246 matches
-
am zis că dacă ies comuniștii, el o să moară de ciudă, că d-aia-i votez, și iar au început toți să râdă. — Ospătar ! Ospătar ! — Da, domnule Fernic. — Ospătar, dă-ne afară ! — Cum să vă dau afară, domnule Fernic ? îl bufnește râsul și pe micuțul tânăr care îi servea de ore bune. — Uite-așa, cheamă poliția și dă-ne afară, nu vezi că suntem niște degenerați care trădează țara, averile, neamul, tradițiile... Stai așa... Ce mai trădăm, Cristi ? Cristi ! țipă el
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
a dus să se privească în oglindă. Era un dezastru. Chipul supt și umflat de la pumni, pielea deshidratată, îngălbenită, ochii aproape vineți de cearcăne și o barbă deasă, care puțea. S-a fixat câteva secunde bune și apoi l-a bufnit râsul. „Habar n-aveam cât de urât pot fi, dacă mă chinui puțin“, și-a zis, printre hohote, dar n-a putut râde mult, pentru că l-a apucat tusea. Simțea cum coastele îl strâng și nu-l lasă să respire
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
oricând să-și arunce în aer gloria pentru a se reinventa în permanență. Până și amicul dumneavoastră, Jean Moscopol, a înțeles asta, iată-l cochetând cu jazzul de ceva timp și nu văd să-i meargă rău. Pe Cristi îl bufnește râsul : — O, Doamne ! Și romanțe, și jazz, mâine și-o lăutărească, sunt sigur, dar fără nicio supărare pentru dragul meu prieten, pe care-l știu de o viață, căci și el, ca și mine, a venit cu o tolbă plină
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
numai diamantele mai lipsesc. — Ești doar invidios. Îi dăruiesc femeii pe care o iubesc ce pot. Și merită toate darurile mele. — O iubești, spui ? — O iubesc cum n-am iubit pe nimeni alta. Și ea mă adoră. Pe Virgiliu îl bufnește râsul : — Tot timpul ai fost un naiv și un credul, Cristi, dar așa prost nu te-am crezut niciodată. Dar Cristi nici nu îl bagă în seamă, în schimb scoate dintr-un sertar un inel cu diamant, cum rar s-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
orice altă femeie. Și, desigur, parfumul ei puter- nic de primăvară, de viață, care făcea ca toate clipele să pară o eternitate. — Și cum de nu v-ați căsătorit cu ea, domnule Vasile ? — Să mă căsătoresc cu dânsa ? l-a bufnit pe Cristi râsul. Tu te auzi ce spui ? Să închizi o astfel de zeiță într-o colivie și să nu o lași să zboare ? Cum să mă gândesc la un așa lucru necugetat ? Iubirea Zarazei era, este, de fapt, atât
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
Sânii goi, ca niște foi de plăcintă crudă umplute cu ce dulcețuri vă poftesc inimile. Dar dincolo de toate acestea, aș putea continua la nesfârșit, Zaraza avea un defect. Degetele mici de la picioare îi erau lipite, a zâmbit el, aproape să bufnească în plâns. — Ăsta era secretul ? se arată unul dezamăgit. — Ăsta era nu secretul, dragul meu, era punctul ei slab, prin care ea se credea normală, imperfectă, la fel ca toate celelalte și cu nimic mai specială. Degetele ei lipite pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
casă. Nu m-am simțit în stare să întorc capul către bucătărie și, oricum, eram orbit de emoție. Am perceput cu extraordinară acuitate roșul și portocaliul strălucitor al unor trandafiri foarte mari, care creșteau chiar la marginea aleii. Ușa a bufnit în urma mea. M-am descurcat în grabă cu închizătoarea complicată a porții, și am izbutit să ies în stradă. Am coborât dealul în grabă. Fără să alerg. Apoi am început să merg mai încet, tot mai încet, și când am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-l fac. Eram totodată conștient că întrerupsesem o scenă. Ușa dormitorului era acum deschisă. Am întins sacoșa: — Astea-i aparțin. Regret că am uitat să i le las. Ben înșfăcă sacoșa și trânti cu ea de podea, făcând-o să bufnească și să clincăne. Își împinse spre mine capul schimonosit de un rânjet, determinându-mă să fac un pas înd\r\t. — Ferește-te din calea mea, că te ucid! Și spune-i și ticălosului ăluia de puștan să se ferească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
