310 matches
-
în instanță milițianul era muștruluit. Victimele ignoranței erau bătute la înapoiere, în dubă, nu pentru că s-au substituit altora, ci pentru că n-au vrut să recunoască că ele sunt acele persoane și i-au făcut de râs pe milițieni. Operă bufă? Nu, tragedie umană! După miezul nopții, când afară se răcorea mai mult și în cameră se strecura o trâmbă de răcoare, o toropeală de 15-20 minute cuprindea toate trupurile în poziții greu de închipuit: strâmbe, cocoșate, cu capetele căzute într-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a fost privit însă cu scepticism de anumiți scriitori, care, impresionați de parada culturală a lui Eugen Barbu și Fănuș Neagu, și-au exprimat rezervele în legătură cu această dispută literară. De pildă Romul Munteanu a perceput totul ca pe o "comedie bufă în care n-a murit nimeni"44. În opinia sa, nici Fănuș Neagu și nici Eugen Barbu nu dispuneau de vastele cunoștințe afișate cu ostentație în România literară, totul rezumându-se la lupta surdă dintre cele două tabere de documentariști
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
cuprinde numai două persoane, în loc de o țară întreagă, este un procedeu specific ironiei intertextuale; efectul nu este, însă, unul parodic, datorită învăluitorului erotism cast veghind devenirea poemului și alungând din minte orice eventuală bănuială referitoare la vreo intenționalitate satirică sau bufă. Ironia unei recontextualizări lirice, precum aceasta de față, nu urmărește efectul, oricum meritoriu, de binedispunere a lectorului prin evidențierea și ridiculizarea convențiilor literaturii, ci scopul ei este acela, mai profund, de a demonstra cum conștiința literară poate să devină donatoare
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
și s-a înecat. Poetul Geanoglu, amantul ei, era de față. Și el a cântat-o în versurile publicate apoi în Dorul, colecție de poezii foarte populare pe vremuri.253 140 bucureștii de altădată 250. Trupa franceză de operetă, operă bufă, comedie, vodeviluri și drame a Emiliei Keller a dat spectacole în București și în alte orașe din țară din primăvara anului 1872 și până în 1877. Prima reprezentație a trupei franceze la București a avut loc la 15/27 aprilie 1872
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
l-a folosit drept model pentru Regele Richard, cel care a mers până acolo încât a vrut să ofere oricui Patria Sfântă pentru... pentru un cal! Și sudicii nu s-au oprit aici! Ei au scos pe piață și opera bufă "Marele Mincinos", spectacol, ce-i drept, de mare succes, adaptarea pentru micul ecran câștigând mai multe trofee de mare prestigiu internațional. Nordicii au răspuns din nou cu argumente științifice, dar cine să le mai ia în seamă când pe toate
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
idealizează vechea boierime de țară. Decăderea boierimii și ridicarea burgheziei constituie un proces sugerat în Ginerele lui Hagi Petcu. Debutând, ca autor dramatic, în 1840, cu Farmazonul din Hârlău, A. produce la început scrieri facile, cu o mișcare vodevilistică și bufă, speculând, dar fără multă inventivitate, comicul de situații. Operetele (Crai nou, Scara mâței, Harță Răzășul, Paracliserul sau Florin și Florica) au, cele mai multe, muzică de Al. Flechtenmacher. În localizări, în care infuzează cu destulă finețe realități autohtone, A. recurge la comediografi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
într-o scenă de gen mult mai reală - o „băută” locală încheiată cu ajutorul șefului de post. Un poem despre așteptarea misterioasă a „trenurilor nopții” se transformă - prin același procedeu de fals ingenuă traducere literală - într-o scenă de lamento erotic buf: „erau și nopți când/ nu vorbeam despre trenuri/ firește că tăceam/ neavând subiect de conversație/ [...] / dar în zadar/ ai plecat, aveai un temperament vulcanic/ apoi te-am văzut tot mai rar/ desigur, erai mecanic/ și eu biată acar!” Trenurile nopții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288764_a_290093]
-
fost, la premiera din 1919, comedia Una dintr-o mie, cu hazul ei căznit, poticnit în vulgarități. Satiră politică „în trei acte și un banchet”, Rațiunea de stat (o scenă s-a publicat în „Flacăra”, 1912) batjocorește, cu oarecare vervă bufă, demagogia cinică a unor politicieni veroși. Sceneta Strună cucoane și comedia-farsă Hămăiță nu s-au jucat, iar din „fantezia” Regina Lia a apărut un foarte scurt fragment în „Flacăra” (1914). Gheorghiță Făt-Frumos este o „năzdrăvănie” pentru copii, muzica la acest
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
