158 matches
-
O scrisoare pierdută... Corina BURA Castigat ridendo mores... un opus de factură mai degrabă tragi-comică vine să se adauge patrimoniului dramatic românesc, eveniment încărcat cu multiple semnificații. Opera națională, ca gen, ca spectacol „clasic”, s-a prezentat mai șters în ultimele decenii și, până în 1989
O scrisoare pierdut?... by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84258_a_85583]
-
olimpic, are șanse să ocupe un loc pe podium. Rusia a venit la Torino cu o echipă tânără, cu jucători talentați ca Aleksandr Ovecikin, Ilia Kovalciuk și Evgheni Malkin, dar lipsiți de experiență competițională. Noul manager al echipei ruse, Pavel Bure, a declarat că „suntem tineri și foarte rapizi. Jucătorii noștri «vor exploda» pe gheață”. Statele Unite a venit cu gândul să-și ia revanșa pentru finala pierdută acum patru ani, pe teren propriu. Curling În concursul feminin participă 8 selecționate ( S.U.A.
Agenda2006-07-06-torino3 () [Corola-journal/Journalistic/284760_a_286089]
-
Printre labele pădurii./ (Nu mai bate! E închis.)/ Timpul fuge îndărăt,/ îndărăt și într-ascuns.// Lașități. Caricatură./ Păsări Liniște Omăt// Când mă-ntorc am să-ți arăt/ semnul serii de pe armură/ ca doi pinteni mici de orz.// Era umed. Era bură./ (Nici un fel de noimă Rut)/A fost soare, - a fost plăcut,/ însă nu m-am mai întors..." (Soare Viscol Umbră Gând). Sunt consemnate nu puține metamorfoze malefice ale ființelor și lucrurilor, care se scurg unele într-altele ca-ntr-o
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
ochii nelămuriți din vizorul măștii nu-și vor căuta Fiara cu mai mare ardoare din cauza lacrimilor ei. Dar sărmanul animăluț abandonat acolo... așteptîndu-și stăpîna în noapte și-n ploaie, așteptînd ca încăperea să se reasambleze în juru-i... Noaptea plină de bură miroase a cîine ud. Pointsman a lipsit ceva vreme. - Da' ce, mi-am pierdut mințile. Acum ar trebui să fiu undeva cu Castorul, să ne cuibărim, să-l privesc cum își aprinde Pipa și ia uite unde sunt, cu un
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
se bucure cât timp își potoleau foamea. Călătorind mai departe, pe o miriște întinsă mi s-au înfățișat ochilor mai mulți tractoriști care zoreau să pregătească ogorul pentru recolta viitoare. Priveau deznădăjduiți spre cer implorându-l să le dea o bură de ploaie. La îndemnul meu, norul a slobozit multașteptatele picături de apă care au umezit pământul încins și i-au răcorit pe truditori. Când soarele a ajuns la asfințit, obosit dar mulțumit, am coborât din înălțimi pentru a mă bucura
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
îi suna-n urechi: te duc-te-aduc, te duc-te-aduc, te duc, îi duc, îi duc, îi duc, îi duc... Cu ce-ajung la cârlig? Îi duc... duc... duc... duc... duc... Bezna cădea din cer, din stele, și din beznă, ca o bură, ca un praf umed și rece, roua, jilăveala nopții, umezea totul, începeau să-i clănțăne dinții, doamne, dumnezeule! Cârligul! Cârligul! Cu ce salt cârligul?? Se încordă să-și stăpânească clănțănitul dinților. Atunci auzi vocile. Bolboroseala groasă ca un vaiet, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de așteptare. Cerurile, încărcate de nori ca niște mări de cețuri, cădeau fără contenire în ea, cum cad ploile peste pământurile nisipoase, îndrumându-i viața pieziș, după luceafărul nopților și toanele lui. Veneau din miazăzi și din miazănoapte, fumegătoare de bură și rouă, strivite de greutatea prea mare a tainelor ei, și-o căutau alegând-o dintre toate ființele, dintre toate pământencele, numai pe ea, umplându-i rădăcinile cu seve, arome proaspete și vânturi nebunatece. Ziua trăia în ațipeală, simțindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
închidea orașul, deși zărea siluetele copacilor proiectate pe linia orizontului. își aminti cum îi povestea mama despre acești copaci cînd era foarte mic. îi evocau un șir de cămile traversînd deșertul. Tavanul de nori coborî și mai apăsător, degajînd o bură subțire ca o ceață care se lasă. Polei străzile pînă cînd reflectară cerul străveziu, iar un pescăruș care zbura deasupra străzii păru că plutește sub ea. Orașul părea suspendat între întinderi de aer cenușiu, iar ferestrele se ridicau și mîini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