recunosc nimic, a pomenit el numele Ioja. Ce crezi, că noi nu știm? Că asta era metoda. Îți îngreunezi situația pentru că nu vrei să recunoști. Noi deja știm, dar am vrut să verificăm. Ce știți, domnule? Preotul Ioja... Atunci am bufnit în râs. Ați căzut în plasa mea. Nu există nici un preot Ioja. Mi-ați băgat un nemernic, un șarpe și la propriu și la figurat. El se numește Șarpe, dar e o viperă... Mi-ați băgat o viperă în celulă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
visat-o pe Doamna cu Două Fețe”, povestea un vechi informator cu aproape un secol în urmă, „din momentul acela nimeni n-o mai poate întrece în tot ce întreprinde. Dar femeia asta se poartă întocmai ca o nebună. O bufnește rîsul, nu poți să știi ce-o să facă. Bărbații care se apropie de ea devin posedați. De aceea li se spune acestor femei Doamne cu Două Fețe. Și se culcă cu oricine. Dar, în toate treburile lor, nu le întrece
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
departe a unui minunat copil, dar nu trebuia să transmit nimic celor din jur, trebuia să spăl farfurii și să curăț șemineul ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. La un moment dat, mai târ ziu, Concetta a început să bufnească, să se vaite și, întoarsă cu spatele ca și cum i-ar fi fost și ei rușine, mi-a spus: — La cât te plătesc, vreau și eu puțină afecțiune! Eu eram înmărmurită. A înțeles din tăcerea mea că ceea ce voia ea nu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
doi pisoi dolofani, de câteva luni, pe care tocmai îi dădusem cu DDT ca să-i ferim de pureci și care, ignorând igienica măsură, ridicând norișori albi și pudrând cu praf covoarele, se alergau tupăind prin odaie, luptându-se frățește și bufnind de podea spre desfătarea noastră, a privitorilor înveseliți, de fapt, fericiți, fericiți... cu toții! Eram atât de fericiți în acele clipe...”. „Și ei sunt aici”. „Cel mai bine te țin minte, dragă Țiți, cum stăteai la picioarele mele, pe plapumă, cuminte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
are viză de la ambasada Americană. L-am întrebat referitor la necazul pe care l-a avut în familie când i-a decedat băiatul iar el mi-a răspuns imediat că a fost omorât, otrăvit având o explozie internă, i-a bufnit sângele pe gură, nas și urechi și m-a asigurat că o să vină vremea și în România când toate crimele acestea premeditate or să iasă la iveală, făcându-mă să înțeleg că fiul lui a fost ucis ca urmare a
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
lungă. Mișcările îi erau agere ca a unui spiriduș. Nicky era acaparat de un peisaj, iar când întoarse capul și se uită în compartiment îl observă pe Jean cu fața roșie pus pe harță cu tânăra care îl însoțea. Îl bufni râsul și chiar râse cu poftă când auzi dialogul dintre ei. - Crezi că nu știu ce vrei să faci cu mine dincolo? N-ai să reușești să mă fraierești, să te folosești de mine. - Să mor alături de tine dacă m-am gândit
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Ștefan se oprește în pronaus, unde se cască o groapă spartă în pardoseala bisericii și săpată în pământ, adânc. Aici, deci... șoptește Ștefan cu un zâmbet crispat, "Gropnița"... Și împingând cu piciorul o sfărmătură de lespede o prăvălește în adânc bufnind surd. Ia lumânarea din mâna egumenului, îngenunchează și se apleacă deasupra gropii luminându-i adâncul. Aici deci voi visa multe veacuri", cugetă el. Se ridică și întinde lumânarea egumenului. Și "talianu' " cela ce se cioșmolește atâta cu lespedea ceea? Dați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să-i ard un lat de sabie pe spinare... L-am trimis "undeva", măcar că el n-a priceput unde pe italienește se cheamă altfel. Atunci, l-am trimis la dracu' ca să priceapă: "Come dicere dracu diabolo!... Mare lucru aveți! am bufnit eu cu dispreț. Aveți voi cenuș de coliba?! Aveți?!... Ei, vezi? N-aveți! Noi avem!" m-am grozăvit eu. El nu înțelegea sau se făcea că nu pricepe. "Cenuș, bree! Cenușă!!", i-am răcnit în ureche. "Aaaa!... Cenere!... Cenuso. Întelego
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de regret pentru pierderea unei consătence atât de cunoscută și bună mamă de familie. Ajunși la casa părintească unde Maria copilărise și pe care o părăsise în urmă cu douăzeci și trei de ani , după ce se măritase cu Costache, o bufni plânsul amintindu-și câte învățături bune și sfaturi primise de la maică-sa. Costache o liniști, apoi intrară în casă, întâmpinați de sora Elena Gâză și bărbatu-său Toader, care locuiau în Armășoaia și de frații Ion, Vasile, Neculai și Ghiță
