3,270 matches
-
financiară, acumulînd averi prin sistemul bancar creat. E, aici, încă o dovadă a variilor ipostaze economice ale elitei liberale de la 1866 pînă la 1900. Aceste trăsături s-au păstrat, bine conservate, și după 1900. Și pentru că am ajuns la capitolul burghezie financiară și crearea B.N.R. e bine să ne referim la Eugeniu Carada, oaia neagră a lui Eminescu la Timpul. Acesta a creat, de fapt, B.N.R. și, rămas republican toată viața, s-a ferit să ocupe vreo funcțiune oficială pentru a
Genealogia elitei liberale pînă la 1900 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17831_a_19156]
-
Malaxa, Mociornița, etc.) și mari negustori tot din țară. Apoi dl Heinen își propune să determine fizionomia socială a legionarismului. Respinge, pentru asta, motivat, preceptul stupid al Cominternului, potrivit căruia fascismul reprezenta interesele celor mai puternice și reacționare pături ale burgheziei și aduce probe convingătoare că, dimpotrivă, clasa mijlocie a alimentat, la noi, legionarismul. În această pătură mijlocie intră și tinerii cu instrucție universitară, fiind, în consecință, o mișcare a tinerei generații. Că legionarismului i s-au alăturat și odrasle ale
Cea mai bună exegeză a legionarismului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17282_a_18607]
-
uniformitate obsedantă, o fidelitate crispată față de literatura germană, parțial și poloneză, toate văzute și trăite strict din punctul de vedere al criticului. De aceea, cartea are o importanță informativă majoră: pe de o parte asupra modului de viață, a mentalității burgheziei și intelectualității central-europene, cu o destul de masivă componentă evreiască; pe de alta - asupra mișcării literare de limbă germană din secolul 20, în toate etapele ei. În acest fel, autobiografia se constituie și ca o istorie a criticii literare germane, sub
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]
-
două, de vocația și activitatea profesională. Marcel Reich s-a născut în 1920 în orășelul polonez Wloclawek, într-o familie de evrei bine situați, cultivați, tatăl - mare amator de muzică, mama - asiduă iubitoare de literatură germană. Ca mai toți evreii burgheziei din Europa centrală, citeau presa germană sau austriacă. Despre existența a trei arii de cultură în familia Reich, Marcel relatează o întrebare pe care i-a pus-o în 1958 Günter Grass: "De fapt cine ești dumneata? Ești neamț, polonez
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]
-
facilitează comparația dintre epoci, cea mai recentă fiind dintre perioada activității la Timpul a lui Eminescu și aceea numită de tranziție, de după izgonirea cuplului Ceaușescu și până în zilele noastre. Acum, când detestatei clase "superpuse" din care s-a și născut burghezia ce avea să făurească România Mare și apoi, timp de două decenii, să patroneze o splendidă înflorire cultural-științifică - spre a fi decimată de agenții moscoviți - i se opune burghezia de sorginte securistică, vârtos materialistă, jurând pe religia succesului, iar la
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
Acum, când detestatei clase "superpuse" din care s-a și născut burghezia ce avea să făurească România Mare și apoi, timp de două decenii, să patroneze o splendidă înflorire cultural-științifică - spre a fi decimată de agenții moscoviți - i se opune burghezia de sorginte securistică, vârtos materialistă, jurând pe religia succesului, iar la o adică pe toate religiile la un loc, urâtă fizic și moral - ei, da, fizic am spus - echivalentă acelei murdare spume greco-bulgărești ce-l scandaliza pe Eminescu. Să fie
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
nostalgic pe care Ionel Teodoreanu îl construiește în trilogia sa caută să surprindă, la unul din nivelele textului, o tranziție despre care romancierul însuși amintea. Verdictul lui Mihai Ralea rămâne în mare măsură valabil - lumea Medelenilor (acea lume a marii burghezii rurale de peste Milcov) e marcată de un stigmat al declinului. Mai toți criticii interbelici au remarcat dominanta nostalgic poematică a romanului - vocea auctorială nu-și maschează parti pris-urile. Modernitatea capitalistă va sfârși prin a ruina arhitectura Medelenilor, agentul disoluției fiind
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
a metamorfozat. Zorzoanele regalității demodîndu-se, el părăsi opoziția monarhista, bicornul, panglicile, fervoarea și trecînd prin școală lui Rastignac, deveni, odată cu rigiditatea cilindrului, cu linia sobra a redingotei, un cinic și un calculat. Treptat, apoi, opoziționist din fire, sătul și de burghezie, începu s-o urască, s-o atace, să se poarte iar extravagant, desi altfel: "Epatons le bourgeois!" Iar cand burghezia se zaharisi, nemaiavînd inamic, isi aduse aminte de vulg, si, schimbîndu-și deviza, executînd un amețitor viraj istoric, se repezi din
Primul text publicat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17974_a_19299]
-
