133 matches
-
o tavernă mohorîtă, zac, sumbri, beți și săraci, ei, scriitorii, cei care au înțeles primii, din timpuri imemoriale, contradicțiile antagonice dintre vodca rusească și șprițul românesc... Iar strada e plină de limuzine și de cerșetori, și de clasa de mijloc, cîinii... În această lume de vieți risipite apare, ca un Prospero de Dîmbovița, un creier magic, președinte al fundației Filantropica; un specialist în mecanismul milei. Care e motorașul secret care declanșează mila? Motorașul e o poveste. "Mîna întinsă care nu spune
Prinț sau cerșetor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16055_a_17380]
-
ți se pună povara! ßi nici mîcar nu știi Cine vede Fecioara cu cei doi câini, cum se strecoară pe sub zidurile cetății, poate să descifreze inscripțiile de pe ele oricât de lăsate ar fi în pământ. Fecioara trece printre coloane cu câinii: cel din dreapta primește îmbucătura de pâine și cel din stânga se gudură pentru carnea, ce alunecă de pe oasele omului. Albe rămân oasele pe pietrele muntelui, ca literele unui nume tăiate în piatra din zid. Din lumină, cu capul plecat, tu le
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/10010_a_11335]
-
de la vagon. Șocul făcu să-i treacă un scrâșnet prin șira spinării. Locomotiva se puse-n mișcare. Ultimele santinele se prinseră de barele metalice și se săltară pe scări. Fascicolul de lumină descoperea, fantomatece, siluetele celor rămași pe peron cu câinii. Nu mai avea de ales. Pândi din întuneric scara care se apropia lunecând mai mult bănuită decât văzută. Apucând, ca o mână care i se întindea, oțelul rece și neted, se zvârli pe scară, trecând dincolo între tampoane, lipindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
începu să se uite în jur după ceva cu care ar fi putut să arunce. La numai un pas zări un colț de cărămidă, se aplecă, îl apucă și începu să-l cîntărească pe rînd în fiecare palmă. Simțind pericolul cîinii o luară la goană chelălăind, înainte ca el să aibă timp să-i ia la țintă. Javre fricoase și împuțite, începu să se enerveze. Mai trase o înjurătură, lăsă să-i cadă din mînă bucata de cărămidă și se puse
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Barbara o deschide. Până să apuce să facă vreo mișcare, animalul cel drăgălaș s-a suit pe el, gudurându-se. E ridicat pe picioarele din spate, cu botul spre cer, scoțând scâncetele și urletele alea jalnice. Asta-i chestia cu câinii. Nu există om pe lume care să merite primirea pe care orice câine știe s-o facă. Actrița Karin iese pe ușa șoferului. Plânge și râde în același timp. Ia uite, spune ea. Ai zice că a crezut că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
formelor pe care le exclude iubirea din sfera ei. Este de-a dreptul înfiorătoare patima pe care a dezlănțuit-o creștinismul în începuturile sale. Primii creștini au urât mai mult lumea păgână decât au iubit împărăția cerurilor. Sau avalanșa de câinie declanșată de ideea luptei de clasă, în numele solidarității și a justiției! Proletariatul modern este un vulcan de ură, izbucnirile lui sânt tot atâtea trepte înspre putere. Ura este virtutea politică prin excelență. Cine susține contrariul uită că lumea s-a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
format”. Tema anticomunista rămâne predilecta, diatribele lirice atingând, nu de puține ori, prin limbaj și imagine, virulenta pamfletului arghezian ,,Trăim, murim, ne pierdem cu firea;/ Ochii ne curg că un putred canal./ Puț și se văd la un blitz boreal/ Câinii marxiști fecundând omenirea” (,,Pământul somnambul”). E un alt tip de poezie ocazionala, dezarmanta prin sinceritatea emoției și tragismul mesajului, distilate liric de norme morale intransigente, ca În două versuri memorabile pentru Înțelegerea corectă a timpului istoric: ,,Tăcerea obeza devora metodic
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
asta? - continuă el în culmea mâniei. Unde? — întrebarea dumitale, căpitane Tresoro, e pur retorică - spuse deodată un domn destul de slab care până atunci stătuse liniștit în stânga femeilor și în care Metodiu și Iovănuț recunoscură imediat pe doctorul Peleto, cel cu câinii. De văzut, căpitane, s-a mai văzut. Iar dacă dumneata n-ai văzut până acum, o să vezi de-acum înainte. Adă-ți aminte că tot așa ai reacționat și cu varza. Și-apoi nu-mi dau seama ce ai împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vânt și o expresie uscată pe zilele fără oameni ...pădurea aleargă un zgomot viu: îl ademenește să-i simtă ai nimicului colți de fiară: acum, chiar acum, vorbește omul ruginit: în ploaie cântece de sete, zum face viața, zum ...latră câinii din pavaj fanfarele trecând pe biciclete și-un interior rezemat de alt interior, luna bătrână și oarbă doarme beată pe cerul de vizavi, fericirea e o armă caldă, îți tremură în mână ...preamilostivul târziu de scris, preacuratul frig de citit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
