827 matches
-
decât la spital. Fu tentat, în prima clipă a dezmeticirii, să-și amintească, pas cu pas, totul, dar simți că i se face din nou rău și renunță. Voința lui era să iasă la suprafață, să urce din acea risipire buimacă și să se agațe cu toate puterile de realitate. Auzi o ușă în apropiere deschizându-se, mișcare de trupuri, glasuri șoptite și, fără să i se precizeze impresiile, se prinse cu mâinile de stinghia patului cu intenția să se salte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
tanc și a strivit sub lanțurile ascuțite cuțite înfipte în gol, în aer și ape, parcă zburau și arau întregul pământ. Dar au semănat grâu. Să așteptăm să încolțească, să crească. Pâinea să nu mai fie săracă. M-am trezit buimac, de atâta spaimă că vom muri toți credincioșii în biserici, în casele de rugăciuni, în temple, vor veni alții cu alte exemple de vise: strânse, încătușate, răzbunătoare pe fecioarele dezmățate, le-au dus din porturile de la mare. Ce se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
el. În rotundul lui a rămas un gol, ce plictis, după atâta ocol! N-a înțeles nici fata mea. Ce modele să caut în cărțile pe care le tot laud? Ele nu se mai potrivesc, nu încap în sunetul nostru buimac. Am pierdut și credința în Dumnezeu, în biserica clădită pe sfinții acoperiți de norii fierbinți, din care ne privesc bătrânii părinți. Ce-o să mai fie? Suntem surzi și orbi într-o lume de neghiobi. Ne-a ales timpul gol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
nu mai pot să mă desprind de iarbă și de legământ; mă voi căuta deasupra, în aerul aspru, când răsare luna cu zgomot, din încleștare, în căutarea soarelui, mirele mare. Singură am rămas și eu cu zborul în zigzag și buimac, peste craniul țărânei uscate și grea foarte aproape de inima mea. Zborul în jos este zborul invers este fără rugăciune de purificare pentru a trece, mistuit de iubire, în lumea păcatului, sub aripa grea a bărbatului. * * * Fericirea a existat, știu sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
arborii necunoscuți. Se întîmpla un lucru debusolant: mergea de jumătate de zi și nu-i ieșiseră în cale mamifere. Păsări cenușii sau, dimpotrivă, ostentativ colorate, zburdalnice și preocupate deopotrivă, planau în toate direcțiile, umplînd văzduhul cu chemările lor melodioase; șopîrle buimace, ieșite prea curînd din ascunzători în căutarea căldurii soarelui timid, de primăvară, foșniseră de cîteva ori în apropierea lui. Atît. Mai aproape de ce căuta doar o familie de marmote incredibil de agile, care se agita să-și mute domiciliul, inundat
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
poștală. Câteva reviste cu reclame și... un plic alb. Sângele i se urcă în obraji, inima începu să bată zgomotos, picioarele își pierduseră brusc rezistența. Pe plic nu era trecut nici destinatarul, nici expeditorul. Ținea scrisoare în mână privind-o buimacă. Deși își dorea să-i citească cât mai repede conținutul , era incapabilă să facă vreun gest. Își reveni treptat, lăsă revistele publicitare în cutie, luă plicul care nu era sigură că-i era destinat și-l puse în poșetă. Ieși
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
și că mi-e frică să trăiesc? ION: Asta-i ușor de înțeles... EMMA: Și atunci nu-i nimic de făcut? ION: Știu eu? Să cînt poate... EMMA: Cîntă! Că e totuna. (Ion începe să cînte la fluier, intră Charles, buimac.) CHARLES: Emma? Ce se întîmplă? EMMA: Nimic, se cîntă. Uite, dumnealui se numește Ion. E unul dintre cei mai interesanți oameni pe care i-am cunoscut. CHARLES: Iertați-mă domnule. Nu observasem că... îmi dați voie? Charles Bovary. (Își dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
cu atât de iubitele cireșe după care se dădea În vânt tovarășul Birică de la . — Vasile, trezește-te, i-a strigat Alexandru, taică-său. Dormi de aproape douăzeci și patru de ore, ce naiba! Vasile s-a ridicat În capul oaselor și a deschis buimac ochii. — Poftim? În ce zi suntem? Cât e ceasul? — E patru după-amiaza. Nu faci nimic toată ziua... Ah, iarăși amărăciunea de nevindecat din vocea tatălui, dezamăgirea... — Ce ți-am făcut eu, tată? De ce ești mereu nemul țu mit de mine
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
