326 matches
-
moralist contrariat de stereotipurile în circulație cu privire la tradițiile și realitățile românești. Sarcasmul și umorul se îmbină pentru a evidenția lipsa, la noi, a sentimentului tragic: „La gurile Dunării, chiar tragedia națională/ Virează, când te aștepți mai puțin,/ în veselă serbare câmpenească” (La iarbă verde). Poetul acuză etica românilor, bazată pe resemnare și duplicitate, care pot lua forme carnavalești (ghinionul umblă îmbrăcat în noroc, moartea este îmbrăcată în rochie de mireasă). Moralistul ascuns în versurile lui V. este un ins incomod, greu
VASILACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290444_a_291773]
-
aripi sfâșiate, în al cărui farmec viclean se întrezăresc parcă semnele eminescianului paj Cupidon. Jeluirea lui Amor învins nu este decât o laudă hiperbolică adusă puterii dragostei, care îi surprinde și dezarmează până și pe zei. Se realizează o stampă câmpenească în care elementarul și murmurul armonic al pământului (câmpul scăldat în „zmalțuri” de rouă, truda „arătorului” și aleanul lui spus în cântec, „plăcutele zbierări de turme”, „balsamul” miroaselor) sunt chemate să mărturisească tot supremația erosului. Poema îl anunță pe Heliade
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
lirice ale satului transilvan (Mama, Iarna pe uliță, Paștele), apar aici incendiarele Noi vrem pământ!, In opressores, Decebal către popor și Doina. Pe de altă parte, o lirică epigonică, alcătuită mai ales din pasteluri, fie peisaje, fie tablouri ale obiceiurilor câmpenești (Maria Baiulescu, Sânziene, Maria Cunțan, Pastel, De la sat, Sergiu Cujbă, Serenadă), prevestind patriarhalismul sămănătorist, își are modelul în Coșbuc. Țăranul e și în atenția lui J. B. Hétrat, poet al existențelor umile, surprinse în alegorii morale. Sentimentalismul posteminescian, comun în
VATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290470_a_291799]
-
peisaje mirifice și în datini (o înmormântare, o logodnă, o sfeștanie în cadrul unei procesiuni religioase); ceea ce ține de o anumită perioadă istorică, de social, răzbate în situații oripilante. Mai mult decât roman, Viața la țară e un poem al vieții câmpenești, o rapsodie a Bărăganului. Existențele omenești se consumă într-un cadru maiestuos, cu lanuri de grâu mișcătoare și cârduri de dropii, cu o baltă colcăind de pește, împrejmuită de perdele de trestii, peste care zboară gâște și rațe sălbatice, lișițe
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
toate privințele în linia tradiției, următoarele culegeri, păstrând materialul de inspirație tradițional, prezintă particularități diferite: concentrarea expresiei, formularea (uneori) eliptică, versul liber, imaginea șocantă. Circumscrise în formula miniaturalului și grațiosului sau revărsate fără îngrădiri, poemele cuprind când viniete cu motive câmpenești, stilizate subtil, când reprezentări ale unei naturi frenetice, explozive. Catrene abil articulate propun spre contemplație desene delicate: un copac, un râu, o fântână, o stea, soarele, luna, un nor, un porumbel, un miel, evocă amiaza, amurgul, dimineața, surprinse în diverse
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
plachetă - Poezii (1920) - este mai puțin semnificativă, atât din cauza prea marii apropieri de modele (Coșbuc, Iosif, Goga), cât și a pronunțatului caracter social-ocazional. Începând cu volumul Fum de jertfă (1923; Premiul Academiei Române), continuând cu Lumini suflate de vânt (1925), Chiot câmpenesc (1926) și mai ales cu Lilioară (1938) - toate reunite în 1982 sub acest ultim titlu -, M. reușește să-și fixeze o voce personală, deși modestă și cu inflexiuni oarecum cunoscute. Dar dincolo de orice influențe, pare evident că memoria lui afectivă
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
periodice. Aproape tot ce a scris și a tradus după 1944 a rămas în manuscris. SCRIERI: Poezii, Turda, 1920; Fum de jertfă, Cluj, 1923; Avram Iancu, Turda, 1924; Lumini suflate de vânt, Arad, 1925; Cioburi de oglindă, Arad, 1925; Chiot câmpenesc, Cluj, 1926; Lilioară, Sighișoara, 1938; Tolba cu notițe, Turda, 1942; Efemeride, Turda, 1944; Lilioară, îngr. Lucian Bogdan, pref. Virgil Podoabă, Cluj-Napoca, 1982. Traduceri: Ape de munte, Turda, 1944. Repere bibliografice: Sebastian Bornemisa, „Fum de jertfă”, CZ, 1923, 10-11; Octavian Goga
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
bibliografice: Sebastian Bornemisa, „Fum de jertfă”, CZ, 1923, 10-11; Octavian Goga, „Fum de jertfă”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XLIV, 1923-1924; Perpessicius, Opere, VIII, 271-272, XII, 272-273; Teofil Bugnariu, Lumini suflate de vânt”, CZ, 1926, 1; G. Bogdan-Duică, „Chiot câmpenesc”, Națiunea”, 1927, 101; Ion Șiugariu, Tânăra lirică ardeleană, UVR, 1938, 18; Miron Radu Paraschivescu, „Lilioară”, TIL, 1938, 433; Demetrescu, Însemnări, 146-165; Aurel Marin, „Lilioară”, GT, 1938, 95; Călinescu, Ist. lit. (1941), 786-787, Ist. lit. (1982), 870-871; I. Bozdog, „Efemeride”, T
