1,102 matches
-
tîrziu, tandrețe. Gestul acesta afirmă fără cuvinte că Lear își mărturisește neputința. Și vina. Corpul gol al Bufonului, ca un Pierrot rămas doar cu gulerul alb, de dantelă, ciorapii vărgați, pînă la genunchi, și cu melonul ce-i ascunde sexul. Bufonul clovn trist și mitenele roșii. Singura pată de culoare într-o lume de alb, griuri pale și nisipiuri. Seducția lui Dodin... grația actorilor lui, felul în care ridică un deget sau pășesc, felul în care rostesc, în care conduc emoția
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
viziune nouă, personală, întrucât autorul ei a conceput nu numai coregrafia, plecând totuși de la versiunea originală Marius Petipa - Lev Ivanov, pentru unele părți, ci și libretul și regia spectacolului. Libretul este însă confuz, unele personaje au căpătat alt nume, precum Bufonul de la curtea prințului, care este prezentat acum drept prietenul acestuia, Beno, dar are aceeași psihologie a personajului, și mai mult chiar aceeași coregrafie binecunoscută a Bufonului, pe aceleași partituri muzicale. Intervenția majoră s-a făcut însă în legătură cu un alt personaj
Riscul de a reconfigura o capodoperă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8502_a_9827]
-
și regia spectacolului. Libretul este însă confuz, unele personaje au căpătat alt nume, precum Bufonul de la curtea prințului, care este prezentat acum drept prietenul acestuia, Beno, dar are aceeași psihologie a personajului, și mai mult chiar aceeași coregrafie binecunoscută a Bufonului, pe aceleași partituri muzicale. Intervenția majoră s-a făcut însă în legătură cu un alt personaj important al baletului, Rothbart, și el dispărut și înlocuit cu numele unui alt vrăjitor, Deirfgeist, care le preface pe tinerele fete în lebede, tot el fiind
Riscul de a reconfigura o capodoperă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8502_a_9827]
-
clar deconspirat, tot arsenalul de tertipuri al literaturii subversive, așa cum e ea servită de limbajul esopic. Nici o epocă, nici o dictatură nu se pot crede apărate, oricât ar fi de severe, de situația neplăcută de a le fi dezvăluit adevărul de către bufonul de la curte, fabulistul, care e scriitorul, robul "zdrențăros, urât și șchiop". Mesajul fabulei lui Arghezi nu lasă loc de iluzii, deși dictaturile își fac amăgitoare iluzii că nu le vor fi dezvăluite secretele/adevărurile. Conflictul literaturii subversive cu puterea (reprezentată
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
îndeajuns o bună condiție fizică și un temperament histrionic ca înapoierea lingvistică să fie suplinită. Iar dacă momîia mai are și un dram de umoare comică, predilecția bufă îi poate salva cariera: căci, dacă nu poate vorbi, măcar să facă pe bufonul. Acesta e orizontul de așteptare în care a apărut Dan Puric. Un orizont marcat de o expectativă convențională și superficială. Căci, cîtă vreme se zbenguia pe scenă, rotindu-se ca o tiribombă sau căzînd în cap ca un manechin, făcîndu-ne
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
Neîndoielnic, o mogîldeață foarte talentată, dar o mogîldeață simpatică și cumsecade, menită să-i binedispună pe amatorii de divertisment teatral. Și deodată convenția s-a rupt. Omul de plastilină care se răsucea frumos și transmitea emoții convenționale s-a vertebrat. Bufonul a devenit grav, și-a aruncat fardul și costumele de comedie, și a coborît de pe scenă. Și a ieșit din schema prestabilită. Și-a uitat frivolitățile și detaliile coregrafice, și a căpătat o mină preocupată. Și, culmea culmelor, a deschis
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
toți par niște coloși în miniatură. Raportați la coordonatele disciplinei lor, ei sunt de o impecabilă competență a sentințelor rostite, pentru ca apoi, de cum sunt scoși din granițele filozofiei și așezați în matca firii lor omenești, majoritatea să se preschimbe în bufoni dovedind o nedorită virtuozitate comică. Jumătate din glumele și anedcotele cărții le citești cu un zîmbet amar. Nu pentru că nu ar fi amuzante, ci fiindcă subminează prestigiile celor încondeiați. Dintre toți, cei care lasă cea mai bună impresie sunt grecii
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
ființe pline de răutate, meschine, grosolane, vulgare... Nimic din ce e omenesc nu i-a scăpat lui Shakespeare! Un film captează imaginea lui Saakașvili în timpul manifestațiilor antirusești: e tânăr, direct, combativ și realmente epuizat. Oare cum a putut deveni președintele bufon, surâzător și mieros, aventurist și imprevizibil de astăzi? Avea dreptate Ofelia! Politica și simbolurile teatrului. În anii '60, în plin război rece, Sturua entuziasma publicul utilizând, pentru prima oară, o cortină de fier în Vrăjitoarele din Salem de Miller. Sala
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]
-
