697 matches
-
Winchester, Hampshire, Anglia) a fost o romancieră engleză realistă din perioada romantică pre-victoriană. Datorită viziunii sale complex-realiste a vieții interioare a femeilor, a măiestriei descrierii, a amestecului bine dozat de descrieri la persoana a treia, respectiv de comentarii ironice și burlești, Austen a devenit fără îndoială cea mai notabilă scriitoare a epocii sale, cu o influență deosebită asupra tuturor cititorilor săi, chiar dacă, în timpul vieții, nu a avut prea mult succes. Născută ca cel de-al șaptelea copil din opt (a avut
Jane Austen () [Corola-website/Science/302437_a_303766]
-
a umple, a îndopa un curcan) chiar în momentul când au început să fie reprezentate separat. În franceză cuvântul a intrat din limba latină unde "farcire" avea același sens. Farsele conțin elemente specifice teatrului popular. Farsele au legătură cu umorul burlesc, intenția ei este să smulgă hohote de râs, e o comedie joasă, din registrul clovneriei, comicului bazat pe gag-uri fizice, pălmuieli etc. Farsa se caracterizează prin acțiuni fizice exagerate și repetate, exagerare a caracterelor sau situației comice, situații absurde
Farsă () [Corola-website/Science/301558_a_302887]
-
credincioasă "până la habotnicie" prejudecăților nobiliare în care s-a încăpățânat să se păstreze. Sau la care nu se gândise că ar putea renunța. Personajele se reinventează pe sine și se legitimează la vitalitatea propriilor îndrăzneli. Deși îndărătul acestor creaturi grave, burlești, absurde, sublime, vulgare, odioase, stă mereu ceva ingenuu, rezultat din sugestii, aluzii, alunecări, disimulări, între ironie și ambiguitate. În acest univers restrâns, bănuit de crime, de brutalități, cruzimi, de superficialitate sau de joc sadic cu moartea, cu suferința, cu deruta
Ideea totalității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15047_a_16372]
-
cealaltă parte a gardului, la zaiafet cu seniorul Scaraoțchi, ca Ivan Turbincă, Moș Creangă cel răspopit trebuie să fi rîs cu lacrimi la gîndul de a fi lăsat moștenire culegerilor de lectură pentru copii istoria vigurosului galinaceu! Din același spirit burlesc vine și altă ingeniozitate a fostului diacon - de data asta inocentă. Oricît de hazliu ar părea, Povestea lui Stan Pățitul e fundată pe tema faustică a pactului cu diavolul, mutată la sat. Mefistofel care bîntuie meleagurile moldave și care, dacă nu
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]
-
încearcă să amplifice fundamentalismul ortodox prin tot felul de combinații chimice, în fine, cel care susținea că e reîncarnarea lui Ștefan cel Mare realizează că s-a înșelat: în viața anterioară fusese Ion Vodă cel Cumplit. Subiectul este mult prea burlesc pentru ca râsul să fie ținut în frâu, iar situațiile absurde să nu fie exploatate la maximum. Or, vocea naratorului afirmă la modul absolut tonul povestirii prin implicare minimă, prin acel grad (aproape) zero al scriiturii, inutil unui astfel de epic
Mesinism New Age și terorism neoortodoxist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12395_a_13720]
-
convinge uneori de gravitatea faptelor, încearcă să obțină o adeziune de principiu insistând cumva pe cadrul convențional realist. Or cititorul tot așteaptă ca naratorul să-și "trădeze" personajele, să-i facă cu ochiul, în fine, să împingă povestirea definitiv în burlescul fără limite, mai ales că Bogdan Suceavă imprimă romanului o adevărată vervă a derizoriului. Cu alte cuvinte, satira spirituală și politică trebuia dusă până la ultimele consecințe, inclusiv cu riscul "discreditării" auctoriale. Dar vrea Bogdan Suceavă să demonstreze ceva anume? Are
Mesinism New Age și terorism neoortodoxist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12395_a_13720]
