4,786 matches
-
unui delir retrograd, Erorile și balivernele lui Eugen Lovinescu, și patru ca subiect al unei exegeze elogioase semnate de un universitar șters, Valeriu Filimon, de care probabil n-ați auzit, fiindcă nici nu aveați de ce (doar foștii studenți de la filologia bucureșteană poate mai păstrează amintirea unor seminarii soporifice). Doctrinarul semănătoristo-gîndirist de la începutul secolului XXI ține să-și facă publică idiosincrazia față de E. Lovinescu și începe cu o anamneză a bolii: „Un scriitor a cărui operă îmi provoacă doar o reacție de
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13584_a_14909]
-
își completase studiile în Franța, la Louvain și Paris, la clinica d-rului Lian. Întors în țară, a fost, între 1938 și 1941, directorul adjunct al proaspăt înființatului Spital Elias și unul dintre cei mai mari diagnosticieni ai țării, medicul elitei bucureștene, dar la care aveau acces și oameni mai puțin înstăriți, cărora prosperul doctor nu le cerea bani pentru consultație. Un străbunic al lui Sergiu Stoicescu fusese marele moșier Fotescu, de la Câmpina, proprietar de munți în regiunea Sinaia-Poiana Țapului, la al
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
operei lui Paul Celan indică deja de la sfîrșitul anilor ’90 o modificare lentă, dar perceptibilă, a acestei ambianțe. În afara biografiei anilor de tinerețe, datorată lui Israel Chalfen, și a cărții lui Petre Solomon, încă insuficient utilizată în Germania, despre anii bucureșteni ai lui Celan, dispunem de două biografii „complete” ale poetului, semnate de John Felistiner 2) și Wolfgang Emmerich 3). Problemele ce rezultă din analiza celor două „povestiri” privesc dilemele curente ale unor asemenea întreprinderi, în primul rînd echilibrul între informația
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
vîrsta de 10 ani, cînd așternea stihuri prin maculatoare și pe foi răzlețe. Debutul i se... multiplică. La 11 ani îi apare o poezie în „revista cursului inferior” a Liceului „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, iar în 1939-1940 publică în revista bucureșteană, cu titlul „ciudat”, Prepoem „un grupaj de poezii, proză, scurtă notă biografică și o prezentare bombastică a redacției”. Oscilantă ca orientare, marcată de inegalități valorice, revista Prepoem întrunea numele unor autori binecunoscuți în acel moment, Al. Busuioceanu, George Lesnea, Coca
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
suflet și din cuget" cu o trainică prietenie. Parte din aceste "scrisori din exil" au fost tipărite în 2001 la Cluj, după cum la București vrednicul Nicolae Țone avea să-i tipărească un volum simbolic intitulat "Piatră de încercare". Dar trecutul bucureștean al lui Lucian Boz a fost - am putea spune - fabulos - după cum și apare și în periodicele culturale ce se tipăreau cu duiumul în vechiul Regat și la care a colaborat asiduu. Semnătura șuie Lucian Boz apare astfel nu numai în
Amintirea lui Lucian Boz by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/13763_a_15088]
-
expoziției, în ansamblul ei, și a prezenței fiecărui artist în parte, întrebarea: cine sînt, de fapt, Mihai Percă și Maxim Dumitraș este una legitimă, iar răspunsul, fie el și sumar, devine oarecum obligatoriu. Așadar: Pictor mai puțin cunoscut în mediile bucureștene, format și afirmat în climatul artistic clujean, Mihai Percă este un artist pe deplin articulat, indiferent dacă ne referim la prezența sa publică sau la acuratețea și la vigoarea exprimării plastice. Cu toate că este legat profund de spațiul artistic clujean, el
Imagini ale interregnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13777_a_15102]
-
Gheorghe Grigurcu Insolitul volum al lui Șerban Foarță, Spectacol cu Dimov, reînvie pentru subsemnatul o lume: cea a vieți literare bucureștene din anii’60-’80. Sînt puși să defileze o serie de personaje ale ei, într-un gen de evocare fantastă, însă picantă prin stringență verbală, pe o scenă despre care am putea zice, cu aceeași îndreptățre, că nu mai există
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
cei mai de seamă teologi și cărturari ortodocși români de pretutindeni din cadrul Bisericii Ortodoxe Române, posesor al unei solide culturi, capabil să perceapă și să explice cele mai recente și mai complexe fenomene apărute În gândirea teologică contemporană. Tânărul universitar bucureștean George R. LĂZĂROIU, tot de la Universitatea Spiru Haret, s-a oprit asupra noțiunii lui Wittgenstein privind statutul factologic al limbajului religios. Arhitectul Livio DIMITRIU, fondatorul și președintele Institutului de studii urbane și arhitecturale New York și profesor de arhitectură la Institutul
Adevărații ambasadori ai culturii Românești. In: Editura Destine Literare by Dan Budașcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_331]
-
Barbu Cioculescu Dacă, obstrucționați în țara lor de baștină, la cea mai întinsă geografică depărtare de a noastră, îndrăzneț oameni de știință și-ar muta cercetările într-un pitoresc cartier bucureștean ( acoperit cu plase de iederă, mascat cu ciucuri de glicină, perdeluit cu trandafiri agățători pe însorite ziduri), aducând cu ei obiectul cercetării, clonele de tigri tasmanieni, care ar fi prima lor grijă? S-ar gândi, firește, că acestor marsupiale, redate
