132 matches
-
jumătate acoperit de umbra părului sucit în bucle, câteva șuvițe ajungând pe sânii micuți, nu se vedea expresia tipică, de pudoare ușor complice și oarecum încurajatoare, de rușine și plăcere feciorelnică, nimic din împurpurarea care cheamă și atrage în jocul bucolic al dragostei. Fața nimfei exprima teroare și repulsie, ca și când ar fi privit un vierme, o năpârcă, un păianjen dezgustător. Ochii goi nu priveau însă nimic din mlaștina mirosind a fermentație și sulf din bazinul oval. Groaza și scârba se nășteau
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de dealul abrupt de la cariere. Într-o zi bună, când morile de hârtie nu emanau nori cumulus de aburi cu miros dubios, coastele dealurilor, terenurile agricole și pădurile de pe celălalt mal al lui River Don sclipeau ca smaraldele. Un adăpost bucolic, izolat de zumzăitul traficului de pe drumul cu două benzi de mai jos. Dar nimic din toatea astea nu se putea vedea la momentul acela. Furtuna de zăpadă se transformase În viscol și, În dreptul ferestrei celei mari a dormitorului, agenta Watson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
completă. Spătarul Milea, al șaptelea și cel mai de soi dintre noi, era Însă ceva de vis. Le știa pe toate, Își dădea cu părerea despre te miri ce. Era portavocea Celebrului animal, noi ne păstram anonimatul. * Mda, iată că bucolicul, foșnirea pădurii, mirosul de rășină al băncii pe care mă odihnesc după cursa pe bicicletă mă Îndeamnă să teoretizez. Adevărul e că Spătarul nu s-a Înfățișat În felul acesta de la Început, dar așa s-a desfășurat pe parcurs. Startul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
sfârșit de secol XVIII. Andreescu induce aici spiritul unei acțiuni constructive, o fluență a cărei vivacitate, a cărei dinamică interioară devine iradiantă. Am regăsit-o în atât de originalul opus care este Simfonia "Pastorala"; fa major-ul nu este aici bucolic ci expansiv. Este o simfonie care aparține lumii romantice a epocii, un moment deloc umbrit - încă! - de marile îndoieli. Este prima mare lucrare simfonică ce inaugurează programatismul muzical al secolului. Este bucuria cea simplă, incomensurabilă, care umple inimile și le
Cu Horia Andreescu și Mihaela Ursuleasa ..."a new look" al clasicismului vienez by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8682_a_10007]
-
să Întrevedem, mult mai limpede, două modele culturale care fasonau viziunea lor idealizată. În primul rând, pentru generațiile de la Începutul secolului al XIX-lea, estetica de factură neoclasică a iluminismului mai transforma Încă peisajul transilvan Într-un decor rococo, ambient bucolic al unor idile pastorale, În care personajele feminine evoluau aidoma grațiilor cu alură mitologică din tablourile lui Poussin sau Fragonard. În al doilea rând, romanticii, afirmați În deceniile următoare, construiau imaginea plină de prospețime a unei naturi sălbatice, populată de
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
-l regăsi la fața locului: Cu ochii Încercam să văz fagii lui Virgiliu și citis-ul pentru capre, ci au că erau numai ficțiune poetică, au și ei au perit. Nereușind să descopere imaginea Învățată la școală, va observa Însă, În locul bucolicului peisaj al Georgicelor, „nefatigata industrie” a locuitorilor de astăzi, eforturile lor, care arată „cât poate face nevoința omenească și Într-adevăr italienii meritează numele de industrioși.” Altădată afirmă că „tot ce m-a impresionat mai mult este cultura pământului, căreia
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
spațiile largi, tușa moale și blajină trădând o sensibilitate reținută, comunică obiectelor din naturile sale o stare de echilibru robust bazat pe respectul materiei, a cărei consistență o obsedează. Situându-se undeva între arta naivă și cea elaborată, ea înlocuiește bucolicul cu o viziune robustă, exacerbând formele, dimensiunile și culorile și reușind să transmită o senzație de calm și echilibru, de detașare de frământările cotidiene.” (Gheorghe Bălăceanu, „Să ne cunoaștem artiștii în viață”) K Kiss Anna 1915 ? Pictor „La noi ca
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
spațiile largi, tușa moale și blajină trădând o sensibilitate reținută, comunică obiectelor din naturile sale o stare de echilibru robust bazat pe respectul materiei, a cărei consistență o obsedează. Situându-se undeva între arta naivă și cea elaborată, ea înlocuiește bucolicul cu o viziune robustă, exacerbând formele, dimensiunile și culorile și reușind să transmită o senzație de calm și echilibru, de detașare de frământările cotidiene.” (Gheorghe Bălăceanu, „Să ne cunoaștem artiștii în viață”) Kiss Anna 1915 - ? Pictor „La noi ca și
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