-
titlul poetic Iubirea ca o mânză neagră (1995) se află un roman destul de inconsistent, confesiv, despre iubirile succesive sau simultane ale protagonistului, un om afectat de o maladie cardiacă etc., „felii de viață”, narate alert, dar fără suflu, în registrul burlescului intimist curent în mediile intelectuale de la sfârșitul secolului al XX-lea. SCRIERI: De-a soarele, București, 1967; Echilibru până în ploaia din octombrie, București, 1969; Erezii, București, 1970; Poeme rococo, București, 1970; Ninse colinele în amurg, București, 1973; Hibernale, București, 1977
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
reflectează ca o oglindă toate pasiunile înjosite ce-i frământă inima, unde stau întipărite în trăsuri idoase invidia și mai ales ura pentru tot ce este bun și frumos, d. Holban în fine, ia cuvântul și atunci începe acea scenă burlescă care amintește scena citată mai sus de la institutul de alienați din Viena. Acel domn combate moralitatea alesului colegiului I de Iași pentru că: 1) d-sa este fondatorul Direcției nouă, care prin foaia ei "Convorbirile literare" a tratat pe d. Holban
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
regăsește în proza lui P., îndeseobi în încercările antiliterare din romanul „sentimental” Doina Doicescu și Nelu Georgescu (1977) și în însemnările de „voiaj” din Călătorie sprâncenată (1980), unde ironia, războiul cu stereotipiile, locul comun și kitschul irup în fulgerări de burlesc și grotesc halucinant, hotărând, „atotputernică”, arhitectura intrigii, tipologia, fluxul stilistic și finalitatea estetică, ca și în romanul Podul aerian (1981), proză a „deriziunii”, cu o mai complexă bătaie și amplitudine. În sfârșit, cele două volume din Istoria literaturii române de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]
-
și un film precum Terente - regele bălților (1995) readuce în discuție un interlop legendar. Într-un fel, cu acest personaj Blaier devine un explorator al mediilor de margine, dar și al unei epoci. Subiectul este un amestec de terifiant și burlesc, însă îi servește regizorului pentru a scoate din penumbra liniștită a anonimatului personaje de un pitoresc viu, o anumită plăcere a vieții, un parfum al ei care vine de departe. Terente devine o legendă urbană, terorizând orașul Brăila și ca
Memento Andrei Blaier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5063_a_6388]
-
nu de un contemporan oarecare al celor în cauză. Clujenii, în general, apar într-o lumină a prieteniei care îi face să pară desprinși dintr-un paradis al comuniunii sufletești. Totuși, din portretizarea lor nu lipsesc notele comice și chiar burlești. Cand este vorba însă de descrierea unor bucureșteni, Nicolae Balotă nu mai face deloc economie la apă tare. G. Călinescu - printre alții - este satirizat cu mare verva. Se poate vorbi de o adevarată performanță artistică, întrucat G.Călinescu însuși nici
Un umanist îsi contemplă viata by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18150_a_19475]
-
ușor, rămînîndu-le însă cea mai bună prietenă, fiindcă socotea amorul ca pe o simplă partidă de plăcere care nu angajează la nimic, iar prietenia ca pe cel mai sfînt lucru din lume". Dar cu osebire savuroasă ne apare o descriere burlescă a unui alai nupțial similicanin, fixat în apa tare valahă a unui amestec de deriziune și parșivă consimțire, demn de pana lui Mateiu. Steaua balcanismului se aprinde în atmosfera unor atari rînduri, risipind asupră-le sclipirea-i echivocă: "Și atunci
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
