138 matches
-
trezi. 3 MARIN SE TREZI DINTR-UN VIS PE JUMĂTATE UITAT. VISUL ÎL CHINUIA CU AMINTIREA LUCRULUI FAMILIAR. ȘI TOTUȘI, ERA CA ȘI CÂND UMBLASE PRIN PREA MULTE LOCURI STRĂINE ȘI VĂZUSE ȘI AUZISE LUCRURI CARE NU FĂCEAU PARTE DIN VIAȚA LUI. BUIMĂCEALA SOMNULUI SE DESTRĂMA ÎNCETUL CU ÎNCETUL. NU SIMȚEA FRICĂ SAU NELINIȘTE ȘI NU ÎȘI AMINTEA CAUZELE CARE ÎL FĂCUSERĂ SĂ-ȘI PIARDĂ CUNOȘTINȚA. DESCHISE OCHII ȘI DESCOPERI CĂ ZĂCEA PE UN PAT DE CAMPANIE, ÎNTR-UN COLȚ AL CAMEREI ÎN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
IASĂ DIN SALĂ. FĂRĂ SĂ SE MIȘTE DIN LOCUL UNDE SE AFLA, MARIN STRIGĂ: \ SOLDAT, ÎNCHIDE UȘA. Da, domnule! Ușa se închise. 39 Marin era acum în centrul atenției generale. Cele mai multe din fețele întoarse spre el exprimau un amestec de buimăceală cu frică. Dar în spatele acestei expresii se citea mânia. ― Numai pentru asta, spuse conducătorul de grup Yarini aruncându-i o privire sălbatică și arătând spre trupul inert al Marelui Judecător, vei merge la Convertizor. Marin își dădu seama că formidabilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
4. WorldCat Identities (Beta) 5. Second Life De 3 ori E! pentru un 2008-im (aiurări translucide) Florin Dumitrescu Am adormit la televizor în ultima noapte cu furtună. M-am trezit în fața ecranului cu purici. (Vreo până de curent întrerupsese cablul.) Buimăceala îmi dădea o stare extrasenzoriala neobișnuită. Atunci mi s-a întâmplat nemaiântâmplatul. În acea transmisie catodica atât de neomeneasca, denumită tehnic „zgomot alb“, eu, Dementie Futurescu (cunoscut de profani că Florin Dumitrescu), am văzut semnul: era un mare E, ivit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
întâi o minge de metal, apoi o enormă navă rotundă, argintie, care-și încetini vizibil viteză când zbură deasupra lui Corl. Nava rămase o clipă aproape nemișcată deasupra șirului de dealuri negre din dreapta lui, apoi dispăru. Corl își reveni din buimăceală și se repezi ca un tigru printre stânci. În ochii lui negri și rotunzi ardea o dorință aprigă. Perii de pe urechi începură să vibreze, semnalându-i o cantitate de id atât de mare, încât foamea lui deveni insuportabilă. Soarele, trandafiriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ori îi lehuză și umblă ca o cloșcă cu doi-trei plozi agățați de fustă, cu unul de mânuță, cu unul în brațe și cu unul în burtă! Plus cele două fetițe mai mărișoare. Asprimea afirmațiilor parcă l-a trezit din buimăceala și mahmureala ce puseră stăpânire pe el. Se părea că oamenii aveau dreptate. Dreptatea lor, firește... Că el avea dreptatea lui, asta-i altă socoteală. Că niciun bărbat nu-și defăimează nevasta, cu atât mai puțin el!... Mai bine o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dopul sări, șampania se scurse fix până la jumătate, iar heruvimul roșcat căzu secerat de dop peste grădina de pătrunjel a doamnei Popa. Aceasta, mândră de spontaneitate, își lăsă aparatul foto peste pieptul ofilit, dar generos și, profitând de momentul de buimăceală, îi aplică soțului ei o ventuză fix pe chelie. - La mulți ani! - E ziua mea? - Nu. - Ziua ta? - Nu. - Știu! E 25 octombrie, ziua când a murit Contesa, da era iunie. Niciodată nu ține minte! Dar acum erau, totuși, douăzeci și cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
sacrilegiu! exclamă el, dorind ca frumoasa ființă să-i remarce atitudinea lui, încărcată de gentilețe. Domnul cu ochelari demodați și păr vâlvoi nici nu-l auzi. Luându-i perplexitatea drept o vocație certă spre audieri de considerații științifice, profită de buimăceala lui, apucându-l de braț cu oarecare și instantanee amicalitate. Vino, vino, mai aproape, prietene! spuse Profesorul cu convingere și atât de imperativ, încât masivul gonflabil nu i se putu împotrivi, deși se supuse fără chef. Considerându-l din ce în ce mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la schimbarea aceea, la felul în care se aranjau lucrurile. Și mi s-a părut că și promovarea era un semn precis în graficul pe care viața îl alcătuise pentru mine. M-am gândit din nou la ultimele luni de buimăceală amoroasă, ca la un un soi de an sabatic, de vacanță intensă și tulburătoare pe care inima mea și-l îngăduise în vederea acestui nou ciclu de responsabilități care mă așteptau. Mă simțeam din nou puternic. Și dacă ceva teribil se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lopată să curăți străzile. În felul ăsta câștigi un ban cinstit. Vrei să vină cei