134 matches
-
jumătate acoperit de umbra părului sucit în bucle, câteva șuvițe ajungând pe sânii micuți, nu se vedea expresia tipică, de pudoare ușor complice și oarecum încurajatoare, de rușine și plăcere feciorelnică, nimic din împurpurarea care cheamă și atrage în jocul bucolic al dragostei. Fața nimfei exprima teroare și repulsie, ca și când ar fi privit un vierme, o năpârcă, un păianjen dezgustător. Ochii goi nu priveau însă nimic din mlaștina mirosind a fermentație și sulf din bazinul oval. Groaza și scârba se nășteau
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
a revoluției care avea să vină. El a fost Vestitorul. Din prea marea plăcere de-a Îngenunchea/ sărut toate viorile lumii/ În melodia acestui câmp cu flori” acest hai ku străjuiește unul din cele mai frumoase monumente funerare situate În bucolicul cimitir din capătul Grădinii Botanice. Pe piatră funerară, vizitatorul curios poate desluși chipul unui adolescent cu trăsături Încă nedefinite, trecut mult prea devreme În eternitate. Indiferent dacă e primăvară, vara, toamna sau chiar iarnă, la rădăcina crucii se pot vedea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
orice caz, după ce-oi muri, am să vin să ard totul”. „Atunci ăsta-i un loc bântuit de fantome, sper”, zise Lorenza. „Acum, da. Pe timpul unchiului Carlo, nu, era foarte vesel. Era georgic. Acum vin aici tocmai fiindcă-i bucolic. E frumos să lucrezi seara, În timp ce câinii latră În vale”. Ne arătă camerele unde trebuia să dormim: mie, lui Diotallevi și Lorenzei. Lorenza privi odaia, atinse patul vechi cu cuvertura lui mare, albă, mirosi cearșafurile, zise că i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
s-o fac... Pentru că de câte ori simt nevoia să regăsesc paradisul imaginat și situat pe pământ, nu la vreo ficțiune mă reped, nici la vreun documentar de National Geografic TV, ci la Monterey International Pop Festival - filmul, spectacolul, coloana sonoră. Edenul bucolic și crud al lui Steinbeck e, mai degrabă, în propria copilărie a fiecăruia dintre noi. Edenul visat și parțial împlinit de mișcarea flower-power a devenit azi relicvă muzeală, parte a unui San Francisco mitic. N-am avut curiozitatea să-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
probabil era mai neputincioasă și nu se putuse ține de cârd, o jumuliseră deja de pene și așteptau doar focul care s-a aprins deîndată. Dacă nu ar fi fost musculițele care să ne chinuie, totul ar fi putut părea bucolic, o vacanță, o escapadă. Dacă nu ar fi fost musculițele și mai ales gândurile. Gândurile... Când a văzut copiii, omul nostru, vânzătorul care ne însoțise și care s-a recomandat în cele din urmă "Axel", a spus că ne va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de dealul abrupt de la cariere. Într-o zi bună, când morile de hârtie nu emanau nori cumulus de aburi cu miros dubios, coastele dealurilor, terenurile agricole și pădurile de pe celălalt mal al lui River Don sclipeau ca smaraldele. Un adăpost bucolic, izolat de zumzăitul traficului de pe drumul cu două benzi de mai jos. Dar nimic din toatea astea nu se putea vedea la momentul acela. Furtuna de zăpadă se transformase În viscol și, În dreptul ferestrei celei mari a dormitorului, agenta Watson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
secolele scurgându-se unele după altele.” Nicolae Manolescu 620. „O carte bună e aceea care ne cultivă sau ne inspiră sentimentele frumoase: aceea pe care, când o citim, ne simțim mai luminați sau mai buni.” Garabet Aslan 621. „Aruncă, cititor bucolic, Naiv și sobru cetățean, Volumul meu saturnian Și orgiac și melancolic! De nu ai studiat metodic Retorica de la Satan, Să-l zvârli! Altfel citești în van Și-ai să mă crezi nebun spasmodic. Dar dacă a scruta vei ști În
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
o În fața unei mici pânze În ulei, neînră mată, Înfățișând o fermă scufundată În beznă, cu câmpiile din jur luminate de o lună galbenă. Pe pășune erau niște vaci sche letice, diforme, negre cu pete albe, iar deasupra acelui decor bucolic supra rea list, o mireasă și un mire pluteau pe cerul nocturn. Margaret a chicotit. — Așa-i că-i straniu? a exclamat, dar s-a potolit de Îndată. — Acest petit tableau, a explicat Walter, e plin de sentimentele contradictorii față de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu nume dublu, nu știu să-l mai țin minte, Cu vaci și servitoare și duh de-ngrășăminte. Cum Else foarte multe de Hanși răzmate-agale Visau, mă cercetară dulci planuri conjugale. Pe aburii aleei, la nucul melancolic, Idila ancorată se închega bucolic. - "Dar, Toamnă! Bărbăția cea dreaptă nu e dată În sine să se toarcă, sucită și uscată? Ca frunza podidită din creștetul de nuc În pălmi, în pălărie, pe umeri, pe surtuc." O ÎNȘURUPARE ÎN MAELSTRÖM Câștigate pulsuri, câmp de săbii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fără să fi știut dinainte, într-o eclipsă s-a acoperit și s-a descoperit, tulburând culorile de alb și negru lăsate pe frunze și pe iarbă. A fost și hram la biserică, cu petrecere mare, cu țărani gătiți. Peisagiu bucolic. Pe drum, căruțele musafirilor. Hora. Câte un țăran beat încerca să tulbure petrecerea, dar ceilalți făceau ordine. Lăutarii țigani erau neobosiți. Noi eram mari personagii acolo, salutați ceremonios, la biserică invitați în locul de onoare. În definitiv, nu prea îmi dau