memorabilă de la Vaslui, așa cum fac autorii contemporani: „au întâlnit rezistența țăranilor moldoveni care deși se aflau în luna ianuarie, cu mânecile suflecate băteau cu nădejde în oastea învălmășită a lui Solyman Pașa ca în mijlocul 204 verii (aici autorul devine patetic, bucolic și mioritic! - n.a.), când își îmblăteau snopii de grâu (se cultiva foarte puțin grâu în acea vreme! - n.a.), grăbiți de apropierea unei furtuni neașteptate, astfel și cei din lunca Vasluiuluiă.loveau cu nădejde” . Dintr-un cu totul alt motiv și
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
s-o fac... Pentru că de câte ori simt nevoia să regăsesc paradisul imaginat și situat pe pământ, nu la vreo ficțiune mă reped, nici la vreun documentar de National Geografic TV, ci la Monterey International Pop Festival - filmul, spectacolul, coloana sonoră. Edenul bucolic și crud al lui Steinbeck e, mai degrabă, în propria copilărie a fiecăruia dintre noi. Edenul visat și parțial împlinit de mișcarea flower-power a devenit azi relicvă muzeală, parte a unui San Francisco mitic. N-am avut curiozitatea să-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
de la Castel), un copil trebuie să dispară, o tânără să se sinucidă, iar restul, adică cei vii, să-și omoare timpul cu ignorarea adevărului. Dacă vreți - deși e taman o asociere citadină - e ca atunci când, într-un oraș (fără farmec bucolic) uitat de lume, toți cei rămași își duc zilele în amorțeală, ignorând continuu și doar aparent eventualitatea unui alt trai. Povestitorul ne spune cine e autorul crimei, după care își pune pușca la tâmplă, iar „atmosfera“, deducem, revine la „normal
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
la ?ar?. Urm�nd modelele antice, cunoscute prin intermediul unor texte latine tehnice sau poetice de-ale lui Columella, Virgiliu sau Pliniu cel Ț�n?r, dou? tipuri de edificii se construiesc la �nceputul secolului al XVI-lea: vila suburban?, complement bucolic al palatului urban ?i vila rustic?, centru de gestionare al unui domeniu agricol. Vila Madame, construit? �n apropiere de Romă, �nce-p�nd din 1518, dup? un proiect de Rafael, inspirat de o vil? de-a lui Pliniu, măi integreaz? ?i
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
decât sub supravegherea însoțitoarelor și exclud orice urmă de familiaritate. Însă părinții Jeannei, oameni încrezători și cumsecade, îi lasă pe viitorii soți aproape în voia lor. Și astfel a început pentru cei doi tineri "anotimpul luminos al logodnei", romantic și bucolic. Stăteau de vorbă singuri, prin colțurile salonului sau așezați pe povârnișul din marginea pădurii, în fața câmpiei sălbatice. Uneori se plimbau pe aleea baroanei, el vorbind de viitor, ea cu ochii plecați, privind urma prăfuită a piciorului mamei ei". Odată stabilită
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
a revoluției care avea să vină. El a fost Vestitorul. Din prea marea plăcere de-a Îngenunchea/ sărut toate viorile lumii/ În melodia acestui câmp cu flori” acest hai ku străjuiește unul din cele mai frumoase monumente funerare situate În bucolicul cimitir din capătul Grădinii Botanice. Pe piatră funerară, vizitatorul curios poate desluși chipul unui adolescent cu trăsături Încă nedefinite, trecut mult prea devreme În eternitate. Indiferent dacă e primăvară, vara, toamna sau chiar iarnă, la rădăcina crucii se pot vedea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
secolele scurgându-se unele după altele.” Nicolae Manolescu 620. „O carte bună e aceea care ne cultivă sau ne inspiră sentimentele frumoase: aceea pe care, când o citim, ne simțim mai luminați sau mai buni.” Garabet Aslan 621. „Aruncă, cititor bucolic, Naiv și sobru cetățean, Volumul meu saturnian Și orgiac și melancolic! De nu ai studiat metodic Retorica de la Satan, Să-l zvârli! Altfel citești în van Și-ai să mă crezi nebun spasmodic. Dar dacă a scruta vei ști În
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
unor opere din care reiese interesul pentru aspectele teratologice, Înainte cu mii de ani, câștigând pe de-o parte arta universală și pe de altă parte informația descriptivă, fie ea chiar empirică. De la frescele antichității cu evocarea lascivă, malițioasă și bucolic colorată a lui Pan și a faunilor cu cornițe În frunte și unilateral picior de capră, la demonologia evului mediu fixată În alb-negru de Goya, de la obscenitatea și senzualitatea renașterii până la eroticul Picasso cu minotauri și animale bacante se face
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
