309 matches
-
vă îndoiți de dreptatea mea, vă jur că n-am nici-o vină, el s-a aruncat pe fereastră la sugestia neveste-mii, fugi pe geam!-am auzit-o, eu n-am avut timp nici să-l văd! Am auzit o bufnitură în stradă, atât!” A urmat totușI condamnarea: Un an și jumătate la locul de muncă... Seara trec adesea pe la bufetul Trocadero să beau și eu o țuică- o țuică mare!-i-zic eu barmanului; după o zi de învârtire prin slava
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371908_a_373237]
-
sufletul și a tăcut. Dar a sărit a nouă. S-a repezit ca o leoaică la a veche și a țipat la ea, îmbrâncind-o: -Pleacă, fă, că înfig gheara-n lațele tele și mătur drumul cu tine! Au început bufniturile... Pocnete, țipete... Ce mai, a fost o hărmălae... Până la urmă, a veche a plecat, săraca, pentru că a nouă a fost mai înfiptă, mai leșinată. Și Călin ținea cu ea. Ticălos om!.. Maică-mea o ațâța: -Și ce-ți pasă ție
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
așa de tare de parcă se rupea cerul în două. Ruperea norilor era chiar deasupra noastră. Când fulgera ziceai că ia foc bordeiul, se scurgea flacăra din înaltul cerului chiar în fața lui, sfredelind parcă pământul, urmată imediat de o rafală de bufnituri asurzitoare care te băgau în sperieți oricât de curajos ai fi fost. Cățelușa Braica de teamă a intrat în bordei și s-a băgat sub pat și imediat și eu după ea. Când trosnea de te asurzea, plângeam de frică
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1496 din 04 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Aleargă troica iute peste cale, Peste omătul așternut agale. Se-aude sunet viu de clopoței Desprins din hamuri de căluții mei. Copitele-n zăpadă se afundă Cu bufnituri ce câmpul îl inundă, Ritmate-n timp cu glas de zurgălăi Pudrată armonie peste văi. Iar clinchetul se pierde printre dealuri, Cum pierd arinii chiciura pe maluri Și-n urmă numai vântul mai adie, Ecouri stinse dintr-o simfonie. Târziu
ECOURI STINSE ... (LUI S. ESENIN) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376058_a_377387]
-
care s-a făcut țăndări! Și până a găsit Anghel un alt pahar prin casă, în sticlă mai rămăsese o jumătate din șampanie. Cine-i de vină? Dacă nu i-a spus copilului că la scoaterea dopului o să fie o bufnitură mare!... * După plecarea lui Anghel din Moldovița, o vreme a mai fost învățător Petrescu, despre care, de asemenea, s-a povestit mult, uneori întâmplări comice. De abia după sosirea la Școala din Demacușa, ca învățătoare, a doamnei Olga Balabasciuc, treburile
ÎNVĂŢĂTORUL ANGHEL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375149_a_376478]
-
-mi făceai cu frunte de țuică la păgânele astea de oase?! -Cum nu?! Ai nădejde în mine! Și fericit de promisiune întăresc bătăile. Nucile cad mai des, apoi din ce în ce mai puține... Și-n urmă, aud îngrozit un trosnet de vreascuri... o bufnitură surdă... un icnet prelung... apoi un veac de tăcere... Și-o suflare, o adiere trece peste-obrazul meu întors către umăr... Bunu’ căzut nu zice o vorbă. De pe chipul destins un surâs îmi trimite, mulțumit că durerile lasă-n urmă... Aici
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
Bagă-ți banii ăia nenorociți undeva! - Oricum nu mai vezi de la mine nimic! Ți-am anulat deja rezervarea, așa că de azi ești pe cont propriu! - Perfect. Du-te dracului! - Mulțumesc, dar înainte de asta am să-ți rup gâtul! Se aud bufnituri și țipete, apoi un strigăt mai înalt decăt toate celelalte. - Thieves! thieves! Help me! Înainte să mă dumiresc bine, mă trezesc cu o femeie aproape dezbrăcată urmărită de un bărbat, în chiloți, intrând peste mine. Instinctiv întind un picior și
DRUMUL APELOR, 34 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375692_a_377021]
-
a făcut roșu cât țineau zările. Ardeau satele și câmpiile. Puținii pământeni scăpați cu zile veneau Îngroziți, rânduindu-se În oastea voievodului. Bătălia cumplită s-a Încins cât ai scăpăra din ochi. Valea s-a umplut de nechezăturile cailor, de bufniturile scuturilor. Luceau lăncile. Zbârnâiau săgețile. Stefan cel Mare Își deschide drum spre inima bătăliei, către han, izbind În dreapta și-n stânga cu buzduganul ! Striga : Izbiți, feciori, pentru răzbunarea lui Mitruț...Unde-s răzeșii din Borzești ? Izbiți, răzeși !... Deodată, a ajuns
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
