118 matches
-
fete. Această insatisfacție favorizează apariția, în cazul acestora, a unor afecte negative și comportamente de regim alimentar care accentuează și mai mult afectivitatea negativă asociată imaginii negative despre corpul lor. Aceste reacții față de insatisfacția corporală amplifică riscurile dezvoltării unor comportamente bulimice. Pentru Bardone-Cone, bulimia este rezultatul interacțiunii dintre trei factori: - perfecționism, - lipsă de încredere în propria persoană, - insatisfacție corporală. Femeile care se consideră prea grase, care sunt perfecționiste și nesigure pe ele însele ar prezenta mai multe riscuri de a dezvolta
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Femeile care se consideră prea grase, care sunt perfecționiste și nesigure pe ele însele ar prezenta mai multe riscuri de a dezvolta crize de bulimie. Menținerea bulimiei Incepând cu anii 1980, Fairburn propune un model de menținere a bulimiei. Persoana bulimică are o stimă de sine scăzută. Se autodevalorizează. Trăiește sentimente de eșec și de incompetență. Asociată unei subestimări a propriei sale persoane, aceasta resimte o insatisfacție corporală majoră. Ea își supraestimează dimensiunile corpului și trăiește ca o persoană grasă și
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
negativă în ceea ce privește aparența fizică; reacții emoționale negative față de corpul propriu (dezgust față de propria persoană, stări anxioase și depresive...) și comportamente de (supra) control al alimentației și al propriului corp. Restricție alimentară și bulimie Insatisfacția legată de aspectul fizic determină persoana bulimică să adopte atitudini și comportamente alimentare restrictive, care nu pot fi susținute pe termen lung. Persoana își impune reguli dietetice atât de stricte încât, la cea mai mică abatere de la conduita alimentară, aceasta trăiește un sentiment de eșec și pierde
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
bulimie este urmată de comportamente voluntare (purgații, post, consum energetic...) pentru atenuarea suferinței psihologice (teamă de a nu se îngrășa, culpabilitate, rușine, tristețe...) și disconfortul fizic (balonări, greață, dureri gastrice...) consecutive crizei. Aceste comportamente compensatoare întăresc în mod negativ comportamentul bulimic. Ele prelungesc starea de denutriție, amplifică deci riscurile apariției bulimiei. In sfârșit, unele persoane bulimice simt nevoia de a se supraalimenta pentru a facilita regurgitația, situație care favorizează trecerea de la o criză bulimică subiectivă la o bulimie obiectivă. Bulimia și
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de a nu se îngrășa, culpabilitate, rușine, tristețe...) și disconfortul fizic (balonări, greață, dureri gastrice...) consecutive crizei. Aceste comportamente compensatoare întăresc în mod negativ comportamentul bulimic. Ele prelungesc starea de denutriție, amplifică deci riscurile apariției bulimiei. In sfârșit, unele persoane bulimice simt nevoia de a se supraalimenta pentru a facilita regurgitația, situație care favorizează trecerea de la o criză bulimică subiectivă la o bulimie obiectivă. Bulimia și reglarea emoțiilor Persoanele care suferă de bulimie consideră că emoțiile negative ar putea fi reglate
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
comportamente compensatoare întăresc în mod negativ comportamentul bulimic. Ele prelungesc starea de denutriție, amplifică deci riscurile apariției bulimiei. In sfârșit, unele persoane bulimice simt nevoia de a se supraalimenta pentru a facilita regurgitația, situație care favorizează trecerea de la o criză bulimică subiectivă la o bulimie obiectivă. Bulimia și reglarea emoțiilor Persoanele care suferă de bulimie consideră că emoțiile negative ar putea fi reglate cu ajutorul crizelor lor hiperfagice și/sau a purgațiilor. Un mare număr dintre aceste persoane manifestă afecte negative (anxietate
