214 matches
-
se roteau groase pe sub salcîmi aplecați. Din pămînt răsăreau, ca arama nouă, frunze grase și rotunde. Între rugi uscați de mure și păiușuri galbene în care vibra metalic vîntul de pe omăt, noi ne cuibăream sub mal. Sforul apei rotea în bulboane: se vedea cum ies de la adînc, lent, frunze vechi de răchită și, ca într un ritual, se întorc îndărăt. Aveam credința că-s spinări de pești. Bunica cerca să mă lămurească, dar, cum nici la vîrsta aceea nu-mi plăcea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
personale sau tot ceea ce v-ar stânjeni mișcările libere ale brațelor și ale picioarelor trebuie să fie aruncate în râu. Nu luați la voi decât armele. Ostașii erau buimăciți. În același timp, dinspre oameni începu să bolborosească ceva asemănător cu bulboanele pământului. Nu avea legătură nici cu sunetul glasurilor, nici cu aparența de mișcare. Oamenii priveau la stânga și la dreapta dar, de vreme ce li se interzisese să vorbească între ei, starea nu făcea decât să circule de la un chip la altul - o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ar lăsa Mănenii. Nu mi-ar cere, mi-ar comunica: - Acela (sau: aceia) mi-i dai mie! De când mă știu pe două picioare, primăvara-vara-toamna - la gârlă mă știu, cu copiii. Scăldându-ne, stropindu-ne, sărind de pe câte o salcie În bulboane, făcând „ochiuri” pe fața apei cu pietre lătărețe. Fiindcă cei mai mărișori umblau cu mâinile pe sub rădăcini, pe sub pietre, chiar scufundându-se și scoțând pești, am Încercat și eu. S-a Întâmplat să nu prind și am renunțat; o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe. La scăldat o văd. Numai la scăldat, Într-o știoalnă de pârâu În jos, unde nu ne ducem niciodată, n-avem la ce, noi de scăldat ne scăldăm fie În dreptul satului, fie pe pârâu În sus, către Curchi. O bulboană frumoasă-coz; una de pică; de, la soare te puteai uita, dar la ea ba; ce mai Încoace-ncolo, Zâna Zânelor Cosânzene. O văd Într-una, o văd și când n-o văd, pe fata ceea. Acolo, la scăldat, pe pârâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
loc, pârâu-i drept ca ața, n-are sălcii pe maluri, nu se fac știolboane: dacă s-ar face, oamenii le-ar astupa, ei au tăiat albia dreaptă acolo și-i zic Canal. Da, dar eu mi-am tăiat o bulboană chiar acolo, unde știu eu că nu mai vine nimeni: că-i urât. Pentru ei, urât, pentru mine... Uite cum a fost: Într-o bună zi, ce mi-am zis eu: Hai să nu mă duc pe pârâu În sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și când am ieșit... Nu: Întâi am ieșit, după-aceea vine măi, Înainte de ochi: Am ieșit și, când să deschid ochii, măi! Nu: am ieșit din apă, am deschis ochii - și-atunci a fost măi. Fiindcă era și-o fetișoară În bulboană. ’N chelea goală, cum o făcut-o mă-sa, ar zice Mătușa Domnica. Când m-a văzuuuuu’. Nu: eu am văzut-o primul; și m-am lăsat În apă: să nu mă vadă c-o văd. La scurtă vreme a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Început și mi-am zis că prea de dimineață venisem, ea o fi dormind la ora asta pe unde-o fi, că nici n-o Întrebasem a cui e și unde locuiește. Tot căutând-o pe Varvara, n-am găsit bulboana; căutând vulboana, n-am mai dat de salcia aceea; nici lespedea: ceea, știi tu care. A treia zi, după ce-am căutat-o bine-bine În josul apei, am luat-o În sus; n-am Întrebat pe copiii care se scăldau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
căutând vulboana, n-am mai dat de salcia aceea; nici lespedea: ceea, știi tu care. A treia zi, după ce-am căutat-o bine-bine În josul apei, am luat-o În sus; n-am Întrebat pe copiii care se scăldau În bulboanele de-acolo, dar ce, eu n-aveam ochi?, să văd că n-o zăresc? După vreo săptămână am Înțeles că, uite-așa, fusese și dup-aceea, uite-așa, nu mai fusese; venise, mă stropise, eu o făcusem pe la trup, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
o aranjă din cuțit fărĂ s-o decojească. Vedea În depărtare apa curată și repede a pîrÎului. PÎrîul era Îngust și adînc, iar pe maluri creșteau mușchi pînĂ În buza mlaștinii. Apa limpede și Închisă la culoare curgea repede, făcÎnd bulboane la suprafață. Nick nu se apropie prea tare, pentru că știa că malul se Întinde deasupra apei și nu voia să sperie vreun pește. „Tre’ să fie ceva păstrăvi pe-aici În perioada asta“, se gîndi. „Aproape că se sfîrșește vara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