trupul semeț de care Xtyn învățase încă de mic să fie mândru începu să se contorsioneze. Trezește-tel Unul din atacatori reuși să smulgă o pereche de ochi și Xtyn percepu undeva la limita conștienței un trup care cade la pământ. Bufnitura surdă fu urmată imediat de o alta și apoi de încă două, pe măsură ce Xtyn vedea picioarele și antenele dragonului lor cum cedează sub asaltul Ulanni. Trezește-tel Xtyn văzu proiecția mentală a unui luptător Ulanni cum încearcă să atingă filamentele ochilor
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și să le mănînce, cînd se duceau în plimbare pînă la ferma Maiorului Barton, mirosea ca-n păduricea dinăuntrul pavilionului unde erau gogoșile de ristic. Băieții se antrenau servind, făcînd pase lungi și fente joase. În tăcerea blîndă, cenușie, auzea bufniturile mingilor: de colo și de colo prin aerul molcom auzea zgomotul bastoanelor de cricket: pic, pac, poc, pîc: ca niște stropi de apă-ntr-o fîntînă, domol picînd în cupa plină ochi183. Aici dialogul și relatarea scenică alternează cu reprezentarea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
luncă, dar era Gol.(...) Văzând că glonțul l-a ocolit (pentru că nu era), Tomasz își ridică arma și ținti îndelung, dar nu știa că țintitul lui e Gol. Țintește, țintește, trage, dar gol, gol: și din toată pocnitura, nimic decât bufnitura." (p. 91-92) Spre concluzia că simularea este ridicată la rangul de principiu ordonator pare să conducă și o particularitate ce ține de strategia textuală: scrierea cu majusculă a unor cuvinte alese efectiv la întâmplare - Trădător, Vierme, Erou, Compatriot, Mergem, Gol
Simulacru și putere by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17161_a_18486]
-
că am să-l văd. Adio, Govar George. Fals prieten. Adio, zisei într-o șoaptă. Strigătele sale necontrolate și imposibil de înțeles au continuat pe măsură ce era "ajutat" să coboare scările, ele îndepărtându-se din ce în ce mai mult, până când fuseseră curmate de o bufnitură surdă. Sala era încremenită și cufundată în liniște. Luați-i pe cei care au susținut că îl vor urma pe Govar! Să-l urmeze! Nu avem nevoie de cărămizi șubrede! Și să-i anunțați pe cei de la porți că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
seama că fusese împușcat. Puteam jura că era o statuie în imagine, nu un lunetist antrenat al Guvernului. Apoi începu să se miște ușor. Din ce în ce mai repede cădea spre podeaua blocului, iar în momentul în care o atinsese cu o ușoară bufnitură, sufletul său părăsi trupul. Îl simțeam ca o despărțire, una tristă. Dar el deja uitase de care corp fusese găzduit. Căzuse sec, fără melodramă ca în filmele vechi, fără prea mult sânge. Prima victimă a răscoalei... De fapt... a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Buf!" din nou. Aud doar eu sau... zise Velail uitându-se prin jur îngrijorat. Auzim și noi, Constantin. Imediat, au început să se audă rapoartele cum curg de la un elev la altul. "Bă, ăștia trag în noi!" Mai aude cineva bufniturile astea?" "Vai... atât le-a trebuit!" Corvium se smulse câteva clipe din cotidian. Îl simțeam absent. Apoi reveni dintr-o dată. Atenție toată lumea!!! Și când nu se făcu liniște, continuă: GURA! Și toți tăcură. Vreau rapoarte o dată la zece minute din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și inteligente genul "'Tu-i morții mă-sii! Ăsta a fost aproape!" sau "Un negru mititel! Un alb mititel! Un negru... hei, ăsta-i albinos!" a continuat să curgă ca și cum n-ar fi fost niciodată întrerupt. Am încercat să uităm bufniturile constante din jurul nostru și să ne concentrăm asupra treburilor care trebuiau înfăptuite. Din când în când, se auzeau mustrările celor din jur sau ale celor responsabili de clasa în care se aflau când nu reușeau să se facă înțeleși de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
care nu râde nimeni și, în final, sprijinirea unui perete... muncă tare obositoare. Peste tot se trăgea! Unii trăgeau din pură plăcere, alții chiar ținteau ceva, fie o frunză înghețată, fie un cap de lunetist. În jurul nostru se auzeau constantele bufnituri și nelipsitele sunete de crăpătură. Ce obositor! Nu reușeam să mă odihnesc, așa că am pornit din nou pe holuri și tot acolo, cu puțin înainte de apusul soarelui, mă prinse debutul asaltului sonic. Muzica rock combinată cu cea metal izbucnise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
