157 matches
-
Aliate de Control (inițial cu acronimul C.A.C., apoi, datorită rezultării unui cuvânt licențios în dulcea și savuroasa noastră limbă, C.Al.C.), conduse de către un ofițer rus, ce mai avea în subordine și câțiva soldați cu rubăști și pantaloni bufanți, dovediți mai apoi a fi infatuați, bețivi, hoți de prim rang și afemeiați. Dacă la Vaslui C.Al.C. a fost condusă de către locotenentul superior Antosiak, Hușul se pricopsise cu un ditamai maiorul, Luchianov. Probabil fiind mai mare și mai
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
zi e vară! Toate aiestea așezate pe un chip măiestrit cioplit de Cel de Sus. Purta o pălărie cu zagara întinsă ușor, aplecată pe o parte. Era îmbrăcat într-o cămeșă de in cum îi helgea, cu mâneca suflecată, pantalon bufant și cizme cu carâmb potrivit. Un chimir lat, ghintuit cu ținte strălucitoare, îi încingea mijlocul, iar pe umăr purta o bundă... O rămas o vreme în ușă cătând cu ochi vulturești prin han. Cine era omul și ce căta așa
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
În primul rînd perucile secolului XVIII au dispărut complet, cu excepția celor purtate de justițiabili în sălile de judecată (unde s-au păstrat și astăzi). Pe la mijlocul secolului XIX apare la Paris și se răspîndește în restul capitalelor europene pieptănătura vălurită și bufantă, așa cum se poate vedea din tabloul lui Ingres, "Madame Moitessier"‡‡‡‡‡‡ Franz Xaver Winterhalter, pictorul "de serviciu" al Curților Regale europene (v. iconografia victoriană), o pictează pe împărăteasa Austriei, Elisabeta (celebra Sisi), la 1860, purtînd un păr bogat, împletit, căzînd lung
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
brunet și avea ochii spălăciți, ca ai fetei din fotografia de cazier, dar aici se termina orice asemănare între tată și fiică. Elizabeth Short era o femeie care te făcea praf. El părea făcut praf: un schelet ambulant în pantaloni bufanți maro și un maiou soios. Avea umerii plini de alunițe și chipul ridat, spuzit de coșuri. Ne făcu semn să intrăm și ne anunță: — Am un alibi, în caz că vă trece prin cap că eu am ucis-o. Beton armat, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
tastaturilor, concepeau știrile de a doua zi. În afară de omniprezentul bâzâit al computerelor și de murmurul copiatorului, redacția era ciudat de tăcută. Logan se repezi la prima persoană pe care o găsi: un individ mai bătrân Într-o pereche de pantaloni bufanți de catifea maro și cu o cămașă crem pătată. Purta o cravată care indica cel puțin trei lucruri pe care le servise la micul dejun. Vârful capului său spusese adio părului cu mult timp În urmă, dar se ambiționa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
reporterul care „nu le spusese“ că respingătorul domn Miller se ascunde În toaleta bărbaților. — Ești Logan McRae! zise bărbatul. Vezi? Știam eu că te cunosc de undeva! — A, da? făcu Logan așezându-se din nou pe scaun. Omul În pantaloni bufanți de catifea maro Încuviință satisfăcut din cap. Am scris un reportaj, când să fi fost: acum un an? „Polițistul erou Înjunghiat În confruntarea cu monstrul din Mastrick!“, spuse el zâmbind la fel de Încântat. Doamne, ăla a fost un articol beton. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
spun că damicela se Înclină ținând În mâna stângă un evantai deschis larg spre pieptul cavalerului (probabil pentru a-i aerisi puțin prea Înfocatu-i cord), iar mâna dreaptă o ține trasă Înapoi, astfel că i se observă bine mânecuța bufantă strânsă mai jos de cot; are un căpșor drăgălaș, cum Îi stă bine unei asemenea figuri desenate pe scrumieră, terminat cu o capigliatura ricca, corectată Într-un coc perfect, orientat puțin oblic, dar În sus; ah, uitasem să spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să se audă muzică pe fundal. Ce vrei să spui prin coincidență? Cu ochii în monitorul LCD poziționat în fața patului lui Rhyme, tânărul și pirpiriul ajutor, purtând o cămașă albă cu o cravată roșie lată și o pereche de pantaloni bufanți, spuse: - Nu este adevărat - nu lucrează. Doar dacă nu cumva a lucra înseamnă să te uiți la aceeași pagină mai bine de o oră. Mă întreb dacă aș putea să lucrez și eu așa. - Comandă: întoarce pagina! Recunoscând vocea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