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
luat 19 ocă de fier și 19 de oțel. S-a dus la Țiganu' Buzduganu Care bate bine cu ciocanu' Cu dinții rânjiți Cu ochii beliți Cu ochii de steclă Cu dinții de greblă Când te uitai la dânsul Te bufnea râsul. A făcut niște secerele Cu mănunchi de floricele Și cu dinți de viorele Ca să tae grâu cu ele. Iară dumnealui că se mira Că cine l-a săcera S-au aflat niște fetișele Ochișele Cu inele-n degițele Ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de unde s-a reîntors ca reporter la „Steagul roșu” ș.a.m.d. *„Nu veți putea scrie niciodată pătrunzător despre problemele sociale, le-am spus cîtorva de la ziar, dacă nu veți trăi aidoma oamenilor de rînd.” Un fățarnic, în fața mea, a bufnit în rîs pînă a făcut gropițe în obrajii lui bucălați. *A fost adus să țină o expunere organizației de partid a ziarului și revistei I. Constantinescu, directorul sucursalei Bacău a Băncii Naționale. Un bărbat scund, strîmt în umeri, față ușor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
magic se poate îndeplini, iar victoria flăcăului este desăvârșită, căci el supune nu numai haosul, ci se învinge și pe sine, dominându-și aspectul instinctual. Arhaicitatea confruntării elimină armele sofisticate, care dau omului o superioritate artificială în fața naturii: „Flinta ar bufni,/ El ar auzi,/ Și-ndatăar sări/ Două-trei sărite,/ Până-n vârf de munte,/ Până către-Ardealu,/ Că-i locu cu dragu./ Cu flinta nu-și dare,/ Și mi-l săgetare” (Voineasa - Vâlcea). Deși efectul asupra fiarei este același și ea sare peste munți
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
am pus în bordul autoturismului. La vama sârbească, vameșul ne-a controlat și bineînțeles a găsit și tămâia. Probabil că nu se mai întâlnise un asemenea articol. A cercetat-o, a mirosit-o sub privirile vesele ale noastre, că ne bufnea râsul văzându-i nedumerirea. Ne-a întrebat ce-i cu ea. I-am spus că este tămâie și că o ducem unei bătrâne. Iar a cercetat-o, iar a pus-o în bordul mașinii, a zâmbit, ne-a dat liber
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
plastic. Erau foarte la modă pe atunci. Când vameșii i-au văzut cu atâtea flori, li s-au adresat: Ce faceți, domnilor, cu atâtea flori? Aveți vreo nuntă, vreo înmormântare? Cam așa ceva, au răspuns în doi peri. Iarăși ne-a bufnit râsul pe toți, și pe noi și pe vameși care-și dăduseră seama cum stă treaba și ca să scape de noi ne-au lăsat să trecem. Mie, căreia nu-mi prea plăceau lucrurile acestea, de multe ori îi spuneam soțului
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
de viață pe picior mare. Duelul de la masa de joc e de-acolo, ca și tortura (tortura era pentru Fleming ce era agricultura pentru Tolstoi), ca și femeia fatală, ca și concluzia finală a lui Bond în privința ei (o grosolănie bufnind ca o ușă trîntită definitiv peste singura cămară încălzită din inima lui), iar Daniel Craig e primul interpret care găsește cheia originară a personajului (de fapt, singurul lui mister) : faptul că, deși e dependent de viața pe picior mare, ea
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
a descântat; gustă din sticluță de două ori, îți faci cruce în cele patru părți, iar cu restul te speli și a zisă că-ți trece. Eu m-am dusă în grădină, mi-am căutat de lucru, ca să nu mă bufnească râsul. Când m-am întors, zice povestitorul șugubăț. Casandra mea era veselă și luminată la față parcă și se luase durerea cu mâna. - Să-i dea Dumnezeu sănătate lelicăi Floarea - zice Casandra și se interesă dacă lelea și-a primit
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
îi luciră atât de straniu, încât cealaltă trebui să asculte. Scos din sărite de curajul copilei, bărbatul își încleștă degetele pe brațele ei și-o ridică. În secunda următoare, fata mușcă mâna dușmănoasă cu putere, strânsoarea dispăru și ea căzu bufnind înapoi pe covor. Ridică privirea spre fața schimonosită de durere a bărbatului și mârâi. Acesta rămase perplex. Deveni conștient că puștoaica se va bate cu el, parte în parte, dar nu va renunța niciodată. Glasul Sandei îl făcu să tresară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]