163 matches
-
așa de repede, se revărsară înăuntru șiruri lungi de oameni. Erau absolut numai bărbați, dar echipați altfel decât Vocea Unu și Vocea Doi. La față și la corp semănau cu cei doi gardieni ai săi. Dar hainele lor nu erau bufante. Erau mai ajustate pe corp, și colorate simplu în gri. Era, desigur, un indiciu: hainele acelea erau uniforme. Cei ce le purtau trebuiau să constituie personalul militar. Gosseyn rămase, nemulțumit, pe scaunul lui în timp ce șirurile lungi de "specialiști" de clasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
loc. Ion, Vasile, ceva foarte banal. Ne-am înfundat iar, ca niște diavoli, în găurile noastre și am luat-o de la capăt cu Vrăjitroaca. Băiețașul a apărut zilele următoare printre noi. Era foarte curat. Purta "spilhozei", cum zicea mama, galbeni, bufanți și cu bretele lungi. Nu scotea o vorbă. L-am chemat să se joace cu noi în șanțuri, dar n-a vrut să intre. Se uita doar de deasupra la noi. Ne pierea și cheful de joacă, văzând că avem
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de feminitate maximă și cu șoldurile strâmte și ciolănoase. Avea nevoie de ceva romanțios, vaporos, trebuia să semene cu tipa visurilor tuturor, ceva gen blonda visătoare din reclamele de la tv. Încercă mai mult o bluziță de cașmir stacojiu, cu mânecile bufante și încheiată la spate cu doi nasturi frumoși de sidef. Dar asta mergea bine cu blugii, era o ținută disco în care nu trebuia să se bage. Găsi și o rochie mai pretențioasă, cu guler pătrat de dantelă, croită dintr-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
spus. Ar fi vrut foarte mult să poată fi prezenți. — Atunci asta e. Va trebui să te amesteci printre celelalte familii și ceilalți colegi. Uite. Albă ca Zăpada. Îmi trîntește În brațe o rochie absolut Înfiorătoare de nailon, cu mîneci bufante. Dar nu vreau să fiu Albă ca Zăpada... Încep, dar amuțesc brusc În clipa În care o văd pe Moira de la contabilitate cu un costum uriaș de gorilă În brațe. OK. Înșfac repede rochia. O să fiu Albă ca Zăpada. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Phillip și Katie, apoi mă grăbesc cît pot de tare spre stand, care se află În colțul grădinii. Îl găsesc pe Connor făcînd față cît poate de bărbătește unei cozi imense. E Îmbrăcat În Henric al VIII-lea, cu mîneci bufante și brăcinari și pe față are lipită o barbă imensă roșie. Cred că e fiert. Scuze, șoptesc, strecurîndu-mă repede În spatele tejghelei. A trebuit să-mi pun costumul. Ce trebuie să fac ? — Să torni Pimm’s În pahare, spune Connor scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
planul pe care mi l-am făcut azi-dimineață. Scop : Să arăt ca o femeie sexi și sofisticată, Îmbrăcată Într-o rochie superbă, care o pune În valoare. Rezultat: Să arăt ca Heidi/un copil tembel, Într-o rochie cu mîneci bufante oribile. Scop : Să-mi dau un rendez-vous secret cu Jack. Rezultat : Să-mi dau un rendez-vous secret cu Jack, după care să nu mă duc la Întîlnire. Scop : Să fac o partidă de sex nebun cu Jack, Într-un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
execut mai întîi câțiva "pași de rutină", schițez câteva piruete, două-trei salturi... Sânt îmbrăcat în "ginși" negri și un T-shirt negru peste care este aruncată neglijent, deschisă în față, o bluză alb-bej, din bumbac și in, cu mânecile mari și bufante. După ce consider că mi-am încheiat încălzirea, îmi scot bluza și o arunc, demonstrativ, provocator și dătător de speranță, în iarba din marginea scenei. Mă îndrept apoi, "cu mers de balerin", sugîndu-mi burta și încercînd să mă simt cât mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de fum pe cei nouă tuciurii care-și scoteau sacourile, lăsînd să apară mătasea bluzoanelor roșii, cu buline albe, descheiate la gît și fără nasturi, pe piepturile lor nocturne, legate cu un șnur deasupra buricului și, mai jos, pantalonii albi, bufanți pînă la genunchi, strîngîndu-se la gleznă și cu șlițul umflat, ca la niște muzicanți de bordel. Celso și Daniel nu știau ce atitudine să adopte: tăcerea, autograful sau rîsul sănătos de țărani neștiutori. Au optat pentru tăcere, văzînd că Țanțoșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-și salveze barbișonul măcar pentru încă o zi. — Toga, mârâie enervat Augustus. Dar, întâi, mai pune-mi vreo două tunici pe mine. Se zgribulește. Mi-e frig. Toga, bineînțeles, suspină Livia în sinea ei. Singurul veșmânt demn de stăpânul