232 matches
-
O, Scufița Roșie cum te miști cum dansezi pe covorașul ros de soare din memoria bunicuței cum găsești încurcăturile acestea umbroase grațioase care-ți alcătuiesc micul dejun?" Așa grăiește lupul și zilele moțăie pe trapezele lor lucioase uneori certîndu-se-ntre ele cîrîind asemenea unor ciori apoi se cufundă-n somnul lor verzui-transparent ca apa lacului., Poeții tineri Ei scriu cu ușurința cu care noi citeam cîndva ei trăiesc cu ușurința cu care viața ne ia pe toți de la capăt înainte de-a
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
vântul pe lângă el... - Al meu ești, de când te pândesc, băga-mi-aș... Polițistul pornește sirena și demarează... Câteva mașini frânează brusc, scrâșnind și scârțâind. Dâre lungi de cauciuc ars se întind în urma lor pe șosea... În mașina de poliție, stația cârâie nervoasă: - E tot ăla, să-l fut! De data asta, îl prindem... De când îl pândesc, futu-l în cur!... În dreptul lizierei, mașina lui Abrașa este urmărită de un cârd de mașini de poliție, cu sirenele aprinse, care par să-l
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
ghemotoc negru. Au încercat și prietenii mei, dar nici ei n-au izbutit. într-o zi, când ne întorceam acasă, am văzut corbii cum ciuguleau dintr-o mortăciune. Nu ne-am apropiat. I-am lăsat să se ospăteze în voie. Cârâiau, se loveau cu aripile și nici nu ne-au băgat în seamă. Pe malul apei, unul s-a așezat pe o creangă de arin din apropierea mea. Avea penele lucioase, iar pe cap - un smoc alb. Nu-mi era frică de
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
de vie!!! De la tîrtiță, unde-i mai moale, spre cap! Cam la a treia găină a fost prins asupra faptului! Era clar, reușise să halească de data asta, doar o jumătate de găină, cealaltă, cu cap și cioc, încă mai cîrîia!! I-am plătit gazdei și am început să-mi țin ferocele-n casă! Și, ca totul să pară și mai neverosimil (dar, jur că-i autentic), doctorul veterinar avea un frate geamăn tot veterinar! Într-un sat alăturat. Niciodată nu
Cu stimã și "extract de splinã" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12904_a_14229]
-
Apoi o nevăstuică își iese din gaura pusă-n margine de drum, se pune-n două labe, se uită ca o păpușă isteață împregiur și iar - vîșc! intră la adăpost. în vîrful cumpenei de la puț șade o cioară pribegită și cîrîie din cînd în cînd a pustiu. (Pădureanca). Astfel continuă desfășurarea acestei capodopere a lui Slavici, nuvelă cu morți violente cu încleștări, cu suferințe umane nesfîrșite, dar cu un ritm lent și grav. în Pădureanca nimeni nu se grăbește și totul
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
nume, o să credeți că este vorba de vreo instituție științifică. Ea reprezintă însă principalul grup de lobby al industriei tutunului de la Washigton, DC, iar domnul Naylor este principalul său purtător de cuvânt. Vă mulțumim pentru prezență, domnule Naylor. - Cu plăcere, cârâi Nick, deși ceea ce trăia în clipa aceea era departe de a se numi plăcere. Publicul îl privea cu ură. Deci așa trebuie să se fi simțit naziștii în prima zi a procesului de la Nürnberg. Iar Nick nu avea posibilitatea de
Christopher Buckley - Fumatul strict permis () [Corola-journal/Journalistic/7744_a_9069]
-
mâine... În fine spânzurat?... nu prea știu... Radiourile sunt contradictorii... ba spânzurat! ba ciopârțit!... sfârtecat?... În orice caz osânda se apropie... O chestie de ore... Din Brazzaville, Berna sau Tobolsk, prin toate ferestrele cartierului, asta se rage, se mugește, se cârâie... La microfonul vitejilor din Londra e „tras în țeapă”!... New York cea mai cumplită asmuțire! Monstrul din Montmartre va fi hăcuit! De-asta au venit amândoi... Clémence și fiu-său... Devine iminent... Nu prea ascult eu radiourile dar mă informează bolnavii
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
la Jilava! - Mă ameninți, cotoroanțo, dă s-o înșface cadristul pe guraliva noastră vecină, dar Kovăcioaia cunoaște terenul mai bine și se ferește din calea lui, iar Székely Balázs își pierde echilibrul și cade lângă coteț, găinile se apucă să cârâie urât de tot, auzim strigătele lui madam Szántó. - Tanti Kovács! Avem o vulpe-n coteț! Tanti Kovács! O.R.L., canișul jucăuș, sosește lătrând de zor, se-apucă să amușine, ceva pare să nu fie-n regulă cu mirosul lui Székely
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
i-ai zis ofițerului care chiuia clătinându-se pe picioare. Și asta-i scorneală? - Cu mâinile mele-o să te sugrum, cotoroanțo!, scrâșnește din dinți cadristul și se avântă iarăși la atac. Găinile, care abia se potoliseră, se apucă să cârâie din nou. O.R.L. se pune și el pe lătrat. - E încă-n viață și cea mai mică dintre surorile Belembók, ea a fost cu tine în noaptea aia când i-ai trăncănit detectivului lucruri interzise. Ești în mâinile mele
