214 matches
-
nici un caz) îmi doream toată gama de privilegii oferite de bordel, în fond, vechile apucături ale bărbaților care au bani și aleg la întâmplare. Unde îți sunt prietenii? am întrebat-o eu. Ea ridică din umeri, plimbându-și privirea prin budoarul gol. Unde erau ai mei? Apoi își ridică privirea spre mine și îmi spuse cu o seriozitate tristă: — Hei, cum te cheamă? — Eu sunt Martin, am spus eu dintr-odată... Îmi urăsc numele. Vreau să spun că dacă ai un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
toată priceperea ei muierească, în timp ce jos Mandy și Debby încercau pe rând să mă amuze. Mandy și Debby arătau ca-n revistele cu nuduri. Semănau cu Selina. Putorile astea moderne nu mai sunt creolele languroase care își pierdeau vremea prin budoare mâncând bomboane de ciocolată toată ziua, lingându-și buzele și torcând, cu mustățile împroșcate de spermă și frișca. Nu, ele au cap de afacerist pe umeri de afacerist, sunt istețe și cu sexappeal, bronzate și proaspete, chiar dacă nu mai arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
acvariu-lui. M-am uitat și eu în acvariul ăla și tot ce am văzut a fost o mobilă nouă de o cu totul altă factură, paiete și mărgele și dungi strălucitoare, volănașe jucăușe și franjuri cu mărgele, fotoliul lui Barry, budoarul lui Vron. — Toți peștii răspund la mișcările peștelui alfa, spuse Fielding, cu fața-i valvară reflectată de geam. Acela e peștele alfa, cel cu coada neagră. Își privi ceasul și se îndreptă de spate. Azi distribuim fata, stripteuza. — Dansatoarea? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
din cauza ei sunt un om fericit. Cât despre muieri, mă descurc binișor. Uite ceva ce am putea face împreună. E un loc pe Fifth Avenue. Vii, da? Ambrozie cu gheață și coajă de portocală. Regina din Saba te ia în budoarul ei și cu o combinație de gură și mână ți-o scoală cum n-a fost ea niciodată. N-ai văzut de când ești așa ceva. Te uiți în jos și te întrebi: Al cui e suloiu’ ăsta? Privești în sus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fiu Emma Peel. Anul trecut fusese aranjat în culori pastel și fier forjat, cu un aer de spațiu pentru luat ceaiul în grădină. Acum, pereții erau stacojii și mesele negre, al căror finisaj era la fel de lucios precum lacul: opium în budoar. O schimbare de imagine la fel de șocantă precum Kylie Minogue de la fetița cuminte la prințesa de cartier, deși mult mai plauzibilă. Totuși, clientela era din fericire aceeași, o selecție a celor mai drăguți băieți heterosexuali din Londra, din care marea majoritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
plimbă încoace și încolo prin cameră, ca un greier în borcan înaintea unei lupte. — Doar n-o să arăți așa atunci când vei intra în Orașul Interzis, Orhideea. Își pune mâinile pe umerii mei și zice: Haide, lasă-mă să te transform. Budoarul lui Fann Sora cea Mare fu locul în care am fost transformată într-o prințesă. Fann Sora cea Mare își dovedește reputația - ea, care cândva s-a ocupat de înveșmântarea împărătesei, mă înfășoară într-o tunică ușoară din satin verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pictură mare reprezentând un peisaj chinezesc. Camera din stânga se numește camera vestică. Acolo voi dormi eu. Lângă fereastră se află o masă cu două scaune, iar lângă scaune doi bambuși verzi. În partea dreaptă se află camera estică: acesta este budoarul meu, cu un pat în care să dorm dacă Majestatea Sa se hotărăște să rămână peste noapte. Regula spune că, pentru a avea un somn corespunzător, el nu trebuie să împartă patul cu nici una dintre soțiile sale în timpul nopții. Patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ilustra un principiu important: pentru o femeie de la Curtea manciuriană, supraviețuirea impunea cutezanță. Au avut dreptate. La scurt timp după ce doctorul Sun Pao-tien a declarat decesul Majestății Sale, eu și Nuharoo ne-am retras din sală. Ne-am dus în budoar și ne-am îndepărtat machiajul. Tremuram atât de tare, că mâinile mele nu puteau să țină cârpa de șters. Am plâns când mi-am amintit ultimele cuvinte ale lui Hsien Feng. Efortul pe care l-a făcut pentru a le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și cu mine. Nu a fost de nici un folos când am spus că preferăm să așteptăm până ne mai liniștim. Su Shun a insistat că trebuie să-și îndeplinească o promisiune pe care i-o făcuse soțului nostru. Discutasem în budoar cu Nuharoo felul în care ar trebui să ne purtăm cu Su Shun. Ea era distrată și îmi spusese că nu poate gândi în acel moment, însă eu știam că Su Shun era pregătit. Avea să profite de confuzia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
