14,936 matches
-
sfârșite, diminețile tot mai răcoroase. Când ajungeau lângă bazin, începea târguiala. Ar fi vrut să sară imediat în apă, dar era obligat mai întâi să se întindă la soare. "E prea devreme. Nu vezi, îți tremură genunchii de frig...", observa bunica, "trebuie să te încălzești. Mai întâi baia de soare, apoi...". Știa că hotărârile ei erau indiscutabile dar totuși căuta mereu, folosind cele mai felurite argumente, să o convingă. Căci apa era prea ispititoare. "Mâine nu vom putea veni la baie
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
o pălărioară mică, verde, de vânător, cu un pămătuf într-o parte. Se sculaseră de pe o bancă și se depărtau încet ținându-se, ca doi copii, de mână. Îi vedeam din spate. "Sibyle, e Sibyle...!", îi spuneam eu cu înfrigurare bunicii, care privea și ea spre ei. Nu, nu cred că este ea", se întorcea ea încruntată spre mine, "stai să te frec mai bine pe spate; tremuri, vezi, ai stat prea mult în apă". "Ba da, era Sibyle", repetam eu
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
explicații bunicii sale care, continuând să-l țină de mână, spunea ceva despre spălăturile cu ceai de mușețel. Deodată s-a auzit și pe sine întrebând cu glas tare: "Sibyle, nu-i așa că tu erai ieri cu un vânător la...?". Bunica îl întrerupse strângându-l de mână: "}i-am spus, dragul meu, că nu era ea. Copilul acesta are prea multă fantezie. Își închipuie mereu lucruri care nu sunt..." Se făcuse tăcere în cabinet, când am auzit vocea Sibylei, pe care
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
-l țineam în mână. Doctorul spusese: timp de patruzeci și opt de ore interdicție de a intra în apă. Numărasem orele. În sfârșit, dimineața în care se putea ieși la bazin! Un picolo ne adusese micul dejun în cameră, când bunica a fost chemată la telefon. După un timp ce mi s-a părut foarte lung, s-a întors de-acolo nespus de tulburată. "Dragul meu, schimbare de program. Ditta nu se simte bine; trebuie să mă duc să o văd
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
la băile termale, unde mă scăldam cu ea în bazinul cald al doamnelor, care erau foarte drăguțe cu mine. Toate erau bătrâne și grase; mi-era rușine să mă uit la goliciunea lor. "Mă miram în zilele acelea" - va spune bunica peste ani - "că nu mă întrebi, că nu spui nimic despre Sibyle". Ce era să întreb. Mi-am dat seama, atunci când, în sfârșit, m-a socotit suficient de mare pentru a-mi istorisi ce se petrecuse, că știam totul. Nimic
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
vrăji când corupția devenea de nesuferit, dădea sfaturi, colane. Pe atunci nu existau patru bătrâni de fiecare culegător/vânător, cine nu vâna nu mânca, deși lozinca nici nu fusese elaborată, urșii albi, la rândul lor, odată vânați îi readuceau pe bunici în stomacul nepoților, într-o sacră circularitate. Toate acestea s-au pierdut, desigur, și iată-ne, în primul deceniu al primului secol al celui de al treilea mileniu ( sună rotund, parcă am mai auzit) cu patru bravi bătrâni pe umeri
Bătrâni, luați-vă gândul! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13973_a_15298]
-
date. În primul rând, cele ce țin de biografia - am putea spune apolitică - a autorului. S-a născut în 1926 la Arad, într-o familie ce reflectă bine compoziția etnică a Transilvaniei (tatăl român, iar dinspre mamă, bunicul maghiar și bunica germană). La numai 13 ani a trecut granița clandestin în Ungaria de unde-a fost expediat înapoi, la părinți. A plecat apoi, din nou ilegal, în 1948, în Vest. Cofetar (prima sa calificare), muncitor minier ori din alte munci ocazionale a
Despre "crima de propagandă" by Lavinia Betea () [Corola-journal/Journalistic/13977_a_15302]
-
am simțit nevoia s-o transmit mai departe, lărgind și eu "cercul mincinoșilor". Mi-am permis numai cîteva mărunte stilizări, așa cum se face în folclor, unde fiecare mai pune cîte un cuvînt de la el. Mi-am amintit, citind textul, de bunicile și străbunicile mele, devenite acum, poze în albume. În ultimul număr al revistei locale, intitulat La belle saison, pe care-o primește fiecare pensionar din Blanc Mesnil, la rubrica Quelques lignes, am găsit rîndurile trimise de către o doamnă sub titlul
Cercul mincinoșilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14043_a_15368]
-