acasă căcăstoare și nici gaze și poate de-aia, măcar aici... Cândva acolo a fost un fund de mare. În lut erau scoici. Și, în văgăuna aia, mergeau toți golanii din sat cu câte o fufă să i-o pună bucolic în mijlocul naturii. Era o văgăună cam de doi metri pe un metru, cât o cabină de camion. Probabil acolo nu erau alde Rodica și nea Titi să-i bată la cap și să se inhibe brusc. Altă inspirație aveau. Tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a întrebării, însă răspund în registrul propriu. Sunt o citadină înveterată, orășeancă din moși strămoși. Dar cu nostalgie și dor de natură, aer liber, păduri, munți, apusuri de soare și toată recuzita. În copilărie, visam vacanțe petrecute la țară, idilic, bucolic, cu livezi înflorite, cireșe furate din pomi și scalde în râuri cristaline. De fapt, mi-am petrecut toate vacanțele în hoteluri din localități balneare. O singură dată, în primii ani de căsnicie, am petrecut un concediu într-un sat de
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
De asemenea, voi deveni un telespectator fidel al lui Tănase și Dinescu și promit că, măcar în zilele acestea binecuvântate, nu mă voi mai gândi niciodată la Lolek și Bolek. În cinstea domnului Grigore Leșe, rapsodul atât de drag intelectualilor bucolici, voi face o vizită la garderoba Operetei Române șimi voi închiria de acolo un costum folosit în spectacolul Ana Lugojana. Mă voi îmbrăca cu el și, transformat astfel întrun om de bizuială, voi hori de unul singur întro intersecție bucureșteană
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
căror grație unduitoare este legendară și încă reală. Mareșalul Pilsudski, asigurîndu-și, după lovitura din 1928, controlul tuturor pîrghiilor de comandă, locuia precum Zeus în Olimp. În micul palat Belvedere, construcție grațioasă din secolul al XVIII-lea înconjurată de un parc bucolic, unde statui albe își oglindeau rotunjimile fermecătoare în apa bazinelor abia tulburată de trecerea lebedelor mîndre. În ținuta sa de campanie, cu Legiunea de onoare și, în cinstea mea, ordinul militar românesc Mihai Viteazul, Pilsudski era imaginea energiei aprige și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
lințolu-i infernal, Cu o coasă la spinare Fuge tare, Fuge tare tot pe cal! Când fantastic zbiară surle, Și să urle, Face munții, ape, mal, Noaptea-n selba cea obscură, Mi se-ncură Riga Elfilor pe cal! Depărățeanu e un bucolic în stilul Salvator Rosa, cu tablouri imense, fără sălbăticii, poiene mari cu aburi ce se strâng sub lună, în ruină sombră populată de ciovlice și bufnițe. Teatrul lui Depărățeanu e neglijabil. Don Gulică sau Pantofii miraculoși, comedie-vodevil, nu-i decât
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu "miros de lapte și de rîpi", fânul plin de mireasmă udă", bălăcirea porcilor în noroi, răcoarea cărnii cartofului, izul vinului din cramă, parfumul gutuii, aburul jimblei, chiar mirosul de doctorii. Evreu, B. Fundoianu e invadat de o nostalgie de bucolic, caracteristică rasei sale biblice și potrivită vieții evreilor din nordul Moldovei. În Herța trec cirezile în sunetele talangei în vreme ce evreul bătrân între flăcările lumânărilor cântă căderea Ierusalimului: Cine-aducea deodată cirezile din cîmp? Aveau și-atunci ochiul de sticlă, gâtul strâmb
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
aceleași cerințe ideologice. Publică Ioana Postelnicu (Jurnal de șantier. Bumbești-Livezeni, 27/1948), Geo Bogza, Eugen Jebeleanu, Ben Corlaciu. Și teatrul din F. este populat de personaje emblematic-comice: brigadierul UTM, ciobanul. În piesa radiofonică Ciobanul de pe Ceanul Mare de Mihail Davidoglu, bucolicul cochetează cu cel mai abrupt ridicol: „oile behăie, tălăngi, Petruc doinește”. O piesă de teatru cu brigadieri dă Al. Kirițescu (La răscruce de drumuri, 11/1948). Semnificativă este obediența revistei față de criticile ce îi sunt adresate în „Scânteia”, spiritul autocritic
FLACARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287012_a_288341]
-
de suport tehnic pentru a se realiza) și cel romantic al autenticității, conform căruia valoarea expresivității nu depinde de formă. Mai rămîn două zone de scriitură. Unul poate fi socotit o specie a minimalismului, l-am numit minimalism biedermeier sau bucolic, pentru un public mai puțin sofisticat. Al doilea este o specie de autoficțiune, caldă sau călduță, numită În Franța « literatura Amélie Poulain » - ultimul stil prozastic, În ordine cronologică, ajuns pe scena literară În ultimii zece ani. Ambele ilustrează hematoliza prozei
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
muzică, prima formă artistică minimală, Înaintea artelor vizuale dominate din anii ‘50 de pop-art-ul american. Erik Satie poate fi considerat un strămoș al minimalismului, Schoenberg și muzica serială, John Cage și Karlheinz Stockhausen cu muzica aleatorie În anii ‘50-‘80. Bucolic În primul caz, apocatastazatic sau mistic În ultimele, minimalismul muzical este reluat formal și tematic de cel literar. John Cage și Samuel Beckett compuneau În aceeași perioadă (ei mor de altfel la trei ani distanță, primul În 1992, ultimul În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]