199 matches
-
clasicistă a gustului literar”. Nu întîmplător, în virtutea acestei prejudecăți clasicizante, „autorul Paginilor bizare face parte din categoria celor care se citesc cu resentiment, și așa se face că aproape unanimitatea criticii românești s-a constituit ca supra-eu colectiv, taxînd-o ca bufonerie și minimalizînd-o”. Refuzul justificat al conservatorismului protocronist nu justifică însă și delirul apologetic al autorului: „opera lui Urmuz (...) este, în contextul românesc, marea, deznădăjduita, eroica Negație. Poziția sa este, din acest punct de vedere, funcțional omoloagă cu locul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
posteriorul În afară, parodiind mersul unui evreu cu platfus. Toate acestea au fost descrise de Keynes prietenilor săi din grupul Bloomsbury. Ravelstein nu avea o părere prea bună despre intelectualii din grup. Îi displăceau gustul lor pentru viața În natură, bufoneriile lor bizare și ceea ce numea el „comportament de curlandiști”. Nu‑i acuza pentru clevetelile lor. El Însuși se delecta prea mult cu bârfa pentru a se preta să‑i critice. Dar afirma că nu sunt gânditori, ci doar niște snobi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
păpușă de cârpă, clovnii din anii douăzeci care‑și fâlfâiau brațele lungi, zdrențuite, molatice, și Își pictau zâmbete largi până la urechi pe fețele făinoase. Așadar, preocupările serioase ale lui Ravelstein „coexistau”, ca să folosesc un termen din politica secolului douăzeci, cu bufoneriile sale. Dar numai prietenii puteau desluși această latură a lui. În Împrejurări serioase putea fi destul de corect, nu ca o concesie făcută aferaților și agitaților universitari, ci pentru că era vorba de probleme reale - chestiuni legate de scopul existenței noastre: să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
filmele desuete, proaste, de groază; pe capul tăiat a rămas o expresie ciudată, ca și cum ARTUR, în ultima clipă, ar fi vrut să trimită cuiva o bezea.) BINE, MAMĂ, DA’ ĂȘTIA POVESTESC ÎN ACTU’ DOI CE SE-NTÎMPLĂ-N ACTU’-NTÎI Fantezie, mascaradă, bufonerie și experiment, în două acte Personajele (în ordinea intrării în scenă): GRUBI BRUNO FETIȘCANA CU GĂLEATA CU LĂTURI BĂRBATUL CU TOMBERONUL OMUL CU SACAUA PRIMUL BĂRBAT AL DOILEA BĂRBAT ORBUL FETIȘCANA CU RUFE MURDARE (rol dublat eventual de cealaltă FETIȘCANĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pe spectatori în mascaradă, vor ciocni cu ei cupele de șampanie, vor trece printre rânduri, vor împărți cocarde tricolore; vor împărți exemplare din Constituție și mici fragmente din zidurile dărâmate ale Bastiliei; efuziune totală, strălucire și fast, minute întregi de bufonerie totală.) TOȚI: Vive la France! UNII: Egalité! ALȚII: Fraternité! PRIMUL BĂRBAT: Așa da! Teatrul este o minciună! ORBUL: Să-i dăm afară! (Către spectatori.) Să-i aruncăm în stradă! MAMA: Să le confiscăm averile! BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Să-i înrolăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
V-ați păcălit! Sunteți de-al nostru! Pfui! (Pe aceste excese verbale, ȘEFUL GĂRII începe să se miște tot mai violent, lovește în pereții gării, deschide toate ușile și ferestrele, se arată, strigând, la ferestre și se ascunde, în plină bufonerie, după uși și după ferestre, la sfârșit începe să arunce pe peron scaunele din sala de așteptare.) Gata, gata trebuie să-i facem loc, să-l facem să aibă loc, o să-l doară picioarele... Ha! Să-i facem loc, na
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Occidentul destul de suspicios față de noua putere, dar a avut un puternic efect demoralizator asupra colectivității. Partidele apărute exploziv nu au fost purtătoarele unor programe ideologice și politice distincte și suficient de credibile. Majoritatea lor erau percepute a fi mai degrabă bufonerii, dar mai sigur afaceri veroase care îi stârneau telespectatorului greață, mai ales din cauza faptului că noua guvernare le lua cu deferență în serios. Toate persoanele care voiau să întemeieze un partid au primit facilități speciale, bani și imobile care au
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
seama de inutilitatea lucrului, întrucît însemnările făcute pe margini în focul indignării l-ar fi denunțat oricum că citise jurnalul, lipi din nou scoarțele caietului. XVII Panait Suflețel dădu, în urma morții lui Dan Bogdan, niște reprezentații de lașitate nemaipomenită, frizând bufoneria. De la orele patru după amiază nu mai ieșea din casă, spre a nu fi prins de întuneric. Dormea pe la rude - la un cumnat, la un frate - schimbîndu-și des adresa și evitând a spune unde locuiește. Când Gulimănescu vru să-l
