243 matches
-
Emil Brumaru Cum ne pîndește, de sub iederi moartea, Nu știe c-am îmbătrînit. Ne vrea frumoși, Și-adolescenți, și aplecați pe cartea Cu basmele în care-s zmeii scoși Din scorburi, pentru zîne buimăcite De cîți fiori le duc din flori în flori, Parcă purtate-n zori de subsuori, Lin să strecoare roua, ca prin site, Cu coapsele și sufletul lor moale, Și-apoi să se prefacă-n rotocoale De-arome durdulii, urcînd la
Cum ne pîndește, de sub iederi, moartea… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6991_a_8316]
-
-și unul altuia lacrimile mistice, după ce mai întâi îi podidise roua nerușinată a râsului, acest noroc l-am considerat totdeauna privilegiul unic al lui Zarifopol." Cinstea pe care i-o făcea Al. Rosetti, avea să scrie criticul, l-a găsit "buimăcit și dezorientat", între altele și pentru că avea să continue opera de editor a unuia care s-a "format la severa școală filologică germană". Contând pe marile daruri de editor ale lui Zarifopol, cel care acceptase continuarea ediției a crezut, inițial
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]
-
un Mozart ca atare. Necotaminat de inventivitatea nu știu cărui dirijor insomniac, moroncit de rap, de zapp, de... E de tot hazul ambîțul puterii postcomuniste în a-și atribui răsturnarea lui Ceaușescu. Nu numai tropăitorii din "parlamentul" anilor nouăzeci, ai unei țări buimăcite încă de totalitarism răsăritean, dar și, iată, mult mai tîrziul de-acum Iliescu - din rațiuni legitimare - bate constant moneda revoluției autentice, operă a poporului suveran, nu-i așa?, condus de eroul providențial. Cînd se știe foarte bine, cînd în straturile
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]
-
despre", ci te afli înlăuntrul a ceea ce se petrece. Că nu-ți este limpede tot, că te izbești de echivocuri și întâmplări ascunse, de false interpretări, de secrete pentru totdeauna nedezlegabile, de intrigi multiplu întrețesute încât te rătăcești în ele, buimăcit și consternat, are vreo importanță? Oare în viața noastră de toate zilele lucrurile se prezintă altfel? Similitudinea e atât de pronunțată încât evocările și mărturisirile din Agende câștigă în percutanță și forță de persuasiune, supunându-te la o "integrare" într-
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
Jilava: Legionari care lucrau la dezgroparea "sfintelor oseminte ale Căpitanului, Nicadorilor și Decemvirilor au pătruns în închisoare și au ucis 72 de persoane, foști miniștri și demnitari din trecut." Vestea a produs consternare în tot orașul. Oamenii "par înspăimântați și buimăciți, ca și cum o mare primejdie i-ar amenința". Pericle Martinescu, el însuși înmărmurit, ajunge la concluzia că "Familia Codreanu a fost o familie sinistră pentru neamul românesc". "Deveniți notorii prin crimele lor, sunt slăviți ca niște eroi". Ei omoară în demență
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
o văzu la procesiunea de sărbătoarea aurarilor. Meaume avea douăzeci și unu de ani. Ucenicia și-o terminase la Rhuys Reformatul, la Toulouse. Meaume venise de la Lunéville împreună cu Errard Nepotul care apoi l-a părăsit ducîndu-se la Mainz. Frumusețea ei îl lăsă buimăcit. Silueta ei zveltă îl fermecă. O urmări fără măcar să-și dea seama. Ea însă îl observă. Meaume îi surprinse privirea ațintită asupră-i. Privirea aceasta va trăi în el toată viața. Fără a șovăi o clipă, își întrebă meșterul dacă
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
tăceri trufașe ca platfussul și-un numărător de pupile/ ce-și amintește de soarele mezozoic în care plutea/ homunculii se respectă între ei ca hainele false ale statuilor/ care se fărîmițează laolaltă cu trupul/ iar fețele lor grase ca asfaltul buimăcite bituminate/ își răspund se ancorează reciproc se alungesc în pungi cruciforme/ e poate vremea să ari cîțiva nori și să-i bați în cuie să nu fugă/ cu toată recolta lor de brațe extensibile de picioare permutabile/ de ombilicuri fumigene
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
apropiam de Șari tiptil, când se crăpa de ziuă și așa cum fata dormea cu lampa aprinsă, în semn de așteptare, cu cămașa de stambă roșie suflecată deasupra mijlocului ei, o duceam bunișor cu șalele pe colțul divanului, unde se trezea buimăcită, cu bulbul dinăuntrul ei agățat în craca scurtă și împietrită de sângele înspumat al trupului meu dogoritor. Nu pot să uit ochii ei frumoși de vită înjunghiată, cu care mă urmărea neliniștită, când apoi, sătul de carnea ei, treceam să
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
