244 matches
-
ani. Frică de frați După îmbrățișările fraților, Mărgărint l-a dojenit pe Teodorovici pentru faptul că i-a adus frații la adăpostul sau. „Îi era frică să nu-l trădeze sau, la vreo beție, să-i divulge taină”, mărturisește Petru Bulat, nepotul lui Mărgărint. Secretul lui Simion și al Elizavetei a durat încă trei ani, până în 1975. În acest an, unul dintre vecinii Elizavetei Vartosu, Dumitru Miron, fiul acestuia era președinte de soviet sătesc, într-o seară, l-a observat pe
Condrătești, Ungheni () [Corola-website/Science/305251_a_306580]
-
la el. Avea circa 60 de ani. A cedat doar după ce a fost amenințat cu o grenadă. A fost reținut și încarcerat într-un izolator la Ungheni, a stat închis vreo 15 zile, după care a fost eliberat”, povestește Petru Bulat. În libertate După eliberare, a lucrat în colhoz, de data aceasta liber, în văzul tuturor, nu beneficia de nicio pensie. Activiștii erau înspăimântați de fiecare dată când îl vedeau prin sat. „Cu oamenii de treabă nu a avut nicio problemă
Condrătești, Ungheni () [Corola-website/Science/305251_a_306580]
-
erau înspăimântați de fiecare dată când îl vedeau prin sat. „Cu oamenii de treabă nu a avut nicio problemă. Rostea rugăciuni înainte și după ce lua masa. În timpul liber, citea cărți bisericești. A fost o fire blajina și foarte credincioasa”, spune Bulat. A murit în 1988, la 80 de ani, a fost înmormântat în cimitirul din curtea bisericii din Sinesti. 1. Gh. Ghibănesacu - Surele și izvoade. București,vol.XXII,1934,p. 109 3. Dicționarul geografic al Basarabiei. Reeditare după ediția: București 1904
Condrătești, Ungheni () [Corola-website/Science/305251_a_306580]
-
alături de alți dascăli ai Focșanilor acelor ani, printre care N. Al. Rădulescu, Ion Diaconu, Al. P. Sava, Nicolae Jechianu, I. Romanoai, etc. Revista publica studii despre geografia, istoria, bisericile și etnografia Vrancei. A colaborat la revista “Arhivele Basarabiei” alături de Toma Bulat, Constantin Tomescu, Leon Boga, Nicolae Moroșanu, Gheorghe Rașcu, Ștefan Ciobanu, Teodor Porucic, Petru Ștefănucă, Emil Gane, Visarion Puiu, Nicolae Iorga, Ion Pelivan, Paul Mihailovici și mulți alții. În cursul lunii august 1935, a făcut parte din echipa organizată de Secția
Aurel Sava () [Corola-website/Science/314508_a_315837]
-
regăsească/reîntemeieze, reînviind prin poezie. Pentru că poezia e respirație și vine fantasmatic („cu mii de degete vine / pe o orgă celestă vibrând”), invadându-te iar, trecându-te iar, nevătămată, peste apa bătrânului Styx. E, așadar, un dat. În poezie Eugenia Bulat este o ființă justițiară, tensionată, acuză vehement realul „apocaliptic”, împărțindu-se între vis și o sensibilitate rănită, între Țară și Est (alias Basarabia). O necurmată alergare în cerc sub apăsarea îndoielilor (tot mai torturante odată cu înaintarea spre echilibru și luciditate
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
care a încremenit, din păcate, Basarabia de azi. E o carte-călătorie, în fond, de la Est către sine (finalmente). „Plină de faceri”, “întru foame de păsări zidită”, devenită, prin dezlocuire, „trist călător”, pe rând ostaș și femeie în pribegie, poezia Eugeniei Bulat poartă în sine un viu durernic, care ne face martori la o reîncarnare dar și părtași la o călătorie îndărăt. Sedusă de acest burg ireal, creația ei împrăștie „o stare de vrajă”. Placenta venetă îi hrănește visătoria. Dar și însingurarea
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
sine și în sine, încrâncenată a rezista tuturor încercărilor vieții prin evoluție ființială. Experiența venetă demonstrează această reîncarnare. O „altă” poetă pare a se fi ivit. Suspendată între Est și Vest („cu ochi bifocali, care văd simultan două lumi”), Eugenia Bulat ne încredințează această carte a saltului calitativ, a rupturii. S-a eliberat, s-a mântuit („ce închis e-nafară /deschis e de-a dreptul în tine,/!tu știi”). Însingurarea, izolarea s-a vădit rodnică: un șir de nașteri/renașteri i-au
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
apele verzi, umflate, de mirosul putrid, de fascinația morbidă cu o senzație ciudată de început de lume, autoarea plonjând în egală măsură în sine și în măruntaiele Veneției, precum într-un uter etern (...). Traducând "Veneția ca un dat" de Eugenia Bulat A traduce poezia Eugeniei Bulat a fost pentru mine o încercare și, mai ales, o provocare, având în vedere că italiana nu este limba mea maternă. Am avut, la început, multe îndoieli și rezistențe interioare. Însă, după o lectură atentă
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