OK, păpușo, a zis Luke în secunda în care am intrat în dormitor. Ce-mi spune mie camera asta despre Rachel Walsh? în primul rând, nu ești o tipă excesiv de ordonată, nu-i așa? mi-a spus el inspectându-mi budoarul care arăta ca după bombardament. Din fericire, ai fost cruțată de o îngrozitoare obsesie nevrotică legată de ordine. — Dacă știam că vii pe-aici, aș fi redecorat toată camera, am replicat eu binedispusă, stând tolănită pe pat și radiind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Încăpere albă, înaltă. Masă lungă, festivă, acoperită cu damasc. Opt tacâmuri strălucitoare, trei față în față, pe laturile lungi, și câte unul la capăt. Mesenii sunt încă în camerele lor, unde așteaptă, de multe ore,apariția capului familiei. Sonia în budoarul de domnișoară cu mărețul ei Matus, uriașul șchiop. Tolea lipit deradio, ascultând Londra, Mircea Claudiu aplecat peste căpșorul glacialei Astrid, să verifice lista cumpărăturilor pentru nuntă. În sufragerie, doar Dida, neliniștită de neobișnuita întârziere a atât de punctualului soț. Alarmată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
străinului, să-i afle identitatea, adresa, semnele particulare de recunoaștere, n-ar fi decât o inocentă impertinență sau un exces de curiozitate și chiar simpatie, nimic altceva. Un somn cosmic, total, de parcă nimic suspect n-ar putea fi descoperit în budoarul lui Mata Hari. Și în jur, pe jos, cărți haine tacâmuri, de-a valma, cum le zvârlise cutremurul. Răsfoi câteva cărți de pe covor, deschise sertare, mape, albume, dulapuri, să descopere arma ofițerului deghizat sau legitimația secretă. Se tot întorcea, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
al viitorului, sediul circului exemplar și surdomut, unde va trona Președintele exemplar al Asociației Exemplare. Strada scrâșnește, frântă sub șenilele transportatoarelor nocturne. Se transportă pereți de marmură, conducte, butoaie cu păcură, dale de beton, clanțe și robinete de aur pentru budoarul generalilor, supraveghetorii exemplari ai supravegheaților exemplari. Cer sfârtecat de șerpii de foc ai sudurilor. Cerul senin și negru, stelele rare, luna absentă, zadarnic ai căuta pe cer interlocutorii. De câteva ori a simțit, parcă, în preajmă, umbra obsesivă a urmăritorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pentru spectacol. ― Spectacol?... Madame crede că mie îmi arde acum de spectacol? În sfârșit, Ledoulx găsise persoana asupra căreia putea să-și descarce și furia, și frica. Dacă nu era Julien, va fi Toinette. Urcă scările și intră direct în budoarul soției sale, fără să mai bată la ușă. Îl izbi un miros grețos de păr ars și își descoperi jumătatea aproape dezbrăcată și cu părul despletit. Semăna cu o gorgonă infernală înconjurată de entități fioroase cu clești de fier înfipți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
acum din partea lui un zâmbet și o privire anume, al căror subînțeles nedescifrat pe deplin o obsedă toată seara. Ea uitase deja de acea întâmplare, cu atât mai mult cu cât în ultimul timp se confrunta cu o problemă de budoar. Ledoulx, știa sigur, renunțase la farmecele ei în favoarea unei calfe înfăinate de brutar. Iar ea era presată de nevoia imediată de a-și găsi cât mai curând un amant. Trebuia să acționeze rapid dacă nu dorea să înnebunească. Toinette își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
complicată decât își imaginase citind cărțile maestrului preferat. Disperată, aruncă o privire spre ucenicul pictorului, dar Luciano i se păru cam prea serios, chiar respingător. Nu-i mai rămânea decât să-și caute un servitor, un fel de animăluț de budoar, un hermelin, cum obișnuia să spună mătușa ei, care avea un soț cu totul inapt pentru anumite treburi. ― Cred că data viitoare voi veni cu micuțul meu Bichon. E un cățel adorabil și mă iubește atât de mult... ― Un cățel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Nu pot s-o fac așa, pe maidan, în dosul brutăriei, ca tine. Consulul uitase, bineînțeles, ușa deschisă. Pe culoar, Julien consideră că auzise cam tot. Se răsuci pe călcâie. Venise timpul să se ocupe și de acel animăluț de budoar. Putea să jure că Hermelinul încă nu își revenise. Într-adevăr, îl găsi în picioare, gata de fugă. Nu apucase să se încalțe, dar îmbrăcase o cămașă cu jabou din dantelă și pantaloni de mătase. Julien îl cântări lung, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