s-a identificat definitiv și irevocabil cu cea mai neagră etapă din istoria României. Întâlnind vechi cunoscuți în plimbările pe care le făcea la șosea, Petru Groza se plângea că "averescanii l-au uitat". După arestarea bunicului meu, Petre Papacostea, bunica i-a trimis un memoriu, sperând că vechea solidaritate averescană își va spune cuvântul. Răspunsul a fost insultător. Marioneta asista complice la crimele fără precedent comise împotriva țării. Memoriile lui Petru Groza prezintă importanță numai dintr-un singur punct de
Memoriile unei marionete by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14002_a_15327]
-
neam prost, muzică îndrăcită, chestiile astea de in se poartă acum în draci, în oglinjoara unui iepuraș de turtă dulce îmi întrezăresc o clipă copilăria, nici nu știu ce să cred, mușc cu lăcomie din aluatul dulce și năvălește în mine surîsul bunicilor, chipul tînăr al părinților, pasul apăsat și vocea răstită a țiganilor care vin să colecteze cotele și să laude belșugul pe care-l va aduce colectivizarea, muzica se ridică iarăși la ceruri ca fumul jertfei lui Abel, dansuri țepene, de
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
în tinerețea sa de comisar asupra unei fete de șaptesprezece ani pentru a-i salva tatăl. Ulterior a fost smuls mamei, căreia i-a spus că a murit. Filimon o va regăsi însă în mod misterios pe mama sa în "bunica Ștefana" și va înțelege că fiica acesteia, Cristina, față de care avea o afinitate obscură, este sora lui (capitolul X este excelent prin poezia acestei comuniuni). Filimon va manifesta însă o atracție fatală față de soția lui Nichifor Fătu, Gafa, care va
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
cap viața unui om care-și trăiește cărțile. Ale altora, întîi, agățați, subtilă alternativă la gazetele de perete, pe-un soclu sfărîmicios, de citate. Vorbe, vorbe, vorbe... Între ei, oameni mari în timpuri grele, Faulkner, Rebreanu, Hemingway, o scrisoare a bunicii: "la mulți ani scumpului meu nepot la 40 de ani". Pe urmă Balzac, și Boris Vian, aducînd, ăsta din urmă, a Maiakovski. Și cartolina de la }opescu, și Sartre, și Saint-Ex... Plachetă cu intimi și cu scriitori. Ce răsfăț, să ți
Lângă Mântuleasa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10429_a_11754]
-
o stare materială bunișoară pentru sine și următoarele cinci-șase generații de urmași, în cazul în care aceștia se vor dovedi cât de cât capabili măcar miezul prăzii să-l păstreze, dacă nu să-l și fructifice. întru cinstirea unor merituoși bunici din minunata eră a tuturor posibilităților, tranziție numită. Atunci, la fiecare colț de stradă te loveai de câte o supraponderală avere ce te implora cu patetice gesturi să n-o lași acolo, în rigolă, la buna voie a cine știe cărui fost
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
din gîtiță arginții ca niște solzi de pe spinarea unor pești braconați - muți, făceam toate astea, în timp ce o dihanie roșie se lăbărța peste capetele noastre retezate - Vasile Blajinîi scîncea vesel în acea primăvară, clopotele fuseseră pentru o vreme plumbi prin coastele bunicilor mei, le-am auzit ecoul prin sîngele meu ghemuit în burta mamei, ochii mei au chiar țîșnit spre viitor ca doi plumbi în trupurile pline de medalii năclăite de sânge, placenta era sfîșiată, ca o cățea turbată, de mîinile învățătoarei
MASA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/3693_a_5018]
-
de clar că am lăsat gura sobei deschisă, se încălzise atât de tare în curtea asta de hârtie încât câinele începuse să se topească, toate lucrurile se ondulaseră peste măsură, până și scheletul bunicului meu, până și fața tristă a bunicii mele primiseră contururi suprarealiste; ce greșeală putusem să fac, doamne, am încărcat soba cu toate lemnele desenate de nepoata mea, în bătătură, și trebuie să mărturisesc că nu erau puține; ea desenase lemne din cele mai tari esențe, pe care
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]
-
evidentă predestinare... M-am născut vinerea. În cel mai cumplit ceas de doliu dumnezeiesc... Din cauza acestor indescifrabile semne ochii mamei nu au secat niciodată. Eu în copilărie am avut mamă. Mama mea era de meserie mamă. Tata a urcat lângă bunici, sub icoane. Cu pământ sub unghii, îmbrăcați de muncă. Sărbătorile lor nu se țin pe pământ. Din Bărăgan s-au întors să mă nasc eu. Alte motive să rămână în viață, când toți i-au rugat să moară, nu au
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]
-
