109 matches
-
din același centru. Pentru nostalgici, ca mine: aici am mâncat când am fost prima oară la Veneția, acum vreo șase ani, și l-am reîntâlnit pe chelnerul simpatic care ne-a cântat la masă: la fel de vesel, dar mai obosit, mai buhăit. DJ. Godjira, Electric Brother, DJ Vasile. Cam plicticos, uneori, cam prea de nișă pentru carnaval. Explicație (vezi Incomodă. Administratorii Pavilionului Italiei nu au dat voie să fie amplasate scaune, nici măcar niște perne. Florian. Cafenea celebră, în Piața San Marco, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
și cu fidelitatea cam trimestrială. Pe unul dintre infideli l-am zărit odată, într-o dimineață, când (însoțit oare de cine?) asistam la raliul de pe Calea Feleacului (participa și o persoană regală). Pe tinerelul drăguț și filfizon, cu fața nedormită, buhăită și unsuroasă, cu cearcăne negre-albăstrii sub ochii împăienjeniți - care părăsise deja de câtăva vreme pe cucoana din strada Poetaș -, l-am privit, în mulțimea de gură-cască de pe marginea șoselei, ce aștepta să mai treacă vreun concurent, ca pe imaginea perdiției
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cu privirile scufundate într-o vitrină a magazinului „Regele pălăriilor“ - „Kalap Király“ (pe vremea aceea, pălăria, inclusiv jobenul, constituia un strict necesar al oricărei înveșmântări corecte), când am simțit deodată pe cineva în spatele meu. Era un domn înalt, pal, cam buhăit și mătăhălos, cu cărnuri moi - cam de vârsta lui Wilde, la Paris, după dezastru, când fostul pușcăriaș circula sub numele de Sebastian Melmoth - îmbrăcat în negru, dar, ca și cetățeanul din rue des Beaux Arts, cu ținuta ușor detracată: parcă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Micul dejun - masă suedeză - la restaurantul hotelului. Un grup de turiști americani, care fumează pe întrerupte, stau alături de mine. Nu mănâncă nimic, beau cafea și apă, multă apă. E de presupus că se „restabilesc” după un chef monstru. Au fețele buhăite și se mișcă greoi. Abia îi aud șoptindu-se, ei, care de obicei vorbesc tare și etalează o poftă de viață aproape impudică. Altfel spus, am în față câteva exemplare ale „turismului specializat”, în acest caz direcția bahică, de care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
În excelentul nostru profesor de elinește, pudicul, feciorelnicul, inefabilul profesor Pandele Ionescu, În fața căruia la catedră intram În pământ de rușine când nu-i știam aoristele, fiindcă se roșea de rușinea mea el mai Întâi, tocmai el, mătăhălosul și burduhănosul, buhăitul curvar și bețiv de uliță, pe care l-am văzut cu ochii mei consternați pe strada Brezoianu, beat mort și cu două servitoare depravate fugite de la stăpân ținute pe după gât. și cu toate astea n a lipsit și n-a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
socialism științific avea câte ceva din toate. În plus, inversase raportul dintre cunoștințe și convingeri. Prietenul meu Radu mi-a cerut să fiu de față la discuția de principiu pe care voia s-o poarte înaintea examenului cu profesorul miop și buhăit. „După cum probabil știți - i-a zis Radu când am rămas numai noi trei în cancelarie -, am făcut pușcărie din motive politice. Deși am fost închis opt ani, păstrez aceleași convingeri, ca în ziua în care am fost arestat. Deoarece nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
înțeles cât mai complet își pierduseră parcă brusc rațiunea. Tot ce gândise până atunci profesorul legat de prima și cea mai durabilă dezamăgire din copilărie și chiar din prima jumătate a vieții i se părea exagerat și cu dinadins. Bătrână, buhăită și îngălată, Rodica își merita cu prisosință porecla de odinioară și lui Rășcanu i s-a făcut milă. „Bieții oameni - și-a spus academicianul prefăcându-se c-a greșit adresa -, ce vină au ei că s-au născut fără noroc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și mai mult de noi, examinându-ne fețele înghețate și înspăimântate. Deodată s-a luminat la chip, s-a dat un pas înapoi lovindu-și cu bastonul cauciucat tureatca cizmei bine lustruite. Un zâmbet nătâng îi apăruse pe fața lui buhăită prelungindu-se până la gușa fleșcăită, tolănită indecent pe cravata cu buline purpurii. Era fericit! Da! Își adusese aminte. Era o performanță deosebită pentru cutia lui craniană. Uf! Gândindu-se atât de intens, obosise, iar acum râuri de transpirație șiroiau din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
atunci, peste tranșeele pline de sânge, peste granițele brăzdate cu morminte, toți oropsiții, toți răzvrătiții, își vor strânge mâinile și, într-un avânt nimicitor, se vor întoarce împotriva celor ce-i exploatează de mii de ani, și în sângele lor buhăit de trândăvie vor înmuia steagurile păcii și ale lumii noi!”". Concluzia autorului este că neutralismul este în anumite circumstanțe sinonim cu ideea de lașitate, în timp ce războiul este un masacru stupid în care milioane de oameni devin victime luptând pentru un
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]