putrid, de fascinația morbidă cu o senzație ciudată de început de lume, autoarea plonjând în egală măsură în sine și în măruntaiele Veneției, precum într-un uter etern (...). Traducând "Veneția ca un dat" de Eugenia Bulat A traduce poezia Eugeniei Bulat a fost pentru mine o încercare și, mai ales, o provocare, având în vedere că italiana nu este limba mea maternă. Am avut, la început, multe îndoieli și rezistențe interioare. Însă, după o lectură atentă a poemelor împreună cu autoarea, pentru
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
mod special, experiența de a mă vedea legănată între două limbi, între două universuri atât de diferite, a doi poeți, de la care a trebuit să învăț foarte mult despre transparența înseși pentru a fi un bun mediator. Traducerea liricii Eugeniei Bulat a fost, cum se întâmplă de obicei în traducerea literară, o dificultate de stil. Poezia sa e deseori foarte subtilă, aproape conceptuală, dar, de cele mai multe ori, și foarte densă în imagini, sunete și termini, în particular, termeni legați de universul
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
titlului înseși al cărții, Veneția ca un dat, non literalmente, cu sensul la îndemână, minimalizant, - Veneția ca un dar (or, ca o dăriure, ca o ofrandă); simțind importanța acelui nou dat pe care orașul îl reprezenta acum în viața Eugeniei Bulat și căruia poeta trebuia să-și ajusteze componentele, armonizând acestuia parcursul de sens pe care volumul îl avea; acest dat revela mai exact sensul drumului interior, profund, întreprins de autoare: un drum necesar, anume dat , și, de aceea, modelator, din
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
sensul drumului interior, profund, întreprins de autoare: un drum necesar, anume dat , și, de aceea, modelator, din care drum germina o nouă arhitectură interioară, un nou profil uman. Două lucruri mi-au plăcut îndeosebi în lecturarea, înțelegerea și traducerea Eugeniei Bulat. Primul ar fi un vers din Porumbeii Veneției: retina-n adâncu-ți e toată auz, care vers împletește în mod fericit nivelul fonic cu nivelul conținutului și care mi-a oferit, în fond, cheia volumului și a titlului. Intuiția privirii interioare
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
mai adaptat să se releve ca și sinteză a acelui drum necesar, aproape obligatoriu, pe care autoarea a trebuit să-l întreprindă pentru a descoperi cât de amplu poate fi sufletul și cât de inexorabile capacitățile, vitalitatea acestuia. Poezia Eugeniei Bulat, - și acesta este cel de al doilea aspect pe care mi-a plăcut foarte mult, - e plină de renașterea propriului sine, de prunci, germinări, de daruri care evocă o promisiune (menținută) feminității; din toate acestea derivând, cum am subliniat, dificultatea
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
ceea ce autoarei i-a fost dat/dăruit, devine darul pe care ea, la rândul său, î-l extinde către noi. Zborul ascuns în noi, revelt într-un alt vers, este adevărul etern despre chemarea noastră cea mai adevărată și Eugenia Bulat l-a intuit în chip miraculos în poezia sa. (...). “S-a stins viața falnicei Veneții...” Trebuia să vină Eminescu să o spună, nu altcineva. Veneția e, în miniatură, imaginea concentrată a vieții omului pe Terra: bucată de pământ într-un
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
in-fi-ni-tă tristețe. Pentru că toate acestea vor pieri fiind înghițite de Okeanos. Nimic mai frumos, nimic mai efemer, nimic mai trist. Moartea la Veneția e atât de frumoasă, încât poate deveni nemurire. Tot așa precum, în “Miorița”, moartea ciobanului nostru. Eugenia Bulat este o mioritică în cel mai profund sens al acestui cuvânt, prin înseși firea ei, așa precum românul nu poate fi decât ortodox, vorba lui Eminescu. Pentru că, pentru român, Dumnezeu este sublimul. Veneția, pentru a se împlini, - și acestea sunt
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
poezia, în ansamblul ei, se arată a fi o cronografie, un jurnal al tramelor sufletești pe care le trăiește autoarea. (...). „Căderile” sunt autentice plonjări cu efecte justificate, plonjări în sine. Aici este calitatea cea mai de preț a poeziei Eugeniei Bulat. Sunt „Căderea în tăceri”, „Căderea în Marele Frig”, „Căderea în necuvinte”, „Căderea în logos” și, în final, „Căderea în verde”. În prefața sa, criticul Adrian Dinu Rachieru remarcă pe bună dreptate acest aspect: „trăirea venetă”, trăirea venetă ca o racordare
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
Și acestea mi se par mai degrabă niște prestații digitale foarte savante, chiar dacă, aparent, nu au un limbaj foarte sofisticat. Acuratețea cu care poeta exersează, cu care scoate aceste sunete mi se pare iar de o miză estetică, chiar dacă Eugenia Bulat nici pentru o clipă nu uită de miza etică. Aș zice că poeta Eugenia Bulat este simptomatică, dacă vreți, și ca arie geografică. Ea urmează, într-un fel, traseul intelighenției noastre, care a mers, mai întâi, la Putna și s-
