695 matches
-
OPERA COMPONISTICĂ A LUI PAUL CONSTANTINESCU CATALOG CRONOLOGIC (III) 36. TITLUL LUCRĂRII: Burlesca pentru pian și orchestră (Fantezie și Fuga) DURATA APROXIMATIVĂ: 12 minute ANUL TERMINĂRII: 26 sept. 1937 București UNDE SE GĂSEȘTE MANUSCRISUL: UCMR COTA: F. sp. 481 (partitură de copist, la Fondul de Difuzare 2053) DESCRIERE: manuscris în cerneală neagră, foarte
Opera componistica a lui Paul Constantinescu. Catalog cronologic(III) by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Journalistic/83702_a_85027]
-
este semnat P. Constantinescu și datat 26 sept. 1937, București. Pe pagina de gardă titlul scris cu cerneală este: Fantezie și Fugă pentru pian și orchestră. Cuvintele Fantezie și fugă sunt tăiate, iar deasupra lor, autorul a scris cu creion: Burlesca. Pe pag. 1, în colțul din dreapta există mențiunea: I. Filionescu a fost primul interpret. (vezi Foto nr.21) CINE O MENȚIONEAZĂ: Lucrare menționată în caietul manuscris al lui Paul Constantinescu, Lucrări muzicale, p. 4. Paul Constantinescu o mai amintește în
Opera componistica a lui Paul Constantinescu. Catalog cronologic(III) by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Journalistic/83702_a_85027]
-
ai asista la divulgarea unor detalii pe cît de picante pe atît de compromițătoare, ca într-o ședință de autodemascare la capătul căreia toți eroii cărții ies micșorați și ponegriți. Iar drama cea mare este că cei înfierați au ceva burlesc: aerul buf al unor oameni mari care spun trăsnăi cu aerul cel mai serios de pe lume. Și atunci înțelegi de unde nemulțumirea inițială: din faptul că toate personajele ajung în cea mai distrugătoare situație în care poate nimeri vanitatea unui gînditor
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
domnișoara Mökösch pute!" (p. 73) Cu multă dezinvoltură se mișcă Radu }uculescu pe mai multe registre stilistice. Stilul său narativ este în permanență adaptat perfect la meandrele poveștii. Autorul se simte la fel de confortabil în registru sentimental-melancolic ca și în cel burlesc, existențial, absurd, erotic și chiar trivial. Scrisul său, mereu atent la detaliile cele mai fine este pe deplin natural, chiar și atunci când trivialitatea pare a depăși normele general acceptate. Ca în filmele lui Emir Kusturica, autorul îngroașă cu bună știință
Cu Stalin printre manele by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7084_a_8409]
-
în joacă, și-n contra chestiunilor grave. O cronică de moravuri, în felul lor, judecate pe firul apei, sînt Poeme-le balkanice. În șase părți: Priveliști balcanice, Cântece noi în limba veche, Cântece în stil popular, Însemnările lui Balcaneus, Poeme burlești și Poezii pentru documentare. Iată, grotescă și radiind o bucurie secretă, o înmormîntare de patriarh: "Bucureștiul, scaun țării, azi sofa pentru cadîne/ Rîde îmbulzind mulțimea și o'nghesuie în rîne./ Stau în gura pieții domnii, castraveți, rahat, un claun,/ Și
Rîsul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6960_a_8285]
-
scuturăm de prejudecata unui „nenea Iancu” comic și satiric, a unei lumi caragialiene populate exclusiv cu Mitici, descoperim formidabila suplețe a unei scriituri care iese din spațiul privat al corespondenței și trece în cel public al operei. Există un Caragiale burlesc și unul absurd, un Caragiale (fals) nostalgic și unul de o cruzime portretistică paralizantă. Dar, mai presus de toate, ediția lui Dan C. Mihăilescu contrazice imaginea, larg răspândită și azi, a unui Caragiale plasat ironic, asemeni unui cinic păpușar, în afara
Caragiale reinventat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4208_a_5533]
-