faptul divers (Five o’clock, O lacrimă la dosar sau Tribulațiile unei petiții, Un fost ministru - Un portret, Scrisoarea deschisă a unui melc). Multitudinea de asociații surprinzătoare, fantezia nesecată, verva explozivă, ironia fină și sarcasmul vitriolant, măiestria versificării și rimele „bufe”, funambulești au contribuit, de asemenea, la înnobilarea speciei, la întemeierea unei tradiții, în care se va înscrie apoi un G. Topîrceanu. Familiarizarea lui St. O. Iosif cu literatura germană a făcut să i se atribuie lui ideea poemului dramatic în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
va fi fost coabitarea aceasta într-un secol în care măsura era dictată de o prea agresivă sociologie a gustului. Publicul a conferit datului științei statut de hrană cotidiană, el a înclinat, în literatură, balanța tragediei spre dramă și operă bufă, după cum tot orizontul receptării avea să impună discursului filosofic o altă combustie și o diferită amplitudine ale ideii. La noi, un Blaga, un Cioran sau un Noica au fost încercați de o aceeași înrîurire a filosofiei lor de către literatură, fără
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
simțăminte. Construită cu o tehnică sigură, piesa se susține mai ales prin rostirea cultă, cu mireasmă de letopiseț. Un limbaj colorat, cu replici vioaie și duhlii, și o ironie fină, perceptibilă și în poznașele jocuri de cuvinte, sunt argumentele comediei bufe, „aproximativ istorice”, Ciubăr vodă (montată pe scena unor teatre din Chișinău și Iași). Fanfaronada ubuescă a grotescului crai, chefliu și muieratic, poate înveseli (tot astfel înfruntarea lui, nu din cuțite, ci din poloboace cu lăudărosul vodă Pleașcă), dar ludicul, printre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286939_a_288268]
-
serii cinematografice de succes, Twin Peaks. Formula în sine trezește reflexul glosării scrierea pe apă, neputința captării sensului întreg. Ori, în preajma meditației fenomenologice, tristețea devenirii oarbe. Sau imponderabila, kunderiană, "ușurătate a ființei"..., "insuportabilă". Dar, vai! Envol filosofic, sub o umbrelă bufă: filmul desenează grațios în clișeele policier / thrillerelor de duzină. Ce sens capătă, ne întrebăm, efortul de a mai "spune" încă o dată, la fel, în tradiția bine întemeiată, de tot îndoielnică, a operei de consum, în atotcuprinzătorul kitschland? Poezia filmului dictează
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de criză specifică monomanului, reunesc în cupluri la distanță personajele. Gonzalv Ionescu, un fel de funcționar al științei, bolnav de citare compulsivă, deschide lista. Dezastrul este pentru el omiterea unei surse bibliografice. Pentru Bonifaciu Hagienuș, înstrăinarea bibliotecii lui sacre. Baletul buf este același: accese de panică, alergarea nebună pe străzi. Ectoplasma naratorului invizibil, privilegiatul, demonstrația vie, mizantropică și definitivă a proiecției sale, Bietul Ioanide suferă blînd efectele ironiei auctoriale. Una acceptabilă, care-l atestă într-o oglindă imaginară drept singurul dublu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de versificare; poemele abundă în invenții verbale, expresii argotice, chiar golănești, jonglând totodată cu miturile și eroii sublimi ai literaturii. Grimasa ironică e îmblânzită de melancolie. Versurile de album, romanța, cronica rimată, grandilocvența ori accentele pastorale sunt mimate ingenios. Poza bufă de François Villon - epicureu, livresc și boem, actualizat prin minulescianism și modernism, reușește să comunice plăcerea de a nu mai putea trăi decât făcând literatură, iar versurile celebrează indisociabil iubirea de viață și iubirea de literatură: „La Iasnaia Poliana-i un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285512_a_286841]
-
resturi și... mi-i silă să povestesc. Duhan este nervos și mișcările sale sînt prea bruște, prea apăsate. Merge cu roaba pînă la buza bulboanei. Apa era cam la 4-5 metri mai jos. Ridică roaba ca s-o deșarte și, buf!, lunecă cu totul. Hoștiobîlc! Cade în bulboană. Apa îl preia imediat, îl bagă la fund și-l scoate la suprafață. Răcnește după ajutor. Învățătorul aleargă spre casa unui gospodar, strigînd la rîndul lui după ajutor. Sătenii sar, caută, se bat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sufăr regia germană, care se concentrează de vreo treizeci de ani Încoace pe fabricarea de manifeste sociale, politice, existențialiste (evident, cu unele excepții), folosind, de pildă, muzica lui Wagner pentru comentarii ecologice sau vorbind despre emigranții turci Într-o operă bufă de Rossini, care, aflăm de la docții regizori nemți, nu e deloc bufă: mai mult, dacă Îndrăznești să o faci bufă, ești catalogat drept artist burghez vândut capitalismului! Și totuși, În cea mai catastrofică reprezentație cu Traviata, dacă un regizor decide