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și terapia schemelor se centrează pe dificultățile de control emoțional. Terapia cognitivă integrativă lucrează asupra alimentației, emoțiilor și schemelor comportamentale personale și interpersonale Primele două terapii au fost studiate și validate ca „tratamente de calitate” ale bulimiei și ale hiperfagiei bulimice. Terapia cognitiv-comportamentală Principii și etape Terapia cognitiv-comportamentală a bulimiei este o terapie standardizată care constă în aproximativ douăzeci de ședințe efectuate în mai puțin de șase luni. Ea se bazează pe modelul de menținere a bulimiei al lui Fairburn și
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
conduitelor alimentare și a prescripțiilor comportamentale care vizează normalizarea alimentației cât și controlul bulimiilor, al purgațiilor și al greutății; - a doua etapă elimină toate formele de control a greutății (regim alimentar, post, sport...) și modifică cognițiile disfuncționale care accentuează comportamentele bulimice; - a treia etapă conține tratamentul insatisfacției corporale și a stimei de sine diminuate. Ea îl învață pe pacient cum să-și rezolve problema și cum să se afirme pe sine; - ultima etapă vizează prevenirea recăderii. Rezultate Numeroase studii controlate dovedesc
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cu excepția terapiei interpersonale care oferă, de asemenea, rezultate bune pe termen lung. Combinația dintre terapia cognitiv-comportamentală - antidepresive este eficientă ca tratament în cazul depresiei și anxietății asociate bulimiei. Terapia interpersonală Principii și etape Terapia interpersonală explică dezvoltarea și menținerea comportamentelor bulimice prin prezența unor probleme interpersonale gestionate în mod deficitar de către persoana în cauză. Este vorba despre o terapie standardizată formată din aproximativ douăzeci de ședințe care se desfășoară în mai puțin de șase luni. Terapeutul adoptă un stil terapeutic semi-directiv
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
procesului interacțional și asupra experiențelor pacientului. Evaluatorul joacă rolul unui observator-participant care influențează procesul de evaluare. Această formă de evaluare vizează atât calitatea informațiilor obținute de către clinician cât și satisfacerea scopurilor și trebuințelor clientului. Protocoalele de evaluare ale unei persoane bulimice Evaluarea centrată pe bulimie Protocolul de evaluare prezentat mai jos reprezintă evaluarea standard. Tabel 1. Evaluarea standard a bulimiei 1. Definirea problemelor de către pacientă (ce, când, unde, cum, pentru ce?) 2. Evaluarea psihopatologiei specifice tulburărilor alimentare (a) Comportamente alimentare obișnuite
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
vârstele cronologice, o axă cu evenimentele de viață semnificative, o axă cu reacțiile emoționale asociate, o axă cu comportamentele alimentare asociate și o axă cu greutatea la diferite vârste. Acest document permite emiterea de ipoteze în ceea ce privește dinamica temporală a comportamentelor bulimice. Chestionar Unele chestionare permit, de asemenea, colectarea de informații clinice pertinente: - MINI permite stabilirea diagnosticelor DSM-IV; - Eating Disorder Examination oferă un tablou clinic exact al tulburărilor de conduită alimentară; - Inventarul tulburărilor alimentare 2 poate fi autoadministrat; - Symptom Check-List-90R, Inventarul depresiei
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a situației, necesară stabilirii unui plan de acțiune. Figura 2. Teoria holistică simplificată a comportamentelor problemă ale lui Gwen Bulimie Depresie Alcool Mutilări Analiza funcțională a bulimiei lui Gwen Pe baza evaluării clinice, terapeutul inițiază o analiză funcțională a comportamentelor bulimice ale lui Gwen. Figura 3. Analiza funcțională a comportamentelor bulimice ale lui Gwen Timiditate Suprainvestire Indoială de sine școlară Anxietate de eșec Insatisfacție corporală Pubertate Deces al bunicului Comentarii Eșec sentimental privind aspectul fizic Conflicte conjugale Regim Plecarea surorii Eșec
