6,712 matches
-
și cu lecțiile nefăcute. Pământul nu se cutremura, nu cădeau bombe, nu eram scos la tablă. Nu, de astă dată mă aflam în marele București, într-un cvartal foarte bine configurat, cu falnice edificii din mai multe epoci și vaste bulevarde - ținteam să găsesc o stație de autobuze pentru ca vreunul dintre ele să mă lase în centru, de unde, mai departe, m-aș fi descurcat. Stația era de negăsit, iar când, după crispate traversări de străzi am găsit una, toate numerele de
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
chip supărător, de cum sosea unul, și pleca, înainte de a-l ajunge. Ah! și învingând forțe obscure ce mă trăgeau înapoi, m-am "trezit", la mare înghesuială, ce e drept, într-un autobuz de cursă lungă, ce începu a străbate interminabile bulevarde ce-mi erau cu desăvârșire străine, străzi obscure, scuaruri. Nu știam încotro merge și, în consecință, unde ar trebui să cobor. Mi-am zis însă că mai încolo aveam să mă lămuresc cumva, odată ce fiecare linie trece la un moment
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
observe că Moscova e numai o firmă luminoasă, "Rusia cea necuprinsă și profundă e cu totul alta". În descrierea acestei călătorii, ca și a celei de la Strasbourg, mâna scriitorului se vede mai bine ca oriunde. în parcuri sau pe largile bulevarde, mesteacănul îi apare ca un arbore emblematic, orașul, foarte mare, îl caracterizează, cu puținele sale cunoștințe de rusă, drept balșoi. Traducătoarea îl corectează: totul e ogromnâi, adică uriaș, gigantic, așa cum este și hotelul "Rossia", cu 3000 de camere, unde e
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]
-
europeană. Carol I, sub conducerea căruia România a sprintat spre modernizare, a fost bălăcărit în toate felurile în timpul vieții. Tot ce s-a făcut la noi în timpul domniei "străinului" poartă numele celor care au fost autorii proiectului. Podul lui Saligny, bulevardele din București ale lui Pache etc. etc. În perioada interbelică se știe cărui primar îi datorează Bucureștiul sistematizarea Dîmboviței și cum se numesc arhitecții care au modernizat înfățișarea marilor bulevarde. Comunismul și, mai ales, ceaușismul n-au mai lucrat cu
Metroul lui Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12689_a_14014]
-
numele celor care au fost autorii proiectului. Podul lui Saligny, bulevardele din București ale lui Pache etc. etc. În perioada interbelică se știe cărui primar îi datorează Bucureștiul sistematizarea Dîmboviței și cum se numesc arhitecții care au modernizat înfățișarea marilor bulevarde. Comunismul și, mai ales, ceaușismul n-au mai lucrat cu autori de proiecte, ci cu realizări. Unde se întîmpla ceva memorabil, sub Gheorghiu Dej, se spunea că poporul, care și-a luat destinul în mîini, a făcut și a dres
Metroul lui Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12689_a_14014]
-
edilitar animat de înclinația spre monumental, al fostului suveran, Lovinescu, cu un gest de superbă, dar nu mai puțin crudă nepăsare, conchidea: "Peste 50 de ani istoria nu-și va mai aminti de cei ce au murit de foame, dar bulevardele, monumentele și palatele vor rămâne să vorbească generațiilor viitoare despre trecutul și cultura noastră!" N-aș putea spune că Lovinescu era un adulator necondiționat al lui Carol al II-lea. în 1940 refuzase să aducă vreun prinos regelui cu prilejul
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
e transpus astfel: "Poeții de azi, poeții cu degetele tremurătoare ca niște plopi și scurte ca niște gloanțe/ poeții cu pietre de toate mărimile prin toate buzunarele/ trebuie să știe că singura greutate e spargerea primei vitrine întîlnite pe marile bulevarde/ fiindcă celelalte vitrine se sparg de la sine/ după cum e de ajuns să stingi o singură stea ca pe urmă celelalte stele să se stingă de la sine/ Cer iertare pentru comparația cu steaua,/ poeți,/ e o amintire din vremurile de altădată
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
cu Lovinescu, care la rândul său era un vechi client al ei, fără să cunoască prea multe despre cel ce o patrona. De multe ori mă aflam și în librăriile Socec și Alcalay de pe Calea Victoriei, ultima situată la colțul cu Bulevardul Elisabeta, peste drum de magazinul de bijuterii și ceasornice al bunicului meu. Aici l-am văzut în repetate rânduri pe E. Lovinescu, întreținându-se cu Emil Ocneanu, proprietarul librăriei, și cu alți scriitori. Nu m-am apropiat însă decât târziu
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