parfumuri, imagini, oameni... Într-o noapte, ostenit cum era, cu somnul profund și fără vise, se sculă din pat, intră în sala de baie, căută întrerupătorul și, pe întuneric, nimeri un buton, pe care-l apăsă. Se deschise o ușă! Buimac, avansă pe un culoar, curios cum fusese o viață întreagă. La capătul culoarului erau niște scări, pe care bineînțeles că le-a urcat. Sus, se trezi în fața unei săli amfiteatru, cu scenă, o sală uluitoare. O muzică se auzea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
vadră de jeratic, ca să-l readucă la viață. În curtea complexului erau statui, tunuri... Își aminti că, la Revoluția din 1789, o parte din aceste tunuri au fost luate de revoluționari ce au tras în zidurile Bastiliei din vecinătate. Ieși buimac la aer, luând-o spre Arc, încet și puțin dus pe gânduri. Merse ce merse și, simțind că îi e foame, se așeză pe scaunul unei terase de pe Champs Elysées. Vremea era frumoasă, adia un vânticel ce-i răcorea fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
părinte, pentru deslușiri. Să te binecuvânteze Domnul, fiule. Înainte de a ieși din biserică, Petre îl auzi pe părintele Gherasim grăindu-i cu voce puternică: Fiule, roagă-te pentru odihna sufletului ei. Și mai roagă-te, fiule, să te ierte! Ieși buimac din biserică, hălădui ore întregi fără să știe pe unde merge, punându-și, aproape la fiecare pas, întrebarea "de ce-i spusese părintele să-i ceară iertare Clotildei"? Ce știa, ce-i spusese despre el? Ciudat om, avea dreptate Costel de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
bine structurat. El tinde, astfel, să facă joncțiunea cu proza sa de tinerețe, de o originalitate profundă, nu decorativă, și care l-a impus, în anii '60, în rândul celor mai importanți scriitori români postbelici. Nuvela Acasă, din volumul Vară buimacă (1967), se plasează la această cotă valorică înaltă, impresionând înainte de toate prin perfecta echilibrare, într-un sens funcțional, a componentelor prozastice. Descripțiile scurte și pregnante, dialogul impregnat de individualitatea locutorului, de felul său de a fi (exprimat prin modul de
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
o carte poștală apărută în Argentina în 1904, ca și marele nostru scriitor Panait Istrati. Imaginile care reproduc bulevardul Sfânta Maria ne amintesc de personajul istratian Adrian Zograffi, alter ego-ul scriitorului, prezent chiar de la începutul romanului Chira Chiralina: "Adrian străbătu buimac, scurtul bulevard al Maicii Domnului care, la Brăila, duce de la biserica cu același nume la Grădina publică." Notația este corelată cu propriile senzații ale lui Valeriu Avramescu: "Străbătând acest drum tipic istratian, cum o fac deseori, venind dinspre Bulevardul Carol
Farmecul Brăilei by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7711_a_9036]
-
țî s-o Întâmplat și de acu chiar cred șî eu cî facim o faptî plăcutî Bunului Dumnezău! ȘÎ eu am avut o arătari În cari chiupul cel mari strălucia ca luceafăru’ șî dispre cari a sî-l Întreb pi părintili Buimac... Taci, toanto! Ce prostie mare spui?! Cum să spui cuiva despre chiupul cel mare, nu am stabilit noi ceva și nu am spus că te spânzur de limbă, ai uitat? Nimeni, absolut nimeni să nu știe, indiferent de consecințe! Ptiu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
spus: A fost bine dar nu foarte bine, cum zici tu! Să nu fii surprins dacă am să spun un adevăr: nu știi ce-și doresc femeile și nici nu știi să faci dragoste! Băiatul olarului a rămas stupefiat și buimac a mai putut Îngâna doar atât: Eu credeam ..., vă rog să mă scuzați, mulțumesc, plec, vai, vai! Fata a zâmbit, l-a luat de mână, a aprins lumina și i-a Întins o carte cam uzată. Nu este nicio nenorocire
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
asigure subzistența astfel, a acceptat: „... Stăteam pe stradă cu mâinile În buzunar și mă gândeam ce voi face de-acum Încolo singură, Într-un oraș În care nu cunoșteam pe nimeni... Brusc am auzit pe cineva Întrebând: «Cât iei?». Eram buimacă, nu știam ce vorbea: «Cât iei pentru una mică?». Nu puteam să răspund la așa ceva. Văzând că nu răspund nimic omul a vrut să plece. În acel moment mi-am adus aminte că nu aveam nici un ban, nu aveam unde
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
bine de 24 de ore. Stăteam pe stradă cu mâinile În buzunar și mă gândeam ce voi face de-acum Încolo singură, Într un oraș În care nu cunoșteam pe nimeni... Brusc am auzit pe cineva Întrebând: «Cât iei?». Eram buimacă, nu știam ce vorbea: «Cât iei pentru una mică?». Nu puteam să răspund la așa ceva. Văzând că nu răspund nimic omul a vrut să plece. În acel moment mi-am adus aminte că nu aveam nici un ban, nu aveam unde
