? Să-și lase fiii la școala tradițională, unde vor silabisi, vreme de zece ani, aceleași fraze informe pe care strămoșii lor le buchiseau deja În secolul al XII-lea sau, mai curând, să-i trimită În clasa mea, unde vor dobândi o Învățătură echivalentă aceleia a micilor americani, dar În umbra unei cruci și a unui steag Înstelat? Elevii mei vor fi cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe rol: Cei săraci trăiesc modernul Ținând foamea sub control. 13 aprilie 2005 INTEROGAȚIE SUB FEBRĂ Cum vrei să treacă clipa Mai iute în trecut Când nu se înfiripă Nimic din ce-ai făcut? Mai bine-n loc rămână, Să buchisești ce-a fost, Bilanțul într-o rână La mare preț de cost. Și-atuncea vei pricepe, Fără de tratate, Că bine-i a se-ncepe Cele ce-s ratate. De ne-am judeca pe noi Cum gândesc sub febră, Am scăpa
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
mai ales toți nevoiașii. Mulți dintre ei abia silabiseau. Erau încă mulți bătrânei care făcuseră cândva, prin anii ’50, cursurile de alfabetizare. Dar veneau și destui tineri de 17-18 ani, cu atât de firave cunoștințe în ale alfabetului, încât abia buchiseau. Zăboveau, nedumeriți, intrigați și ușor speriați mai ales când dădeau de liniuțele de despărțire a cuvintelor dintr-un rând în altul. Poticnelele lor îi enervau până și pe cei mai răbdători. Mâncau din timpul de lectură și-i defavorizau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
di tăt”. Și eu de colo, pe glasul al optulea, „Amiiin”. Adică, de ce nu ar avea dreptate, acest adevărat român, când ar auzi, că pe lângă sărbătorile pe care le-a învățat el încă de pe când lua râia, de la caprele Măriucăi, buchisind la ceaslov, românii de azi, au mai introdus una, luată de nici dracu nu știe prea bine de unde, fiindcă în calendar nu este. Cică ar fi Ziua Sfântului Valentin, sau ca prosteala să fie completă și iremediabilă, i se spune
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
se oprise ca să se roage. Pe partea dinspre nord, de pe sub urme de mușchi înghețat, se ghiceau niște litere inegale scrijelite cu greutate de un cuțit. Am dat la o parte zăpada și mușchiul care mă încurcau să citesc, apoi am buchisit: “În amintirea lui Codruț”. Mai jos fusese scrisă și o dată, dar nu se mai înțelegea decât un unu și-un nouă... doar atât. Am stat în genunchi, ghemuit ceva vreme și curgeau peste mine gânduri bune. Simțeam că fac bine
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
neinstruit. Lucru greu de înțeles, fiindcă stau toată ziua cu nasul în tratate militare de pe vremea lui Pazvante și-n poemațioane eroice pentru cartea despre amazoane la care lucrez fără spor de vreo cinci ani. Treptat, încep să aplic ceea ce buchisesc prin hârțoage. Prima dată îmi fixez ținta: ce vreau? Lemne și cărbuni cât să mă țină o iarnă. De unde? De la un depozit. Cum? Cu pile. Zis și făcut. Însă nu mă arunc în luptă aiurea, ci mai întâi iscodesc terenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
în care ea, la vârsta de paisprezece ani, își făcuse o însemnare sau două. Carnețelul l-am descoperit într-o casetă de piele, aproape dezmembrată de veche ce era, conținând și alte câteva flecuștețe. Am citit cu dificultate, aproape am buchisit cele două scurte, foarte scurte însemnări. Într-una din ele mama spunea cam așa: Azi, duminică 19.., m-am plictisit îngrozitor. Am făcut o plimbare cu tramvaiul și plictiseala tot nu mi-a trecut... Îmi închipui că, la vârsta de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
lui, nu știuse niciodată să-i țină piept. Așadar capitulă. Pierric se uită după ei cum străbăteau atelierul, apoi se strecură În biroul surorii lui și recuperă ziarul din coșul de hîrtii. Își trecu ușor degetul peste fotografia lui Yvonne, buchisi textul literă cu literă, cum fac copiii cînd Învață să citească, descifră banderola care vorbea de cei doi bebeluși uciși și Începu să clatine din cap, cu ochii holbați... Gwen era gata să urce În mașină, cînd o camionetă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Nash arăta ca un țărănoi tipic din Oklahoma: avea un cap osos, alungit, buze subțiri, ochi mici și urechi ca ale elefănțelului Dumbo. Am aruncat o privire spre ceilalți. Loew citea articolul despre el din Herald. Millard și Sears încă buchiseau la cazier, cu niște expresii de nepătruns. Lee spuse: — Dă-ne vești bune, Ellis. Este în L.A. și face pe deșteptul, nu-i așa? Loew se juca iar cu brelocul lui Phi Beta Kappa. — Martori oculari l-au identificat drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