biblioteca lui Lovinescu și soarta ei nefericită s-a pomenit adesea, în frunte cu cele scrise de Ileana Vrancea și publicate în România literară. Nimeni însă dintre cei care au cunoscut această bibliotecă așa cum arăta ea în apartamentul imobilului din Bulevardul Elisabeta nr. 95 nu s-a oprit la aspectul ei obiectual, concret. Or, legăturile de carte ale bibliotecii aveau, într-o însemnată proporție, o înfățișare cu totul ieșită din comun: nu erau legături în piele, pânză, pergamoid sau simplu carton
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
cei prezenți să-și permită gestul. Dreptul părea să aparțină exclusiv amfitrionului care, totdeauna amabil, nu ezita să-ți împlinească dorința. Ceea ce împărtășesc eu cititorului se reduce strict la perioadele când circumstanțele mi-au îngăduit să pășesc pragul imobilului din Bulevardul Elisabeta. E posibil ca impresiile mele să nu aibă decât o acoperire parțială. Pot însă și invoca certitudini indiscutabile, nu lipsite de un anumit pitoresc al întâmplării. Astfel, tâmplarul bibliotecii lui Lovinescu avea să fie, într-un viitor destul de apropiat
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
ambasadelor, să-i faci șoferi, telefoniști ori bodyguarzi. Dar ditamai "reprezentantul personal" e prea de tot! Dacă Grecu e turnător, oare ce-or fi cei care-i folosesc dezinvolt serviciile? Nu mai vorbesc de cealaltă "ureche", omul cu nume de bulevard, Andrei Magheru. Ăsta chiar duhnea a securism de la o poștă. Responsabil cu străinii, graseind volubil pe limba lui Voltaire, omul părea făcut pentru misiunile plăcute oamenilor lui Postelnicu. Dar de aici până a fi imaginea "francofonului român" e prea de
Acum, aisbergul. Urmează „Titanicul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12786_a_14111]
-
au fost extrase din diverse cărți, nu au fost concepute special pentru revistă. S-au adunat ca la meeting. Locul - revista - e al nimănui anume și al tuturor în același timp, expropriat și apropriat numai de ele - așa cum piețele și bulevardele sînt, în timpul marșurilor, numai ale participanților. Sînt texte care, cum spuneam, au ieșit în decor ca să protesteze împreună, ca să obțină ceva: Noi sîntem literatura! - și nu literatura. Noi intrigăm cititorul, îl enervăm, îi provocăm întîmplarea, evenimentul de a ne fi
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
ei, cel puțin la nivelul intențiilor. Cronicarul nu a reușit să onoreze invitația de la Clubul Prometheus și, cum noile reviste îi stîrnesc întotdeauna curiozitatea, a căutat Ideile joi - așadar la două zile după lansare - pe la chioșcurile de ziare bucureștene, de la Bulevardul Elisabeta pînă la Gara de Nord (unde a trebuit să-și cumpere și bilet de peron). Din păcate sau din fericire, la întrebarea Cronicarului: "Aveți Idei în dialog, revista asta... nou apărută..." răspunsul vînzătorilor a fost același: "N-o mai avem, s-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12439_a_13764]
-
vîntului. (M. C.) Puțină istorie În luna iulie a acestui an, mai multe ziare bucureștene s-au arătat mirate de o spargere dată într-o noapte, între orele 19.00 și 9.30, la Librăria Humanitas Kretzulescu situată ,pe un bulevard luminat și circulat". Confrații noștri ar fi fost mai puțin surprinși, dacă ar fi citit din când în când și revista noastră. Ar fi putut afla astfel că deja în anul 1859, la Librăria lui C.A. Rosetti din București
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11488_a_12813]
-
și 40 de parale. Proprietarul nu a mai făcut plângere, socotind că este măgulitor ca un hoț să se arate interesat de cărți, dar a publicat o notiță în Kalendarul Românului. La 1885, Librăria Domnului I.V. Socec, situată pe același ,bulevard luminat și circulat", Calea Victoriei no. 7, a fost ,visitată" de hoți. Agenții poliției au descoperit că era vorba de un singur cetățean ,turmentat" care n-a furat nici o carte, dar a spart vitrina pe care a trebuit s-o plătească
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11488_a_12813]
-
multiplică modelul Vanghelie, unul dintre cei mai cinici primari din București. În sectorul lui Vanghelie se dă cu pensula și bidineaua pe fațade, iar pe străzile laterale gunoaie, gropi și mocirlă, într-o combinație de suburbie abandonată. Dacă mergi pe bulevardele împărăției lui Vanghelie îți vine să-l votezi. Se cunoaște ceva, îți spui, chiar dacă blocurile sînt vopsite în combinații de culori detestabile. Dacă Vanghelie și-ar fi luat consilieră pe cea mai pîrlită florăreasă din sectorul 5, ar fi ajuns
Bucureștiul luat în arendă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11509_a_12834]
-
dor./ Amintirea de dragoste despre tine/ se ascundea mereu după o amintire de înstrăinare") este un tribut adus parcă lui Florin Iaru și, în general, optzecimului de la care, lucru firesc de altfel, T.O. Bobe a învățat multe: ,Treceai pe bulevardul Pache Protopopescu,/ îmbrăcată în deux pičces -/ erai doar avantaje,/ erai numai exces./ Aș fi dat pentru tine hatișerife:/ te-aș fi proclamat/ prototipul/ florilor pictate/ de Georgia O'Keeffe./ Știam că ți-ai vopsit părul./ Primăvara era castanie -/ suflai în