„” (în ) este o povestire gotică a scriitorului american Edgar Allan Poe, care a fost publicată pentru prima dată în ediția din septembrie 1835 a revistei "Southern Literary Messenger". Ea tratează într-un mod burlesc tema amenințării morții și a libertății umane, fiind una dintre cele mai înspăimântătoare povestiri ale lui Poe, dar având în același timp un dram de umor. Acțiunea povestirii are loc în Anglia, în apropiere de malurile Tamisei, într-o noapte
Regele Ciumă () [Corola-website/Science/334363_a_335692]
-
suprarealistă, obiecte astăzi familiare, dar care nu existau în timpul prezent al acțiunii. La sfârșitul secolului al XVII-lea unul dintre personaje inventează - fără să știe cum se numește - calea ferată și locomotiva cu aburi. Aventura sa se încheie în notă burlescă, precum concursurile de azi în care diverși indivizi încearcă să zboare cu felurite obiecte ciudate. Cronicarul își notează însă cu acribie evenimentul spre deliciul protocronist al cititorului de azi, familiarizat cu vechile campanii ale revistei "Săptămâna" : Cuptoarele au ars un
Parfum de secol XVII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7200_a_8525]
-
ci fantazează. Adică am putea spune că se mărturisește indirect. În centrul poemelor lui T. O. Bobe se află un personaj pitoresc, "nea Gică, frizeru'". Pe de o parte, el reprezintă lumea suburbană, cu măruntele sale tribulații și veleități, cu burlescul său simpatic, tangent, cum spuneam, la lumea secundă a Momentelor și comediilor lui nenea Iancu. Pe de alta, e un simbol al condiției umane frecvent umil-eroice, purtîndu-și crucea nu doar în anonimat, ci și într-o atmosferă a desconsiderării, a
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
răspunsul nu poate fi decît unul: un șir de reacții ludice declanșate de o puzderie de chichițe culturale. Puse la un loc, ele nu alcătuiesc un întreg, ci o colecție de figurine disparate. Ce le strînge laolaltă e doar voința burlescă a autorului, altminteri juxtapunerea lor fiind fără temei. Autorului îi place să declame, savurînd eleganța rotundă a frazelor, de aceea pentru ochiul său un detaliu are sens doar dacă poate fi prins într-o formulă elegantă. Cu o sensibilitate precumpănitor
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
sale, un moralist care stigmatizează cu armele comediei viciile societății în care a trăit, ci și un "raisonnneur" pasionat, implicat afectiv în destinul unei lumi pe care ar fi dorit-o mai bună. Poate chiar era cazul să părăsim imaginea burlescă a acelui Pagliaccio care râde și plânge la comandă, gesticulând ca o marionetă în lumina rampei cu scopul unic de a-i face să râdă pe distinșii spectatori din staluri și de la galerie. Se pare că drama eroilor lui Caragiale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vărului său Radu Stanca. Evocând Strada Dealului și Orăștia copilăriei, emblemă, de fapt, a provinciei patriarhale interbelice, poetul se apropie mai curând, prin prozaismul intenționat, de Ioanichie Olteanu. Acest spațiu sacralizat al amintirii este populat de o galerie de figuri burlești, portretizate prin îngroșarea trăsăturilor distinctive, prin bizareria lor comportamental-maniacală. În fond, e o tandră recuperare lirică a trecutului proiectat fabulos, la care concură deopotrivă umorul și fantezia, anecdoticul și ludicul, tragicul și grotescul, macabrul și ironia distanțatoare. Banalul cotidian, omenesc-firescul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
întârziere intervenită între paragrafe, pentru a-mi informa cititorul că tocmai m-am sculat după nouă săptămâni de zăcut la pat cu o hepatită acută. (Vedeți ce înțeleg prin „lenjerie intimă“? Ultima mea remarcă este, din întâmplare, un rând din burlesca Minsky: „Banana de dedesubt: Am zăcut nouă săptămâni la pat cu o hepatită zdrobitoare“. „Banana de deasupra: Cu care dintre ele, fericitule? Amândouă fetele Hepatita sunt încântătoare.“ Dacă ăsta e așteptatul meu certificat de sănătate, dați-mi voie să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