dar cîteodată conduce și la impasuri flagrante, ca în scena teatrului în teatru. Hamlet e aici (așa cum și-l dorea de mult Alexa Visarion, singurul care mi-a vorbit astfel despre el) un prinț destul de gras, nicicum caustic, un prinț bufon, nicicum melancolic. Un personaj comun, dar puternic, înspăimîntat uneori de sarcina ce-i revine și care își caută ajutor refugiindu-se uneori chiar în public, un tînăr banal, dar violent! Gata să vă bată sau să capituleze brutal, un erou
Avignon 2008. Un festival împlinit by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/8127_a_9452]
-
din mine. Un pumn izbi în cărți, și-a rîs, la fugă / Luînd-o pe sub streașini și pe ziduri. / O zdreanță, iar, fragilul echilibru. // Crotale, spornic, zarzării prin seară / țineau morțiș, sub geam, să-mi dea semn primii, / Părere? Faptă? Ce bufon să-ți lege, / Solemn, cununi la tîmple, franjuri zilei" ("Complotul iederii m-a smuls din mine"). Și ce-ar mai rămîne din stratul primordial al ființei, din îndepărtatele obîrșii colective? Un protocol tradițional, semn de subtilitate țărănească, unind respectul cu
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
sfîrșit, mila. Vocile ei din acest personaj, șoaptele stereotipe ale unui copil care abia înșiră, sacadat, vorbe, horcăielile unui moș devitalizat, săriturile, zvîrcolirile, mișcările ireale, ochii, ochii, ochii încercănați de vină, de patimă, de nebunie, luciditate și visceralitate, expresiile de bufon ale acestui Mefisto, îmbinarea întunericului cu lumina de pe chipul ei mă urmăresc. Ori de cîte ori revăd spectacolul... sîntem invitați la avion. Ceva din mine rămîne prizonier în orașul Edinburgh. Succesul real și impresionant al acestui spectacol, al Ofeliei Popii
Edinburgh semnează pactul cu Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6978_a_8303]
-
plus, scriitorul polonez pleda pentru continuitatea dintre două instanțe, conștiința și imaturitatea, pe care literatura le valorifică într-un proces de netăgăduit. În această combustie specială intervine Livius Ciocârlie. Revelație sau confirmare, ideea e că în artist se întâlnesc filosoful, bufonul și omul obișnuit. Însă pentru a ajunge la autenticitate, artistul e nevoit să intercepteze informul individului și pe cel al lumii. Abia după ce ajunge din nou la om, artistul e în stare să refacă forma esențială, rămasă în corespondență tainică
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
luate aiurea. E ca și cum Autorul generic s-a pulverizat în două euri informe, doi daimoni, care jonglează cu gratuități rupte din texte celebre. Firește că cititorul atent al primei părți, teoretice, despre imaturitate, înțelege că autorul-cititor execută acum gestul câștigării bufonului și filosofului, ca informități ale omului obișnuit. Sunt întoarceri ale artistului, conștient de jocul literaturii ce poate deveni lumea însăși, după modelul parțial al eului auctorial divizat în personaje din Trei într-o galeră (1998). Fără știința paradoxului nu se
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
greu de cap», își exhibă țărănia (deși, sesizase Călinescu, Creangă era țăran «doar la fire»)”. „Măscăricios”, „coțcar”, „popă tuns”, supralicitîndu-ș i țărănia pentru amuzamentul intelectualilor subțiri de la Junimea, „povestașul” care introducea frecvent în meniul reuniunilor acesteia gluma groasă, făcea pe bufonul, tot așa cum autorul Scrisorii pierdute intra în pielea cîte unuia din personajele sale, în localuri sau la tîrg. Sub aspectul unei deriziuni de sine se petrecea un joc cu lumea. Simulînd a fi un modest povestitor, un „scriitor poporan”, de
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]
-
actor": acolo unde alții au crezut că descoperă artificiul din poza cabotinului, de pe scenă și din spatele acesteia, Carmelia Leonte identifică o paradigmă ("Poezia ca paradigmă a teatrului? Sau teatrul ca paradigmă a poeziei?", se întreabă retoric autoarea), unde poetul și bufonul se "luptă" pentru a ilustra, în fond, ceea ce oamenii de altădată numeau coincidentia oppositorum: "Este o înrăire reciprocă, efect al luptei dintre poet și mim, o exprimare a intoleranței unuia față de celălalt, o ceartă continuă, disperantă, prin care poetul învață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ilustra, în fond, ceea ce oamenii de altădată numeau coincidentia oppositorum: "Este o înrăire reciprocă, efect al luptei dintre poet și mim, o exprimare a intoleranței unuia față de celălalt, o ceartă continuă, disperantă, prin care poetul învață să îl accepte pe bufon și invers". Carmelia Leonte are știința și decența (atât de rară, însă) de a cita atât cât trebuie, cât efectiv îi folosește dintr-o vastă bibliografie suport teoretic, de la Paul Ricoeur și Johans Huizinga, până la Antonin Artaud, Gordon Craig, Vladimir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