9. Politicienii, în general, se dau drept martiri ai onoarei și idealului în stare de jertfă și eroism: "Iată dintr-o dată zece mucenici care se bat cu pumnul în piept, apar în balcoane ziua-n amiaza mare, ținând discursuri trecătorilor buimăciți, și fac întruniri publice, în care sângeră pentru binele obștesc" 10. Un fapt cotidian, nu bun pentru glumă, incendiul de la Calafat, are chip de farsă: din prea mare grabă, pompierii ajung la locul pârjolului cu sacalele goale. Care este simbolistica
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
poate! - Ba da, Niezsche cel genial și sublim, dar nebun, Niezsche care avea nevoie să umble cu chei, cheile pe care le caută orice mare spirit. Auzi idee! Chei! Cică asta ține de angoasele lui filosofice. Eu unul, adăugă portarul buimăcit, nu înțeleg nimic. Dar sora lui e prietenă cu ai mei și, ca să-l mai distreze, mi-l trimite aici din cînd în cînd. Ah, nefericitul ținea mult la dumneavoastră! - Nefericitul! Cum puteți spune vorba asta despre un om ca
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
găsit pe nimeni în cabinet. Dormeau, spune tânăra. S-a întors în salon. Atunci au început contracțiile. A început să țipe "treziți-vă că nasc". Celelalte fete din salon au strigat pe hol că tânara naște. A venit o asistentă buimăcită, care le-a întrebat ce-au de urlă așa. I-a spus tinerei, care năștea pe patul de spital, "e ok, vino după mine". Atât. Fata nu s-a putut ridica și a născut singură în locul în care copilul ei
Povestea tragică a unei gravide. A născut singură, asistentele dormeau by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/79871_a_81196]
-
s-a spart apa. Și le-am trezit pe fete. Treziți-vă fetelor că eu nasc. Au ieșit pe hol și-au început să urle. A venit o asistentă. Cealaltă, nu cealaltă pe care o trezisem eu. A venit cealaltă buimăcită că ce-au de urlă așa si ce s-a întâmplat. S-a uitat așa la mine mai în scârbă și zice da bine ok, vino la cabinet. Eu n-a apucat să ma mai duc și am născut copilul
Povestea tragică a unei gravide. A născut singură, asistentele dormeau by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/79871_a_81196]
-
îndoială la îmbrăcămintea trențărosului : sârme, ațe, cârpe, pingele putrede trecuseră de prea multe ori prin atelierul propriu. Pentru că omul nu mai schiță alt gest, noul venit se recomandă : - Căpitan Meițanu. Cu chipul torturat de plâns, începu a-și destăinui soarta. Buimăciți, oamenii nu-l contraziceau dar nici bani mulți nu dădeau pe cele auzite. Așa începuse să cerșească căpitanul Meițanu. Câteodată se întovărășea la câte o muncă. Tovarăș cu Voicea, Meițanu ajunsese mai bine îmbrăcat : acum era în posesia unei mantale
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
dintre elevii mei de demult ajuns inginer sau profesor. Până joi seară, pe la 10 și ceva, când „traseist” a fost rostit la televizor de proaspătul peremist Pruteanu, fost pesedist, fost țărănist și viitor ist. Minute în șir privisem și ascultasem buimăcit, anesteziat, lovit cu leuca această mașinărie lătrătoare scuipând cuvintele cu o cadență de pistol-mitralieră Uzi. N-am tresărit la „PRM - un partid al oamenilor curați”, n-am tresărit la „Lista neagră a trădătorilor de țară - o minciună, o invenție!” și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
surâs sinistru dinții foarte albi. — Lasă prostiile, spuse În sfârșit. Alatriste făcu un pas către el și italianul Îi privi spada din mână. De jos, incapabili să Înțeleagă ce se Întâmpla, ochii tânărului rănit se mutau de la unul la altul, buimăciți. — E ceva În neregulă, preciză căpitanul. Foarte În neregulă. Așa c-o să-i omorâm altădată. Celălalt continua să-l privească țintă. Zâmbetul i se intensifică plin de neîncredere și deodată dispăru de tot. Clătină din cap. — Domnia ta ești nebun, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ziduri, lângă ea, ca o ființă strivită. Bătrâna respira tot mai greu. Ținea coatele strânse la piept, fața îngropată în podul palmelor, ochii îi erau pustii. Privea totul în același fel, intens și dureros, dar nu părea speriată. Mai curând buimăcită de ce vedea: de mașinile acelea și de tunurile care se legănau greoi, surpându-se la vale, mașini și tunuri, unele după altele, mașini și tunuri, mașini și tunuri... La un moment dat, tresări. Ușile mari ale cârciumii se deschiseră ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
din loc în loc, oștenii cu ordinea, fumând și glumind între ei, bine dispuși ca niște oameni sătui care se amuză văzând calicimea târgului înghesuită la pomană. Peste tot, chipuri uscate: ochi împăienjeniți, expresii disperate. Multe muieri venite de la țară, speriate, buimăcite, având aerul că se-ntreabă ce caută acolo, ce se va întâmpla cu ele. Ceva jalnic, dezumanizant, ca expresia tâmpă și resemnată din ochii vitelor duse la tăiere. Nu mai credeau în nimic, nu se mai așteptau la nici un bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