de la Bruxelles să ne măture țara? Uite ce-i În jurul nostru: gunoaie și cerșetori, fețe posomorâte, șantaj, delincvență, corupție, vânzoleală politică, ură, lipsă de civism, buimăceală, analfabetism, și ei se dau mari că Europa ne-a primit,,....Nu ești atât de bătrân, mai poți ține un măturoi În mână. V-ați Înmulțit ca șobolanii, nu mai are omul loc de voi, sunteți ca niște căpușe. Îmbolnăviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sub saltea, ca să-l calce, mâncând o dată pe zi, dacă avea noroc, dezertor, așteptat de Curtea Marțială, de linia Întâi a frontului, transfug... Moțăie, tot mai amorțit, În scaun, Întrezărind În fugă o fotografie mișcată care se va risipi În buimăceală și somn când va Încerca să o rețină și doar niște cuvinte. nesiguranță frică singurătate foame Povestea lui nici ea, nici nimeni altcineva nu au s-o audă vreodată. Nici Întreagă, de la cap la coadă, nici pe sărite, Încurcat, complicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
măslini mărunți și firavi și frunzișul lor luminează albicios, la fel ca al salciei părăsite - acum câți ani? Moțăie tot mai amorțit, În scaun, Încercând să-și amintească, reușind să Întrezărească În fugă o fotografie mișcată, care se risipește În buimăceală și somn, când Încearcă să o rețină. Mereu autostrada fără sfârșit. Soarele orbitor de alb prin care trec femeia și bărbatul Îmbrăcați În negru: două siluete eterne, Încremenite, solemne. Și, profilându-se tot mai departe, În căldura orbitoare, silueta egal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de acolo decât după câteva ceasuri. Mi-ai face, știi, cel mai mare bine. Robotește înainte, dragul meu!" Și bunul Gleber parcă pricepea îndemnul nevăzut. Mihaela începu să se împace cu situația. În ce mă privește, după primele clipe de buimăceală, îmi redobândii stăpânirea. În definitiv, de ce să plec așa, ca un nătîng? Numai pentru că îmi poruncește ea? Dar ce, era să-mi spună chiar din capul locului: "Poftim, stimate iubit, rămîneți! Dacă doriți vă ofer chiar un scaun și vă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Aveam, în sfârșit, posibilitatea să aflu adevărul. Și acum au pornit în mine niște sentimente extrem de stranii. Nici o bucurie la veste, nici o grabă ca să fiu exact la întîlnire. Și apoi, brusc, o hotărâre, și hotărârea m-a ușurat parcă de buimăceală: "Nu mă duc!" Iar acum stau în fața mea, ca în fața misterului morții și al vieții și pun întrebarea la care nu pot răspunde: "De ce nu m-am dus?" Știu că am gândit limpede: Adevărul cel mai crud e mai bun
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
prețuindu-l acum și mai mult, la vederea acestei purtări cavalerești. I-a cerut iertare pentru faptul de a-l fi lăsat expus adversarului ei invocând ca motiv datoria fașă de suveranul său. În vreme ce spunea acestea, Rodomont, revenindu-și din buimăceală, se întorcea spre ei. Dar purtarea sa era acum cu totul alta de astă dată și a declarat că renunță la orice gând de luptă cu un om care-l cucerise prin currtuazia sa. Cu aceste cuvinte el și-a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
până acasă și, extenuat, abia îi mai străbate, furia a trecut câmpul limită. Era amețit, cei câțiva zeci de metri către casă a plutit obosit în zorii fumurii,totuși clari ai dimineții. Totul s-a petrecut într-un fel de buimăceală palpabilă, stare de semitrezire cu marginile alburii ale unui viitor neîndoielnic, spre deosebire de un trecut care avea impresia că nici n-a existat vreodată sau s-a pierdut în negura inexistenței timpului. Suferea enorm, nu simțea nici un fel de gelozie însă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
naștere, maică-sa Îi inculcase ura pentru tot ce era Kersaint. Cum putea admite acum că ea, Gwen, făcea parte dintre ei? La fel ca Într-un joc de domino, consecințele acestei mărturisiri cădeau unele după altele, trezind În ea buimăceală, repulsie, mînie. Ronan, sub forța șocului, se apropiase de mama lui, care se rezemă de el. Yvonne Îi privi o clipă, o crispare de suferință trecu fugar peste chipul ei, se răsuci apoi pe călcîie și se Întoarse În prag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Pe la două se va trezi și va ști ce să facă. Să-i lași lumina aprinsă. Merg să Îți fac patul. Lumina rămâne aprinsă aici În bucătărie. 