138 matches
-
aceeași vârstă cu Pascalopol, însă cu părul negru pieptănat bine într-o coafură japoneză. Fața îi era gălbicioasă, gura cu buzele subțiri, acre, nasul încovoiat și acut, obrajii brăzdați de câteva cute mari, acuzând o slăbire bruscă. Ochii îi erau bulbucați, ca și aceia ai bătrânului, cu care semăna puțin, și avea de altfel aceeași mișcare moale a pleoapelor. Era îmbrăcată cu bluză de mătase neagră cu numeroase cerculețe, strânsă la gât cu o mare agrafă de os și sugrumată la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
frate, am ceva să-ți mai spun. Felix comunică seara lui moș Costache dorința lui Iorgu, făcîndu-i acestuia un portret din cele mai măgulitoare, așa, din scrupul amical, deși nu-și făcea iluzii asupra prestigiului său pe lângă moș Costache. Bătrânul bulbucă ochii mari. - Ți-a spus el că cumpără? Auzi dumneata, și cât dă? - Dă cât ceri. Vrea să discutați! - Păi, nu mi-a trimis el vorbă prin Stănică zilele trecute,cînd l-am întrebat, că nu e amator? Spunea că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe Stănică. - Tinerețe, tinerețe, parcă sunt iar student! exclamă Stănică, privind semnificativ spre moș Costache și se prinse în vals cu studenta. Aceasta întrebă pe bătrân peste umărul lui Stănică: - Moșule, nu mai ai o țigară? G. Călinescu Bătrânul, înspăimîntat, bulbucă ochii mari, nerăspunzând, apoi la o întoarcere a fetei se strecură pe ușă și dispăru. - Unde e moșul? întrebă aceasta fără tact. Ce, moșul esupărăcios? Însuși Stănică își dădu seama că limbajul acesta era cam prea nepotrivit, și făcu semn
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a ignorat laudele aduse numărului său de comedie cu un gest plictisit din mână. Aha, deci și tu scrii un roman. Despre ce e vorba? Este vorba despre un om care vede toată putreziciunea care există pe lume, spuse Mark, bulbucând și mai mult ochii, în timp ce Ashling se gândea că în curând o să-i cadă pe covor. E foarte deprimant, plusă Mark. Adică, incredibil de deprimant. Urăște viața mai mult ca pe însăși... viața. Mark își dădu seama că spusese ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se spunea retardată. Găsea treaba asta îngrozitoare, dar îngrozitoare. Însă trebuia să se gândească la binele revistei. Poateă spuse ea, înghițindu-și furia. Poate că îmi poți spune de ce ai atât de mult succes. —De ce? De ce? întrebă Frieda, cu ochii bulbucați de dezgust. Pentru că sunt un afurisit de geniu, de aia. Aud voci în cap. Poate ar trebui să mergi la un doctor, nu se putu abține Lisa să spună. —Vorbesc despre spirite care mă ghidează, idioato! Ele îmi spun ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Ce ființă e asta? Bărbat? Femeie? Hermafrodit? Hotărăște-te odată! Împărăteasa e însă atât de pornită încât nu-i sesizează sar casmul. Complicea lui, omule! urlă ca ieșită din minți. Ce-o fi așa de greu de înțeles? Complicea lui. Bulbucă ochii, mai mai să-i sară din orbite. — O femeie malefică, întruchiparea puterilor necurate. Vede că nu l a convins. Țipă isterizată: — Un monstru ce poate opri rotația cerului și cursul râu rilor. — Ei, asta-i! face agasat Augustus. — Ascultă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Primarius Nato le-a spus o răspicat. Îngaimă cu greutate: — În casa lui Libo se petrec grozăvii... — Și tu de unde știi? îl împunge ironic Augustus. Ai luat parte la ele? Joacă teatru, își zice disperat Trio, văzându-l cum își bulbucă în bătaie de joc ochii și apoi îi dă peste cap. Insistă totuși: — Le cere noaptea spiritelor morților să-i deschidă porțile vii torului... — Adică dacă noi, cei în viață, habar n-avem cum va fi vii torul ăsta, crezi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu inima zgribulită, murmurând din buzele-i albe: ― Doamne-Dumnezeule... Dumnezeule... Ușa se deschise larg, cu zgomot mare, izbindu-se de perete. Din întuneric apăru pretorul cu o foaie de hârtie în dreapta, în ținută de campanie, cu ochii stinși în obrajii bulbucați sub casca de fier. În dosul lui veni plutonierul, de asemenea cu cască, ținând ceva pe brațul stâng și în mână, cu privirea speriată, ca și cum ar fi fost sigur că pretorul are să-i facă vreo observație aspră. În întunericul ușii
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