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
un om rațional și cu capul pe umeri și am știut să aduc argumente pentru toate, însă, de când m-am îndrăgostit, parcă a dat dracu’ în mine, luându-mi mințile cu totul, zău așa! Mă simt tot timpul aiurit, împrăștiat, buimac și cu gândul numai într-o singură direcție; am devenit foarte supus; eram orgolios înainte, iar acum nu-mi explic unde mi-a dispărut orgoliul! Deja este limpede pentru mine: dragostea știe a te dociliza într-o asemenea măsură, încât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ce M-ai părăsit? (în limba aramaică).) Cuvinte atribuite lui Isus Cristos Doar abia către ziuă, zbaterea năvalnică din el mai se potoli și, desfăcându-se treptat din încordare, se putu încredința somnului. Pe la orele amiezii, dânsul se deșteptă și, buimac și fără să știe prea limpede de ce, îmboldit fiind doar de niște îndemnuri cu totul tainice și neobișnuite, se îmbrăcă și se duse pios, mai mult în fugă decât la pas, la biserică, unde îl căută pe duhovnicul său, la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ceartă sau neînțelegere, ajung să trag concluzia asta și deloc nu-mi place, fir-ar să fie!” După ce liturghia duminicală se încheie, Șerban, ieșind de la ea, se îndreptă cu pași repezi, dar dezordonați tare, înapoi spre casă. Era în întregime buimac și cu mințile împrăștiate, stând mereu cu gândul numai la problemele bănești, pe care trebuia să le rezolve cât mai repede cu putință și eficient, dar lucru pe care nu știa deloc cum să-l facă. Un noian întreg de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
o ieșire... M-am trezit Înspăimântată rătăcind cu privirea prin odaia În care - lumina difuză a veiozei se răsfrângea cu blândețe asupra lucrurilor din jur. Înăuntru ființei mele se cuibărise teama ! Dimineața, m-am trezit ceva mai devreme, și Încă buimacă după coșmarul ce m-a bântuit, am deschis fereastra pentru a mă Înviora puțin. Ce feerie! Copacul era Împodobit cu o broderie albă de fulgi strălucitori. Ningea ca Într-un vis. Fulgii se roteau Într-un dans alb, fascinant, apoi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ai casei dormeau. Era cea mai blândă și duioasă Îmbrățișare! Dar, cocoșul dracului! A Început să cânte cât Îl ținea pliscul: “Cu-cu-rigu! Cu-cu-rigu! Și mirajul unei liniști rupte din rai ( un fals rai, desigur) a dispărut ca prin farmec! Mama, buimacă de somn, s-a lovit cu capul de scândurile patului, uitând pentru o clipă că acolo și-a făcut culcuș peste noapte. Noi, copiii, creaturi În creștere și formare, am Început să țipăm, să silabisim și chiar să formulăm o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
dar consider infinit mai important să vă vorbesc despre Otilia. Așa o chema pe colega nou venită În liceul nostru, care-și făcu dintr-o dată apariția pe platou, luminând cu ochii ei de culoarea oceanului aerul de șofran care șerpuia buimac printre noi În dimineața aceea de septembrie. O priveam muți, cu gâturile lungite să se rupă, ca pe o apariție stranie, coborâtă din altă lume: blondă, cu părul curgător, În valuri, Otilia era suplă ca un spic, cu forme rotunjite
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ca oricând!): o trompă scârboasă, cojită pe alocuri. De fapt, Întreaga ei făptură e Înspăimântătoare: ochi bulbucați, de broască năucă, buze șterse, obraji scorțoși, plini de pete și păr. Mă scald În privirea ei cu nerușinare. Hârca are un aer buimac. În cele din urmă, se trage un pas Înapoi, Îmi fixează o secundă sexul, care spânzură dizgrațios, ca o mare omidă, se Întoarce și aleargă cu mâinile ridicate, acoperindu-se de țipete scurte, ca niște scârțâituri. Am trântit ușa râzând
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
la ea. Piciorul rănit dădea semne de amorțeală. Simțeam ceva călduț și umed În locul acela, de unde sângele izvora nestingherit. Am Încercat să-mi leg rana, să opresc cumva sângerarea, dar fără șansă. În timp ce traversez holul extrem de greoi, ca un miriapod buimac, cioburile de ipsos ale cupidonului sfărâmat Îmi provoacă dureroase julituri pe burtă. Într-un colț, i-am descoperit și capul zdrobit, cu zâmbetul acela perfid, ironic, rămas neatins. Îmi Împing trupul Înainte, vâslind cu mare dificultate din coatele care mă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]