127 matches
-
Dar el continuă să mă privească tăcut, cu ochi întunecați. — Și chestia aia cu zgomotul norilor de unde-ai mai scos-o? Cine-a mai pomenit bazaconia asta, că poți auzi cum plutesc norii pe cer? Ce, norii-s avioane? se burzuluiește într-un târziu, mârâitor. Cine-a mai pomenit așa ceva, în realitate? Din senin, chiar când îmi vine să mă răstesc din nou la el, mă năpădește îndoiala. Poate că, dimpotrivă, apariția mea e prea prozaică în uniformă de liceană și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
căzute. Ai fi zis că-și mijea ochii pentru a vedea mai bine, pentru a pătrunde cu vederea acolo unde nu se putea pătrunde. Clara se scutură ca dintr-un vis. Nu, în fața ei nu era Eduard. — Cum așa? se burzului ea, indignată. Ți-a dat de veste mus tăciosul ăla flecăreț, pisălog și complet nesuferit? îl rugasem să nu sufle o vorbă, voiam să fie o surpriză! Continua să îl privească pe Bobo cu o nedumerire aproape stânjenită. Nu știa
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nu deranjez pe nimeni“! S-o creadă el că n-o să deranjeze pe nimeni, că o să coboare scara și o să înainteze trei pași în parc. — Domnilor... dădu prințul să înceapă. Nu, rogu-vă, dați-mi voie, mult stimate prinț, se burzului cu înverșunare Lebedev, deoarece ați binevoit să vedeți cu ochii dumneavoastră că asta nu-i o glumă și, întrucât cel puțin jumătate dintre oaspeții dumneavoastră au aceeași părere și sunt convinși că acum, după cuvintele spuse aici, el trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
său: care-i treaba cu oltchimul nostru (116); mă întreabă șeful nostru (114); ce-am făcut noi cu dosarul lor (114). 3.6. Reflexivul inerent Observarea listei verbelor reflexiv-inerente, predominant colocviale, populare sau marcate afectiv (a se bosumfla, a se burzului, a se căciuli, a se codi, a se cruci, a se gudura, a se holba, a se iți, a se izmeni, a se lăfăi, a se mândri, a se mocăi etc.; vezi GALR II:160), paralel cu semantica lor ("implicație
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
luptă cu valurile și musculoșii se foiesc de pe un picior pe altul. Nici unul din grozăvoșii înotători nu îndrăznește să taie valurile spre fetiță și situația devine din ce în ce mai dramatică. Eu observ un băiețandru, cu mîinile subțiri ca un creion, care se burzuluiește spre mare. Se aruncă sub apă cînd aceasta nu-i depășea decît genunchii. Încet, dar sigur individul ajunge la fetiță, o prinde ca un profesionist și în trei minute fetița este salvată. Părinții plîng, lumea respiră ușurată și fericită. Musculoșii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și picioarelor pe care se depunea din văzduh demențiale firișoare de zgură Înecăcioasă, păreau că se mișcă Încet ca În teatrul absurdului lui Eugen Ionesco. Și ca decorul macabru să fie complet, un polițist cu simțul datoriei În buzunar se burzului la noi, gata să ne sancționeze pentru lipsa măștilor. Într-un vacarm de mijloace de transport și mulțime de vizitatori și pelerini am ajuns la marele Borobudur. Măștile pe care le purtam, acum, s au dovedit aproape ineficiente, aerul supraîncălzit
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
iubește, are grijă de noi să gândim în termeni politici și mai puțin economici! Iaca, vin sărbătorile! În toate țările creștine se ieftinesc mărfurile. Moș Crăciun se ia de mână cu zeul Mercur și face comerț, numai la noi se burzuluiește cu prețuri tot mai mari ca să nu le mai poți suporta. Acest fenomen insolit al politicii prețurilor, găsindu-și concretizarea în vorba de duh „ca la noi la nimenea”, este pigmentat cu apariții la televizor ale unor ajunși prin guvern
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
nu e de mirare că s-a ajuns în acest stadiu al tensiunilor care se pot sfârși cu scumpirea gazului, după ce ai fost tras de urechi în fața „aliaților”. Eu cred că ne bazăm prea mult pe aliații vestici, ca să ne burzuluim la ruși, pe un ton cu care ei nu erau obișnuiți, pentru că Rusia n-a văzut niciodată în România un partener de discuție, ci numai un subordonat docil. Este adevărat că relațiile noastre cu Rusia sunt afectate de grave probleme
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
