389 matches
-
dublat de sentimentul pierderii controlului asupra propriei alimentații; ulterior episodului, deseori persoana trăiește sentimente de rușine, dezgust, deprimare sau culpă. Datele de până în prezent arată că tratamentele eficiente în cazul tulburării de alimentare compulsivă sunt terapia cognitiv-comportamentală și terapia interpersonală. Bulimia nervoasă Bulimia nervoasă cuprinde episoade frecvente de alimentare compulsivă, dublate de efortul de a contracara efectul alimentării compulsive. Astfel de încercări includ: voma autoprovocată, înfometarea, exercițiile fizice dure, utilizarea de medicamente (de exemplu, laxative). În prezent, există dovezi care arată
[Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
sentimentul pierderii controlului asupra propriei alimentații; ulterior episodului, deseori persoana trăiește sentimente de rușine, dezgust, deprimare sau culpă. Datele de până în prezent arată că tratamentele eficiente în cazul tulburării de alimentare compulsivă sunt terapia cognitiv-comportamentală și terapia interpersonală. Bulimia nervoasă Bulimia nervoasă cuprinde episoade frecvente de alimentare compulsivă, dublate de efortul de a contracara efectul alimentării compulsive. Astfel de încercări includ: voma autoprovocată, înfometarea, exercițiile fizice dure, utilizarea de medicamente (de exemplu, laxative). În prezent, există dovezi care arată că cel
[Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
de alimentare compulsivă, dublate de efortul de a contracara efectul alimentării compulsive. Astfel de încercări includ: voma autoprovocată, înfometarea, exercițiile fizice dure, utilizarea de medicamente (de exemplu, laxative). În prezent, există dovezi care arată că cel mai eficient tratament în bulimia nervoasă este terapia cognitiv-comportamentală. De asemenea, unele date sugerează că terapia interpersonală ar fi de asemenea eficientă în tratamentul acestei tulburări. În bulimia nervoasă, terapia cognitiv-comportamentală pleacă de la un model care accentuează atât importanța factorilor cognitivi, cât și a celor
[Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
de medicamente (de exemplu, laxative). În prezent, există dovezi care arată că cel mai eficient tratament în bulimia nervoasă este terapia cognitiv-comportamentală. De asemenea, unele date sugerează că terapia interpersonală ar fi de asemenea eficientă în tratamentul acestei tulburări. În bulimia nervoasă, terapia cognitiv-comportamentală pleacă de la un model care accentuează atât importanța factorilor cognitivi, cât și a celor comportamentali în menținerea acestei tulburări. Tratamentul vizează, pe lângă eliminarea comportamentelor de alimentare compulsivă și eliminare, revenirea la patternurile de alimentare normale, corectarea gândurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
pe lângă eliminarea comportamentelor de alimentare compulsivă și eliminare, revenirea la patternurile de alimentare normale, corectarea gândurilor și emoțiilor disfuncționale referitoare la semnificația personală a aspectului fizic, precum și limitarea perfecționismului și a gândirii dihotomice (vezi Wilson, G.T., „Cognitive behavioral treatment of bulimia nervosa”, The Clinical Psychologist, 50, 10-12, 1997). Terapia interpersonală este o formă scurtă de psihoterapie, non-interpretativă și non-directivă, centrată pe contextul interpersonal, și care are ca obiectiv principal ajutarea pacientului în a-și identifica și modifica problemele interpersonale curente. Întrucât
[Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
cu programe de terapie autoadministrată (self-help) bazate pe abordarea cognitiv-comportamentală. Dintre studiile empirice asupra eficienței acestui tratament enumerăm: Fairburn, C.G., Jones, R., Peveler, R.C., Carr, S.J., Solomon, R.A., O’Connor, M.E., Burton, J., Hope, R.A. (1991), „Three psychological treatments for bulimia nervosa: a compative trial”, Archives of General Psychiatry, 48, 463-469. Fairburn, C.G., Jones, R., Peveler, R.C., Hope, R.A., O’Connor, M. (1993), „Psychotherapy and bulimia nervosa: the longer-term effects of interpersonal psychotherapy, behaviour therapy and cognitive behaviour therapy”, Archives of
[Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
S.J., Solomon, R.A., O’Connor, M.E., Burton, J., Hope, R.A. (1991), „Three psychological treatments for bulimia nervosa: a compative trial”, Archives of General Psychiatry, 48, 463-469. Fairburn, C.G., Jones, R., Peveler, R.C., Hope, R.A., O’Connor, M. (1993), „Psychotherapy and bulimia nervosa: the longer-term effects of interpersonal psychotherapy, behaviour therapy and cognitive behaviour therapy”, Archives of General Psychiatry, 50, 419-428. Fairburn, C.G., Kirk, J., O’Connor, M., Cooper, P.J. (1986), „A compasion of two psychological treatments for bulimia nervosa”, Behaviour Research
[Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
1993), „Psychotherapy and bulimia nervosa: the longer-term effects of interpersonal psychotherapy, behaviour therapy and cognitive behaviour therapy”, Archives of General Psychiatry, 50, 419-428. Fairburn, C.G., Kirk, J., O’Connor, M., Cooper, P.J. (1986), „A compasion of two psychological treatments for bulimia nervosa”, Behaviour Research and Therapy, 24, 629-643. Obezitatea În mod curent, obezitatea se consideră a fi prezentă atunci când individul are cu 20% sau mai mult peste greutatea corporală recomandată pentru o anumită înălțime. În prezent, este general recunoscut faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
Kenrick, Neuberg, Zierk și Krones, 1994). Astfel, concentrându-se pe defectele celorlalte, femeile pot mai ușor să accepte comparația fără să se deprime. De altfel, în cadrul aceluiași experiment, psihologii și-au dat seama că femeile care aveau probleme alimentare, ca bulimia sau anorexia, au obținut rezultate opuse: ele zăboveau examinându-și propriile defecte fizice și priveau în mod spontan ce era mai plăcut la celelalte femei. Reprezentarea pe care o au aceste femei despre propriul corp este una devalorizată. Nu servește
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
reprezentată de Sf. Dionisie Areopagitul, dintre cele două tipuri simbolice de nume scripturistice folosite pentru descrierea economiei divine a lucrărilor lui Dumnezeu în lume, simbolurile neasemănătoare (anómoia sýmbola) sunt favorizate 3. În acest mod, Sfânta Scriptura își păstrează misterul în fața bulimiei cognitive a celor neinițiați - foarte adesea tentați să cadă în idolatria conceptelor filozofice. Apofatismul răsăritean se identifică așadar cu „refuzul de a epuiza adevărul prin interpretarea simbolic-iconologică a formulărilor sale”4. Dorința lui Yannaras este de a pune mai întâi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
bun (Duez, 1992). E de la sine înțeles că obstacolele survenite în încorporare nu fac decât să bareze calea procesului introiecției și utilizării sale într-o situație de angoasă (Rosenfeld, 1960/1976). Ne gândim aici la toate problematicile corporale ca anorexia, bulimia sau conduitele de dependență. „Am luat acest produs deoarece voiam să fiu sigur că mă distrug într-adevăr pe dinăuntru”, spune un toxicoman care evocă ultima sa tentativă de suicid prin ingestia de permanganat de potasiu, echivalent ca efect cu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
puși sub presiune și obligați să reacționeze cât mai repede. Un cerc vicios care generează un soi de isterie ce ajunge să banalizeze antisemitismul și să ne întunece perceperea adevăratelor probleme. Masa de informații care ajunge în redacții întreține, bineînțeles, bulimia. Imaginile și textele copleșesc, la rândul lor, publicul. Violența nu este doar percepută în imaginea oferită a lumii, ci și trăită într-un fel de intimitate. Astfel, ea invadează căminele și imaginarul în funcție de evenimente. Nu mai este excepțională. Cea care
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
