376 matches
-
zi de vară), cîteva firme și reclame pe fațadă: "Marea Cafenea", "Palma", "Farmacia Centrală" etc. trăsuri la scară la scara hotelului -, cîteva mașini care seamănă cu trăsurile, domni, doamne, ofițeri, un preot, domnii în costum, cu pălărie, cu batistă la butonieră, doamnele, cu pălărie, purtînd lung, lung, ofițerul, drept și demn, preotul, cuviincios, o lume. Dar o lume-reper. Pentru că, n-avem încotro, sîntem mereu tentați să ne raportăm. Ce se vede în această fericită fotografie? Cel mai important: o lume, pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Karl Marx, azi Lascăr Catargi). De cîțiva ani buni, nelipsiți de la tot ce înseamnă cuvînt de deschidere, aparat de televiziune etc. Sosesc mai devreme, numai nu se țin de mînă, își ajustează cravatele, toate trei vineții, își înfoaie batistele de la butonieră, toate trei verzi, știu exact unde să se plaseze, ca să fie optim filmați. Trei crai (de curte veche) de la Răsărit. Încerc, ludic, să mixez trei imagini Nae Ionescu: fotografia din anii brianți ai afirmării, caricatura lui Ross, desenul lui Mircea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
expres masca: un Mefisto văzut de un nordic Kirchner. Fotografia maturului Nae Ionescu, monden-fascinantul magistru, induce același aer demonic. E greu să te sustragi acestei hipnoze, amplificată de mîinile cu degete viril-agile, de prestidigitator, de papionul cu buline, de batista butonierei, hipergonflată. Dar mai ales... mai ales... de privirea brună, părelnic brună. Părelnic, pentru că mărturia fostului student Mihai Șora explică enigma acestei priviri: magistrul era ceacîr, unul din ochi era albastru, celălalt verzui. 18 decembrie E înduioșător cît talent avem în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
i l-am făcut autorului depravatelor Sodoma și Gomora acum zece ani. Lucid detașat de eticheta consacrată, am pictat un Proust în tonalitate... amuzată: față vag melancolică (melancolia bolnăviciosului care, totuși, seara făcea, invariabil, vizite galante), floare roșie, mare, la butonieră (sîngele care hrănește capilarele rușinoase), canotiera la modă (agățată emblematic în cuierul ce-i atinge umărul), degetele mari, policarele, prinse în jiletcă (atît de dorohoian-evreiescul gest văzut de mine la simpaticii mei concitadini, în micile lor afaceri, dar și în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mod relativ nou de a gândi frumosul. Cu binecuvântarea oxfordiană, Wilde Începe să cucerească saloanele Londrei și ale Parisului datorită unui fel de a fi care Îl apropie de tradiția dandy. Nu doar celebra-i cravată, garoafa verde (artificială) de la butonieră, vestele țipătoare, ciorapii colorați, nici freza stil Nero, care pune capăt modei părului lung, nu doar frazele care, prin absurdul lor, amuțesc de uimire asistența, nu doar gesturile aberante și nici măcar succesul de public al unei comedii de serie din
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
inconfundabil În epocă. În ținută de zi (cea pe care tocmai am descris-o parțial), dar și festivă („frac strâmt en velour noir de soie, pantaloni gris perle, cu sous-pied-uri și «sans braguette», pourpoint violet cardinal, floare roșie enormă la butonieră, inele numeroase, masive”1), la cafenea, În saloane, redacții, cenaclu ori la mari sindrofii, Macedonski stârnește și admirație, Însă cel mai adesea apariția sa e prilej de ocheade cu subînțelesuri, persiflări, ridiculizări. Pentru că lumea pe care o cultivă predilect este
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Așa cum apare prin saloane, În cafenele, teatre, muzee, tânărul Proust oferă privirii celorlalți imaginea unui rafinat, din stirpea lui Montesquiou (nelipsite mănuși gri deschis, cravate În cele mai imprevizibile culori, e drept, toate stinse, baston de bambus, o orhidee la butonieră, un aer solemn-rigid), dar și Înșelătoarea apariție a unui diletant Însetat de glorie. O spune cu cinism Jean Lorrain, el Însuși dandy „de o inteligență feroce, prinț al pederastiei și al măgăriei fără antidot”2. Pentru el, Marcel Proust e
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de nestăvilit. Contribuie, fără doar și poate, la aceasta și stilul dandy-ului Eugène Sue, care se distinge printr-un bun-gust aparte, dar și printr-un dar al sfidării, cuceritor până la urmă. Învăluit În delicatul parfum al cameliei prinse la butonieră, cu hainele satinate, mănușile crem și inelele sofisticate, Sue Își impresionează prietenii și prin fastul excentric al apartamentului său, Îmbibat În arome exotice și În efluvii de opium. La prima vedere, nici o legătură Între acest personaj și amatorul de box