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
care se dezvăluie a fi delicate, autentice și neafectate. Versuri și imagini cât de cât remarcabile sunt puține, stilul e zgrunțuros, viziunea - fărâmițată, iar sinergia expresivă - absentă. Se rețin, totuși, câteva izbutite crochiuri dinamice ale unor trăiri emoționale în peisaj câmpenesc sau silvestru și câteva accente valide poeticește. Producția ulterioară se menține pe coordonatele unui anumit manierism modernist cu ținută decentă, dar lipsit de originalitate. SCRIERI: Liniști și comori, București, 1929; Relief, București, 1932; Zogar, București, 1936; Lavine, București, [1943]; Crizantemele
POGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288870_a_290199]
-
încercări ce nu se disting prea mult de poezia epocii. Macedonski reia motivele lirice ale vremii cu o juvenilă și deplină încredere în sine (La patria, Un tânăr poet murind, Reîntoarcerea, Chemarea la arme a lui Tudor Vladimirescu, Fericirea vieții câmpenești, Meditațiune, La condeiul meu, Melancolia, Desperarea, Fatalitatea, Secolul). Totuși, accente mai personale, interesând evoluția sa ulterioară, se conturează chiar în aceste începuturi. Unele motive vor reapărea într-o desăvârșită execuție poetică: Umbrei amicului meu Ricardo Bergamasco este schița excelentei O
OLTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288531_a_289860]
-
melcilor? „O, lacome, care cauți să-ți mângâi pântecele, mai bine să arunci în el cărbuni aprinși decât prăjiturile celor ce conduc și stăpânesc.” În pofida acestui cri du cœur al Sfântului Isaac Sirul, printre oficialități domină complicitatea. La tristele manifestări câmpenești ale ortodoxiei locale mai lipsește doar ca pe veșmintele de gală să scrie: „sponsor oficial: Guvernul României”. Spre cinstea lor, unii păstori ai Bisericii au protestat cu voce tare în fața mentalității de mercenar încurajate de puterea politică. Dar cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
firii lui avea să fie pînă la urmă luminată lugubru de focuri stranii; la pălălaia lor, acest fiu al districtului Tolland din Connecticut avea să strălucească de zece ori mai tare decît pe vremea cînd însuflețea, cu tamburina lui, petrecerile cîmpenești sau, cu rîsul lui vesel, orele melodioase ale amurgului, prefăcînd întreg orizontul într-o tamburină cu clopoței de stele. La fel, în văzduhul limpede al zilei, diamantul pare un strop de apă curată, scînteind cu o strălucire sănătoasă pe fundalul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
tot parcursul anului 1939. Astfel, printre cei peste 20.000 de manifestanți care au defilat de 1 Mai 1939 pe străzile Capitalei se aflau și numeroase femei. Demonstrația a fost urmată de un pelerinaj la Monumentul Eroului Necunoscut, de serbări câmpenești și de alte acțiuni culturale, inițiate de Asociația „Muncă și voie bună”1. La propunerea ministrului Muncii, Mihail Ralea, s-a aprobat organizarea unor manifestații asemănătoare în alte 84 de localități 2. În cursul anului 1939, datele oficiale înregistrează cele mai multe
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
se ridice până la viziune lirică. Înserarea este prima elegie românească în spirit lamartinian, în care tristețea, neliniștea nedefinită și gravă (se cultivă un fel de mister al stării afective) și singurătatea se reliefează prin contrast cu calmul naturii, cu liniștea câmpenească (sesizată, în ciuda unor note de bucolică gessneriană, cu o sensibilitate profund românească). Simbolul sufletului - luntre rătăcitoare în furtună - este împrumutat din Lamartine; de asemenea, și alte elemente trimit la aceeași sursă. În schimb, atmosfera de reverie meditativă și melancolică sugerată
CARLOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286110_a_287439]
-
distrus copilărește o bună parte din recoltă. Roadele muncii lui, tot cu noi le împărțea, deși contribuția noastră era foarte mică. De regulă, noi mergeam la câmp numai la culesul de viei, când aveam motiv să facem și o serbare câmpenească. Îl mai ajutăm la depănușatul porumbului atunci când era adus din câmp, acasă. Peste un timp fiica doamnei Mladinescu, terminând facultatea de medicină, a obținut un post în București, unde s-a și căsătorit. Domnul și doamna Mladinescu, ieșind la pensie
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
unei cocioabe cu o singură cameră. Mort de foame, Bennie a declarat că această oază e demnă de trecut În revista Travel & Leisure. Scaunele contorsionate și masa joasă cu mușamaua de plastic străveche Întruchipau dintr-odată un miraj al ospățului câmpenesc... Cu toții coborîră din autocar, Își dădură gecile jos și se dezmorțiră. Moff și Rupert se Îndreptară spre primul pâlc de copaci. Ceilalți se așezară la masă. Bennie Își scoase blocul de desen, Wendy avea la Îndemână jurnalul Îmbrăcat În piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