uitat semnificativ la bocancii săi înnoroiați, pentru a o încredința că el patrulează spre liniștea cetățenilor din Vladia și mai ales pentru a ieși așa din situația ce i s-a părut penibilă un soldățoi murdar într-o casă aristocrată! "Cîinii? Credeți că..." Radul Popianu se considera un om priceput la sufletele altora. Reușise să strecoare acea sămînță de îngrijorare de care avea absolută nevoie pentru a fi considerat un am util, un om de care ai nevoie. Nu era dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ieșit. Nu comunicasem, dar nu eram supărați unul pe altul. Cel puțin așa credeam. Era o neânțelegere liniștită. Seara, târziu, după miezul nopții, am fost trezit din somn de câini. Era o hărmălaie în curtea vilei. Mă scoteau din sărite câinii, mai ales o cățea pe care o hrăneau toți, se îngrășase și toată ziua lătra trecând de la o vilă la alta... Heam, heam, heam... Radu Boureanu era foarte grijuliu cu ea, îi dădea oase, o mângâia... Aruncam în ei cu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
câinele tău? Dacă da, mă gândesc serios să-ți interzic accesul în parcă — De fapt, zise Ralph înhățând potaia de lesă, în ciuda schelălăielilor de protest, e al meu. Îmi cer scuze, dar habar n-aveam că e interzis accesul cu câinii. Fără îndoială, o altă decizie obtuză a distinsului nostru consiliu local. Vino, Ben, e timpul ca noi doi să mergem să ne luăm câte un Big Mac. Ceea ce o făcea să se simtă cel mai în largul ei în relația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Era el. Mi-a zis "bună seara" și în loc de obișnuitul "ce mai faci?" sau de o explicație a absenței sale m-a întrebat cu glas precipitat: "Ai auzit și tu ce se întîmplă?" "La ce te referi?" La povestea cu câinii, bineînțeles. Câinii și becurile sparte." " Da, sigur că știu", i-am zis. A tăcut o vreme și a oftat lung. Parcă nu era decis cu ce să continue. Sau poate se temea că era auzit și de altcineva în afară de mine
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cum ar trebui condusă comunitatea lor ca să învingă dreptatea, iar regele la fiecare întâlnire o provoca la discuții să învețe din intuiția și experiența frumoasei localnice. Apoi o saluta cu respectul cuvenit și pleca la vânătoare. Slugile înconjurau mistreții cu câinii, iar regele țintea doar un singur mistreț. Bucătarul îl tăia și făcea bucate alese din el. Regele trimitea și fetei cu cosițe galbene, câte o gustare. A treia săptămână după ce își luase rămas bun de la fată să meargă la vânătoare
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
sănătate doar când doarme, dar nu totdeauna, pentru că uneori vorbește și când doarme! Și de asta ne-am molipsit! Ne-am molipsit de atâtea lucruri! Și ne mai și insultă! Insolența sau nerușinarea le numește cinism, altfel spus câinism sau câinie, tocmai el, animalul ipocrit prin excelență. Limba l-a făcut ipocrit. Drept care ipocrizia ar trebui să se numească antropism de vreme ce insolența se numește cinism. Și a vrut să ne facă ipocriți, cu alte cuvinte comedianți, farsori, pe noi, câinii. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ajuns acasă. Experiențele anterioare ale câinelui Găsit l-au făcut să creadă că stăpânul se pregătește să se așeze din nou pe banca meditațiilor, sărmanul avea spiritul tulburat de conflicte, cu viața curgându-i pe dos, acum se arată folositori câinii, când vin să se posteze în fața noastră cu nelipsita întrebare în ochi, Ai nevoie de ajutor, și cu toate că, la prima vedere, nu pare la îndemâna unui animal ca acesta să găsească leacul pentru suferințe, angoase și alte necazuri omenești, pricina poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
