112 matches
-
copii atîrnați În broboadă la spate, văitîndu-se că au fugit din Vrancea În urma „alunecărilor de teren“. Dar bătăile astea obraznice, brutale, care Îmi forțează ușa par a fi mai curînd ale unui bărbat; numai gunoierul bate așa. Parcă-l văd buhăit și negricios, mereu cu ochii acolo unde bluza mi se cască peste piept suflîndu-mi În față duhoarea țuicii fermentate În viscerele lui și zmulgîndu-mi cu degete lacome, năclăite de murdărie, hîrtia de douăzeci și cinci de lei, cota lunară pentru Înmormîntarea tovarășului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Cuvintele se ghemuiesc cuminți În somnul gîtului și-și continuă existența larvară mimînd ceea ce se Întîmplă dincolo de ușa Închisă; mici scenete aidoma celor de la cinematografele de cartier la care se rîde sau se plînge În hohote. Acceleratul de București-Constanța, fețe buhăite, guri căscate ca niște geamuri sparte cu pietre, palme mari asudate pe ușile compartimentelor, picioare lacome Înghițind Între ele patru, cinci geamantane deodată, culoarul umplut ca un maț de porc cu toate măruntaiele orașelor, tot dumicatul asta Împins spre veceu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de nefăcute: Înghite un cuirasat, Înghiontește Groenlanda și ciupește Canarele, apoi, nereușind să se strecoare prin Canalul Panama, coboară spre Capul Horn. Cu greu reușește să treacă prin Strâmtoarea Drake, reintrând astfel În Oceanul Pacific. Imagini filmate din satelit o arată buhăită și mătăhăloasă, dar debordând de energie telurică. Supraponderalii din toată lumea o privesc ca pe o Grădină a Edenului și se face auzită propunerea creării acolo a unui stat pentru cei care au depășit chintalul, un paradis al Titburgerilor. Noii sioniști
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
O.B. programul de n-aveam vreme nici pentru pregătirea noastră? Nu eram muncitori de ședință, menirea noastră era să învățăm carte pe copii. Noroc că, sublime, frazele acestea n-au fost rostite niciodată. * Ușa se deschise larg. Cu chipuri buhăite, trei personaje îi pășiră pragul. În înaintarea lor elefantină, indivizii ne priveau sever ca și cum ne-ar fi zis: „Aha, v-am prins!” Directoarea le sări în întîmpinare și pentru întîia oară am zărit în splendizii săi ochi, pierduți într-un
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
o mie de ori Într-o zi pe străzile orașului și pe care nu ți-l amintești mai tîrziu. Acest chip, care, Într-adevăr, chiar și atunci cînd era În viață, purta o culoare gălbejită, bolnăvicioasă pe obrajii fleșcăiți, ușor buhăiți, avea uscăciunea tipic irlandeză - a irlandezului de la oraș -, buzele subțiri, supte, ușor lăsate În jos, arborînd o expresie de degajară ascunsă, de umor corupt și tainic. Chipul acela era În același timp mohorît, jenat, irascibil și servil, chipul omului mărunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sine Însuși și lumea Înconjurătoare, niciodată eliberat de spaima acestor nenorociri și totdeauna reușind să scape de ele ca prin urechile acului. Purta un costum cenușiu șifonat și lăbărțat, care-i venea destul de bine și care Împrumutase trăsăturile trupului prăbușit, buhăit și diform al stăpînului său. Avea pîntecele ușor proeminent, era destul de Împlinit, ceea ce arăta că se bucurase de o oarecare abundență În viață și nu prea suferise de foame. Purta o pălărie veche și murdară, din fetru cafeniu, un pardesiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
capul Într-o parte și apoi, o ultimă răbufnire de groază - lovitura ucigașă a pantofului În obrazul scăldat de sînge, fără cunoștință, iar apoi tăcere, nu se vede nimic, nu se aude nimic În afară de răsuflarea greoaie, Înecată, gîfÎită, a bărbatului buhăit, fața albă de șobolan din spatele lui, cu colții de șobolan dezgoliți de groază și licărirea stinsă, albăstruie a oțelului otrăvit. Din nou, sufletul plin de ură și teamă al lașului, plăcerea lașului de a ucide Într-un anumit fel - crima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
domnule. — PĂi, l-ai strigat pe nume: Harry. — Nu eu. — Te-am auzit cînd i-ai zis Harry. CĂpitanul Willie Adams Îl privi atent pe cel care-i vorbea. Avea În față un chip prelung, osos, cu buze subțiri, ușor buhăit, cu ochi cenușii adînciți În orbite și o expresie disprețuitoare pe buze, un chip care-l privea de sub pălĂria de pînză. CĂpitanul Willie Adams n-avea de unde să știe că acest bărbat era considerat irezistibil de către o grămadă de femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
din fund, mai mărișoară, oamenii. ― Ei, domnule șef, acu să te vedem pe unde scoatem cămașa! răbufni primarul cu fața strâmbată de îngrijorare. Plutonierul Silvestru Boiangiu ațipise puțin după-masă și numai adineaori se sculase și trecuse în cancelarie. Era încă buhăit și mahmur și primarul îl întrerupse tocmai dintr-un căscat binefăcător. Vru să-l repează că "ce se năpustește așa peste creștini", mai ales când auzi că-l ia și cu "domnule șef, titlu care i se părea că-l
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
etajul nazal este de asemenea proporțional redus. b. Hipertrofia abdominală, datorită hipertrofiei aparatului digestiv, abdomenul este mai larg decât toracele. Distanța bi-creste este mai mare decât distanța bi-umerală, șolduri largi, umeri înguști. Statură scurtă, cu forme rotunjite și cărnuri moi, buhăite și cu tendință de obezitate, torace scurt și îngust, umeri căzuți, șolduri late, membre scurte, piele albă, fină, netedă, fără păr, rece și umedă la atingere, vene subțiri și profunde. CAPITOLUL 7. TUBERCULOZĂ ȘI HOMEOPATIE: TEXTE CLASICE ȘI MODERNE (După
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
insomnii multora. Sunt Încă destui indivizi cărora nu le place Negura. Cartea prezintă pericolul unui instrument de orientare În ceață. Împrăștie negura. Și negura le este necesară ca subsolului adâncurile Întunecate ale pământului. Lumina Îi orbește. Le arată fața hidoasă, buhăită, plină de cute adânci, săpate de frica ispășirii. Sau mai știi? Poate de remușcări Întârziate. Asasinii, jefuitorii de cadavre, crezându-se pierduți În negura uitării, tremură În fața vitrinelor librăriilor, Înnebunesc la gândul că miile de biblioteci sindicale și sătești, zeci
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Petru Dumitriu. Eftimie, chiaburul, e viclean, bestial și laș, scena din cârciumă, În care-l ațâță pe Vasile chicotind perfid, episodul omorului, episodul final În care, Încolțit, se aruncă Înnebunit la pământ, transformându-se Într-o masă spasmodică de carne buhăită (animalizarea) sunt situațiile care declanșează resorturile sufletești esențiale, tipice chiaburului. Aici o Întreagă tehnică a nuvelisticii: Nu indivizi „stereotipi”, organici, de o simplitate biologică, ci implicarea autorului prin selectarea și autolimitarea, urmărind a Înfățișa caractere tipice prin situații reprezentative. Nuvela
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]