normal, și încă se învârtea fericită, ceea ce eu iarăși găseam normal. Firește că unii dintre dansatorii lui nu. Existau bunăoară, printre ei dintre aceia care nu fac nicio legătură între aplauze și ritmul infernal de lucru. Firește că uneori se burzuluia și biata noastră cronobiologie, a mea, a doamnei Danovski și a fiului lui. Am pierdut o dată trei ore ca să-l conving că basmul prelucrat de Eminescu, pus cândva în scenă de el, se numește Miron și frumoasa fără corp. Ce
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
dacă îl alegeam, scurtam mult drumul. Dar îmi propusesem să ajung și-n Piatra Neamț. Pe măsură ce mă apropiam de oraș, vremea închisă dădea semne din ce în ce mai puternice de ploaie. Dorința de a reveni acasă îmi dădea ghes spre Roman. Chiar dacă vremea se burzuluia, am oprit și-n Piatra Neamț, pentru că se impunea să mănânc ceva. Nu pentru prima oară cu bicicleta, am urcat la Terasa Gospodinelor. Spre seară încheiam prima mea deplasare mai lungă cu bicicleta, ajuns cu bine acasă. NORDUL MOLDOVEI - 1984 La
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
geanta pliantă nelipsită la deplăsarile pe două roți, și încet- încet (la propriu, că pedalam la deal), am ajuns în comuna Ștefan cel Mare. Am telefonat la Roman: începuse să picure. Eu eram norocos, se învârtiseră norii desupra mea, se burzuluiseră sonor, dar m-au iertat. Încă neștiind că vremea se va îndrepta, priveam îngrijorat cerul. Trebuia să-mi dozez efortul dar grija de ploaia iminentă mă grăbea involuntar, chiar la deal. Mare bucurie: mi se arăta în față (la vale
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
deasupra ei plutesc într-o îngrămădeală mare catarguri albe, cadavrele brazilor. De liniștită ce e, apa pare neagră. Din când în când în bătaia soarelui lucește ca o linie de argint, un păstrăv. Umblând la drum cu o călăuză, se burzuluiește vremea, începe să tune și să trăsnească pe codri; pâraiele vin, cu zgomot cărând bolovani și sfărămături de stânci. Bistrița vine deodată tulbure și rea. Plutele întârziate în amurg trag la mal la adăpost. Se face îndată seară și întuneric
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
umană folosește anual doar 20 Twan față de energia fixată prin fotosinteză (100 TWan) și cea solară ce ajunge pe Pământ (178 de mii TWan). Natura e destul de răbdătoare, suportând multe din jocurile acestui copil, chiar dacă, din când În când, se burzuluiește lăsând să se vadă diferența dintre puterea ei și cea a omului. Tot ceea ce apare nou În natură, printr’o acțiune proprie precum vulcanismul, ori umană, este izolat și, pe cât posibil, “digerat”. Acest “pe cât posibil” subliniază o relativitate: unele corpuri
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
îi spun -, dar ca să-i pot vorbi unui patron de dumneata, trebuie să-mi spui ce știi să faci. Asta o să mă întrebe și el: ce știe să facă omul ăsta al tău?“ „Da’ de când sunt eu omul matale?“, se burzuluiește paznicul de noapte cu trei ani de liceu agricol la Slobozia. „Știi că ești bine!? Mi-ai cerut să te ajut - îi spun - și e normal să te întreb ce știi să faci.“ „Matale ești tare de cap“, zice el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
douăzeci de centimetri. Mama ei de bătrânețe!“ Nu scluptor, ci sculptor „Domnule Popescu - i-a zis profesorul de română sculptorului Floricel F. Popescu -, vezi că băiatul matale are o problemă cu consoanele.“ „Cum adică o problemă cu consoanele - s-a burzuluit tatăl lui Florinel F. Popescu -, dacă nu-i nici bâlbâit, nici sâsâit? Iar când îl spune pe r, parcă-i francez sadea.“ „L-am pus de zece ori să zică Beșiktaș Istanbul și el de zece ori a zis Beșitkaș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de la Moscova - a ieșit să cheme un alt candidat din provincie, l-am abordat și, arătându-i cele două bilete, l-am anunțat că trebuie să fiu examinat și eu, dat fiind că în după-amiaza aceea chiar părăseam Bucureștiul. Foarte burzuluit la început, a consimțit totuși să ceară avizul comisiei și, după câteva minute de așteptare, am fost chemat în examen. Manevra mea brutală nu promitea să mărească bunăvoința juriului cu privire la persoana mea. Cu ochi destul de plictisiți, Victor Iliu mă măsură
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
șopti ea, să n-o audă ceilalți oameni de pe terasă. „Zi-i mamei tale că nu mai e nevoie să se trezească la 2, căci o să-ți aduc eu ceva pentru ea, bine?“ „Ce vorbești, băi, ce zici acolo?“, se burzului Gabriel. „Jos comunismul! Jos Ceaușescu!“ și trânti halba de masă cu zgomot, că lumea de la mese întorcea deja capul, aruncând priviri îngrijorate... „Taci, măi băiatule, ți s-a urât cu binele?“, se întoarse un bătrânel la el. „Ce-i tataie