Rilke demonstrează că oamenii își schimbă chiar fețele. O sarabandă a chipurilor, care suferă de prea multă realitate, își găsește corespondent în sarabanda măștilor lui Botta, care suferă de prea mult artificiu. Impresia este de moarte în mișcare, deșănțată și burlescă. Mai ales că a-ți pune mască, a-ți schimba fața înseamnă... a rămâne fără cap, a fi decapitat. Este o moarte fără demnitate, de-a dreptul caraghioasă, mutilantă. Dar oricum ar apărea, sub orice chip și sub orice formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
este conectat cu ura asasină a Emmei Bovary, cu motive din Năpasta lui Caragiale, din Carmen de Merimée și din Faust. "Bun spițer e amorul", celebra locuțiune bufonă din Caragiale atribuită lui Hamlet, devine laitmotivul unei nesfîrșite serii de crime burlești săvîrșite în numele iubirii. Se întrevede sub această luciditate ostentativă o rană nemărturisită. Refuzul dramei pasionale ascunde o experiență a suferinței și nevoia de autoterapie. Gârbea denunță ipocrizia sentimentelor (Charles-Bovary îi spune Emmei că o iubește, dar ea îl oprește: Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
suprarealistă, obiecte astăzi familiare, dar care nu existau în timpul prezent al acțiunii. La sfârșitul secolului al XVII-lea unul dintre personaje inventează - fără să știe cum se numește - calea ferată și locomotiva cu aburi. Aventura sa se încheie în notă burlescă, precum concursurile de azi în care diverși indivizi încearcă să zboare cu felurite obiecte ciudate. Cronicarul își notează însă cu acribie evenimentul spre deliciul protocronist al cititorului de azi, familiarizat cu vechile campanii ale revistei "Săptămâna" : Cuptoarele au ars un
Parfum de secol XVII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7200_a_8525]
-
secundele albe ale timpului (ca în Linia de plutire a Elenei Ștefoi), Mariana Codruț ia din postmodernism ceea ce simte că-i trebuie. Și anume, referința culturală directă ori discretă, adâncită în straturile poemului; mixarea registrelor (eroic și ironic, înalt și burlesc); și, lucrul cel mai important, plasarea autorului ca personaj emițător și suferind în propriul text. Scena din Ultima patrie este cea a blocului proletar și postrevoluționar, un ghetou galben cu locatari atât de diferiți, dar egal de ciudați și nesimțiți
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
secundele albe ale timpului (ca în Linia de plutire a Elenei Ștefoi), Mariana Codruț ia din postmodernism ceea ce simte că-i trebuie. Și anume, referința culturală directă ori discretă, adâncită în straturile poemului; mixarea registrelor (eroic și ironic, înalt și burlesc); și, lucrul cel mai important, plasarea autorului ca personaj emițător și suferind în propriul text. Scena din Ultima patrie este cea a blocului proletar și postrevoluționar, un ghetou galben cu locatari atât de diferiți, dar egal de ciudați și nesimțiți
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
ar fi mai mult decît atît. Printre primele cadre avem transcrise cîteva episoade în convenția filmului mut al anilor 20 cu replicile inserate între o imagine și cealaltă, cu viteza specifică de rulare a imaginii care creează impresia unui dramatism burlesc, a unei teatralități nevricoase. Avem un gag tipic pentru un Charlie Chaplin - el și Lubisch, ca și primele filme mute cehești sunt principalele repere pentru regizor - unde vînzătorul de crenvuști în gară amînă deliberat să-i dea restul unui cumpărator
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
vezi nimic" și "Auzi tot, vezi tot" punctată de palmele peste ceafă ale proprietarului restaurantului, astfel că Jan vede și aude, dar face tot timpul pe prostul, amoralitatea sa fiind prilej pentru a focaliza acel mixtum compositum de derizoriu, farsă, burlesc și tragedie. Ivan Dite trece din hotel în hotel prilej pentru naratorul vîrstnic și înțelepțit de a surprinde o high society trăind din plin într-un cadru luxuriant, în timp ce în culisele cabinetelor politice se pregătește al Doilea Război Mondial. Viața