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pe fabricarea de manifeste sociale, politice, existențialiste (evident, cu unele excepții), folosind, de pildă, muzica lui Wagner pentru comentarii ecologice sau vorbind despre emigranții turci Într-o operă bufă de Rossini, care, aflăm de la docții regizori nemți, nu e deloc bufă: mai mult, dacă Îndrăznești să o faci bufă, ești catalogat drept artist burghez vândut capitalismului! Și totuși, În cea mai catastrofică reprezentație cu Traviata, dacă un regizor decide „subtil“ să proiecteze un film cu victime de SIDA, comentariul nu poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cu unele excepții), folosind, de pildă, muzica lui Wagner pentru comentarii ecologice sau vorbind despre emigranții turci Într-o operă bufă de Rossini, care, aflăm de la docții regizori nemți, nu e deloc bufă: mai mult, dacă Îndrăznești să o faci bufă, ești catalogat drept artist burghez vândut capitalismului! Și totuși, În cea mai catastrofică reprezentație cu Traviata, dacă un regizor decide „subtil“ să proiecteze un film cu victime de SIDA, comentariul nu poate distruge opera. Muzica Își are forța ei, cântăreții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
copil al mahalalelor, ca și mine - și mai de mahala decât mine, născut și crescut În Tirchilești, vecini cu „Țigănia“ plină de hingheri, de „șme“ (șmecheri), de „șuți“ (hoți) și de „trăsnitori“ (spărgători), printre care Victor Talianu, „gagiul șucar al bufe lor“ (amantul frumos al prostituatelor), cu „crăcanii“ (panta lonii) lui marinărești, brâu roșu și că mașă de noapte cu arnici la gât, purtând legănat pe „bulanele“ (fesele) lui „pianul“, flaș netă mare cu poza Înrămată a cadânei cu icușari la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
un loc comun al culturii mondiale. Și în privința lui Nu lucrurile stau la fel. Intenția de a scandaliza este evidentă și, de altminteri, declarată expres. Hazul cărții este imens. Viața literară românească a epocii e prezentată ca o inenarabilă comedie bufă. Personalitățile ei notabile apar într-o galerie de portrete burlești grozav de bine prinse. Partea cea mai șocantă e însă partea propriu-zis critică, în care autorul arborează o neseriozitate ostentativă, cu intenția neascunsă de a discredita specia ca atare și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
nici ele bine cusute) despre texte etiopiene, de pildă, analizate după versiunea... franceză. Cum se poate Întocmi o școală normală pe un soclu de necinste cvasipermanentă? Reluându-mi, așadar, ideea: Între mefiență programată și belferism pseudocultural, Între inchiziție și comedie bufă, Între ortodoxism arogant (disting net ortodoxismul, ideologic, de ortodoxie) și ezoterism dezinhibat e greu să faci partea lucrurilor. Îndrăznesc să cred că invitarea mea la acest colocviu sugerează o schimbare nu numai de tactică, ci În primul rând de dioptrii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
prin transfigurarea specifică tragicului, Molière servește din nou ca termen de comparație. „În fond, tipul Molièresc este un tip «de plâns». Râdem de o situație comică, nu pentru că e «de râs» (așa cum se întâmplă în jocurile comice primitive, în comedia bufă) ci, mai mult, pentru că e «de plâns». Comedia caragialească e o comedie de situații - dar de situații tragice.” Ce se ascunde sub termenul „gratuit”, întrebuințat în legătură cu procedeele tradiționale ale comicului ? Am fi tentați să spunem esteticul, gratuitatea pură era reflectată
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
director. Apoi au mai fost și alte incidente de ordin sentimental. Dintre actorii de valoare nu mai erau în teatru decât ștefan 230 addenda Iulian, Iancu Petrescu și încă vreo doi. Trupa Teatrului Național nu mai putea reprezenta decât comedia bufă, dar nici o dramă. Totuși Caragiale s-a încăpățânat a reprezenta Regele Lear cu Iancu Petrescu în rolul titular. Bineînțeles, cu tot talentul și cu toată inteligența interpretului, rolul nu intra în mijloacele lui Petrescu. Rezultatul a fost că, de îndată ce Caragiale
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Majoritatea poartă sacou. Per total, atmosfera e de Marele Gatsby după un faliment total și definitiv. Hai să mâncați, băi. Hai, că e păcat de bunătățile alea. Mergem după Răzvan, ajungem în camera ospețelor. Pe mese sunt numai minunății. Salată buf, chiftele, ouă înecate în maioneză. Peste tot e foarte multă maioneză. Hai, crăpați, ne vedem mai încolo. Răzvan se pierde printre coafuri platinate și papioane cu picățele. Găsesc niște pachețele de primăvară și mă gândesc că or fi căzut din
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
împăcară, dar Lillișu refuză să se întoarcă în sufragerie înainte de plecarea locotenentului. Un domn de o anume vârstă se întoarce acasă cu metroul. Foarte mulțumit că găsise loc pe scaun, despăturește ziarul. O bandă de tineri năvălește în vagon și buf! trosc! încep să țipe, să cânte, să facă pe clovnii, în fine, tot de ce sunt ei în stare ca să-i deranjeze pe oamenii cumsecade care citesc "Le Monde", mai ales paginile despre criza din suburbii. Furios, domnul de o anume
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]