șurii, și-n trupușorul ăla de trei ani ticăie repede, repede de tot, de frică, o inimă. Nelu seamănă puțin cu Sandu, are ochi albaștri iar tu semeni cu un balaur așa cum ești Îmbrăcat În speilhosenul tău colorat cu cracii bufanți ca doi bostani. Și nu iese din ascunzătoare decât după o vreme, topit de plâns, și nu se obișnuiește cu tine decât numai atunci când Îi dai un biscuit, ochii Îi râd, dar el suspină Încă și se uită la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Sutienul crem Închis din dantelă avea un decolteu adânc, care, chiar și ea recunoștea, Îi făcea sânii să arate chiar superb. Știa ce avea să poarte pe deasupra. Rochița diafană de țigancă de un verde de mentă cu mânecile scurte și bufante, avea să fie ideală. O cumpărase de la Whistles cu câteva săptămâni În urmă, dar n-o purtase chiar dacă Își dorise foarte tare. Ruby simțise mereu că unul din lucrurile care o deosebeau de femeile bogate care făceau cumpărături de la Les
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
colegii de studenție înainte de a se îmbolnăvi, și noi simțeam cum stâncile și gheața reușeau să-l transforme din nou pe automobilist în adolescentul alpinist, care după ascensiunea la hotelul montan mai zăbovea un pic în mijlocul poieniței, în pantalonii lui bufanți și cămașa de lână cadrilată, scotea un ah! din toți rărunchii și toată fața îi era numai un zâmbet larg. Hotelul montan spre care ne ducea mașina - pe noi, împreună cu fratele mamei - era un loc liniștit; Onkel Curt aflase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
să rateze - și, în mod surprinzător, era din nou acolo: „Good shot! Well done!“. Tata stătea pe patinoarul situat sub Grand Hotel cu o șapcă modernă cu cozoroc pe cap și cu ștergătorul în mână. Pe genunchiul drept al pantalonilor bufanți își legase un prosop. Pe fața lui stăruia o liniște grea - și arăta de parcă ar fi atins în viață tot ce-și propusese, tot ce era de atins. Trax rupea cu dinții lui de oțel dâre întunecate în zăpadă, uruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
up“ sau sunetul prelung și întunecat „down, down!“, în timp ce tata încă mai plutea în spatele degetelor lui, pe urmă se tupila, urmărind piatra cu privirea, până când zgomotul înfundat spărgea tensiunea. Dar jocul devenea acum aproape războinic. Domnii englezi în pantalonii lor bufanți și șalurile scoțiene, care ridicau prietenoși mâna strigând „good shot“ sau „next time better“, n-au mai venit, poate îmbătrâniseră prea tare pentru un joc care devenise între timp un sport. Nu se mai ridicau mâini, vocile sunau puternic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Precum dezmierd cuvintele și câinele. - Ce dorești mata?! Încercai să articulez în delirul agoniei. Nu mă mai durea nimic, când ochii mei văzură Moartea. Era o doamnă binișor îmbrăcată în rochie de mătase cenușie, decoltată, cu mâneci lungi și umerii bufanți. Pe craniu purta, cochet, tricornul negru, cu pompon, al Zittei. Moartea făcu doi pași spre patul din care nu mă voi ridica niciodată singur și oasele genunchilor ei scârțâiră. - Cred că ați greșit adresa, doamnă, încercai inutil să mă exprim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
care Își cerea scuze, dar trebuia să anuleze lecția din după-amiaza aceea. Pentru un moment se Întristă, apoi se gândi: de ce n-ar ieși singur pe drumul de la malul mării? Ultima dată se descurcase destul de bine. În consecință, Îmbrăcă pantalonii bufanți și sacoul Norfolk, Își puse o șapcă de stofă moale și scoase bicicleta din grajdurile unde o ținea, În spatele hotelului. În loc să le ofere celorlalți oaspeți motiv de amuzament Încercând să urce pe ea pe alee, În văzul celor de la ferestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lui sau ca al lui Albrecht Dürer. Autoportetului său, care se afla la Madrid, la Prado, i-aș fi putut adresa următoarele întrebări: oare de ce s-a pictat maestrul cu mănuși? Cum se face că acea căciulă ciudată și mâneca bufantă de pe antebrațul drept au dungi ce sar atât de tare în ochi? Ce anume îl face să fie atât de sigur de sine? Și de ce vârsta lui - are abia douăzeci și șase de ani - e scrisă sub pervazul ferestrei pictate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fiu altcineva și altundeva, acel „Curând-altfel“ cu care m-am întâlnit puțini ani mai târziu, când m-am pierdut în ediția populară a lui Simplicissimus, spre sfârșitul cărții: un personaj neliniștitor, dar atrăgător, care te ajuta să treci din pantalonii bufanți de mușchetar în rasa ferfenițită a unui pustnic. E drept că prezentul, plin de discursurile Führer-ului, de războaie-fulger, de eroi în submarine și ași ai aerului răsfățați cu decorații, laolaltă cu detaliile militare, îmi era cât se poate de clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