știa că nu era adevărat, dar s-a decis să mai amâne puțin momentul în care avea să înfigă o furculiță în ochii lui Deborah. Păi, dacă așa stau lucrurile, atunci de ce nu ți-ai pus la punct talentele de budoar și nu ți-ai convins soțul să rămână la tine? Colțurile gurii lui Deborah s-au coborât într-o expresie de dezgust. — Pentru că nu m-aș fi umilit comportându-mă ca un vedetă porno numai ca să țin lângă mine un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Deborah s-au coborât într-o expresie de dezgust. — Pentru că nu m-aș fi umilit comportându-mă ca un vedetă porno numai ca să țin lângă mine un bărbat care se presupune că mă iubește pentru ceea ce sunt. Talentele mele de budoar sunt în regulă, dar e greu să ții piept atracției pe care o exercită tot ce e nou și interzis. Mai ales când oferta vine din partea unei femei atât de nerușinat de tenace, așa cum ești tu, Julia, a spus Deborah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o servesc cu ceva de băut. Nu, dacă e Într-adevăr americană, va crede că sunt alcoolică pentru că beau după-amiaza. Cu ce-ar trebui să mă Îmbrac? Aceasta era, desigur, Întrebarea cea mai importantă. M-am cățarat pe scară, către budoarul meu. Lângă salteaua de dormit, pe care se aflau maldăre de pilote și pături, exista un paravan verde făcut de un prieten de la școala de artă și pictat În stilul lui Keith Haring. Culorile era cam prea vii - păreau astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cărțile și vaza de pe masă, trase perdeaua, având grijă să facă falduri egale, și aranja mai bine draperiile. Aduse din sufragerie câteva casete de lemn sculptat, două sfeșnice de alamă și câteva pernuțe fantezi cu care improviza un decor de budoar destul de cochet. Mai aduse câteva bibelouri cam de prost gust, chinezești, desigur copii, și le înșiră pe rafturile bibliotecii, care ocupa o jumătate de perete. Se duse la baie. Pereții albaștri-ultramarin păreau acum, departe în noapte, și mai halucinanți. Becul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
seama că ea înțelegea franțuzește : — Dommage ! Elle n’a rien de Sophie... Dommage qu’elle ressemble tant à son père... Mais elle fait de son mieux... elle est bien gentille... Stătea pe taburet și se privea în oglindă. Aici fusese budoarul lui tante Margot înainte să se mărite, și Muti nu schimbase mai nimic ; până și caseta de bijuterii, îmbrăcată în argint, era întredeschisă la fel, pe toaletă, într-o neglijență căutată, și din ea ieșeau în afară aceleași șiraguri de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
amintești ce are de făcut, chiar dacă îți târăști piciorul stâng, și din senin a început să te doară burta. Din când în când o jenantă durere, ca o crampă de colită, pe care te-ai duce s-o ascunzi în budoar, dacă ceaiul ar fi fost servit. I-ai putea lăsa pe bărbați să-și ducă mai departe inutila lor discuție, pe care o tolerezi zâmbind cu indulgență, așa cum copilului ai să-i tolerezi jocul. — De pildă, Take Ionescu acum manifestează
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de fier forjat. în fața ușii masive de la intrare nu este nimeni. A avut o halucinație în plină zi sau ce-a fost asta ? Urcă din nou, cu pași înceți și grei, treptele scării de lemn, deschide fără niciun chef ușa budoarului ei, o cameră asurzitor de pustie, care duhnește a păr ars, a aer închis, a parfum și a sânge închegat. Ce cameră urâtă și ce mult mai este până diseară, când au să vină musafirii invitați la cină... Ce devreme
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de iunie ! Ea însă, fiind cu spatele, nici măcar nu ți-l vede ! Picioarele ți-au amorțit în poziția neprielnică și în răstimp încerci să-ți amintești dispoziția catului de sus : așezarea camerelor ale căror ferestre dau spre grădină. Dormitoarele deci, budoarul Mărguței, băile, vis-à-vis cabinetul de studiu, dar etajul mansardat ? Camerele servitorilor ? Atâtea și atâtea încăperi, atâtea și atâtea ferestre, lucind în soarele copt al amiezii, pe care le simți lacome, devoratoare, îndreptate spre tine. Istovit, îți sprijini umărul de trunchiul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]