nu s-a realizat ca regizor, Sorin Titel s a realizat în schimb, din plin, ca mare consumator de teatru și film, de fapt, ca mare consumator de produse artistice din oricare gen, sub îmboldirea unei apetențe culturale, a unei bulimii culturale, mai bine zis, intrate în legendă. Mulți l-au evocat în postura de frecventator febril, și parcă ubicuu, al librăriilor, al anticariatelor, al magazinelor de discuri, al muzeelor, al sălilor de teatru, de concerte, de expoziții, al cinematecii, al
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Adevărul literar și artistic, în ultima decadă premergătoare morții. Firește, nu orice formă de lectură este de urmat. Ea poate deveni viciu. Eseistul îl invocă în sprijin pe André Maurois, care compară lectura-viciu cu dependența de droguri, un soi de bulimie care nu mai face distincție între felurile de bucate, voracitatea exersându-se asupra tuturor textelor, fără alegere. Autorul recurge și la observația unui faimos pedagog care spunea că lectura-viciu este forma cea mai periculoasă a lenei. Ea așază între tine
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
om de animal. Prin frânarea dezvoltării și chiar prin vătămarea produsă de televiziune și calculator acestei zone esențiale în dezvoltarea proceselor de conștiință, a proceselor mentale superioare, vizionarea afectează capacitatea de concentrare a atenției, slăbește motivația și favorizează comportamentele instinctive: bulimia, agresivitatea, pulsiunile sexuale. Alături de mesajul erotic, violența ocupă unul din primele locuri, ca pondere, pe canalele TV din întreaga lume. Deși în ultimii ani fenomenul violenței pe micul ecran a atras cele mai multe dezbateri publice, critici și sancțiuni, televiziunea continuă să
Caleidoscop by Daniela Crăciun () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93512]
-
ajutat, e drept, talentul sau drogul lecturii, care mi-a apărut precoce; pe când aveam În jur de șase ani, am Început de pe o zi-pe alta să citesc cu rapiditatea unui adult și, odată cu această performanță, mi-a apărut și pofta, bulimia lecturii. Eram fascinat de cărți, mai ales de basme, apoi de cărți de proză, În orice casă intram era primul lucru pe care-l căutam, ignorând centrele și obiectele de interes ale congenerilor mei. În casa Tatălui meu nu exista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și facultății pentru cheltuieli de management, administrație, investiții, iar ceilalți 40-60% rămîn pentru salarii. Cu alte cuvinte, costul salariilor pentru cadrele didactice este sub 200 de euro pe an pentru fiecare student. Nu ne mai mirăm de ce universitățile suferă de „bulimie” cantitativă în privința numărului de studenți, de ce, practic, multe renunță la seminarii în grupe de maxim 20, de ce nu alocă bani cercetării, iar tutorialele individuale (îndrumarea personală) în biroul profesorului este un vis nevisat. Consilierea directă a studenților de către profesori se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
ca să... faci puțin zgomot În jur, ceva ce, pentru câteva zile măcar, ar putea semăna cu gloria, cu gloria atât de mult visată, un alt virus literar, deoarece singurul talent pe care-l ai și-l vei avea este această bulimie a cărții tipărite. De unde o ai, cine, ce capricioasă Parcă distrată, zăpăcită, ți-a aruncat-o În leagăn, Clotho sau Ananke, cu vocea ei metalică, spunând: Iată, să-i dăm ceva „sunător”, „pipăibil”, copilului, domnișorului popii, singurul nostru dar, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
la o existență mai confortabilă? Ordinea consumului nu mai este organizată de opoziția dintre elita dominatoare și masa dominaților și nici de aceea dintre diferitele fracțiuni ale unei clase, ci de principiul „mereu mai mult” și de zappingul generalizat, de bulimia exponențială a îngrijirilor, a comunicării și de evaziunile mereu mai perfecționate. În prezent, dinamica consumeristă se bazează pe căutarea fericirii personale, pe optimizarea mijloacelor noastre corporale și relaționale, pe sănătatea cu orice preț, pe dobândirea de noi spații și timpuri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