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Cravate și cravate: à l’americaine, à l’orientale, à la Lord Byron, „În cascadă”, irlandeză, à la paresseuse... Sau, culme a sfidării, buchetul de violete purtat la gât de către Robert de Montesquiou. Cravata verde a lui Wilde, camelia de la butonieră a lui Marcel Proust ori savantele combinații florale purtate tot la butonieră de Beerbohm. Pe urmele lui Buffon, s-ar putea spune pe bună dreptate că, pentru un dandy, „cravata e omul Însuși”. Dar cravata nu e cravată dacă nu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Byron, „În cascadă”, irlandeză, à la paresseuse... Sau, culme a sfidării, buchetul de violete purtat la gât de către Robert de Montesquiou. Cravata verde a lui Wilde, camelia de la butonieră a lui Marcel Proust ori savantele combinații florale purtate tot la butonieră de Beerbohm. Pe urmele lui Buffon, s-ar putea spune pe bună dreptate că, pentru un dandy, „cravata e omul Însuși”. Dar cravata nu e cravată dacă nu se cumpără de la Chavret (ca și fularele, de altfel). De unde vine Însă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de Lisle sau Serghei Diaghilev. Poeme Întregi s-ar putea scrie (dacă nu, măcar câteva paragrafe Într-o istorie a accesoriilor dandy) despre florile (adevărate!) pe care mulți dintre acești bărbați ce abhoră natura le poartă cu ostentativă distincție la butoniera redingotei sau de-a dreptul În mână: garoafa, crinul, trandafirul, camelia și orhideea. E de neuitat Latour-Mézeray, cu ale sale camelii purtate superstițios, ca porte-bonheur pe rever, schimbate zilnic, al căror cost s-a ridicat, timp de 20 de ani
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ține de multe ori mâinile; pe prăvăliaș, după tăietura uriașă a buzunarelor, mereu larg deschise, ca pentru a se plânge că nu mai poartă obișnuitele pachete. În fine, un guler mai mult sau mai puțin curat, pudrat, pomădat, uzat; niște butoniere mai mult sau mai puțin Întregi; pulpana unei haine atârnând, asprimea unei stofe noi, iată diagnosticele sigure ale profesiunilor, moravurilor și obiceiurilor. Și iată costumul nou-nouț al unui dandy, haina de postav a rentierului, redingota scurtă a misitului clandestin, fracul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de moralist dezabuzat, la tablete fotbalistice, de la considerații despre triumful energiilor staliniste până la eseuri despre Charlie Chaplin, notații despre Isaac Babel, Leon Troțki, Arthur Koestler și Albert Camus, trecând prin gastronomie, hipism, ciclism, melomanie, cinefilie, cu Caragiale și calamburul la butonieră, într-o nonșalanță tipică intelectualului de stânga, pentru care idealurile nu sunt altceva decât o perpetuă mirare în fața inevitabilelor eșecuri. Eșecuri consemnate, dar niciodată acceptate de-a binelea. Publicistica lui dovedește o frenezie extraordinară în fața faptului cotidian. Pagina înregistrează nesățios
COSASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286433_a_287762]
-
dolari. Valetul de treflă, București, 1974; Ultima variantă, București, 1975; Rolls-Royce, București, 1976; Unde-i duminica?, București, 1979; Calimera!, București, 1981; Scara de incendiu, București, 1982; Semicerc, București, 1984; Plăcerile jocului, București, 1990; Plăcerile riscului, București, 1991; Un cartuș la butonieră, București, 1991; Nebunul din Dallas, pref. Ieronim Șerbu, București, 2002; Diavolul înfiat de Dumnezeu, București, 2002; Good Bye, Egina!, Good Bye, Colette!, București, 2003. Repere bibliografice: Constantin Cubleșan, Nebunul din Brent”, ST, 1963, 10; Elena Dan, „Nebunul din Brent”, GL
TRICOLICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290271_a_291600]
-
degeneration) - Deteriorarea caracteristicilor fizice, mintale sau morale; deteriorarea țesuturilor reflectată în diminuarea funcțiilor, ca rezultat al unei leziuni sau unei boli; sinonim cu degenerescență, procesul poate avansa către un stadiu ireversibil și poate cauza, eventual, moartea țesuturilor (necroză). DEGET ÎN „BUTONIERĂ” - Se întâlnește la nivelul policelui și este caracterizat prin flexia metacarpofalangienei și hiperextensia interfalangienei și relaxarea scurtului extensor și a alunecării cubitale a lungului extensor atras de adductorul policelui (fig. 10). DEGET ÎN „CIOCAN” - Deformare a degetului la care articulația
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