aș fi lăsat poate dus, Pâinea deja mi-o luase-și din mână. Acum aș fi fost liniștit, Răstălmăcind și eu un miracol Înțelegeam prin ce ai trecut În ultima jumătate de secol. De ce a rămas mai nimic Din adâncul bulboanelor tale? Acum nici copii nu mai sunt Pe malul tău dinspre vale. Unde-or fi acum apele tale? Treaba lor e, desigur, să curgă, De-o vreme nu mai susur domoale În matca lor adâncă din luncă. Am fost și
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
și știu, pentru prima oară, după mulți ani, că între ai lui era vremea Isha, vremea închinării celei mai lungi, care sfârșea ziua. Nu știa că tristețea poate să îți fiarbă în rărunchi precum vinul. O simțea înnodându-se în bulboane fierbinți, care tresăreau și-l loveau în piept ca bășicile unui terci în clocot. O crezuse înghețată și limpede, dar era răscolită și îi clătina gândurile în cap. Se simțea înecat în această neliniște pe care aproape că o auzea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
puțin sens. Dormi neliniștit, apoi reveni la pupitrul de comandă. Nici nu se instalase bine acolo că un șoc zgudui toate plăcile din care era alcătuită barca de salvare. Mica navă începu să se învîrtă ca o surcică într-o bulboană. Numai scaunul ― scaunul acela multifuncțional ― îl salvă pe Hedrock. Ușor și suplu se răsuci la fel de repede ca și nava, ținîndu-l permanent în aceeași poziție, și la fel și întregul panou de comandă. Spațiul înconjurător roia de nave monstruos de mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Mississippi (Acest râu este slăvit prin niște cântece și versuri execrabile în care motivul prevalent este unul ce încearcă să-l impună ca surogat al noțiunii de tată. În realitate, râul Mississippi este o apă înșelătoare și sinistră, ale cărei bulboane și curenți revendică multe vieți în fiecare an. Nu am cunoscut niciodată pe cineva care să se hazardeze să-și bage un deget de la picior în apele lui cafenii și poluate, care spumegă de scursura canalelor, resturi industriale și insecticide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de cum trebuie, din Întâmplare, se agită, coboară la vale, lasă loc coborând (eh, acel horror vacui!), o a doua cade după ea, și iată Înălțimea. Suprafețe. Suprafețe de suprafețe peste suprafețe. Înțelepciunea Pământului. Și a Liei. Abisul nu-i decât bulboana unei câmpii. De ce să adori o bulboană? Dar de ce Înțelegerea nu-mi aduce pacea? De ce să iubești Fatum-ul, dacă te ucide tot atât cât și Providența și Complotul Arhonților? Poate că Încă n-am Înțeles totul, Îmi lipsește un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
la vale, lasă loc coborând (eh, acel horror vacui!), o a doua cade după ea, și iată Înălțimea. Suprafețe. Suprafețe de suprafețe peste suprafețe. Înțelepciunea Pământului. Și a Liei. Abisul nu-i decât bulboana unei câmpii. De ce să adori o bulboană? Dar de ce Înțelegerea nu-mi aduce pacea? De ce să iubești Fatum-ul, dacă te ucide tot atât cât și Providența și Complotul Arhonților? Poate că Încă n-am Înțeles totul, Îmi lipsește un spațiu, un interval. Unde am citit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Tibrul se umflase, o masă de apă Întunecată, care Încă fierbea În maluri. În brațul drept al insulei fluviul Înainta grăbit, fără nici o undă, până când o treaptă Îl făcea să se prăbușească, Într-un soi de cascadă, provocând vârtejuri și bulboane. Umblând prin nămol, Zero se forță să ajungă la capătul insulei și se opri privind apa care se zbătea sub arcadele de la Ponte Rotto. Câinele Încă fără nume, căci fusese adoptat de puțin timp, nu se dezlipea de el, temându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de crengile uscate, În timp ce colbul stârnit din pământul sfărâmicios ne umplea nările și ochii. O stâncă. Încă o tufă de mărăcini uscați. Un trunchi de copac doborât de vânt. Apoi, apa Învolburată! - curgea sub ochii noștri, cristalină și vuitoare, făcând bulboane și Împroșcând spumă. - Copacul ăla, ne spuse, Enkim, arătând un bulumac uscat ce atârna deasupra unui mal scund. - Copacul ăla, am zis și noi și ne-am târât cu tot cu Enkim pe țărmul nisipos. Înainte de toate, Runa scoase din traista ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