prezența ei aici cu câteva zile înainte, la conversațiile avute, apoi încâlcirile și deslușirile minții mele, ca un somn pe iarba grasă a primăverii ce urma să vină. Acum, chiar vrui s-o poftesc alături pe iarbă, ca-n serbările câmpenești, dar gândii c-ar fi refuzat, interpretând intenția mea ca pe o necuviință, și s-ar mai fi gândit și la faptul că avea să-și șifoneze rochia nouă, cu multe pliuri, anume făcută, cu ajutorul doamnei Carolina Pavel, pentru noul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și Ioana. După revenirea în țară, tinerii căsătoriți au început să se ocupe de moșia de la Petrești, pe care Florian a modernizat-o după stan dar dele europene din acele vremuri. Manuela își aducea aminte de o extraordinară petre cere câmpenească la moșie, dată de unchiul ei la sfârșitul 6 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE 1. Vezi mai multe în cartea Victoriei Dragu Dumitriu, Povești ale doamnelor din București, Ed. Vremea, București, 2004, pp. 69-97 și 121-126. unui congres internațional
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
fete, pe Suzanne și Ioana. După revenirea în țară, tinerii căsătoriți au început să se ocupe de moșia de la Petrești, pe care Florian a modernizat-o după standardele europene din acele vremuri. Manuela își aducea aminte de o extraordinară petrecere câmpenească la moșie, dată de unchiul ei la sfârșitul unui congres internațional de agricultură: „Avea o peluză în fața casei, o splendoare, înconjurată de trandafiri pitici, nu știu câte mese... și, obligatoriu, a zis unchiul meu, doamnele să fie gătite în costum național... Taraful
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
întâia dată, la 11 iunie 1961 și m-am dăruit misterului vieții din pilda părinților mei și a părinților acestora, a celor din susul și josul localității Fetești, de la care am primit ardere și îngheț întru neprihănire, spre iubirea formelor câmpenești. Am absolvit Liceul Pedagogic din Slobozia, apoi Facultatea de Matematică a Universității din București, cu dedicație spre inimi de copii și tineri elevi, cu acces sufletesc la universul de cărți și semne, domeniul visului Și al memoriei înfiorate, comun matematicii
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
a trecut peste toate. Nu l-am avut învățător sau profesor - și pentru că de abia în 1959, la 43 de ani avea să absolve - Facultatea de Filologie, dar l-am avut animator cultural. N-a existat spectacol artistic sau serbare câmpenească ori școlară în care să nu-mi fi bătut la poarta părinților mei, cu o poezie sau un monolog, de el pregătit pe care trebuia să-l prezint publicului la prima manifestare cultural-educativă, organizată de dânsul. Conferințele lui ținute la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Normala din Bârlad, cât și după aceea, când am ajuns învățător la Priponești. „Tata v-a idolatrizat, iar eu v-am admirat din umbră, pentru că, în perioada 1947-1950, ca învățător și îndrumător cultural, n-a existat spectacol artistic sau serbare câmpenească ori școlară în care să nu-mi fi bătut la poarta părinților mei cu o poezie sau un monolog pe care să-l prezint la prima manifestare culturală. Tata îmi spunea că pentru el, conferințele ținute la Căminul cultural ori
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
se auzi un troznet. Dallas se încruntă, incapabil să definească zgomotul. Apoi își dădu seama într-o străfulgerare că Parker probabil desfăcuse o bere fără să se obosească s-o țină mai departe de microfon. ― A fost ca o plimbare câmpenească, continuă cu mândrie inginerul. Când reglăm noi o problemă, așa rămâne! După această afirmație peremptorie urmă un gâlgâit. Canicula acestei zile de vară era copleșitoare.., ― Bine zis. Bună treabă, întări Dallas. Odihniți-vă! Meritați amândoi. Și... Parker! ― Da? ― Când om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și în totul lăsa de dorit ! Apoi toaleta ! în plus, un colier splendid la gât, doi șerpi de aur cu ochi de rubin, încolăciți - dar pus la ora aceea ? S-ar fi cuvenit un costum de voiaj sau o ținută câmpenească, în niciun caz cum arăta ea... Chiar Sophie a făcut aceste comentarii. Dar cine este, de fapt ? l-a întrebat Sophie pe Jorj Ioaniu, care s-a întâmplat să fie prin apropiere. — C’est la seule amie de Miza avec
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de post, un produs biblic ca și mana cerească, un produs fitoterapeutic și european despre care s-a scris mult, enorm de mult, începând cu academicieni și terminând cu vecina de la trei care, cumpărând o pungă cu acest minunat produs câmpenesc, a descoperit între altele și o bancnotă de zece dolari. Nesperatul noroc a condus-o direct la spital, mașina salvării fiind urmată îndeaproape și triumfal de cele două camioane cu pungi de urzici, conform cererii medicului de gardă care rugase
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]