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unii membri ai Mișcării ședeau, mereu cu cizme, îngenuncheați, alții făcând drepți de gardă. Ioanide, urmărit de aceste fantome, se închisese în casă și scosese din calea sa portretele copiilor, pe care-i declara "nenorociți", târâți ca strigoi într-o bufonerie sinistră. Pomponescu ascultă cu un fior lăuntric aceste știri, ce-l afectau cu mult mai mult decât pe Ioanide. Avea motivele lui secrete să fie emoționat. Într-o seară trecu o procesiune goyescă de preoți tineri, centurii în uniforme și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
univers nu ne face să ne detașăm și să pătrundem într-o dimensiune elevată, a meditației gratuite sau a abstracțiunilor. Devine o lume a carnalului care se delectează în erotismul afișat, un fel de caricatură care deseori seamănă cu o bufonerie, este plebeie și arată cu degetul spre tot ceea ce reprezintă spiritual, abuz, falsitate, un univers care, totuși, mai păstrează ceva din viața cavalerească de altădată. Devine o nouă „comedie”, nu una divină, ca cea a lui Dante, ci o alta
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
univers nu ne face să ne detașăm și să pătrundem într-o dimensiune elevată, a meditației gratuite sau a abstracțiunilor. Devine o lume a carnalului care se delectează în erotismul afișat, un fel de caricatură care deseori seamănă cu o bufonerie, este plebeie și arată cu degetul spre tot ceea ce reprezintă spiritual, abuz, falsitate, un univers care, totuși, mai păstrează ceva din viața cavalerească de altădată. Devine o nouă „comedie”, nu una divină, ca cea a lui Dante, ci o alta
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cercetători îi consideră simpli amatori care improvizau pornind de la anumite versuri homerice,și acestea stăpânite "din auzite", și care pregăteau, implicit, terenul pentru rapsozii profesioniști; alții le reproșează inducerea unui sens peiorativ ideii de parodie, redusă la stadiul de simplă "bufonerie". Sensul în genere acceptat însă îi desemnează pe scriitorii alcătuitori de parodii la textele homerice. G. Genette detaliază, considerând că verbul parôdein (pornind de la compusul para, cu două sensuri [nota bene] "pe lângă, alături de" și "contra, împotriva") ar putea, originar, să
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Infern. Însă oricare ar fi sursa acestei secvențe, ea marchează o desacralizare totală a temei ce fusese, până atunci, abordată de mulți cu o maximă distanțare, provocată de teama pe care perioada medievală o insuflase cu privire la acest subiect. Comicul și bufoneria nu lipsesc din capitolul readucerii la viață a lui Epistemon (al cărui nume are și o semnificație prevestitoare, anunțând cunoașterea neîndoielnică a adevărului) de către Panurge, în urma unui gest pe jumătate miraculos, pe jumătate de "cârpaci medical" pe care cel din
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lanț de clișee tematice manifestate sub forme și în structuri distincte (dar în esență destinate aceluiași parcurs) cărora le este imposibil să mai sufere o modificare esențială. În vidul de repere astfel detonat, doar parodia, "formă de spirit compusă din bufonerie și subversiune"293, mai poate interveni. Printr-o asumată complicitate cu sine însuși, Urmuz-autorul, bufon bineînțeles subversiv, dă senzația de imitație și, în același timp, de a putea fi luat drept original. Aici trebuie identificată cea de-a doua trăsătură
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a parodiei literare în calitatea ei de text care, fie că simpatizează originalul (în spiritul omagierii modelului)316, fie că-l subminează cu înverșunare, uzând de propria autoritate, transformă și ironizează în același timp. Parodia, "formă de spirit compusă din bufonerie și subversiune"317, își atrage de partea sa multe din trăsăturile pe care Vladimir Jankélévitch i le atribuia ironiei. Textul parodic "prin generozitatea cu care se alătură greșelii pentru a o ridiculiza; o ruinează nu atacând-o frontal, ci indirect
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
epistolă adresată lui Horace Walpole întâlnim următoarea afirmație privitoare la marele dramaturg englez: "O fire bună, dar sălbatică; nici urmă de regulă, nu știe ce se cade și ce nu, nu știe ce-i arta, doar grosolănie amestecată cu măreție, bufonerie cu grozăvie: haosul tragediei prin care străbat sute de raze de lumină."125 I se impută, așadar, lui Shakespeare lipsa de ordine și de bun gust, înțeles de fapt ca bun simț, i se impută încălcarea regulilor și caracterul impur
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
din echivocul care planează asupra acesteia, echivoc pe care Eliot îl consideră un defect major al piesei, concluzionând (în mod șocant poate) că Hamlet nu este una din reușitele lui Shakespeare: În cazul personajului Hamlet avem de a face cu bufoneria unei emoții care nu se poate descărca în acțiune; la dramaturg este vorba de bufoneria unei emoții căreia nu-i poate da expresia artei." "Corelativul obiectiv" a fost unul din conceptele cele mai populare ale lui Eliot, contribuind la impunerea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