putrezi. Soldatul adormea din primele minute-ale filmului, înfășurat în gerul sălii, de cameră frigorifică, și dormea acolo până era trezit și dat afară, mult după ce se terminase și ultimul film. Nefericită, nefericită țară. Ajungeam uneori, luînd-o pe jos printre gloatele buimăcite, pe Academiei și-apoi prin încîlceala de străzi ce duceau spre Calea Victoriei, până la Palatul Telefoanelor și-apoi mai jos, spre Athenee Palace, prin bezna adâncă a Pieței Palatului. Spoturi de lumină galben-murdară, minuscule ca flacăra de lumânare, măreau halucinant bezna
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
început să tușesc. Un scuipat sângeriu, o picătură din adâncul măruntaielor mele căzu pe oglindă. Am atins-o cu buricul degetului și m-am întors, s-o văd pe doică palidă precum cearșaful, cu părul zbârlit, cu ochii stinși și buimăciți. Ducea în mână un castron cu fiertură de orz, ca data trecută. Mă privea, deconcertată. Mi-am acoperit fața cu mâinile ducâdu-mă să mă ascund după perdeaua din alcov. Am vrut să dorm. Un cerc de foc îmi strângea craniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
frânează societatea În vremuri revoluționare.” „New set of standards”, „revolutionary change”, „progressive”..., termenii aveau, desigur, alt sens pentru tinerii ascultători, decât cel Îndelung pervertit În Colonia Rino la care se tot gândea improvizatul profesor est-european. Zâmbea, Întrebător și superior și buimăcit, cu privirea pe foaia de hârtie liniată: noi-vechi cuvinte, „radicals”, „conservatives”, „conventionalism”, „duty”... - barbarisme sucite și răsucite și schimonosite În cazarma DADA, cu seceră și ciocan, să nu mai poată fi pronunțate decât la Circul Rinocerilor. „După ce fusese el Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pentru totdeauna, cu mințile mai rătăcite decât tatăl lor, incapabil să se țină de o slujbă, uitându-se la emisiuni cu animale și răsfoind albume de artă, reacționând la cea mai mică iritare cu explozii de furie. Apoi dând înapoi, buimăcit, ca și cum nu i-ar fi venit să creadă ce făcuse. Ideea o demoraliza: va fi dependent de ea pentru totdeauna. Și cu toate astea, ea va eșua cu el așa cum eșuase să-și protejeze părinții de instinctele lor cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mennoniți. —Probabilități aproape egale. Patruzeci și cinci la sută din America ia ceva care modifică comportamentul. Anxiolitice. Antidepresive. Pe alese. Altfel n-ar merge. Lumea e prea solicitată. De fapt, și eu iau vreo două chestii. Se uită la el, buimăcită. Noua lui degajare, umilința și confortul căpătate recent - poate că lua pur și simplu ceva. Trăsăturile mai moi, noul strat de grăsime de copil. Totul era chimic, nimic mai mult. Dar până la urmă, creierul însuși era un val de substanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
privindu-l încruntată, chiar înainte să intre înăuntru. —L-ai văzut? Ai vorbit cu el? Și mie nu mi-ai spus. Îl vrei pe el, nu-i așa? Eu sunt doar sora lui, nu? Doctorul Hayes îl examină pe Mark, buimăcit, dar fascinat. Îl ascultă cum declara: — Nu spun că e o mânărie. Spun doar că nimeni n-a observat. Îmi dau seama cum se poate întâmpla. Dar vă spun eu, domnu’ doctor, când trăiam nu mă simțeam niciodată așa. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
chiar când crede că a reușit, din spatele ei soarele se ridică maiestuos, incendiind întinderea de gheață. Lumina intensă o lovește cu mii de pumnale în retină și cercuri negre aștern un zăbranic întunecat în fața ochilor. Se deșteaptă brusc din somn. Buimăcită, deslușește o fâșie de fereastră neacoperită cu perdeaua și, prin crâmpeiul de geam, cerul spuzit de stele ce se întinde tăcut deasupra Bucureștiului. Întinde mâna și dibuie ceasul așezat pe noptieră. Ora trei a unei nopți se pare că iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ghete, otravă de șobolani, pastă de dinți, corzi de pian, centuri de hernie, leagăne de copil, haltere. Și păr și piele. De-acum păr și piele. Pe chei, Lefty și Desdemona stau În picioare alături de toți ceilalți, lângă oameni prea buimăciți ca să reacționeze sau Încă adormiți pe jumătate sau bolnavi de tifos și de holeră sau prea obosiți ca să le mai pese. Și apoi, În cele din urmă, toate focurile de pe deal se unesc Într-un singur zid de foc care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]