cu formidabila expansiune a tehnicilor destinate nu numai să conserve și să prelungească viața, ci și să amelioreze „calitatea vieții”, să rezolve tot mai numeroasele probleme ale existenței cotidiene a tinerilor, dar și a celor vârstnici. Somn precar, anxietate, depresie, bulimie, anorexie, sexualitate, frumusețe, performanțe de tot felul - soluțiile medicamentoase și chirurgicale sunt mobilizate din ce în ce mai frecvent în toate domeniile. În societatea de hiperconsum, leacul la toate bolile, căutarea fericirii însăși se plasează sub egida intervenției tehniciste, a medicamentului, a protezelor chimice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
dinamică materialistă se va accelera grație posibilităților oferite de genetică. Faza III nu este hiperconsumatoristă decât în măsura în care este hipermaterialistă. Iată tot atâtea considerente care ne îndreptățesc să dăm spiralei nevoilor o interpretare destul de îndepărtată de cea propusă de către sociologiile diferenței. Bulimie a îngrijirilor medicale, neîncetate cereri de autonomie personală și de divertisment: reiese clar că angrenajul nevoilor nu-și află adevărul ultim în dialectica imitațiilor și a pretențiilor de clasă. Fenomenul are cauze mai profunde: el rezultă esențialmente din combinarea a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
de trăit, când bunicii se mulțumeau să se ocupe doar de nepoți. Crescuți în societatea de consum, seniorii călătoresc, pleacă la celălalt capăt al lumii, vizitează orașe și muzee, frecventează cursuri de informatică, fac sport, vor să arate mai tineri. Bulimia consumeristă nu mai poate fi oprită de vârstă: generația papy-boom se dovedește a fi avidă de distracții, de trai bun, de calitate a vieții asociată cu consumul de produse dietetice, cu plăcerile turismului, cu îngrijirile cosmetice. Odinioară se spunea că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
consumatorii”. Dar, pe de altă parte, observăm, dimpotrivă, o mulțime de fenomene sinonime cu excesul, cu pierderea controlului de sine: fashion victims, cumpărături compulsive, supraîndatorarea familiilor, dependența de jocurile video, ciberdependența, toxicomaniile, practicile adictive de tot felul, anarhia comportamentelor alimentare, bulimia și obezitatea. Se anunță așadar în egală măsură un individualism dezlănțuit și haotic și un consumator „expert” capabil să-și poarte de grijă în mod responsabil. Slăbirea controlului colectiv, normele hedoniste, supraabundența, educația liberală, toate acestea au contribuit la fabricarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
pradă extazului sexual, psihedelismului și „furiei consumului”4. Lucrarea constituie un model pentru această problematică, o carte de căpătâi pentru sociologii care se vor ambiționa mai târziu, cu mai puțin succes, să scoată în relief „dionisismul postmodern”. Orgii ale consumului, bulimii de imagini și de ritmuri, erotism exacerbat, frenezii ale modelor și ale senzațiilor: J. Brun interpretează pasiunile apărute în societățile supradezvoltate ca fiind tot atâtea căutări ale vertijelor și ale beției de senzații ce ar adăuga sare și piper unei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
mănâncă și se bea, o preocupare dietetică fondată pe cunoștințe științifice. Cultura dionisiacă este epuizată în însuși principiul ei: mâncatul și băutul au intrat în era reflexivității și a responsabilității individuale 19. Este totuși și momentul în care fac ravagii bulimiile și alte anarhii alimentare. Pe de o parte, silueta, sănătatea și echilibrul alimentar sunt promovate ca valori primordiale; de cealaltă parte, proliferează compulsiile și frenezia neoconsumatorului. Dar nimic din toate acestea nu seamănă cu bucuria dionisiacă. Dimpotrivă. Excesele la masă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]