al piesei, concluzionând (în mod șocant poate) că Hamlet nu este una din reușitele lui Shakespeare: În cazul personajului Hamlet avem de a face cu bufoneria unei emoții care nu se poate descărca în acțiune; la dramaturg este vorba de bufoneria unei emoții căreia nu-i poate da expresia artei." "Corelativul obiectiv" a fost unul din conceptele cele mai populare ale lui Eliot, contribuind la impunerea autorului drept una din vocile critice de frunte ale generației sale. Acest procedeu prin care
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ei. II În devenirea textului apar rupturi, falii; fluxul sinuos, imprevizibil, învederează forța enormă a subconștientului activ. Centru de antinomii (cu alte efecte decât la Nichita Stănescu), oniricul Dimov se complace într-un necontenit joc al măștilor, plonjând deliberat în bufonerie și burlesc, abandonându-se firesc minutului revelator, încercând astfel să-și voaleze solitudinea. Așadar, asediind necunoscutul, el e colocvial și distant, liniar și copleșit de bucle, transparent și ocult, balcanic (matein și barbian) și deschis modernității; autohtonismul său coabitează cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
care nu face să dispară diviziunile sociale ale vârstei 22 mai mult decât capacitățile de a judeca, a critica și a munci ale actorilor. Să trecem repede peste mica glumă a „mutației antropologice” pe care ar anunța-o carnavalizarea postmodernă, bufoneriile și comicăriile fade ale lumii noastre plate și derizorii. Ca și cum oamenii n-ar fi găsit totdeauna o plăcere în a se juca, a simula, a-și schimba înfățișarea, a se relaxa, a se opune gravității vieții: nicio altă trăsătură nu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
transgresive le-au urmat bucuria cuminte a plimbării, a privitului, a pierderii în mulțime. Este ora petrecerilor „super” sau conviviale: nebunia festivă a cedat locul rațiunii distractive. Carnavalul era momentul veseliei „de sărbătoare”, a râsului general, nestăvilit 38, manifestat prin bufonerii și insulte gratuite, batjocuri și glume, parodii și travestiri ale vieții obișnuite. Acest râs popular și colectiv s-a cam epuizat; a expirat ca tendință dominantă râsul agresiv, grosolan, scatologic. În mod iremediabil, râsul se „civilizează” în cursul acestui marș
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
într-un oraș necunoscut. Ea se simțea adesea singură, părăsită de soțul său prea ocupat și prea puțin înțelegător: i se întâmpla adesea să plângă. Din fericire copiii săi o amuzau, mai ales Élisabeth care o făcea să râdă cu bufoneriile sale. Élisabeth este stupefiată să descopere această depresie maternă, absența responsabilității sale, dar și mediocra înțelegere care caracteriza cuplul parental. Apare în mod clar faptul că la ședințele în care Élisabeth rămâne tăcută, plângând, chiar și atunci când psihoterapeutul caută o
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
pe o nefastă perdea de fum interpusă între realitate și ficțiune. Dintr-o persoană, Platon face un personaj; cu ajutorul unei figuri, el construiește un actor: pe scena filosofică, Platon fabrică tragedii cu Socrate și, foarte adesea, niște comedii sau chiar bufonerii cu ceilalți actori... Așadar ce se poate spune despre Philebos, care dă numele dialogului filosofului - un luptător însărcinat să incarneze Plăcerea? Dar despre Protarh? Istoria ideilor nu reține aceste două nume, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în cazul numelor altor interlocutori
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
-și asuma identitatea precară și precaritatea lumii. Și dacă am numi jocul, poltroneria, cabotinismul, impostura-extravaganță, atunci am așeza în spatele tuturora suferința, singura care salvează („Suferința e aceea care dă valoare extravaganței, răscumpărând-o. Căci fără suferință, ea nu-i decât bufonerie” Ă I, 250), sau i-am așeza pe compatrioții săi, cu care se identifică în zonele de adâncime; îi numește „escroci sentimentali” (III, 400). Oricum, departe de a fi voință de a înșela, impostura este la Cioran fatalitate. O fatalitate
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
-nainteze ghețarii,/ atunci îngenunche prin cimitire/ Bărbatul în fața femeii,/ Fiul în fața tatălui/ Încercând să-și sufle unul altuia/ câte un fir de iarbă verde" ("Frescă"). În unele poeme din volumul " Tușiți",spectacolul, spunea un critic, este de estradă, în el bufoneria își dă mâna cu absurdul într-un dans amețitor și mustind de haz, sau sec. Iată o strofă din poemul care dă titlul volumului ("Tușiți"): "Răgușit, pițigăiat, dogit,/ Cu pauze, în accese, uscat, pistruiat,/ Ca la vocalize, ca la doctor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]