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în prima culegere, un poem-portet al lui F.T. Marinetti din Facla, IX, 358, 19 mai 1930, un „epitaf” confesiv despre Contimporanul apărut în Reporter, II, 47, noiembrie 1934, și fragmentele narative publicate între 1946-1947 în Revista Fundațiilor Regale sub titlul „bucolic” „Plăcerile cîmpului“. Postfața „Jacques frondistul“ a lui de Geo Șerban sintetizează multe dintre informațiile disponibile despre viața și activitatea lui Costin. Pe numele real Jacob Goldschlager, n. 13. IV. 1895, București - m. 22. XII. 1971, Paris, coleg de liceu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ecran în partea de jos, că Zeus a făcut-o iar de oaie. Că a făcut-o de oaie, sau un simplu plici cu mămăliga-n geam nu ar fi fost de mirare, fiindcă acest așa numit Zeus, de prea bucolicii români, mereu o face lată în când își exprimă voința politică. Și o face așa de des că ne cocoșează. Oare cât de deștepți pot fi cei de la Antena 3 când concep titlurile acelea de pe „burtieră” în așa fel încât
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
conservate cu curara la Muzeul Antipa nu mumiile nu mumiile au demnitatea faraonică a morții materializate bătrîna asta beată cu labele ei legate-n cîrpe Înconjurată de mere de cornuri de rîuri de lapte și urină pare o plăsmuire a bucolicului În mizerie miasme de organisme putride sunet mic legănat cîntecel nani nani puiul mamii vino rață de-l răsfață și tu pește de mi-l crește la colț a oprit o mașină cu lapte În zori după petrecerea de adio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
completă. Spătarul Milea, al șaptelea și cel mai de soi dintre noi, era Însă ceva de vis. Le știa pe toate, Își dădea cu părerea despre te miri ce. Era portavocea Celebrului animal, noi ne păstram anonimatul. * Mda, iată că bucolicul, foșnirea pădurii, mirosul de rășină al băncii pe care mă odihnesc după cursa pe bicicletă mă Îndeamnă să teoretizez. Adevărul e că Spătarul nu s-a Înfățișat În felul acesta de la Început, dar așa s-a desfășurat pe parcurs. Startul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
existențiale rigid trasate, uneori fără legătura cu contextul viețuirii, ea știe că vrea ceva Ăla început pe Vâlsan), și după aceea, mereu vrea. AGONIE Despărțirea de Vâlsan o suportă eroina, dar o atribuie celorlalți , ”oamenii nu îngăduiseră logodna Manuelei” : Peisajul bucolic al unei ogrăzi de țară este spațiul, refugiul ei. Descoperă exteriorul în care Ăspecific naturalismului), găsi acordul dintre loc și păgânirea gândurilor și simțurilor ei încâlcite. Iubirea pentru Vâlsan este singura realitate pe care o are, iubirea ei pentru el
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
decât sub supravegherea însoțitoarelor și exclud orice urmă de familiaritate. Însă părinții Jeannei, oameni încrezători și cumsecade, îi lasă pe viitorii soți aproape în voia lor. Și astfel a început pentru cei doi tineri "anotimpul luminos al logodnei", romantic și bucolic. Stăteau de vorbă singuri, prin colțurile salonului sau așezați pe povârnișul din marginea pădurii, în fața câmpiei sălbatice. Uneori se plimbau pe aleea baroanei, el vorbind de viitor, ea cu ochii plecați, privind urma prăfuită a piciorului mamei ei". Odată stabilită
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de suport tehnic pentru a se realiza) și cel romantic al autenticității, conform căruia valoarea expresivității nu depinde de formă. Mai rămîn două zone de scriitură. Unul poate fi socotit o specie a minimalismului, l-am numit minimalism biedermeier sau bucolic, pentru un public mai puțin sofisticat. Al doilea este o specie de autoficțiune, caldă sau călduță, numită În Franța « literatura Amélie Poulain » - ultimul stil prozastic, În ordine cronologică, ajuns pe scena literară În ultimii zece ani. Ambele ilustrează hematoliza prozei
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