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
au un limbaj foarte sofisticat. Acuratețea cu care poeta exersează, cu care scoate aceste sunete mi se pare iar de o miză estetică, chiar dacă Eugenia Bulat nici pentru o clipă nu uită de miza etică. Aș zice că poeta Eugenia Bulat este simptomatică, dacă vreți, și ca arie geografică. Ea urmează, într-un fel, traseul intelighenției noastre, care a mers, mai întâi, la Putna și s-a regăsit în valorile românești, pentru a lărgi apoi acest cerc și a se regăsi
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
poeta îți rostește discursul de parcă ar urca sau coborî versantele lunecoase ale unor stări sufletești. Absorbind deopotrivă meandrele dureroase ale vieții - exodul basarabean - și efluviile unui spațiu italian încărcat de un imens prestigiu istoric și cultural, noua carte a Eugeniei Bulat marchează o etapă importantă în evoluția autoarei, obligându-ne să ne gândim la cât de neașteptate și contradictorii pot fi sursele inspirației poetice. (...).Eugenia Bulat nu este doar o poetă socială, ea este o poetă dramatică, ceea ce îi stă bine
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
unui spațiu italian încărcat de un imens prestigiu istoric și cultural, noua carte a Eugeniei Bulat marchează o etapă importantă în evoluția autoarei, obligându-ne să ne gândim la cât de neașteptate și contradictorii pot fi sursele inspirației poetice. (...).Eugenia Bulat nu este doar o poetă socială, ea este o poetă dramatică, ceea ce îi stă bine unui om de creație. Pentru că un om de creație, dacă este dramatic în carnea lui, în ființa lui, atunci este un om împlinit. De multe
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
logos, Cădere în Marele Frig, Cădere în ape, Cădere în verde. E pentru că poetul autentic își rămâne fidel sieși și se dăruie alor săi oriunde și oricând, în rai ca și în iad. În întregimea ei, noua publicație a Eugeniei Bulat este o victorie sigură, prevestitoare de noi performanțe artistice a autoarei, care și în stare dramatică, de nu cumva suficient de tragică, a exilului italian și-a depășit condiția temporară. (...) Arta adevărată, poezia adevărată este cea care unește. Ea este
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
cutremurul social care s-a produs, de asemenea, în aceste zile în Republica Moldova și cutremurul poetic care se cuprinde în această carte. Dacă poezia nu exprimă adevărul, atunci subiectul în sine al discuției asupra acesteia nu există, or poezia Eugeniei Bulat exprimă adevărul. „Acord final” este plânsul Eugeniei Bulat, bocetul ei asupra a tot ce se întâmplă în Basarabia astăzi. Noțiunea de „exil” se suprapune așadar, în cazul poetei Eugeniei Bulat, celei de „exil militant”; în acest sens angajarea și scriitura
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
în aceste zile în Republica Moldova și cutremurul poetic care se cuprinde în această carte. Dacă poezia nu exprimă adevărul, atunci subiectul în sine al discuției asupra acesteia nu există, or poezia Eugeniei Bulat exprimă adevărul. „Acord final” este plânsul Eugeniei Bulat, bocetul ei asupra a tot ce se întâmplă în Basarabia astăzi. Noțiunea de „exil” se suprapune așadar, în cazul poetei Eugeniei Bulat, celei de „exil militant”; în acest sens angajarea și scriitura autoarei celor două volume apărute sub genericul ”Jurnalul
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
sine al discuției asupra acesteia nu există, or poezia Eugeniei Bulat exprimă adevărul. „Acord final” este plânsul Eugeniei Bulat, bocetul ei asupra a tot ce se întâmplă în Basarabia astăzi. Noțiunea de „exil” se suprapune așadar, în cazul poetei Eugeniei Bulat, celei de „exil militant”; în acest sens angajarea și scriitura autoarei celor două volume apărute sub genericul ”Jurnalul unui evadat din Est” sunt pilduitoare. De altfel pe bună dreptate a fost evidențiat de critică precum și de către scriitoarea însăși că limba
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
găsească identitatea, felul său de a fi întotdeauna înlăuntrul propriei frontiere. Aceasta din urmă devine astfel o „punte” deschisă spre lume, ca și scriitura care o exprimă, idee ce se poate repera și în acest al doilea volum. Pentru Eugenia Bulat „intermediaritatea” a ajuns să însemne cu timpul și interdisciplinaritate, atât de importantă în zilele noastre, care încorporează totul - realul și virtualul - în rețeaua globalizării. Această cheie de lectură scoate în evidență faptul că hotarul între vechea lume senzorială și noua
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]