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
acrobat, muzician, om de spirit etc. Facilitatea parodiei e iluzorie, în condițiile în care i se cere să dispună de tehnicile pe care își îngăduie a le lua în derîdere și pe deasupra să aducă fantasma identității lor estetice în cheie burlescă. Cu atari considerații întîmpinăm masivul volum de parodii al lui Lucian Perța, Apelul de seară (aluzie la caracterul crepuscular, alexandrin al actului parodic) subintitulat O panaramă a poeziei românești de la origini pînă în prezent (element ce subliniază caracterul sistematic al
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
într-un grand guignol. Cei care trag de la o fereastră șunt un țigan, care folosește pentru prima oara o armă și care este temporar investit cu titlul de terorist arab, alături de tînărul Coști, proaspăt dezertor -, loc unde filmul capătă accente burlești. Discuțiile se învîrt în jurul permisiei mult așteptate, a revelionului, a familiei care așteaptă acasă, a frigului din case sau a înfometării populației fără de care Ceaușescu n-ar fi pierdut controlul. Filmările în interiorul TAB-ului, ca și cele ale lui Criști
Eroi ai timpului nostru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9975_a_11300]
-
cu mătușa, Nașterea Poemului Popescu, Teatrul lui Popescu, Apocalipsa - dragostea lui, Spovedania unui îndrăcit, Ospiciul, Moartea lui din flori. în Filmul lui Popescu, rola cinematografică se derulează invers și complet, de la o moarte anticipată către o naștere universală, de factură burlescă: "SORA: La început, la televizor e beznă. Pâlpâie așa, doar o luminiță departe, undeva. O lumină ca de candelă la care se vede, parcă, sămânța lui Popescu. Da: suntem chiar sub pământ. Sămânța lui se dezvoltă și crește. Repede. Repede
Un moment numit Popescu by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/8968_a_10293]
-
Gheorghe Nicolaescu Tradus până acum în 12 limbi, romanul Istoria calviției mele (De geschiedenis van mijn kaalheid) a iscat la apariția sa, în anul 2000, un imens scandal în viața literară din Olanda. Stilul ironic, gustul pentru absurd și burlesc, cinismul intransigent, dar nu lipsit de candoare păreau cunoscute, dar de autor încă nu auzise nimeni. Abia după un an, misterul a fost elucidat. În spatele numelui de Marek van der Jagt se ascundea unul dintre cei mai populari scriitori olandezi
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
autoarea a mizat în bună măsură pe suprapunerea, încrucișarea și interpretarea lor", dar supralicitează vocea Vicăi Delcă, imputându-i verbalismul de "sobor al țațelor", verbalism care nu ar fi doar "cuceritor", ci "acaparator", punându-și pecetea asupra întregului roman: Efectul burlesc al acestei prezențe - apreciază Alexandru George - poate să fi fost căutat, dar nu își găsește nicio clipă semnificația normală. A vrut oare autoarea să pătrundă cu obiectivul observației, într-o anumită lume, prin bucătărie?" Repet, ca răspuns la o astfel
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
și limbajul său intelectual, superior, de interpretare a lumii politice și morale burgheze căreia îi aparține. Vica are rolul de a deschide ușa spre această lume și de a o închide apoi la loc, în finalul romanului, cu un "efect burlesc" benefic, cu o funcție de apropiere și distanțare. Vica Delcă și Ștefan Mironescu sunt cele două tonalități sau registre stilistice opuse ale romanului. Eugen Negrici apreciază superlativ Dimineață pierdută pentru modul în care înglobează istoria mare în ficțiune, reconsiderând evenimente ocultate