până-n picioare, Ripley se simțea minusculă și foarte vulnerabilă. Peste salopetă nu avea decât un bluzon de zbor și niște receptoare. Nu-i oferise nimeni nici o armă. Hudson nu avea stare. Adrenalina se revărsa în vene, iar ochii i se bulbucară. Mergea pe culoarul central cu suplețea unui prădător, precum o pisică oricând gata să se arunce asupra prăzii. Mergând întruna, debita un monolog pe care toți îl puteau auzi în acest spațiu îngust: ― Sunt gata, băieți. Chiar gata. Verificați. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
să vii să-mi dai o mână de ajutor, Spunkmeyer? Mișcă-te! Ușa compartimentului glisă îndărătul ei! Ea se uită peste umăr, fără să-și dea osteneala de a-și ascunde iritarea. Era și timpul. Unde dra... Ochii i se bulbucară și nu mai termină ce avea de spus. Nu era Spunkmeyer. Creatura abia se strecura prin deschidere. Fălcile anterioare se căscară dezvelind colții. Ferro sesiză niște mișcări indinstincte și auzi un whoosh organic. Nici nu avu timp să urle și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
dacă i-ar fi cerut, dar îndată ce mirosea că Moașa avea chef să-l înșele, turba. Ieșea din arhivă, încuia ușa și patrula pe coridorul unde se afla camera Moașei. Se agita ridicol și agresiv, cu ochii lui de viezure bulbucați de furie neputincioasă, de gelozie și de suferință și ai fi zis că, văzînd-o pe Moașa, vom asista la o scenă violentă, cu reproșuri amoroase. Când colo, în clipa aceea Arhivarul se fâstâcea, se înroșea tot, își recăpăta aerul supus
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu mantaua veche pusă direct peste cămășoiul de noapte, nebărbierit, cu părul răsculat. Săriră toți în picioare, strigându-și înfricoșați salutul milităresc. Generalul smulse o hârtie dintr-un teanc mare și o puse pe cel mai apropiat birou, sub ochii bulbucați de groază ai pisețului. ― Stai jos și scrie! ― Scriu, Înălțimea Voastră! Slujbașul își muie pana în cerneală cu o mână atât de tremurătoare, încât semănă mai multe pete pe birou de la călimară la hârtie, sub ochii încruntați ai generalului. Sosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ai lăsat să zic-o vorbă, remarcă una dintre femeile îmbufnate care țineau cearșaful. Dă-i voie Iu’ domnu’ Gonzalez să vorbească. — La atac! La atac! strigă din nou Ignatius și mai furios. Ochii lui și albaștri și galbeni se bulbucaseră și scăpărau. Cineva aruncă fără tragere de inimă un lanț de bicicletă pe deasupra dulapului cu registre și răsturnă fasolea la pământ. — Bravo, uite ce-ai făcut! spuse Ignatius. Cine ți-a spus să dai jos plantele alea? — N-ai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
scena stângii new-yorkeze până în 1948 - apoi niciunde. Portrete. Donna Patrice Cantrell era frumoasă, dar dură. O versiune puțin atenuată a tatălui ei, care era în stare să bea și gaz. Jukey Rosensweig era un tip mare și gras, cu ochi bulbucați din pricina tiroidei și cu ochelari cu lentile groase. Bill Wilhite era frumușel ca o cadră. Personajele secundare fotografiate de agenții FBI nu erau decât niște chipuri atașate la niște trupuri cu etichete: nume, date și convingeri notate pe dosul fotografiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dar chiar dacă aș fi întîrziat, eram atât de liniștit, atât de ușurat, de parcă mi se luase o piatră de moară de pe suflet! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Ora a treia aveam Botanica. După ce a notat absenții, Crăcănel și-a îndreptat întrebător spre mine ochii-i bulbucați de cameleon: ― Ei, Bă-je-na-ru-le! Bi-le-tul! ― Poftiți, don' profesor! și i-l întinsei. M-a întrebat inutil: ― L-ai adus! ― Da, don' profesor l ― Ce a zis tată-tău? I-a plăcut anecdota? ― N-a avut timp să-mi spună. ― De ce
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
simțind cum Royal-ul ingurgitat cu atâta patimă Începe să-l răpună. Mai Întâi, Subotin se gândi să meargă acasă. Dar picioarele Începură să se-nmoaie. Ippolit aruncă o privire În ciobul de oglindă sprijinit pe stinghia geamului. Ochii i se bulbucaseră În cap. Iar fața sa buhăită de băutură avea o expresie dementă. Chipul consoartei i se clătina În fața ochilor. Scandalul avea să izbucnească imediat ce Ippolit va deschide ușa și va intra În casă. Farfuriile, cuțitele și lingurile, Însoțite de cratițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
șoc În organism. Subotin simți cum o răcoare binefăcătoare Îi gâdilă laringele, pătrunzând În esofag, apoi În stomac. dar senzația plăcută dură doar o clipă. După care stomacul lui se cabră ca un cal zvârlind tot conținutul afară. Cu ochii bulbucați În cap, Subotin vomită toți peștișorii pe care-i Îngurgitase la petrecerea de-aseară, din care rămăseseră acum doar capul și scheletele. Iar la sfârșit vomă și fierea. Se vede că spirtul Royal pe care-l băuse era de contrabandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