Sinuciderea din Grădina Botanică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13788_a_15113]
-
se tîra leneș, iar zilele se înșirau ca pe ață, fără fapte extraordinare, dar și fără mari surprize neplăcute. Pentru tînărul Dan Ciachir intrarea în această lume a ceea ce s-ar putea numi - cu un termen totuși impropriu - boema literar-artistică bucureșteană este prilej de experiențe cu valoare inițiatică. El retrăiește emoțiile din momentele marilor întîlniri, se simte în pielea tînărului care era în urmă cu 30-40 de ani. Oameni care azi au îmbrăcat chipul aseptic al legendei, se reîntrupează în scrisul
Călătorii în lumea de ieri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13865_a_15190]
-
în opoziție cu moda ce pretinde prozei absoluta neutralitate a perfectei plictiseli, pe orizontala infinitului și spre pocăința lectorului. Senzaționalul, ca un drept al ficțiunii, un ce detectivistic, simțul acut al mediului, ce poate transfera în exotic și o stradă bucureșteană, dacă nu în mister și te poate firesc transmuta la intrarea în Holmeskirke învăluie măruntaiele narațiunii, fac acceptabilă situația în care un român aflător în Dania o va avea de condus pe ducesa A. de B. la înmormântarea unei rubedenii
De la Charlottenlund la Mogoșoaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13864_a_15189]
-
întrebuințat, mai întâiu în București, apoi și în provincie, în înțelesul de haimana (...), om chefliu, berbant (...), desmățat, desfrânat, libertin, om fără căpătâi" etc. De altfel, această explicație apare deja la G.I. Ionescu-Gion, care vorbește (în Istoria Bucureștilor, 1899) de "locuțiunea bucureșteană de «Crai de Curtea-Veche», ștrengari și hoțomani"; arătînd că în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea, Curtea domnească, părăsită, devenise "un fel de adevărată «Cour des Miracles»". După același autor, "la 1796, «Craii de Curtea-Veche» reapar sub numele de
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
se strîng toți hoții și toți vagabonzii Bucureștilor. Aceștia erau și mai numeroși decît cei de odinioară de la Curtea-Veche" � în Portrete și evocări istorice, ed. Vistian Goia, București, Minerva, 1986; p. 166-167) În această interpretare, deci, o realitate contextuală bucureșteană existența unei zone rău famate, identificîndu-se metonimic cu "infracționalitatea" primește în plus antifraza specifică limbajului familiar-argotic (în care închisoarea devine pension sau facultate, cîrciuma e numită biserică etc.): hoții, cerșetorii și vagabonzii sînt crai cu atît mai mult cu cît
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
și ducându-le noaptea iar într-acel gunoi de supt Curtea Veche, adică un hoț au furat-o și alți hoți au găsit-o" (p. 111). Cu toată puținătatea datelor, ne-ar plăcea să imaginăm o istorie a lumii interlope bucureștene. Din păcate, nu vom putem afla care era argoul pe care cu siguranță îl vorbeau (la Curtea Veche, dar și la cremenal sau la gros) craii de pe la 1790.
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
Popa Sub acest generic, Societatea Română de Radiodifuziune și Fundația Internațională Ateneul Român au publicat recent un album de operă cu trei compact-discuri. Este un florilegiu live de arii, selectat din recitalurile susținute de celebra soprană Mariana Nicolesco pe scene bucureștene, între 1991-2001, ecou al unor memorabile prezențe în mari teatre lirice ale lumii Scala, Metropolitan, Gran Teatre del Liceu, Grossesfestspielhaus din Salzburg, Tokyo Bunka Kaikan, San Francisco War Memorial Opera House ș.a. sau pe legendare podiumuri de concert. Compact-discurile ( aproape
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
repertorială atât de largă la un asemenea înalt voltaj dramaturgic, Mariana Nicolesco își validează atributul de assoluta. Artista nu a fost singură în acest demers. Bagheta maestrului Cristian Mandeal a urmărit-o cu atenție de la pupitrul Orchestrei Simfonice a Filarmonicii bucureștene, susținându-i comentariul. Alți șefi de orchestră, i-am numit pe Ludovic Bács, Marco Balderi, Scott Bergeson, au acompaniat-o conducând fie același ansamblu instrumental, fie Orchestra de Cameră Radio sau Orchestra Simfonică a Filarmonicii Moldova din Iași. La orgă
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
de gală la Sala Palatului cu "Pianistul". Și, mai ales, Roman Polanski două zile la București ( mulțumim Delegației Comisiei Europene la București, mulțumim Ambasadei Franței, mulțumim Amdasadei Poloniei si, mai ales, mulțumim Instititului Polonez care, deși recent apărut în peisajul bucureștean, ne-a oferit, deja, multe delicatese cinematografice) Așadar, o conferință de presă la Hotel Marriott, un interviu în exclusivitate și o lecție de cinema la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică - iată trei momente ale acestei vizite-eveniment, prilej unic