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
spectral al reificării umanului. Comicul lui Andresson ca și cel ionescian sau cel al lui Beckett sau, de ce nu, cel al lui Caragiale, mutatis mutandis, nu este deloc inocent. În el transpar angoasa și vidul existențial, astfel că întreg eșafodajul burlesc al regizorului se concretizează într-o fabulă de natură să ne proiecteze cu o cruzime latentă în mecanica maniacală a obișnuințelor și a căutărilor fără răspuns. Și încă un lucru, niciodată, în filmul lui Andresson, camera nu se mișcă, acela
IPIFF 2007 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9456_a_10781]
-
lui Eugene Sue, cu senzaționale lovituri de teatru, travestiuri și gadget-uri mecanice (recuzita scenariilor polițiste), ceea ce nu exclude reculegerea monologică în peisaje de început de lume. Când pasajele descriptive riscă să devină monotone, regia scriiturii face apel la situații burlești, ca de pildă cele cu canișul Bichon, devenit deja personaj sadea și superdotat, de vreme ce se folosește de propria grilă olfactivă spre a deplânge decăderea moravurilor umane, dar și a pegrei canine din mahalale. Victoria Comnea, aflată deja la a cincea
Intrigă și iubire în Principate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9526_a_10851]
-
ofițer cu controlul animalelor, - ceea ce cu alți termeni, într-o lume mai puțin civilizată, s-ar numi hingher -, o persoană afectivă, sensibilă, un bun soț și tată, adică nimic interesant. Actorul care s-a remarcat printr-o mobilitate împinsă spre burlescul spectacolelor de patomimă, circ și chiar stand up comedy, jucînd personaje precum detectivul Ace Ventura sau The Mask, își relevă posibilitățile histrionice într-un film centrat în jurul unei obsesii: numărul 23. Nu am intenția să ofer măcar un exemplu din
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
umilitor (cozi, lipsuri, suspiciuni, turnătorii etc.). Salvarea lui temporară e într-o clovnerie eretică, simulare a libertății și a detașării de regimul comunist. Bufonul arborează nepăsarea, dar numai el știe că sub o asemenea mască se ascunde "codificata noastră biografie burlescă" (p. 286). Provincialul rebel, farsorul, frivolul iritant "se parodiază pe sine" (p. 247), până ce acest eșafodaj derutant se ruinează. Asistăm la proliferarea măștilor și a înlocuitorilor, ca un semn al falsității generalizate: "Toți purtăm măști, toți suntem înlocuitori" (p. 273
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
sovietică, iar o lungă perioadă de timp după ocupație, românii au sperat în intervenția salvatoare a americanilor. Racourciurile subliniază nu doar o paralelă, ci reprezintă punctul nodal al trecutului cu prezentul. Locul, unul și același, un sat care poartă numele burlesc - depinde și cum îl pronunți - de Căpîlnița este asemeni Poloniei lui Ubu, adică nicăieri. Ei bine, în Căpîlnița, șeful de gară, dar și mafiotul local, Doiaru (Răzvan Vasilescu), reușește să țină pe loc mai multe zile o garnitură specială a
Balcania Dream: Un certain regard by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9594_a_10919]
-
pe acorduri de taraf oltenesc cu electrice ritmuri din Elvis Presley cu pigment local. Combinația îl amintește pe Kusturica din vremurile bune, - ultimele filme ale sale denotă manierizarea -, însă cu ceva cu totul personal care stă într-un dozaj al burlescului și ludicului carnavalesc. Nu o parabolă ca în Underground a unei Serbii scindate de conflictele fratricide ne oferă Nemescu, ci filmul realist al unei Românii rupte în două, care încearcă în zadar să-și revină, să reînoade firul dintre trecut
Balcania Dream: Un certain regard by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9594_a_10919]