muzică, prima formă artistică minimală, Înaintea artelor vizuale dominate din anii ‘50 de pop-art-ul american. Erik Satie poate fi considerat un strămoș al minimalismului, Schoenberg și muzica serială, John Cage și Karlheinz Stockhausen cu muzica aleatorie În anii ‘50-‘80. Bucolic În primul caz, apocatastazatic sau mistic În ultimele, minimalismul muzical este reluat formal și tematic de cel literar. John Cage și Samuel Beckett compuneau În aceeași perioadă (ei mor de altfel la trei ani distanță, primul În 1992, ultimul În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ea are o structură multidimensională, vizând grupuri de poeți adunați pe teme, direcții, experiențe poetice și alte criterii estetice, unii dintre poeți făcând obiectul mai multor studii urmărite. Enumerăm câteva perspective de referință: lirica feminină, poezia eclectică, experiențe poetice, spațiul bucolic ardelean, modernism, poezia militantă. Poeții cei mai reprezentativi ai perioadei formează o structură aparte; li se atribuie un dosar individual în care se urmărește în detaliu arta poetică prin exemplificare estetică și tematică: Ion Gheorghe, Ioan Alexandru, Nichita Stănescu, Marin
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
macedonskian: Și-n râuri se-nălțau păsări și păsări tremurau în râuri/ Și soarele curgea-pământuri și din pământuri către soare/ Se desfăceau păduri de trunchiuri și mânjii nedesprinși de frâuri/ Cum nechezau cuprinși de azurul ce începu să-i înfioare". Bucolic, Ion Horea are personalitatea lui, deși se mișcă în tiparele tradiției; pitorescul rural, sentimentul timpului, sentimentul iubirii, fixate într-un cadru de transmiteri și de tensiune, alimentate și de melancolia de sursă eminesciană stau alături cu preocuparea modernilor pentru forma
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în ele tainele lumii. De-altfel, poetul este obsedat de misterul creației la nivelul micro și macro universului. Așa cum Anton Pan a cântat ceapa, I. Voronca dedică un imn cartofului, M. R. Paraschivescu închină laudă tomatei. În "Tristele" reînvie universul bucolic; "Pan", "Două octave", "Bucolică", "Mărul", " Privește acest mar e mai aprins/ decât obrazul tinerei fecioare/ și arcuirea lui ce dinadins/ a rotunjit ispita în dogoare". 2 Demostene Botez rămâne un poet de aceeași factură, (cunoscută din perioada interbelică), un poet
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fost din veacul românesc." 8 D. Vrânceanu se-ndreaptă spre baladă și va cânta patetic spațiul dintre Argeș, Siret și Olt. Creația sa este dominată de viziuni de legendă. Poetul este modern în expresie și tradiționalist în conținut, reînvie peisajul bucolic, pe Făt-Frumos, dar și cornul de vânătoare, pe maeștrii cântăreți, dar și colosul din Rodos sau statuia lui Zeus de Fidias. Cu volumul "Pajura de fum" (1967), poetul, într-un extaz vitalist, aude crescând pădurile, Oltul își umflă apele, copacii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Stănescu și Mircea Ivănescu, ba chiar și cu François Villon, Jean Cocteau ori Francis Jammes! Numai pentru a concede că, finalmente, Emil Brumaru nu poate fi comparat decât cu... Emil Brumaru. Adică un inegalabil caligraf al spațiului (doar în aparență) bucolic, în fapt remodelat de singura perfecțiune grea pe care este dispus să o vadă ochiul său lăuntric: "O, vechi și dragi bucătării de vară,/ Simt iar în gură gust suav de-amiază/ Și în tristețea care mă-nconjoară/ Din nou
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tradițională: lirica religioasă, poezia bucolică și panteistă, poezia chtoniană (elogiul energiilor germinative ale pământului); poezia de inspi rație mitică și de sensibilitate metafizică (cu puncte de tangență cu poezia expresionistă) - construirea viziunii poetice pe repere ale unui univers existențial rustic, bucolic (plai natal, natură umanizată/sacralizată, spațiu originar/spațiu matrice al românismului etc.) - idealizarea modelului uman rustic - țăranul, păstorul, homo religiosus, apostolul, rapsodul - tonalitatea afectivă dominantă: fiorul religios, de sensibilitate metafizică - prezența unor simboluri selectate din planul naturii și al reprezentărilor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
distrusă a fostei biserici catolice. În rest, nu era nici o casă incendiată, În ruine ori cu urme de lupte sau focuri de armă. Oamenii Își vedeau de treburile lor, și abia de se zăreau soldați. Totul ar fi fost aproape bucolic, dacă n-ar fi existat un detaliu: croații din Dragovac, vreo sută de oameni, dispăruseră de pe o zi pe alta. Acolo nu mai erau decât sârbi. Se zvonea că va mai fi un masacru, așa că Faulques și Olvido se Înarmaseră
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]