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]
-
cuprinsul rubricii Revista revistelor) despre un lung și tendențios studiu al dlui Mihai Ungheanu consacrat soartei romanului Delirul de Marin Preda, care, în viziunea naționalistă a autorului studiului, ar fi fost victima unei cabale kominterniste, cu atașuri în presa culturală bucureșteană. Studiul dlui Ungheanu a văzut lumina tiparului în revista Argeș � numărul pe aprilie) de la Pitești condusă de dl Mihail Diaconescu, autor el însuși al unor cărți la care cititorul nostru se referă în scrisoare ca la exemple de pseudoștiință
Despre o anumită impostură by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Journalistic/13919_a_15244]
-
și sondarea limitelor unui instrument, a combinațiilor și efectelor timbrale posibil de obținut. În acest sens, Profil poate îndeplini oricând rolul unui atelier de creație. Calitatea interpretativă a membrilor ansamblului este coordonata esențială: garanție stau numele unor membri ai Filarmonicii bucureștene Ion Bogdan Ștefănescu (flaut), Emil Vișenescu (clarinet), Sorin Lupașcu (corn), Marian Movileanu (violă) -, precum și cele ale unor cadre didactice ale Universității Naționale de Muzică Diana Moș (vioară) și Adriana Maier (pian) și al studentei Laura Buruiană (violoncel). Toți acești muzicieni
Săptămîna studențească by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13962_a_15287]
-
fi, am arătat astfel un chip fals, hâd, al sufletului românesc, al artei adevărate românești, chip care nu este așa, artă care nu se recunoaște în încercările timide, de un amatorism de duzină, gen casă de cultură de cartier periferic bucureștean. Arta este un lucru grav de care doctorul Dumitresco nu este la curent. Și aș spune că dsa este de fapt nevinovat. Înțeleg, doctor fiind nu poți, n-ai timpul material, nici libertatea disponibilității totale să te ocupi de artă
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
optzecismul ca atare e un concept destul de vag, el definind pentru unii o generație biologică - simpla simultaneitate temporală - însumînd opțiuni artistice extrem de diferite, dar fiind pentru alții expresia «noii sensibilități» postmoderne, reductibilă însă, în mare măsură, la poetica lunediștilor, falanga bucureșteană a Cenaclului de Luni condus de Nicolae Manolescu. Cum, mai ales în acest al doilea sens, a devenit pentru unii criteriu de valoare în sine, «optzeciști» apărînd la mulți ani și după sfîrșitul deceniului nouă, e de înțeles gustul polemic
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
la armonie), devine la vârsta de 12 ani. Concomitent primește lecții particulare de compoziție și forme muzicale de la Mihail Jora - pe atunci epurat politic din rândul cadrelor didactice ale Conservatorului. Tot atunci este acceptat cu dispensă de vârstă la Conservatorul bucureștean. Ulterior își perfecționează știința muzicală la Conservatorul Național de Muzică din Paris cu Pierre Schaeffer și Henri Pousseur, deși "părintele" lui "spiritual" va rămâne John Cage. La finele anilor ’60 urmează, ca mulți confrați din România, Cursurile de vară de la
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
evoluției poeziei românești în timpul regimului comunist și a dificultăților de exprimare ale poeților în condițiile unui regim de cenzură în care forma esopică devine o tragică formă de rezistență. Ne îndoim totuși că afirmația autorilor cum că numele revistei studențești bucureștene Convingeri comuniste ar fi fost "ironic" este, justificată. Titlul respectiv îmi pare mai degrabă o concesie necesară apariției publicației în condițiile de atunci. Fără îndoială, efortul înverșunat pentru crearea și păstrarea unui spațiu de afirmare artistică în condițiile unui regim
Poezie românescă în engleză by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/14022_a_15347]
-
de "analiști", devine limpede cum de a reușit Securitatea să controleze la sânge zone atât de volatile, precum cele ale artiștilor și creatorilor. A. B., de pildă, nu e doar un partener de dialog al colonelului Merce, în escapadele sale bucureștene. La Cluj fiind, e și un zelos susținător al "politicii culturale a partidului". Ce e drept, uneori se arată frustrat: deși răspunde apelurilor "autorităților", "când acolo vin străini și diplomați", nu e răsplătit pe măsura așteptărilor: "se consideră neglijat complet
Consilierii Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10385_a_11710]
-
lor, răsfățații colecțiilor editurii lui Gabriel Liiceanu. Probabil că dl Gavrilescu va fi uimit să afle că absolut nici unul din "recenzenții" (mă includ între ei) revistei din Timișoara nu a publicat vreodată, fie și un singur rând, la excelenta editură bucureșteană! A doua afirmație, ce se vrea un argument puternic în susținerea aceleiași teorii, potrivit căreia aș fi parte a rețelei de "elitiști" ce practică pe scară largă "întrajutorarea", îmi arată cât de jalnică e poziția pe care s-a cantonat
Măștile transparente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10404_a_11729]