cîntînd, Suprema Lege...” „Rămîn... Să nu-l atingi!” „De ce?... De ce?” „El mă-nțelege”. „Dar eu... cu ce-i mai bun?!” „El e ca mine”. Acuma & Aici Tot mai ades Natura, împachetată bine, Ne ține loc de mamă, de tată și bunici. Noi trecem printre Rafturi, găsind ceea ce nici Nu am visat vreodată: fantasmele eline, Iudee sau romane, oase de mucenici, Lotuși și semilune, lingamuri și vagine, Copii în ecologice borcane, uterine... Și-o voce ne șoptește „Acuma și aici!“ În Supermagazin
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
Ion Cocora Să ne întoarcem unde viața ar fi trebuit să fie și nu a fost să fim la fel de perfecționiști ca și bunica când tăia tăiței pentru supa de duminică să uităm că trăim într-o cavernă dilatată de secol ce și-a pregătit atent apariția ca un surâs jovial pe buzele unei frumoase doamne ridicându-și discret chiloțeii de pe marginea piscinei ce
Într-o elegie cu obloanele trase by Ion Cocora () [Corola-journal/Imaginative/5820_a_7145]
-
bun pe cîmp în loc de bălegar Alții iau cîte un sac pentru afumat slănina Atîta a rămas din lemnul mîndru Și drept între toate umbrele Aș desface cuvintele din mucezeala stătută Le-aș limpezi să fie Ca fețele de masă ale bunicii Aș căuta prietenii să le punem la loc limba De clopot Aș păstra unul singur pentru mine Pentru orice eventualitate Ascuns Nerostit Poate ar scrie mai tîrziu o carte Le-aș da drumul să prindă roșeață și dragoste De viață
Litera A by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/5764_a_7089]
-
putea să-l înfigă dintr-o lovitură între coastele mistrețului în burta lupului a dihorului scot din poem versuri întregi și cuvinte unul după altul îl pregătesc îi fac vârf Fericita zodie a câinelui la puțin timp după ce samantha făta bunica mă punea să aleg unul dintre căței pe care să-l păstrăm ceilalți erau băgați într-un sac și duși la râu ori în zăvoi câteva zile o tot lungeam și îi spuneam că mi-e foarte greu să aleg
Poezii by Robert Șerban () [Corola-journal/Imaginative/6058_a_7383]
-
puterea sa... Armonia pe care o aude el, Eu nu o aud, poate tu? Doarme-n așternutul petuniilor, În straturile de mușcate din balcoanele Caselor de țară din Alpi, din Tirol, El, răsfățatul rozelor din Șiraz, Ababai e bunicul, Anan bunica, Lumina se aduna-n caliciul De unde beau albinele, la care Jinduiește furnica. Timp fără nici un rid. Pe nepotul meu îl cheamă .
David by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6162_a_7487]
-
să plec în lume, să-mi găsesc altă familie, unde fetele au voie să chichotească și să poarte părul lung, dar nu puteam s-o las pe Mary - cine i-ar mai fi spus povești înainte de culcare? - și nici pe bunici, atît de munciți și de triști. Așa c-am rămas să locuiesc mai departe în casă cu obloane, împachetata în negrul de fum. La trei dimineața, gîndacul trosnește cu zgomot sub pantof și cade în golul celor patru etaje proaspăt
Ritmuri de îmblînzit aricioaica by Doina Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/6479_a_7804]
-
de doi ani și jumătate, de cînd locuim împreună, îmi place să cred că noi două am devenit, daca nu prietene, cel putin amice. Și nu pot să pricep de ce te ferești de mine. Patria mea e trupul hîrbuit al bunicii, pîndit de muscatele negre, patria mea sînt oasele bunicului meu, patria mea sînt cearcănele surorii mele, întinse pînă spre cer, spre milă lui Dumnezeu. Patria mea sînt merii, perii și nucii din curtea în care n-am mai călcat de
Ritmuri de îmblînzit aricioaica by Doina Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/6479_a_7804]
-
întotdeauna un copac senin, neatins de șiroaiele vinete. Mângâie cu vârful degetelor inima blândă a cerului, marginile ca un praf alb, dantelat ale lucrului rostogolit, în râset, dincolo, până în mierea nopții. Ocean Una sunt cu-acest evreu triestin, evadat cu bunica lui de 75 de ani peste Alpi. A supraviețuit. Modest, continuă afacerea cu tutun a tatălui, apoi strânse o colecție de tablouri, (îl convinse pe Andy Warhol să-l picteze, neîncrezător la-nceput, socotindu-l un burghez înstărit) târziu a
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
parte și alta cineva întinsese snopul de cânepă, sub tufa de liliac degetele unui heruvim se pregăteau să tragă din caier pe fusul viitorului meu firul întreg și nicicând rănit de nodul atât de dureros la care-l condamnase mânia bunicii materne Primîvarî târzie Îmi aud numele strigat pe celălalt mal în cor de întreaga familie unită ca la vreme de doliu dar sufletul meu țopăie nerăbdător spre lumina zilei în placenta canadiană și mintea mea chefuiește încă în amintirea ultimului
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]