lumii. Bufantă, elocventă, solemnă. Dar atât de complicată în aranjarea bățoasă și emfatică a pliurilor. Eroul anticei frugalități își roagă din priviri soția să-l ajute pe cubicular. Suspină sub mâinile experte și îngemănate ale celor doi. Greu e să-i păstrezi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dat niciodată seama pînă acum că ai o ținută așa de dizgrațioasă, a spus ea la un moment dat. Trebuie să Înveți să tragi de umeri, Ellie. În cele din urmă, dau peste rochia perfectă. Strînsă pe corp, cu mîneci bufante, din mătase și șifon, ideal de simplă. Îi dau un ghiont Emmei, care se duce să se uite mai de-aproape. — Mamă, zice ea, aducînd rochia, asta cum ți se pare? — E un pic cam... simpluță, nu-i așa? Linda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să se audă muzică pe fundal. Ce vrei să spui prin coincidență? Cu ochii în monitorul LCD poziționat în fața patului lui Rhyme, tânărul și pirpiriul ajutor, purtând o cămașă albă cu o cravată roșie lată și o pereche de pantaloni bufanți, spuse: - Nu este adevărat - nu lucrează. Doar dacă nu cumva a lucra înseamnă să te uiți la aceeași pagină mai bine de o oră. Mă întreb dacă aș putea să lucrez și eu așa. - Comandă: întoarce pagina! Recunoscând vocea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
își aminti că-i tăiase calea un copil, nu o pisică, ceea ce nu era totuna. Da, era un copil, dar jucăria cărată după el reprezenta o pisicuță fugind după ghem. Fleacuri, fleacuri! Afară era minunat, adolescentele purtau pantaloni trei sferturi, bufanți în talie, unele aveau coapsele puternice părea evidentă preocuparea obsedantă a părinților de a-și îndopa odraslele cu orice preț, după principiul: pe vremea noastră tot am mai mâncat o pasăre de curte, un oușor, brânză de vaci, lapte adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tuns de o mână nepricepută pentru că, pe alocuri, avea șuvițe ridicate în vârful capului, iar bretonul îi atârna, inegal, pe frunte, dar am recunoscut în sinea mea că tunsoarea o prindea grozav. Purta un halat albastru peste tricoul alb, pantaloni bufanți și teniși în picioare. Era înaltă și slabă și nu avea aproape deloc sâni. Strâmba în permanență din gură, parcă ironic, dar într-o singură parte, iar colțurile ochilor păreau prinse de o ușoară și aproape invizibilă convulsie. Părea drăguță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
câteva secunde să se Întoarcă, de data asta dinspre colțul din stânga jos al ecranului, de parcă ar fi dat turul cinematografului, unde au fost Întâmpinate cu steagul ridicat la linia de sosire, una după alta, de un om În pantaloni scurți bufanți, fluturând steagul cu pătrățele. În cinematograf Otto făcea praf finalul piesei În timp ce câștigătorul s-a Îndreptat spre Junek și a Îmbrățișat-o ca-n filme. (Rezultatul? Două coaste rupte și câteva degete Învinețite. Vorbesc serios. Apoi se auziră ultimele acorduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
alert, vârtejul acela oriental pe care copiii Îl urmăreau doar admirativ de pe margine. Muzica era urma cea mai vie lăsată de educația sa. Barsam cântase ani buni la clarinet Într-o formație armenească și dansase Îmbrăcat În costum tradițional, pantaloni bufanți și cămașă galbenă. Își amintea cum pleca de acasă Îmbrăcat În costumele acelea, În timp ce toți ceilalți copii din cartier care nu erau armeni Îl urmăreau cu priviri batjocoritoare. De fiecare dată spera că copiii aveau să uite ceea ce văzuseră sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
te uită! Unii din cunoscători erau tocmai o femeie din Vladia și, datorită ei, și adjutantul Popianu. K.F. purta nu aceeași rochie, ci același model de rochie, cu umerii ridicați, guler scurt, rotund, lipit de gît ca un colan, mîneci bufante și cute largi la poale. Așa cum era, strînsă pe talie și dintr-o dată lăsîndu-se ca un clopot în jos, la o palmă de podele, rochia părea regească și nu era decît o rochie de dinainte de război, aidoma rochiei cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un om cu relații formidabile care poate pune pe roate tot comerțul local". Băieții de prăvălie începură să mărșăluiască prin praful gros de pe Strada Mare, îmbrăcați într-un fel de cămașă caraghioasă, de culoare neagră, cu umeri căzuți și mâneci bufante, semănînd cu un soi de paji medievali, le lipsea doar spada scurta, legată la brîu, așa cum văzuse el într-o carte franțuzească sau