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Teoria holistică simplificată a comportamentelor problemă ale lui Gwen Bulimie Depresie Alcool Mutilări Analiza funcțională a bulimiei lui Gwen Pe baza evaluării clinice, terapeutul inițiază o analiză funcțională a comportamentelor bulimice ale lui Gwen. Figura 3. Analiza funcțională a comportamentelor bulimice ale lui Gwen Timiditate Suprainvestire Indoială de sine școlară Anxietate de eșec Insatisfacție corporală Pubertate Deces al bunicului Comentarii Eșec sentimental privind aspectul fizic Conflicte conjugale Regim Plecarea surorii Eșec școlar Afecte depresive Crize de Gânduri compulsive bulimie Exerciții de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Terapeutul insistă asupra importanței documentului și a obligativității de a-l completa zilnic. Gwen este surprinsă și jenată de această cerere, dar se supune după ce a fost liniștită de către terapeut, care îi explică faptul că el lucrează adesea cu persoane bulimice. Terapeutul subliniază dificultatea și curajul necesar pentru completarea unui astfel de document. Sedința 2 Trecerea în revistă a sarcinilor Terapeutul o felicită pe Gwen pentru carnetul alimentar pe care aceasta l-a completat aproape în fiecare zi. El încearcă să
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
individual Cazul prezentat mai sus este acela al unui tratament ambulatoriu, deoarece majoritatea bulimiilor sunt tratate astfel. Este vorba despre un tratament individual, deoarece acest cadru terapeutic obișnuit permite o mai bună adaptare a tratamentului la persoană. Bulimie și hiperfagie bulimică Tratamentele și principiile expuse în acest capitol sunt aplicabile și în cazul hiperfagiei bulimice. Caracteristicile psihoterapiei bulimiei O „psihoterapie generală” aplicată bulimiei Terapia prezentată în acest caz este o „psihoterapie generală aplicată bulimiei”. Ea se bazează pe teoriile psihologice ale
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sunt tratate astfel. Este vorba despre un tratament individual, deoarece acest cadru terapeutic obișnuit permite o mai bună adaptare a tratamentului la persoană. Bulimie și hiperfagie bulimică Tratamentele și principiile expuse în acest capitol sunt aplicabile și în cazul hiperfagiei bulimice. Caracteristicile psihoterapiei bulimiei O „psihoterapie generală” aplicată bulimiei Terapia prezentată în acest caz este o „psihoterapie generală aplicată bulimiei”. Ea se bazează pe teoriile psihologice ale bulimiei cât și pe cunoștințele relative la procesele psihoterapeutice și la factorii de eficiență
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Simon, 2004. Pentru mai multe detalii asupra factorilor de risc în cazul TCA, vezi Favaro și al., 2006; Jacobi și al., 2004; The McKnight Investigators, 2003. Fairburn și Brownell, 2002. Stice, 2001. Bardone-Cone, 2006. Fairburn, 1993, 1997 și 2003. Persoana bulimică ar suferi de o formă particulară de "perfecționism clinic": urmărirea cu insistență a unui control alimentar strict și a unui corp zvelt (Shafran și al., 2002). Aceasta și-ar evalua în mod exagerat valoarea sa personală în funcție de alimentația sa, de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
singurătate, asociată sau nu unor deficiențe de competență socială, sau unei probleme de doliu. Aceste persoane ar prezenta elementele unui prognostic terapeutic negativ cum ar fi o puternică ambivalență, o stimă de sine redusă, o greutate mică, comportamente și cogniții bulimice importante. Fairburn și Wilson, 1993; Vandereycken, 1996. American Psychiatric Association, 2000. Michel, 2002. Terapeuții discută împreună cu pacienta rezultatele evaluării pentru a o informa în legătură cu situația sa. Fairburn și Cooper, 1989. Michel, 2002. Analiză diacronică a tulburării. Lecrubier și al., 1999
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]