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]
-
și i l lua. - Scoate-ți rochia asta, femeie, că parcă ești o stricată. Și să nu mai văd vinul ăsta pe masă. Cel îndoit cu apă e mai mult decît suficient. Julián nu trecuse niciodată de partea cealaltă a bulevardului Diagonal. Linia aceea de pădurici, de terenuri de construcție și de palate rămase în așteptarea unui oraș constituia o frontieră interzisă. Pe deasupra bulevardului se întindeau sate, coline și meleaguri misterioase, bogate și legendare. Pe drum, Aldaya îi vorbea despre colegiul
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
Cel îndoit cu apă e mai mult decît suficient. Julián nu trecuse niciodată de partea cealaltă a bulevardului Diagonal. Linia aceea de pădurici, de terenuri de construcție și de palate rămase în așteptarea unui oraș constituia o frontieră interzisă. Pe deasupra bulevardului se întindeau sate, coline și meleaguri misterioase, bogate și legendare. Pe drum, Aldaya îi vorbea despre colegiul San Gabriel, despre noi prieteni, pe care nu îi văzuse niciodată, despre un viitor pe care nu-l crezuse cu putință. - Tu la
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
un mister. Aldaya rîse. - Nu există nici un mister, Julián. Trucul e să nu pui laolaltă pesetele cîte trei, ci cîte trei milioane. Și atunci nu mai există nici o enigmă valabilă. Nici preasfînta Treime. În acea după-amiază, pe cînd urca pe bulevardul Tibidabo, Julián crezu că trece de porțile raiului. Case care i se păreau niște catedrale străjuiau drumul. La jumătatea traseului, șoferul întoarse și trecură de grilajul uneia dintre acestea. Pe dată, o armată de servitori se puse în mișcare pentru
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
câte au curs, câte-au căzut și câte s-au rupt din noi o viață-ntreagă poți să vezi, imaginându-ți-le, cât de departe se-ntinde plapuma roasă a timpului: de-la-Rai-pân'-la-noi-și-înapoi. Am văzut noaptea, în centru, la capătul bulevardului Carol, un băiat, un aurolac, care, plictisindu-se, arunca cât putea el de departe un pietroi. Măsura în pași dacă l-a aruncat mai departe decât în celelalte dăți, dacă și-a bătut singur, ca orice adevărat atlet, recordul. Și
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
la pușcărie sau în cărțile de istorie, nu în viața publică. Și totuși... ... În anul 1997, grație extraordinarului Vladimir Tismăneanu, am avut șansa să petrec o dimineață în compania lui Adam Michnik. După micul dejun luat la hotelul Minerva de pe bulevardul Ana Ipătescu (Michnik venise în București pentru lansarea ediției în limba română a cărții sale Scrisori din închisoare), am ieșit la o scurtă plimbare. La Piața Romană, fostul disident polonez s-a apropiat de o tarabă cu cărți și, imediat
Lecția de onoare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11600_a_12925]
-
pe departe de splendaorea celui de care a avut parte Povestitorul din Craii de Curtea-Veche. Se făcea că, dimpreună cu o blondă jună și încă un tânăr cu șaua nasului armenicoasă, ieșeam la plimbare din hotel, la finele amiezii, pe bulevarde cu palmieri și automate de cafea, unde seara cade brusc, precum paloșul la rădăcina cefii. Făcusem trei-patru pași, când auzirăm în limba acelei subtropicale țări, pe care însă o înțelegeam în fiecare nuanță, cum numai în vis se întâmplă - sau
Secretul secretului rămâne secret by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11644_a_12969]
-
a pedala mai departe, se făcură opturi. De altfel, în aceeași clipă, bicicleta dispăru în întregime, spre uimirea mea că nu mă miram deloc. Mergeam acum orb, cu mâinile lipite de trup, golit de gânduri, de-a lungul unui nesfârșit bulevard de blocuri la mari distanțe între ele și, curios, cu spatele la stradă. Era limpede că mă aflam la capătul dinspre deșert al unei metropole, că băteam drumul între două orașe depărtate între ele cât două țări. Ce altceva aș fi avut
Secretul secretului rămâne secret by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11644_a_12969]
-
multe urări de bine în creația sa, Alfonso Gatto, 12-12-1973. "Odaia" lui era, în realitate, un fastuos studio, într-unul din acele edenuri romane pe care nu le-ai bănui la poarta dinspre Via del Corso sau vreun alt mare bulevard. Gazda mi-a citit și ea din poemele sale ; eram ca doi tineri literați încrezători în viitor și în ei înșiși - el, născut în 1909, eu - în 1939. Când pun pe hârtie aceste amintiri, am doi ani mai mult decât
Prieteni în Florența by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11684_a_13009]