gura Lipscanilor la Piața Sfîntu Gheorghe. Mușterii, gârlă. Oameni darnici, cu inimă largă. Nu se uitau la bani. Stăpânul îl tunsese din prima zi, și-l pusese să se spele. Pe vremea aceea avea doisprezece ani și abia învățase să buchisească și să socotească. Picat de la coada vacii, se speriase de ce văzuse în București. Când coborâseră din vagonul murdar al trenului care-i adusese din fundul Olteniei, taică-său îi spusese: ; - Numai cuminte să fii, că de rest are Dumnezeu grijă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de oră n-o fi foc! Nehotărât, portarul luă un ziar, la întâmplare, din teancul sosit de la alte redacții, dar văzând că-i tocmai L’ Indépendance Roumaine, îl puse la loc. N-avea poftă, cu burta lui de acum, să buchisească gazeta răposatului Lahovary și, la drept vorbind, nici nu putea. Nea Cercel știa franțuzește, dar numai cât să se înțeleagă om cu om, când mai intră un străin pe poarta Universului, cu cititul era altă socoteală. Luă gazeta următoare și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
În ultima vreme, bătrânul Toma nu-i mai poate răspunde lă întrebări și se întristează, ori, chiar se rușinează. Iar Anuca era nemulțumită, că multe întrebări rămăseseră fără răspunsuri. Și-a amintit că la mătușa Domnica, Fănuță, băiatul cel mare, buchisea pe o tăbliță neagră cu plumb... niște semne... Fetei îi intră în cap sa meargă la școală, ca și Fănuță... Acolo ar fi primit toate răspunsurile, credea ea. Îl văzuse o dată, sau de două ori pe învățător, și îi rămase
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
văzut totdeauna. — Mai există un tablou, într-adevăr, la Chantilly, atribuit de unii lui Pollaiuolo, de alții lui Cosimo. Capul Cleopatrei înfășurat de o viperă. — Mă, dar tu știi totul, ca în carte ! — Ei, v-am spus, perioada asta am buchisit-o bine. Evaziune necesară, pe vremea când mă hrăneam doar cu cartofi copți ! Ăsta e Neagu : el nu uită niciodată să amintească de cartofii copți, prin care a supraviețuit vitregiei timpurilor. Acest Antonio del Pollaiuolo, ca să vă țin toată lecția
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
noul meu liceu, să văd ce și cum. După asta m-am dus la Biblioteca Pedagogică, în Cișmigiu. Încă era cald, așa că bibliotecarii enervați de cititorii din sala de lectură, care nu aveau altceva mai bun de făcut decât să buchisească, deschiseseră larg ferestrele, să fie curent, să poată trânti ușile. Spre norocul meu, îi cunoșteam pe toți din timpul facultății, așa că nu au protestat prea tare când le-am cerut Puterea vârstei - un jurnal al Simonei de Beauvoir în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dovedeau însă a fi incurabili. Ei luau în serios chestiile minore, cu rol pregătitor, simplu entertainment, cum ar fi arta, literatura, filozofia, muzica și filmele expresive. Cea mai mare dezamăgire îi fusese provocată chiar de Leo, care risipea atâta timp buchisind cărți groase, ori traversând orașul cu căștile de la mp3 player în urechi, umplându-și creierul cu sofisticării gen Ceaikovski, Deff Lepard. De altfel, el o acuza că nici nu citise cum trebuie Codul lui Da Vinci, că acolo ageamiul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la început cu două prezervative folosite s-a umplut cu altele colorate, cu crampoane... arome sau gusturi coloniale, exotice și fluturași zburători. Când fetele au plecat acasă cea cu ochi adânci a aruncat fără ezitare bilețelul cu litere și cifre buchisite la coș intuind o concluzie ratată. Profesorul o înșelase și cu prietena ei însă ea, deja trecuse senină la visul următor. Luna, ca un felinar roșu sfărâmat atârna deasupra orașului... vicioasă, sfârtecată, respira gemând cu obrazul în flăcări! Eterna copilărie
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]