radicale. Ținea și școala de duminică la biserica episcopală din localitate. Avea o față rozalie, cultivată, și păr blond Închis, care Îi cădea În ochi atunci când recita poezii. Uneori culegea scaieți sau flori sălbatice de pe pajiște și le purta la butoniera hainei. Avea un corp scund, solid, și adesea făcea exerciții de gimnastică simple Între ore. Punea și muzică la casetofon. Într-un raft din clasa lui avea partituri, majoritatea piese baroce timpurii. Era un profesor grozav domnul da Silva. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aparenței de calm, Milton era copleșit de o senzație neobișnuită de groază, așa că se blindase cu hainele sale cele mai impunătoare: peste corpul rotofei un costum dungat de culoarea cărbunelui, În jurul gușei de broască o cravată Countess Mara, iar În butonierele de la mâneci butonii săi „norocoși“, cu măști de dramă grecească. Ca și lampa noastră de veghe cu Acropolele, butonii proveneau de la magazinul de suveniruri al lui Jackie Halas din Greektown. Milton Îi purta de câte ori avea Întâlnire cu funcționarii de la biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
brațul încărcat, se așează pe dâmbul șanțului, le clasifică în grupuri după criterii subiective și fanteziste, le întocmește într-un buchet mare, își pune una în păr (la plimbările afară din sat iese aproape întotdeauna cu capul gol), alta în butoniera mea. ("Să n-o zvîrli! S-o ții toată ziua!") Toate acestea se repetă exact, afară de floarea de la butonieră, care variază la fiecare dată, dar o alege mică întotdeauna, concesie teroarei mele de a mă da în spectacol cu floare
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un buchet mare, își pune una în păr (la plimbările afară din sat iese aproape întotdeauna cu capul gol), alta în butoniera mea. ("Să n-o zvîrli! S-o ții toată ziua!") Toate acestea se repetă exact, afară de floarea de la butonieră, care variază la fiecare dată, dar o alege mică întotdeauna, concesie teroarei mele de a mă da în spectacol cu floare în piept. Floarea asta mică se adaugă la celelalte din alte zile, mărind colecția presată în paginile lui Diogen
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
se pare că ar comite "un act grosolan". Complexul nepotrivirii, al ridicolului situației. Emil Codrescu se teme de a se da în spectacol, de a fi văzut în lume într-o ipostază inadecvată. Când Adela îi așează o floare la butonieră, îl terorizează ideea de a se "da în spectacol cu floare în piept". Volubilitatea femeii îl inhibă: " Am început să devin stângaci și banal. Și mi se pare că nu-i displace idiotizarea mea." Altă dată se simte ridicol ca
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
am ridicat privirea și iată-l. Fermín Romero de Torres, geniu și figură, Îmbrăcat În costumul său cel mai bun și cu mutra aia de trabuc răsucit intra pe ușă cu un zîmbet triumfal și cu o garoafă proaspătă la butonieră. — Dar ce faci dumneata aici, nefericitule? Nu trebuia să respecți odihna prescrisă? — Odihna se respectă singură. Eu sînt un om de acțiune. Iar dacă nu sînt eu aici, domniile voastre nu vindeți nici un catehism. Nesocotind sfaturile medicului, Fermín venea hotărît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
zis că Își amintea de o singură persoană care se apropiase de casă recent, Însă era vorba de un bărbat În puterea vîrstei, aproape bătrîn și nițel șchiop. — Tare era parșiv, adevăru-i. Am vrut să-i vînd o garoafă pentru butonieră și m-a trimis la naiba, zicînd că e război și că nu-i momentul pentru flori. Nu mai văzuse pe nimeni. Miquel a cumpărat de la el cîțiva trandafiri veștejiți și, pentru orice eventualitate, i-a lăsat numărul de telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
bun caz pe stînca Gibraltar, să evanghelizeze maimuțele, de meschin și mizerabil ce era. Mai mulți trecători au aplaudat, iar florarul din piață i-a oferit lui Fermín o garoafă albă pe care acesta și-a etalat-o numaidecît la butonieră, păstrînd-o pînă cînd petalele i-au devenit de culoarea gulerului de la cămașă. Totul fiind gata și lipsind numai preotul, Fermín s-a deplasat la colegiul San Gabriel, unde s-a străduit să-l recruteze pentru slujbă pe părintele Fernando Ramos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mai Înainte se evaporase) zâmbi și se Întoarse cu spatele pentru că ghicise că lui Îi e rușine să se Îmbrace sub privirile ei. Își aprinse o țigară și, În timp ce le tot se mai Încurca În nasturii cămășii, nu nimerea adică butonierele, Începu să povestească. Dar nu era numai Pătruț, profesorul de desen de acolo din sat. Mai era și paznicul de vânătoare, Culiță. Venea o dată pe săptămână În vizită la bătrân și se instala În „aplecatul“ ce servea de bucătărie. Asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Îi scriu domnului Cohen toate textele pentru băieții de la Friar’s Club. Întreabă-l „Ce-ți mai face soția?” Buzz ridică paharul spre Davey: — Ce-ți mai face soția, Mickey? Mickey Cohen își netezi reverele și își mirosi garoafa de la butonieră. Pe unele femei vrei să le-ntâlnești, pe soția mea s-o ocolești. După lovitura de la Sherry’s doi haidamaci de-ai lui Dragna ne spionau casa, iar soția mea le-a dus prăjiturele și lapte și le-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]