zgomot ud - froșșc. Apoi alta. Și o alta. Froșșc, froșșc! - Țin’te bine de blana aia! - Îmi strigă Runa care se agățase cu brațele de culcușul lui Enkim și de bulumac. O suliță izbi bulumacul și se rostogoli În apă. Bulboanele ne azvârliră În sus. Stk - o săgeată se Înfipse În bulumac lângă capul lui Enkim. - Hai că nu ne mai ajung! Ajută-mă! - Îmi strigă Runa și lăsai blana udă să cadă peste Enkim, după care ne apucarăm să petrecem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se tot zvârcolea În brațele maică-si. Eh, una peste alta, terminaserăm de mâncat și ne petreceam timpul râgâind cu poftă. - Sănătate. Era cald. Aruncasem resturile de mâncare În apa molcomă, iar Enkim se dusese undeva mai sus, la o bulboană curată, cu gând să aducă o burtă de apă. Rămas singur cu Logon, Încercam să aduc vorba despre cele Întâmplate În satul lui căci, deși ne văzusem de ceva vreme, nu-mi povestise Încă nimic de mă și Întrebam de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
când, deodată se auzi un sfârâit, urmat de un tropot grăbit de pași. - Tată! răcni Enkim cu glas atât de ascuțit, Încât ne Îngheță sângele. Am țâșnit În picioare, ne-am luat sulițele și am luat-o la fugă către bulboană. - Tată! strigă și Logon, nevenindu-i să-și creadă ochilor. O șopârlă uriașă, lungă cam cât doi oameni din cei mai Înalți, acoperită cu solzi groși și verzi, cu un bot plin de colți răsuciți și cu răsuflarea puturoasă, apăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe umăr. Îmi arătă cealaltă palmă cu degetele rășchirate. Râzând ca un prost, i-am răspuns gestului și ne-am Îmbrățișat. Cu coada ochiului l-am văzut pe Logon cum cască ochii, privind la mine cu tristețe. Se duse lângă bulboană și-și săltă sulița de jos, cu fereală, de parcă tocmai ar fi fost Înfrânt. - Trebuie să-i schimb vârful, zise el, posomorât și mă privi de parcă l-aș fi trădat și În seara aceea se duse să se culce singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ăsta Stelică, să umblu să te pedepsesc până și în mormânt... Începu să țipe îngrozită, un nu deznădăjduit, urlet al neputinței de a te mai opri din prăbușire, urletul groazei de a te vedea cum te cufunzi fără scăpare în bulboane de fum și pucioase, deznădejdea de a privi cum îngerul trimis spre tine își schimbă dintr-o dată înfățișarea, cu chipul schimonosit în rânjet devorator. - Am venit eu la tine, mai devreme, strigă Adina din hol, chinuindu-se să scoată cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
rămâne încă în picioare în asfințit, razele soarelui răzbăteau printre strama norilor molcome, rățlețe, biruite. O mână nevăzută le răsfirase rare, împrăștiate peste pietrele debarcaderului, peste șlepul părăsit, ancorat în dreptul fostei mori de piatră, peste anafoarele încrețind Dunărea în mari bulboane, răsucind apa în largi cercuri, un fel de răsfăț al plictisului de a curge leneșe în neștire. Se întindeau apoi razele peste malul celălalt, tot printre scame de nori, înroșind lutul, târându-se printre bozii, oțetari, printre bălăriile înalte, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și îl înăbuși în piept cu pumnii. Apoi, continuă în gând... ”... Dacă s-ar întoarce timpul... dacă s-ar întoarce măcar pentru, pentru o clipă...!” Gândul acela, l-a întristat și mai mult și parcă l-a tras într-o bulboană adâncă, adâncă, fără fund. Vroia să scape de acea discuție cu sine însuși, care îl măcina de ore în șir, dar nu putea. Imaginația scăpătată din frâiele voinței, se desfășura vertiginos... gândurile urmau unele după altele ca un film mut
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Iorgu se trezi pentru o clipă, și apoi căzu din nou întru-un somn greu. Somnul care îl cuprinsese, era un somn dintre acelea care par a dura ani întregi, un somn greu ca plumbul, care te trage până în fundul bulboanei și te dă pradă monștrilor. Vroia să se trezească, dar nu putea deschide ochii, pleoapele-i cădeau grele... gândurile înotau într-o ceață deasă... Se simți pierdut în această noapte necunoscută și fără sfârșit. ... Se făcea, parcă Iorgu, cu pași
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]