doi copii exaltați și isterici... (Mab) Poetul apără cu îndărătnicie iluzia, atunci când aceasta este amenințată de adevăr: Mă apropii, lipesc buzele de geamul mat: "Vrei să știi motivul, adevărata cauză pentru care s-a sinucis Lore?" "Nu vreau", se salvează bufonul. (Liniștiți și neliniștiți) Iată, deci, rolul fundamental al bufonului, al paiaței: acela de a salva iluzia. "Geamul mat" este peretele despărțitor care se află cu necesitate între lume și spațiul de joc, între adevăr și iluzie. Faptul că frontiera este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
îndărătnicie iluzia, atunci când aceasta este amenințată de adevăr: Mă apropii, lipesc buzele de geamul mat: "Vrei să știi motivul, adevărata cauză pentru care s-a sinucis Lore?" "Nu vreau", se salvează bufonul. (Liniștiți și neliniștiți) Iată, deci, rolul fundamental al bufonului, al paiaței: acela de a salva iluzia. "Geamul mat" este peretele despărțitor care se află cu necesitate între lume și spațiul de joc, între adevăr și iluzie. Faptul că frontiera este, evident, casantă, ilustrează insecuritatea umanului în prezența inumanului, insecuritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de a te fi născut mort de-a gata... (Trântorul) Este o înrăire reciprocă, efect al luptei dintre poet și mim, o exprimare a intoleranței unuia față de celălalt, o ceartă continuă, dispe-rantă, prin care poetul învață să îl accepte pe bufon și invers. Dar este o acceptare aparentă, pentru că una reală nu ar fi posibilă, decât cu prețul uciderii părților beligerante. În ambele cazuri, moartea ar fi dezonorantă, inacceptabilă. Fără nici o scuză. De altfel, poetul nu urmărește să inventeze vreo scuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
strig, lovindu-mă cu pumnii în piept: "Mă vedeți? Iată-mă. Sunt aici!" Dar oglinda m-a chemat repede la ordine: eram într-adevăr acolo, aruncat într-un colț, cu o strălucitoare față de idiot, turburat de o ură josnică, biet bufon plin de legende: un om și nimic mai mult. (Meridian) Ceea ce descoperă poetul, în drumul spre sine, este un eu artificial, pe care îl cultivă și totuși îl deplânge, un "biet bufon plin de le-gende" ce coboară, de fapt, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
față de idiot, turburat de o ură josnică, biet bufon plin de legende: un om și nimic mai mult. (Meridian) Ceea ce descoperă poetul, în drumul spre sine, este un eu artificial, pe care îl cultivă și totuși îl deplânge, un "biet bufon plin de le-gende" ce coboară, de fapt, în infrauman. Există o disociere nevrotică a subiectului poetic de eul empiric (ca la Rimbaud, Ezra Pound, Saint-John Perse): Am vrut să fug primul și m-am lovit de propriul meu schelet, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
trădează o anumită degenerescență, o învechire a măștii care își adaugă și mai mult fard, să pară mai tânără. Toată această îmbulzeală de chipuri se înscrie într-un arabesc nevrotic. Pentru că grotescul și arabescul resping chipul omenesc" (E.A. Poe), acești bufoni ajung să respingă poetul. Pluralitatea, deci, este o nouă capcană pe care Botta și-o întinde sieși. El este marginalizat de propriile sale creații și atunci, cum arătam, își uită masca pe figură și se pierde definitiv printre actorii acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ca pe gard, măi... Păi, preluă ca un ecou sfătuitorul de taină al împă ratului, cum să nu vă apuce râsul, Luminăția Voastră, cum să nu vă apuce... Desigur vă amintiți ce de glume mai făceam pe vremea când eram bufonul curții... Pe timp de pace... Și cu câte ghidușii vă îndulceam traiul! — Ah, nu..., nu..., făcu Luminăția Sa un gest de pro fundă disperare împărătească. Atunci erai o-ri bil! Fie vorba între noi, abia acum ești cu adevărat caraghios. Dar
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
sta drept mărturie de netăgăduit că încă nu se inventaseră acele persoane odioase care, sub pretextul că te tratează, te supun la niște chinuri incomensurabile din care scapi cu un guguloi de metal pe măsele și o amintire sinistră, fostul bufon se retrase spre ieșire. — Ah, da, îmi amintesc, mai spuse împăratul căscând, deși bufonul spălase de mult putina, fericit că poate zburda în voie. Ești extrem de caraghios. Abia acum... În treacăt fie spus, putem da crezare spuselor împărătești numai dacă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
sub pretextul că te tratează, te supun la niște chinuri incomensurabile din care scapi cu un guguloi de metal pe măsele și o amintire sinistră, fostul bufon se retrase spre ieșire. — Ah, da, îmi amintesc, mai spuse împăratul căscând, deși bufonul spălase de mult putina, fericit că poate zburda în voie. Ești extrem de caraghios. Abia acum... În treacăt fie spus, putem da crezare spuselor împărătești numai dacă luăm în considerare faptul că, atunci când actualul sfătuitor de taină nu era nevoit să
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]