rigiditatea cilindrului, cu linia sobra a redingotei, un cinic și un calculat. Treptat, apoi, opoziționist din fire, sătul și de burghezie, începu s-o urască, s-o atace, să se poarte iar extravagant, desi altfel: "Epatons le bourgeois!" Iar cand burghezia se zaharisi, nemaiavînd inamic, isi aduse aminte de vulg, si, schimbîndu-și deviza, executînd un amețitor viraj istoric, se repezi din nou asupra lui, desi altfel: "Epatons le proletaire!" La noi, personajul, potrivind mereu politică cu modă, a devenit prin forță
Primul text publicat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17974_a_19299]
-
soluții. Monarhia e respinsă din pricina camarilei, brătienismul e considerat un focar de afaceri necurate, iar parlamentul penetist o adunătură de neghiobi. Pamfletele lui Cocea sau Pandrea se întîlnesc în unele privințe cu ale lui Eliade și Noica. Aceeași ura față de burghezia democrată și liberală, si la unii, si la alții. Nu vreau să insist pe similitudinile care există între perioada interbelică și aceea contemporană, ca să nu se creadă că insinuez o posibilă evoluție similară spre dictatură. Altceva mi se pare demn
Cine l-a creat pe Murti-Bing by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18019_a_19344]
-
captura de război de la un pilot american, căzut la Ploiești în spatele livezii tatălui său; militarul, care păzește ambasada își face gimnastică mintală troznindu-si, "plăcut", oasele cefei; tentativă securistului Luca de a-l trage de limbă pe bătrânul Matei eșuează lamentabil: ("- Burghezia a săpat aici adânc, a fost bulevardul ei: anii ^30, ce să ne mai dăm noi cu presupusu^...?! Nu-i așa, nea Matei?! Nu-i așa, bătrâne domn care ai apucat și alte vremuri, nu doar cele de astăzi... ?! ...Privindu
În oras se întâmplă ceva... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18025_a_19350]
-
se poate desluși mobilul nouveau riche al ostentației, imboldul de a ărupe guraă vecinului 4) și a ătârguluiă, si mai ales de a umili trufia castiliana și statală a Madridului. În ciuda tuturor defectelor și păcatelor ei, în anii modernismului această burghezie a știut totuși să joace rolul unui ilustru și luminat patriciat urban, comparabil cu acela care guvernase cândva cetățile italiene ale Renașterii. Utopia literaturii - nu încape îndoială - e antiburgheza, anarhizanta, libertară. Că literat, nu pot decât să cred pe literații
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
atunci când își ăînsemnează călătoriile prin Evropa. Cum să apară, mă gândesc, un asemenea sentiment al continuității în părțile noastre, unde - o știm de la Meșterul Manole - ce zidești ziua, noaptea se dărâma? Cum să nu te întristezi comparând vocația artistică a burgheziei occidentale, așa cum se oglindește în orașele ei, cu junglă de beton înnegrit de smog care e Atena de azi, sălaș al unei burtăverzimi ignare adorând în chip obscen Vițelul de Aur? Că unul ce își are rădăcinile în ăEstul sălbatică
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
de smog care e Atena de azi, sălaș al unei burtăverzimi ignare adorând în chip obscen Vițelul de Aur? Că unul ce își are rădăcinile în ăEstul sălbatică și că un împătimit de București, mă mai gândesc, prin contrast, la burghezia roșie și la barbara ei obsesie de a face una cu pământul tot ce amintește de ălumea vechea, spre a pune în loc respingătoarele monumente ale ăomului nouă. Ajunge, de pildă să alături mental bijuteria Art Nouveau care este El Palau
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
prea strîns cu "mică istorie". Un ultim exemplu: Noaptea furtunoasa, care a căzut, spectaculos, la premiera, în 1879. Adesea, m-am întrebat de ce. Explicațiile din istoriile literaturii mi-au părut întotdeauna palide. Piesă nu cred că a eșuat pentru că mică burghezie în ascensiune și-a recunoscut defectele în lumea de pe scenă. Umorul lui Caragiale e mult prea subtil, iar în relația Veta-Chiriac eu văd foarte bine o ipostază românească a cuplului Madame de Rénal-Julien Sorel, de pildă. Nu, nu pot să
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
maestrului sau Ibrăileanu din 1926 pe marginea aceleiași chestiuni. Ralea socotea înainte de toate că n-avem român pentru că nu am avut în secolele trecute epopee, la noi dominînd balada care duce, fatal, la nuvelă și schița. Apoi, n-am avut burghezie pînă la sfîrșitul secolului nouăsprezece (în țările Europei de Apus aceasta se formase încă în secolul al XVI-lea), care, de obicei, creează publicul care citește literatura. Iar lipsa publicului cititor nu îngăduia apariția scriitorului profesionist. Apoi românul nostru întîrzia
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
ca și în Femei de Sebastian, fără însă delicatețea pe care aproape toți romancierii "ionici" o arată în fața feminității emancipate fizic și moral. Mai obiectiv și mai dens social este Oameni cu joben (Cartea Românească, 1941), care satirizează superficial arivismul burgheziei mijlocii bucureștene de după primul război. Românul n-are propriu vorbind intrigă. Obsesii erotice, nimfomanie, promiscuitate, o fosgăială sexuală permanentă, iată materia epica. Economicul, politicul n-au nici o căutare. Frază e mai puțin lirica decît în Taifunul, care anticipa vag poematicul