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
o cuvântare prin țară. Sofianu remarcase și atitudinea vasluienilor vizavi de necazurile cotidiene declarând lui „Alexandrescu” următoarele: „Conducerea partidului și statului nostru nu știe ce se petrece În țară și cum trăiește În realitate poporului. Și la Vaslui se mai burzuluiește lumea, Își mai manifestă nemulțumirea În special cînd stă și așteaptă la cozile de carne cîte 8 ore și tot nu prinde să ia carne”. Chiar și cel mai cârcotaș cititor poate remarca crudul adevăr ce rezidă din reflecțiile preotului
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Moldove libere, neatârnate. Am știut că voi plăti pentru aiasta. Și, Doamne, cât am visat!... N-am precupețit nimic!... Am sacrificat totul! totul!... Oare a meritat sacrificiul? Brusc se lovește cu pumnul în coșul pieptului, în stânga: Hooo!! Nebuno!! Iar te burzuluiești?! Ce s-a-ntâmplat? întreabă Daniil speriat. Hachițe de-ale dumneaei, îi răspunde Ștefan cu un zâmbet amar. Bate! Bate! O ia razna! S-a potolit. Îmi știe de frică. A obosit sărăcuța, o căinează cu milă Daniil. Iaca, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vinovat: "Coada sus!" Mai dăm peste nas unuia, altuia... Salvăm măcar ce se mai poate salva: "mândria"! Și eu cred că mai de folos ne-ar fi aurul, întărește și Vlaicu cu înțelepciunea lui bătrânească. Frumos ne-ar sta! se burzuluiește Ștefan. Să neguțăm hoiturile marilor pașale ce se lăfăie în haremuri de marmură pe malurile Bosforului, fericire încropită pe jaful nemilos al popoarelor asuprite cărora le ia și bucățica de la gură! Dacă au atâta bănet, ce-au cătat în țara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mare dor și multă dragoste, te rugăm, Măria ta, să faci bunătatea de a ne apăra de acei turci cumpliți ce vin să ne prade, pe noi și cele Trei Scaune secuiești..." "Cu mult dor și dragoste, apără-ne!" se burzuluiește Mihail, gelos. Toți trag de Măria sa! Ce, ei n-au "Măria lor"?! Să-i apere! Ești nătăfleț?! îi ciocănește Duma fruntea. Nu pricepi că Vodă Ștefan e "Apărătorul, Atletul a toată Creștinătatea" de la Soare-Apune, la Soare-Răsare?! Nu vă prostiți, mârâie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
învățat că "De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere". Pot să mă dau și-n tur și-n cap, n-am! Dacă n-am?! N-am! Cum "n-ai"?! Să ai! Ce fel de vistiernic ești? Și încă "Mare"! se burzuluiește Ștefan. "N-am!" Cuvântul aista nicicând nu voi să-l mai aud în gura domniei tale! Îți poruncesc "Să ai!" Dacă "n-am", îl înfruntă Juga, deloc speriat de amenințările lui Vodă. Suntem datori și la Sighișoara pentru cele cinci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în picioare. Cu sabia... Nu! N-a murit! Sunt oameni ce nu vor muri niciodată. Dacă rămâi în amintirea oamenilor, n-ai murit de tot, trăiești în ei, ani și ani, poate veacuri și veacuri... * Din senin, vremea s-a burzuluit și grămezi de nouri negri, grei se bolovăneau furioși, mânați de o vijelie ce se stârnise de rupea copacii. Deși începuse să curgă din cer cu găleata, murați până la piele, oameni și cai hotărâră să nu se adăpostească. Prea aproape de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pune ea pe boceală, pe văicăreală. O să-ți bage turcii o țapă-n cur și-o să mă lași vădană, singură-singurică, vai și-amar de bătrânețile mele! Ufff!! Dumitre, sufletu' mi l-ai mâncat! Să nu vorbești cu pacat, fa muiere! se burzuluiește el atins în mândria lui de bărbat și încă cu martori. Așa ai spus și la Baia, și la Lipnic, și la Podu-Înalt! grăiește Dumitru cu mândrie, întorcându-se către oameni. Domnul Ștefan m-o bătut pe umăr și m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nou - am găsit scrisoarea Dv. La rându-ne vă dorim și Dv. și Întregii familii urări de sănătate, fericire și ani mulți, cu prilejul anului 1972. N-ați mai fost pe la noi, deși timpul a fost favorabil. Acuma s-a burzuluit ca să nu treacă iarna fără s-o simțim. Când se face vreme bună să poftiți că noi vă așteptăm cu multă plăcere. La mulți ani, Fam. Teodorescu 657 Funcționar superior În cooperație, frate cu pictorul Dimitrie Teodorescu (Bădia) și cumnat
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]