iată că meduza cerească nu e doar creier și nu-i doar gîn-dire, e sex și dragoste-n același timp, și nu prin fuziunea de principii și cărnuri, ci prin identitatea lor esențială, căci la extrem, în extremele cămărilor de bură, hipercreierul, care e spațiul, nu-i decât hipersexul, care e timpul. Iar hiperspațiul, care-i gândirea, nu-i decât hipertimpul, care e dragostea. Iar hipergîndirea, care e totul, nu-i decât hiperiubirea, care-i nimic. Iar totul-nimic, insesizabil, inevitabil, inalterabil
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
departe, imaginile de pe vasele din cartea lui Onkel Rodolph. Armin și cu mine ne dăduserăm întâlnire într-o după-amiază când nu aveam școală în acel loc unde găsise el bucata de cărămidă cu însemnul legiunii pe ea. Era frig și bura, vântul își făcea de cap cât era câmpia de mare, își mâna vijelia pe sub pelerinele noastre pe care ni le prinseserăm de ghidoane. Apa stropea de sub roata din spate a bicicletei lui Armin, iar eu îmi țineam capul întors, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
premiera lui Ivanov a avut loc În noiembrie 1887, sub auspicii neprielnice : „...Actorii băuseră Între timp și făceau pe măscăricii. Sinuciderea lui Ivanov i-a șocat pe unii spectatori, iar pe alții i-a făcut să rîdă. În sală haraba bura creștea. Fluierăturile se amestecau cu aplauzele. Unii spectatori s-au luat la bătaie. A fost nevoie de intervenția poliției, care a dat afară cîțiva scandalagii” (relatarea aparține tot lui Troyat). Critica a considerat textul un eșec. Și piesa a rămas
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ea îl declară "salon", mă înștiință că vom sta mai mult. Cineva toca pe aproape. Îl descoperirăm: o ciocănitoare suia și cobora pe trunchiul unui copac, preocupată adânc, fără să ne dea nici o atenție. Vântul suna în brazi, ca o bură de ploaie. Iluzia era dezmințită de petele de lumină care, ca niște frunze diafane de aur, jucau pe bănci, pe masă, pe broboada, pe rochia și pe mâinile Adelei. Aici, în intimitatea singurătății, cu bustul ei, în care palpita viața
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și să-și odihnească spiritul, se dădu jos. În loc să iasă afară, fu ispitit să intre în odaia cu pianul. Toate erau cum le lăsase Otilia. Notele risipite pe dușumea, pe capacul instrumentului și chiar pe pupitru erau acoperite cu o bură de praf. Niște flori uscate erau aruncate pe pian, de câteva luni. Felix ridică capacul de pe claviatură și G. Călinescu se pregătea să înfigă un deget, când auzi glasul lui Stănică. Acesta se afla acum alături și cuvânta lui moș
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tare și mai spornică, care nu se nutrește din humusul care se-nmulțește în loc de-a scădea, după orice generație, ci cu al cărui ajutor numai își trage nutrimentul din aer. Materii vegetale în stare de putrejune le ia orice bură de ploaie din vârful muntelui și le așează la poalele lui, împreună cu așezări minerale. După un timp, la poala de munte s-a format un pământ capabil a purta copaci cu trunchiul înalt. Cel dentăi copac își leapădă frunzele și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să aștepte răspuns, locotenentul se depărtă, mormăind, prin băltoacele șanțului de apărare. " Ce s-a întîmplat, Doamne?" își zise Bologa, înfiorîndu-se și căutând să se trezească din amorțirea ce-i oprise în loc gândurile. Vântul sufla mai friguros, desfundând iarăși o bură de ploaie măruntă, moleșitoare. Picurii îi țârâiau în spinare ca niște fire de nisip... Apostol își zicea că la fel îi târâie și gândurile în creieri, subțiri, nesigure, pipăitoare. Încetul cu încetul însă izbuti să le rânduiască... Vasăzică și-a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
așa este? — Exact, domnule, Bazinul Lau. — Este un platou situat Între două creste submarine, creasta Fiji de Sud sau Lau la vest și creasta Tonga la est. — Întocmai, doctore Fielding. Norman observă că instrumentele de bord se acoperiseră cu o bură fină. Pentru a le consulta, pilotul trebui să le șteargă cu o cârpă. Să aibă submarinul vreo neetanșeitate? Nu, se liniști el. E numai condensul. În cabină se făcea din ce În ce mai frig. „Nu te ambala“, Își spuse. Două sute patruzeci de metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se ferea de băltoage, se strecura printre tufe, pe lângă trunchiuri de copaci, se încovoia, luneca, se depărta și se apropia de cal. Așa merseră multă vreme fără să vorbească. Prin pădure treceau adieri ca oftări de ființi chinuite, nevăzute. O bură rece, o cernere de pulbere fină și umedă umplea aerul și dădea zilei o coloare cenușie. - Chihaia se ținea grăbit după cal, lunecând, sprijinindu-se în baltag, scuturând în mersul lui buchetele de ferigi, făcând să ploaie tufișurile înalte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