italienească plină cu desene porcoase, adusă de Iacobovici pe ascuns. Erau poveștile Decameronului, mai mult ilustrate decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cap, nici coadă, însă și-a dat seama din tonul ei că avea un schepsis. A ridicat din sprîncene cumva nedumerit, mai mult pentru a cîștiga timp, maiorul Stavri, care purta și el cămașa neagră cu umeri căzuți și mîneci bufante, zîmbi-rînji, arătîndu-și dinții negri-galbeni, totuși îi avea pe toți, ceva rar la un ins atît de rotunjor, "da, domnule Popianu, avem destulă energie pentru a instaura și nu pentru a tulbura ordinea publică, acesta este sensul corect al acțiunilor noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Precum dezmierd cuvintele și câinele. - Ce dorești mata?! Încercai să articulez în delirul agoniei. Nu mă mai durea nimic, când ochii mei văzură Moartea. Era o doamnă binișor îmbrăcată în rochie de mătase cenușie, decoltată, cu mâneci lungi și umerii bufanți. Pe craniu purta, cochet, tricornul negru, cu pompon, al Zittei. Moartea făcu doi pași spre patul din care nu mă voi ridica niciodată singur și oasele genunchilor ei scârțâiră. - Cred că ați greșit adresa, doamnă, încercai inutil să mă exprim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
tastaturilor, concepeau știrile de a doua zi. În afară de omniprezentul bâzâit al computerelor și de murmurul copiatorului, redacția era ciudat de tăcută. Logan se repezi la prima persoană pe care o găsi: un individ mai bătrân Într-o pereche de pantaloni bufanți de catifea maro și cu o cămașă crem pătată. Purta o cravată care indica cel puțin trei lucruri pe care le servise la micul dejun. Vârful capului său spusese adio părului cu mult timp În urmă, dar se ambiționa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
reporterul care „nu le spusese“ că respingătorul domn Miller se ascunde În toaleta bărbaților. — Ești Logan McRae! zise bărbatul. Vezi? Știam eu că te cunosc de undeva! — A, da? făcu Logan așezându-se din nou pe scaun. Omul În pantaloni bufanți de catifea maro Încuviință satisfăcut din cap. Am scris un reportaj, când să fi fost: acum un an? „Polițistul erou Înjunghiat În confruntarea cu monstrul din Mastrick!“, spuse el zâmbind la fel de Încântat. Doamne, ăla a fost un articol beton. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fabrică ce producea trofee placate cu metal și deșinea și patru chioșcuri cu gustări amplasate strategic - în esență pentru a-și satisface propriul regim alimentar, cu hamburgeri/ chili/ hotdogi. Buzz stătea în ușa biroului său și remarcă buzunarele cu pliuri bufante ale lui Mighty Man, care era plasat lângă hangarul de vizavi, buzunare făcute în același stil cu bluza pe care Howard o concepuse pentru Jane Russell pentru a-i scoate țâțele în evidență, dar renunță la pariurile mentale. Și, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
opt ani. J: Yes. S: Acuma leagă-ți o felie de salam de cur și fă trei ture de stadion, legat la ochi. J: Yes. ...după trei luni de antrenament draconic... Intră Jane San Moldovan, tot numai mușchi, în pantaloni bufanți. Sensei Moldovan îl privește părintește, se face că-i freacă una după cap, dar Jane San se ferește: S: Cred că ești pregătit. Ai făcut duș? J: Yes. S: Diseară mergem la crâșma unde ai luat bătaie. Nu tremura, ești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
credea ea. Cei din familia ei fuseseră pioneri În 1848. Gruner era un emigrant Ostjude. Sarcina ei fusese să-l rafineze, să-l ajute să-și construiască cabinetul. Răposata doamnă Gruner fusese decentă, pusă la punct, cu picioare subțiri, păr bufant Înțepenit de fixativ și cu toalete de la Peck & Peck, geometric corecte la milimetru. Gruner crezuse În superioritatea socială a soției lui. — Nu ginul Îmi agravează tensiunea. Dacă nu ar fi cărțile, tot ar fi bursa și dacă nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu priviri care sugerau că nu se supune aproape nimănui. Portretul lui sugera siguranță, dar și un soi de răutate adâncă, pe care Alexandru o simțise din prima clipă. Omul intră În palat, iar desenul dispăru, făcut sul, În mâneca bufantă a costumului genovez. Cerșetorul rămânea nemișcat, fără a privi pe nimeni. Nu, Își spuse Alexandru, era imposibil să fie un agent al serviciilor turcești. Nimeni nu și-ar putea juca rolul atât de bine. Ar trebui, cel puțin, să privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]