La fel fac și cu Whisky. Exersează apoi comenzile: Șezi!, Culcat!, Mort!, Pas!, Aport! În ziua concursului, fetele se scoală cu noaptea în cap. Mama nu știe nimic, fetele fac totul în secret. Se duc la casă, mai perie o dată câinii, le pun lesele și pleacă la stadion. Shelley merge cu Blackie la grupul de caniși, iar Lucy cu Whisky la setteri. Începe concursul. Emoțiile sunt mari. A venit rândul canișilor. Blackie defilează mândru, dând din coadă. Cineva din juriu aruncă
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3080]
-
simpli Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Sau mai simplu: ciobani și plugari, Cărora le plăcea să spună, Seara, în jurul focului poezii ¬- "Miorița" și "Luceafărul" și "Scrisoarea III". Dar fiindcă auzeau mereu Lătrând la stâna lor câinii, Plecau să se bată cu tătarii Și cu avarii și cu hunii și cu leșii Și cu turcii. În timpul care le rămânea liber Între două primejdii, Acești oameni făceau din fluierele lor Jgheaburi Pentru lacrimile pietrelor înduioșate, De curgeau doinele
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Când soarele după-amiezei târzii îi scălda ramurile de sus, o mulțime de ciori începeau, dintr-o dată, să facă tărăboi. Și oricât de eleganți și pretențioși încercau să fie cetățenii din Kyoto, existau trei lucruri pe care nu le puteau controla: câinii vagabonzi noaptea, bălegarul de vacă de pe străzi dimineața și ciorile de după-amiază. În curtea templului mai erau unele zone libere. Erau necesare multe construcții pentru a termina refacerea celor vreo douăzeci de clădiri, care fuseseră distruse de foc în timpul războaielor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fi. Acum formau o pereche frumoasă, dansau bine și chiar erau lăudați de instructor. Într-o seară, când au stat mai mult la repetiții, Petre chiar s-a oferit să o conducă acasă pentru că era târziu, întuneric pe străzi și câinii slobozi prin curțile oamenilor. Frusina a fost de acord. În drum spre casă, el a vrut să o ia de mână dar aceasta l-a respins și i-a spus că are un prieten pe care îl iubește. Făcuse gestul
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
începu să se uite în jur după ceva cu care ar fi putut să arunce. La numai un pas zări un colț de cărămidă, se aplecă, îl apucă și începu să-l cîntărească pe rînd în fiecare palmă. Simțind pericolul cîinii o luară la goană chelălăind, înainte ca el să aibă timp să-i ia la țintă. Javre fricoase și împuțite, începu să se enerveze. Mai trase o înjurătură, lăsă să-i cadă din mînă bucata de cărămidă și se puse
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
acord cu el. Oricum niciodată nu-și prețuiseră tatăl prea mult, iar cu trecerea anilor găsiseră noi motive de dispreț: lenea, minciunile, aroganța stupidă a fiilor lui, felul în care se purta cu Ruti. La câteva zile după cearta cu câinii, Ruti a venit la mama și s-a aruncat la picioarele ei. „Sunt pierdută”, a suspinat ea și cum stătea acolo pe jos părea o baltă de noroi tristă mai degrabă decât o femeie. Părul îi era dezordonat și plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-i vorbă, i-am putea da pe cei noi drept cei fugiți, numai că ceea ce spui tu sunt vorbe goale. Vorbim ca să treacă vremea. Eu socot că e mai cu folos să mergem și să-i căutăm pe munte cu câinii. Nu puteau să ajungă departe. - Și încotro să pornim mai întîi? întrebă sutașul cu vădită părere de rău că planul său nu a fost încuviințat de slujbaș. - Deodată în mai multe părți, zise slujbașul. Spre apus, spre răsărit, spre miazăzi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
vară Îmi măsuram Înălțimea, Încercând să ajung la ghearele lor fascinante - Întâi am ajuns la laba de jos, apoi la cea de sus. Am fost dezamăgit să constat cât de tari erau burțile lor, când Îngropam degetele (obișnuite să palpeze câinii vii sau animale de pluș) În blana lor maronie și aspră. Din când În când erau scoși Într-un colț al grădinii pentru a fi bine bătuți ca să iasă praful din ei și aerisiți, iar biata Mademoiselle, apropiindu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
partea cealaltă a celor trei semne, el personal, devenise obiectul unui accident stupid, banal și neașteptat, la care nici nu s-a gândit vreodată. Nojițele din piele, cu care era ancorat de atelaj, s-au rupt brusc. În viteza lor câinii, împreună cu sania încărcată până la refuz, s-au dus tot înainte fără a se opri, iar el, sub greutatea corpului, cu schiurile ce se bălăngăneau aiurea legate de picioare, căzuse chiar sub gheața ce s-a spart în zeci de bucăți
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]