văzut când ați urcat la bord Ofițerul exterior însărcinat cu admiterile a uitat probabil să... Se opri din nou, părând să realizeze cât de puțin, probabil era ca ofițerul de la admitere să fi uitat una ca asta. Ochii i se bulbucară. Falca i se desprinse nițel. Mâna sa grasă schiță un gest iute spre suflorul de la șold. Gosseyn lovi, o dată, în falcă, îl prinse pe om în brațe și-l purtă, leșinat, până la o canapea. Îl scotoci rapid, dar nu găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de la treapta de hoți cu ștaif la ofițeri cu Grad de Colan, superior fumatului Doctor Honoris Causa. Toate ca toate, e ceva frumos, spuse un bătrân înalt și slab, privind cu un ochi spre vest și cu unul spre est, bulbucându-i înspicați în galben de grâu. Trebuie să fie poet mi-am zis, numai ăștia văd Metafora precum câinele osul. Numai că metafora dădea frisoane orășenilor, iar turiștii englezi, veniți să caute în Brăila secretul traiului fără muncă, începură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vorbit îndelung poezie, cu geniul lui de a improviza. Vorbea inspirat, presărând, printre superbe metafore, laude la adresa secretarului general, „mândria de a trăi aceste vremuri“, „onoarea de a participa chiar la Conferința Națională“. De câte ori auzea chestii din astea, activista își bulbuca ochii și dădea aprobator din cap. La sfârșit, toată lumea a aplaudat. Nu pot să înțeleg de ce mai are nevoie Nichita de circul ăsta acum, când e recunoscut ca poet național, câștigă suficient, iar cărțile apărute în ediții superbe, cu ilustrații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
lungi. Dintr-odată, însă, îl înăbuși un val mare de neliniște, simțind cum cineva parcă îi vorbește în conștiință și îi pune cu asprime frână, oprindu-l din drumul său. Avea o mare senzație de înecăciune crescândă. Ochii i se bulbucară, o sudoare rece îi acoperi numaidecât tot trupul, iar lacrimile începură a i se prelinge șiroaie pe obrajii descărnați, țepoși și palizi. Nu putea să-și ducă planul până la capăt, era limpede asta. Intențiile sale se spulberaseră într-o singură
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
văzut când ați urcat la bord Ofițerul exterior însărcinat cu admiterile a uitat probabil să... Se opri din nou, părând să realizeze cât de puțin, probabil era ca ofițerul de la admitere să fi uitat una ca asta. Ochii i se bulbucară. Falca i se desprinse nițel. Mâna sa grasă schiță un gest iute spre suflorul de la șold. Gosseyn lovi, o dată, în falcă, îl prinse pe om în brațe și-l purtă, leșinat, până la o canapea. Îl scotoci rapid, dar nu găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
a plăcerii se împuținară și mai mult, transformându-se în răgete pe care drept cuvânt le-am putea numi animalice, atât de puternice și de îngrozitoare erau. Mârâind și torcând cu o forță de nedescris către cer, asemeni unui leu, bulbucându-și ochii imenși și goi spre spații mult îndepărtate de încăperea unde ne aflam, Euripide se prelinse cumva pe spate, aflându-se în același timp pe burta Aurorei Sticlaru, scurmând abdomenul acesteia cu minusculii și oribilii săi pantofiori, mult prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
arde mocnit înainte să răbufnească. Nu și dacă admiți că Raiul și Iadul fac parte din aceeași materie intergalactică, a cărei existență a fost de curînd demonstrată, se gîndește Tîrnăcop. Mi-e cald, transpir, zice Roja, cu ochii tot mai bulbucați în direcția focului. — Vîlvătaia asta seamănă cu bolta luminată pe care Iehova i-a arătat-o lui Avraam, trezindu-l în toiul nopții, trăgîndu-l de mînecă înspre un loc anume, spune Gulie. — Mie nu mi-e frică, răspunde Tîrnăcop, stăpînindu-și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vechi, prăfuit, Înconjurat din trei părți de scaune și bănci pe care se Înghesuiau elevi și părinți emoționați, importanți sau numai curioși, dar respirând cu toții cu stoicism același miros greu de crini albi. Privea nedumerit În jur cu ochii săi bulbucați de broscoi somnoros și se Întreba dacă nu cumva toată zăpăceala aceea nu s-ar fi putut evita recurgând la serviciul poștal. Adică să primească acasă cărțile și diploma contra semnătură. Pe el, oricum, nu-l interesa clasamentul. Venea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]