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17529_a_18854]
-
permisiv al democrației parlamentare liberale i-a încurajat mereu pe adversarii săi. Dacă aristocrația nu se revendică decît de la tradiția bazată pe "dreptul divin", socialiștii acuzau "orînduirea burgheza" de cinism și cruzime: "ei au pus accentul asupra păcatelor evidente ale burgheziei - bogăția materială a celor puțini, inegalitatea flagrantă dintre membrii societății. Marx a umplut secolul trecut cu sarcasmele sale la adresa ăfilistiniloră, la adresa reprezentanților ordinii burgheze, dar s-a ferit că de foc să facă vreo precizare asupra modului în care socialiștii
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
urmau să respecte principiile care le-au permis propria lor apariție și dezvoltare". Deși izvorîte de pe poziții antinomice, atît mișcarea fascista, cît și cea comunistă au în comun, mai întîi de toate, acelasi obiectiv: distrugerea sistemului democratic pluralist și a burgheziei care-l promovează. Discursul lor se desfășoară în termeni similari, în pofida motivațiilor diverse, naționaliste sau internaționaliste. Tipul de stat pe care amîndouă ideologiile l-au transpus în realitate, după primul război mondial (pentru ele, un veritabil "eveniment providențial"!), va fi
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
sistem socialeconomic. Capitalismul, adversarul, avea un palmares bogat, el trebuia surclasat dacă nu prin fapte, atunci prin vorbe, promisiuni, proiecte, prin fascinația altei scheme arhitecturale. În primii ani, „Cetatea soarelui“ făcea concurență bătrânei și bogatei, egoistei și crudei lumi a burgheziei, mai ales pe planul suprarealității. Dar ea mai trebuia să aducă și dovezi în sprijinul utopiei, de aceea s-a apucat serios de treabă. A început edificarea și, implicit, marea apologie a edificării. Orice pod sau viaduct, în prima fază
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
de la Kuciuk Kainargi (după un război ruso-turc) care aduce un început de liberalizare în comerțul românesc. E o întreagă controversă dacă acest moment de început trebuie considerat anul 1829 (pacea de la Adrianopole) sau cea de la Kuciuk Kainargi. Ștefan Zeletin, în Burghezia română (1925), a considerat ca piatra de temelie pentru dezvoltarea României moderne este anul 1829, pe cînd Lucretiu Pătrășcanu, în Un veac de frămîntări sociale (1945) opta pentru anul 1774. Această pentru că cei doi sociologi porneau de la ideea că procesul
Începuturile României moderne by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18195_a_19520]
-
mai tîrziu, prin articolul adițional, Regulamentele Organice asigurau Rusiei puteri discreționare. De aceea, tocmai, au cerut revoluționarii munteni de la 1848 abrogarea (arderea) Regulamentului Organic. Momentul 1848 e analizat în toate detaliile sale importante, relevîndu-se cauza (existența mai viabilă a unei burghezii naționale) pentru care în Țară Românească, revoluția a fost mai consistentă decît în Moldova, aceasta inclusiv în cele două proiecte de Constituție. Autorul are dreptate cînd relevă că nu burghezia a fost - chiar în Țară Românească - factorul motor al revoluției
Începuturile României moderne by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18195_a_19520]
-
detaliile sale importante, relevîndu-se cauza (existența mai viabilă a unei burghezii naționale) pentru care în Țară Românească, revoluția a fost mai consistentă decît în Moldova, aceasta inclusiv în cele două proiecte de Constituție. Autorul are dreptate cînd relevă că nu burghezia a fost - chiar în Țară Românească - factorul motor al revoluției, ci intelectualitatea ("Revoluția de la 1848 din Țările Române a fost în primul rînd opera intelectualilor liberali, a pașoptiștilor, care ajunseseră la maturitate în anii ^30 și ^40. Ei sînt aceia
Începuturile României moderne by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18195_a_19520]
-
ținea mai curînd de dictaturi, de regimurile autoritare. În Occident, dificultatea era - și rămîne - aceea de a profesa o doctrină ale cărei consecințe asupra propriei tale vieți nu ești gata să ți le asumi. Toți cei care predicau revoluția, răsturnarea burgheziei etc. etc., în anii ^40, ^50, ^60, ^70, nu erau deloc gata să renunțe la privilegiile vieții individuale, burgheze, pe care, de altfel, o duceau. există deci o lipsă de responsabilitate, care era cealaltă față a angajării lor... Așadar, eu
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
superior "Alexe Comnen, ultimul vlăstar al acestei familii istorice, ale cărui ramuri își avea legenda în trecutul glorios al împăraților din Bizanț văzînd totul distrus, prefăcut în țărînă, dați uitării, se simțea străin, prin idei, prin educație, prin naștere, în mijlocul burgheziei moderne, societatea de negustori de sentimente, murdari la suflet, fără de iluzii, fără de idealuri, vițelul de aur." Nu avea somn și era dezgustat de bogăția în care trăia într-o perfectă singurătate mizantropă, plictisit de tot și de toate. Nutrește un
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]