un strigăt scurt de agonie. În scurta liniște așternută s-a propagat clinchetul unei arme. Inimile lor parcă băteau mai încet. 4... Sunetul sec al unei arme care s-a descărcat ajunse până la urechile lor. Din nou același clinchet! O bufnitură grea în zăpadă! Și gândurile le alergau mai rapid prin minte... 5... Același sunet răsună din nou în pădure. O bufnitură ușoară! O bufnitură mai grea! 6... Greutăți mici făceau sunete ritmate în plapuma de omăt. Se auzeau din ce în ce mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
4... Sunetul sec al unei arme care s-a descărcat ajunse până la urechile lor. Din nou același clinchet! O bufnitură grea în zăpadă! Și gândurile le alergau mai rapid prin minte... 5... Același sunet răsună din nou în pădure. O bufnitură ușoară! O bufnitură mai grea! 6... Greutăți mici făceau sunete ritmate în plapuma de omăt. Se auzeau din ce în ce mai puțin. Pași care se îndepărtau rapid! 7... Începură să vadă vinele albastre de pe copacii din fața lor. Țesătura albă de pe ochii începea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
al unei arme care s-a descărcat ajunse până la urechile lor. Din nou același clinchet! O bufnitură grea în zăpadă! Și gândurile le alergau mai rapid prin minte... 5... Același sunet răsună din nou în pădure. O bufnitură ușoară! O bufnitură mai grea! 6... Greutăți mici făceau sunete ritmate în plapuma de omăt. Se auzeau din ce în ce mai puțin. Pași care se îndepărtau rapid! 7... Începură să vadă vinele albastre de pe copacii din fața lor. Țesătura albă de pe ochii începea să se destrame. Lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Brad. Traversează camera, îmi ia peria din mână și se așază în spatele meu, privindu-mă în oglindă și periindu-mi părul. ― E atât de bine, murmur eu, închizându-mi ochii. ― Așa ar și trebui să fie, spune Brad, când o bufnitură care vine de jos din hol ne face pe amândoi să tresărim. Poșta, spune el, punând peria jos. Câteva secunde mai târziu spune: ― JJ, e pentru tine. ― Pentru mine? Ce-ar putea să fie? Simt o zvâcnire de entuziasm când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
atât de tare. Contreras era pe punte împreună cu toți marinarii spanioli și cu mateloții japonezi în stare de alarmă și așteptau furtuna legați de frânghii de salvare. Corabia începu să se legene din ce în ce mai tare. Lumânarea căzu de pe masă cu o bufnitură, iar cărțile alunecară de pe poliță. Speriat, am ieșit din cabină și am dat să urc pe punte, dar când mi-am pus piciorul pe scară, vasul s-a înclinat pălit de o lovitură cruntă. Era să mă prăvălesc pe scară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
miște înainte și înapoi, nu numai să se legene. Eu mă străduiam din răsputeri să rămân sprijinit de perete. De pe punte răsuna doar un vuiet năprasnic de talazuri ca o bubuitură de tun, iar cala vuia și ea toată de bufnituri și ciocnete de lucruri care cădeau și se spărgeau. Neîncetat se auzeau țipete desperate de oameni. Am încercat să mă întorc în cabină, dar nici nu mai puteam să mă mișc. M-am târât în patru labe ca un câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
catârul, astfel că nu putu să vadă ce se întâmpla în acea clipă. Auzi doar niște zgomote, urmate repede de strigăte: un șuierat sinistru și imediat un nechezat și un strigăt răgușit, apoi fluieratul unei lame în aer și o bufnitură surdă. Răsucindu-se, îl văzu pe bagaudul mai tânăr ducându-și mâinile la gâtul străpuns de o săgeată, în vreme ce calul său se năpusti deodată înainte. După câteva momente, băiatul cădea în iarbă, la marginea cărării. O clipă mai târziu, camaradul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Abatele întinse mâna să-l oprească: — Așteptați! Ar putea să mai fie și alți fugari pe drum. îndemnându-i cu un gest pe soldați să-i execute ordinul, celălalt răspunse sec. — în spatele nostru nu mai sunt decât hunii. Cu o bufnitură, porțile fură închise. Oarecum pierdut, Canzianus întoarse privirea spre mulțimea ce înțesa curtea. Dintr-o privire, înțelese că avea în față pe puțin două sute de bărbați, femei și copii, cu nu puține animale de povară și o jumătate de duzină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trupuri și, cu pas zvelt, se îndepărtă. Sebastianus urmări, pe cât putu, cu privirea silueta sa subțiratică, în timp ce trecea fără prea mare atenție printre femeile cuibărite pe jos. O auzi bătând în ușă ca să i se deschidă din afară și apoi bufnitura ușii ce se închidea. Obosit de propria sa nemișcare, se ridică încă puțin, însă durerea ascuțită din umăr îl imobiliză, obligându-l să se răzgândească. Fata se ghemui lângă el. — E mai bine să rămâi nemișcat, îi spuse calm. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]