soarele nu se mai arăta, parcă trecuse în alte zodii, să lumineze alte lumi. Prin jurul curții, bordeienii umblau călări, ducând vitele la adăpost și întorcându-le înapoi în șoproane. Pe la hambare și coșere, slujbașii umblau greoi, cu sumanele înflorite de bura negurilor. Numai glasul lui Faliboga răzbătea cu putere prin toate dosurile, și iapa lui albă fugea la trap pe cărări glodoase. Niță Lepădatu stătu o zi întreagă la hambare, ca să aleagă opinci pentru dânsul și pentru flăcăuașii de subt ascultarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
peste alt cub, pus peste alt cub construiește un turn, peste care orice călăreț imaginar sare cu dificultate. Ridi căm orașe, le dărâmăm, le potrivim și tragem unul de altul ca să ne mișcăm mai repede, să nu mai băgăm cu burile în gură și să învățăm călărețul să zboare, ca să-i fie mai ușor să treacă peste toate cele. Călărețul, dragul de el, prinde greu și dărâmă de fiecare dată orașe, tur nuri și alte minuni pitice. Otto și cu mine
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
zăpăcit de febra plecării, Încât era cât pe-aci să vomeze. Era una dintre acele rare dimineți răcoroase, când soarele, ascuns după un văl subțire de nori, nu bătea prea tare, iar În aer nu era praf, ci doar o bură de ploaie. Dar acum se găsea singur În zona docurilor, soarele se ridicase, iar el era Încălzit și obosit. Vasul 85 ancorat lângă ponton i s-a părut prea mic și prea șubred ca să reziste la traversarea spre Java. Cândva
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Autorul inspirat, braț la braț cu soarele, hoinărește de-a lungul drumului celest până la căderea nopții. Apoi încalecă pe un nor și admiră colinele gătite cu holdele, umbrește cosașii care se pregătesc să prânzească și îndeamnă norul să dea o bură de ploaie pentru holde bogate. „Încrezător în steaua vieții am pornit împreună să cucerim viața, această redută inexpugnabilă ce nu poate fi subjugată și dominată decât de oamenii puternici cu caractere puternice”. Nu uită să pescuiască stele și luceferi și
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
îi oferă lui Cato atributele excentricității. Cato este un inadaptabil, ce caută în zona nedomesticită a Africii împlinirea destinului inclement. Peregrinările lui Cato sunt punctate de împușcături și moarte. Viața este scurtă și violentă în zona de frontieră. Marie, fermiera bură, este salvată de Cato de la moarte după ce frații ei sunt uciși de zuluși. Caravana bură căreia i se alătură și ei este, la rândul ei, distrusă de zuluși. O patrulă engleză este nimicită de războinicii africani. Totul este dezolare și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Umbra lui Rider Haggard și a istoriilor sale plutește deasupra prozei lui Pratt. Zulușii sunt întruchipările vitalității nestăvilite a locului care nu se lasă luat în posesie și cartografiat. Iar Mamba, șamanul pe care Milton Cato îl întâlnește în caravana bură, este deținătoarea cheilor cu care se pot deschide porțile visului și morții. Ca și Shamael și Cush, Mamba poruncește elementelor și poate ucide cu incantațiile sale. Ceea ce sună ininteligibil europenilor este vocea Africii, voce care duce mai departe tainele orașelor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Sub arginții muntelui orbit. MARGINI DE SEARĂ Pendulul apei calme, generale, Sub sticlă sta, în Țările-de-Jos. Luceferii marini, amari în vale; Sălciu muia și racul fosforos. Un gând adus, de raze și curbură (Fii aurul irecuzabil greu!) Extremele cămărilor de bură Mirat le începea, în Dumnezeu. STEAUA IMNULUI " Asemenea seri se întorc, zice-se, de demult." M. I. Caragiale (Craii de Curtea Veche, pag. 36) Râu încuiat în cerul omogen, Arhaic Unt, din lăudată seară, Scurs florilor, slujind în Betleem, Când
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
umbra morții darnic se împarte; Pe când, prin doliul sălilor deșarte Cu pași sonori pătrunde-Învingătorul... ÎN CEAȚĂ... Murea prin seară strada și zilnicul ei muget... Asemeni unei râncezi îngrămădiri de seu. Un nor se prăvălise pe streșini - iar pe cuget O bură de-nnoptate tristeți cădea mereu. Se-amestecase ceața din noi cu cea din slavă... Și, silnici, pașii noștri trezeau - o cât de rar! Ecouri fără nume, prin liniște buhavă Din acel trist și umed sfârșit de Făurar. Intrasem în penumbra stăpânitoarei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]