odată penibil, și s-a gîndit la istoria religiilor, la abisal, la nomazi, la ineditul și nemeritatul lor acces la esență, a privit În jur, crezînd c-a Început să creadă În reîncarnare, reîncarnarea tuturor marilor filozofi Într-o femeie bufantă, și-a adus aminte de prietenul Noica, a căutat un cuvînt țigănesc prin care să-și exprime admirația, n-a găsit decît mișto, nu l-a mai rostit pentru că doamna de pe trotuar și-a Întors privirile și și-a reluat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
diverse sporturi, luasem parte la Întruniri de tineret și „ceaiuri dansante“ În case frumoase stil ranch, atunci când părinții respectivului coleg erau plecați de acasă. Purtasem pantaloni de trening la școală, jeanși la petrecerile de sâmbătă seara și bluze cu mâneci bufante la petrecerile dansante semiconvenționale. Iar facultatea! Ei bine, aceea fusese o lume de-a dreptul sofisticată În comparație cu liceul. Universitatea Brown oferea nenumărate tipuri de activități, cursuri și grupuri speciale de studiu pentru orice gen imaginabil de indivizi - artiști, neadaptați sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Când doamna Hagiaturian intră în camera de primire, își îndreaptă imediat privirea spre cele două fetițe numai pistrui și zulufi castanii care-i aduc aminte de tinerețea și chipul Smarandei. Așezate pe canapea, așteaptă cuminți, cu mâinile în poala rochițelor bufante, la fel de albastre ca și ochii ce privesc cu interes la tot ce se află în jur. Ochii tatălui lor. Lângă ele, un bărbat cu părul negru încărunțit și chip marcat de umbrele unor vicisitudini din trecut. Poartă o pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
erau ca cele ale americanilor - europeni de vest, de pe Pământ, așa cum îi avea Gosseyn în memorie. Și îmbrăcămintea le era absolut ridicolă: mulate pe corp, niște cămăși cu aspect metalic, se încheiau cu un guler foarte strâns la gât. Pantalonii bufanți, albi, până la gleznă, le făceau picioarele mai scurte. În plus, fiecare dintre ei purta un fel de căciulă peste părul galben-auriu. Aceasta părea foarte umflată. Ceea ce dădea căciulii un aspect atât de voluminos era un instrument complicat instalat în vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
așa de repede, se revărsară înăuntru șiruri lungi de oameni. Erau absolut numai bărbați, dar echipați altfel decât Vocea Unu și Vocea Doi. La față și la corp semănau cu cei doi gardieni ai săi. Dar hainele lor nu erau bufante. Erau mai ajustate pe corp, și colorate simplu în gri. Era, desigur, un indiciu: hainele acelea erau uniforme. Cei ce le purtau trebuiau să constituie personalul militar. Gosseyn rămase, nemulțumit, pe scaunul lui în timp ce șirurile lungi de "specialiști" de clasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
clasă ajungea pe coridor, cu tot cu chitări. Următoarele 10 minute erau dedicate directorului, care mi-i aducea înapoi pe scandalagii, cerându-mi explicații. Acuma, dacă vine vorba de mine, nici eu nu eram ușă de biserică. Apariția prin cancelarie în blugi bufanți și cu un tricou lălâu pe care scria Hello USA! nu mă califica foarte tare nici ca profesor, nici ca membru al asociației de prietenie româno-germane; cunoștințele vagi de gramatică, nici atât. Așa se face că, la a noua, predam ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se retrăgeau din magazine cu pungi cartonate, umplute cu reducerile isterice de sezon. Ținuta „military style“ era la mare modă: se purtau niște cizme hitleriste, de echitație, parcă turnate în duraluminiu, cum vedeai și la Mall sau pe Calea Victoriei. Pantalonii bufanți dădeau picioarelor un aer de circ sau popotă, iar curelele groase, prinse în catarame rotunde, speriau până și fâșia de abdomen în care mișca buricul. Fetele îmbrăcau niște tunici cabrate, cu epoleți și nasturi metalici, de cazarmă; fireturile atârnau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
după terminarea facultății, în unele excursii făcute cu studenții și la unele inspecții de gradul I. L-am descoperit ca pe un mare specialist, un mare sistematician și iubitor al naturii. În excursii făcea o notă particulară prin pantalonii săi bufanți și prin echipamentul de naturalist. L am iubit pe profesorul C. Burduja, a fost un mare om. Cel mai frumos curs al studenției mele rămâne cel de Anatomia comparată a vertebratelor, predat de domnișoara prof. dr. Olga Necrasov. Nu pot
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]