24. Anul Nou bătea la ușă, iar el intrase Într-o amorțeală sau buimăceală numai În parte explicabilă prin oboseala călătoriei. Mamă, aș fi avut ceva de discutat cu voi... Doamna Moduna se opri În prag: E grav? Nu, nu cred... Aș vrea să stau o vreme acasă... Se pare că e grav, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de neînțeles era și zăpada care, cu mici Întreruperi, cădea peste oraș de trei zile. Calmă, nepăsătoare, urma să intre, după toate probabilitățile, În Guiness-ul autohton precum inundațiile, cutremurele și incendiul de la moara Bender. Senzația de frig dispăruse, nu și buimăceala. Se uită la ceasul de perete. Era doar șapte. Avea de ales: să se Întoarcă În patul cald Încă, sau să bea o cafea. A doua soluție i se păru cea potrivită. Se Îndreptă spre aragaz cu gândul la scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vârstele, eliberându-te de poveri și purificându-te prin eliminări succesive. Totul mi se părea atât de simplu! Trebuia doar să găsesc nenorocitul acela de Birou de obiecte pierdute al I.T.B.-ului, să-mi recuperez geanta, să revin acasă și buimăceala acelei dimineți cețoase să dispară. Dar biroul nu apărea. N-aveam nici un ban la mine (mi se întâmpla frecvent). N-aveam nici măcar o fisă să dau un telefon la informații I.T.B., să întreb unde au pitit obiectele pierdute. Rătăceam orbecăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cloaca unor surogate cât mai cool. Există, paralizantă, o spaimă de cuvintele rare, din ce în ce mai rare, care cheamă gândul bun, care însoresc speranțele și care, de ce nu, pot încă ocroti suflete. Cuvinte care încă pot odrăsli suflete sunt ocolite, uitate în buimăceala unor noi și noi dimineți în care alții și alții își pierd nu doar servietele cu cheile de la case, ci își lasă în ele trecutul lor tot abandonat, nemaidorind întoarceri, nemaidorind alte poveri decât ale unei nesfârșite, tembele, buimace, nesfârșite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de unde nu te aștepți, încercând să-ți mutileze, iar și iar, sufletul. De parcă viața ne-ar fi fost dată spre o continuă rănire, spre necurmate astfel de pierderi fără nici o noimă. Pierdusem timbrul de la Ghidale, așa că eram oarecum pregătit pentru buimăceala pierderii acelei povestiri. Sufletul însă nu voia să știe că eu eram pregătit. A gemut și s-a zvârcolit în mine încă multă vreme, ca și cum o rană profundă nu mai voia să se lase închisă, cu oricâte leacuri aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să fim rezonabili, cui i-ar trece prin minte că o acțiune ca aceasta ar reuși să se impună, oameni votând masiv în alb fără să-i fi îndemnat nimeni, doar de nebuni, deocamdată guvernul încă nu a ieșit din buimăceala sa și încearcă să-și regăsească suflul, totuși prima victorie o au deja, ne-au întors spatele și ne-au trimis la dracu’, căci, în opinia lor, este ceea ce merităm, și trebuie să avem în vedere și presiunile internaționale, pariez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Zbang! Gata. Lucy vorbise. Fără îndemnuri și încurajări, fără să se mai oprească să se întrebe ce urmează să facă, deschisese pur și simplu gura și vorbise. M-am întrebat dacă domnia tăcerii luase sfârșit sau, pur și simplu, în buimăceala trezitului din somn, uitase de ea. — Mă bucur, i-am replicat, nevrând să stric lucrurile pomenind de ceea ce tocmai se petrecuse. — Mai mergem în împuțitul ăla de Vermont astăzi? m-a întrebat ea. Fiecare cuvânt, fiecare propoziție nouă îmi dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de întrebări suplimentare și, după o vreme, fac semnul sugerat de prietenul meu drag. Așez arătătorul pe o direcție vecină, foarte, foarte aproape de Dumnezeu... Stilații fac schimb de priviri. Eu, stăpân pe situație; de spaimă... Profundul se trezește primul din buimăceală și se așază cu zâmbetul între ironie și bunăvoință: "Unchiul are un nume?"... Of, al dracului unchi. Cum l-o fi chemând? Frunzăresc în minte câteva pagini din cartea de telefon și nu-mi pică nimic de soi pe limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
împiedica pe îndrăgostiți să se detecteze. Chiar în clipa în care fata cu pricina intra, îmi pironeam ochii pe ușă, iar ea fixa locul în care mă aflam eu. Magnetizată, toată ființa ni se cufunda ca într-o suspensie înmiresmată. Buimăceala asta mă aruncă în eden: surîdeam trecătorilor pe stradă și-i salutam. Nu mai aveam altfel de preocupări. Pentru mine, pulovărul pufos al fetei, ca și lanțugul de la gîtul ei, erau obiecte sacre pe care, ca să mă umplu de har
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]