spus să-l omorâm, să-l stâlcim pur și simplu fizic, pe drăcușor, căci acesta s-ar putea strămuta, reîntrupându-se chiar într-unul dintre voi, netoților, îl corectează Bursucul. Ar începe atunci sarabanda, dansul spiralat al metempsihozei, caruselul urmăririlor palingenetice burlești și toată nebunia. Așa este! De aceea Antichristul nu trebuie ucis ad-litteram, ci anihilat, exorcizat, ca entitate diavolească. Prin botez, fiind vorba despre o atare manifestare corporală concretă, aparent infantilă, ca interfață a Răului, concluzionează Îngerul. Un bebe-avatar... Le diable
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
uimită cum de putusem să trăiesc fără asta în toți acești ani. Trebuie să fi fost o scenă destul de comică - micul pretendent ridicându-se pe vârfuri ca să ajungă la doamna lui de vârstă mijlocie, bicicleta căzând la pământ. Dar elementul burlesc al primei lor îmbrățișări pare să-i fi scăpat întotdeauna Shebei. Dacă își dăduse seama totuși, n-a spus-o niciodată. În schimb vorbea despre căldura lui Connolly, despre mirosul lui de săpun, despre părul aspru de la ceafă, despre textura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
toată nobila plămadă,/Spre-a ei rușine//."227 Ca întotdeauna, Hamlet dă glas adevărului într-un canon al personajelor ce îndeobște au această menire. De pildă, tradițional în societatea europeană a Evului Mediu, apare acea figură familiară curților regale: bufonul. Burlesc prin expresie, cu o costumație extravagantă, acesta rostește "crudul adevăr", chiar dacă mascat. Permițându-și să spună ceea ce omului de rând îi este interzis, el are funcția de supapă, și anume reduce presiunea socială.228 Pentru Gelu Ruscanu, acest dram de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
mai prost, iar populația, tot mai frustrată și mai greu de satisfăcut, aștepta hămesită. „Pasivă” la început, coada se „viriliza” pe parcurs. Se organiza, se roda, creștea rapid în dimensiuni (oamenii se adunau instantaneu de peste tot, ca într-o comedie burlescă alb-negru cu Stan și Bran), intra în ritm și, pe măsură ce marfa „băgată” se epuiza, începea să se agite în gol, disperat și isteric, oamenii se înghesuiau, țipau, se înjurau, se luau la bătaie, începea selecția naturală, homo homini lupus. Nici o
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
literar, CRC, 1985, 32; Adrian Marino, Portret și autoportret, TR, 1986, 48; Eugen Simion, „Portretul literar”, RL, 1986, 39; Roxana Sorescu, Silviu Angelescu, „Portretul literar”, LL, 1986, 1; Marian Papahagi, Din vremea lui Mavrogheni, TR, 1988, 7; Nicolae Manolescu, Parodia burlescă, RL, 1988, 9; Șerban Foarță, Hronică literaricească, O, 1988, 10; Al. Călinescu, Firește, un manuscris..., CRC, 1988, 16; Mircea Mihăieș, Reconstituiri, O, 1988, 19; Traian Ungureanu, Modernitatea bucoavnelor, AFT, 1988, 5; Gabriela Gavril, Istorie ieroglifică, „Dialog”, 1988, 126; Val Condurache
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285366_a_286695]
-
când Arnolphe din Școala nevestelor (versul 642) reia un vers dintr-o tragedie scrisă de Corneille, Sertorius, jucată cu câteva luni înainte: "Stăpân sunt și vorbesc: deci m-ascultați"; travestirea cu funcție degradantă: transpunere a unei enunțări "nobile" în registrul burlesc, cum este cazul în Pupitrul de Boileau; pastișa satirică, în care se imită un stil prin exagerarea lui. Genette consideră pastișa drept o specie a parodiei, separând-o de celelalte în baza caracterului său non-satiric. În principiu, o pastișă reușită
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]