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
lăsat terfelit de niște coate goale! Și ce dacă au fost dovezi? Despre dovezi și despre bănuieli vorbim noi acum? Păi nu era amenințată securitatea Americii? Paradeau pacea globului pentru un trabuc? Mai deștepți au fost Miloșevici și Lukașenko! Au cîrîit ziariștii? Pac, i-au tratat cu prenadez la dantură! S-au zbătut? Haț la mititică! Și dacă insistă, poate îi găsesc mamele lor pe vreun maidan și cheamă experții să ajute la identificare! Și atunci ai liniște! Faci reformă, strîngi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16121_a_17446]
-
deasupra orașului, croncăneau și se dădeau tumba, încît unul dintre gardiștii din spatele lui Stelian a tras în ele să le împrăștie. A urmat o rafală dezordonată de focuri de pistol, la nimereală. Pică vreo două ciori, iar celelalte încep să cîrîie a rău. Stelian avea un megafon în mînă. Era, îmbrăcat în cămașă verde, cu diagonală. Își pusese o cojoacă pe deasupra, dar era vînăt de frig. Îi chema cu megafonul în stradă pe cetățenii patrioți, să-l sprijine pe Horia Sima
Defilarea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7880_a_9205]
-
un tip original, pasionat de acrobațiile aeriene și de figura unui pilot de curse din anii 1930, John Livingston, care avea să-i sugereze numele personajului-pescăruș. Povestea evocată vorbește despre ordine și dezordine, despre conformism și disidență, despre cârdul care cârâie și solitarul care tace și zboară. Richard Bach: Pescărușul Jonathan Livingston. Editura Humanitas, București, 2003. Preț: 70 000 lei.
Agenda2003-14-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280875_a_282204]
-
fața locului se face preș în fața șefului. A face parte din curtea politică a acestuia e o poziție mai de invidiat decît o relație personală cu steaua executivă a partidului, Octav Cozmîncă. Într-o atmosferă de turnătorie bine întreținută, cine cîrîie împotriva baronului local s-a șters pe bot: ajunge în rîndul terminaților, care se agață degeaba de partid. Iar dacă un membru de încredere e văzut cumpărînd sau, mai rău, citind Evenimentul zilei, s-a ars în ochii șefului. Citește
Politica în provincie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13631_a_14956]
-
că se datoreaza superficialității coroborării textului manuscris cu cel cules/ procesat. Se găsesc, astfel, omisiuni sau adăugiri de cuvinte: cotribuind în loc de contribuind (p. 6), socoate în loc de scoate (p. 42), luminile în loc de lumile (p. 102, în textul baladei Soarele și luna), cârâia în loc de crăia (p. 153, în textul Poveștii lui Harap-Alb de Ion Creangă), rutină în loc de ruină (p. 185), se poate trece în loc de nu se poate trece (p. 207); omisiuni de secvențe mai mari de text, ceea ce face ca ideea să nu
Comunicare și corectitudine by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6858_a_8183]
-
cît de cît, odată cu vocea, pe discul imprimării la fața locului. Și am să dau la maximum difuzoarele pick-up-ului, să nu se mai audă zarva indecentă a contestatarilor de conjunctură. Cum se petrec cel mai adesea acest soi de isprăvi, cîrîie și mîrîie de toți drăcii cine încă nu și-a văzut numele pe coperta vreunei cărți mai acătării.
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
chirurgicală să fie efectuată de către doctorul Ciomu... - Iracan di mini!, se sperie soacra Parmenia. Ferească-ne Dumnezeu, că ni-l lăsa pe domnu' prim-ministru fără picior!... ...Așadar, stăm cu toții în sufragerie și privim la televizor, bucuroși că frigiderul "Fram" cârâie conștiincios, deși cam a pustiu, dar parcă înfricoșat, totuși, în așteptarea anului 2007, când, după știrile de pe la televiziune, urmează să-i fie atât de suprasolicitate răftulețele semiruginite de îmbelșugatele produse UE-iste, ecologice și cu gust de mase plastice, încât
Pandora și televizorul by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10085_a_11410]
-
trei, regăsindu-și fotoliul pe jumătate ascuns după draperia ferestrei, se îngroapă în el și nu mai scoate o vorbă. Singuri pomeții, dați tare cu carmin de unghii, mai ajung pînă la noi, ochii sînt fierți și duși: Guernica, Guernica, cîrîie într-un tîrziu și arată spre tămbălău, dar cine-l mai aude? Pe la patru, după ultimul dans, deschidem ușa balconului, să intre aer, și ne așezăm și noi. Oglinda ne cuprinde pe toți într-o încremenire albă: da, da, Sforicică
Viețile după Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6692_a_8017]
-
îi dădeau tîrcoale? (Scria perfect senin). A nimeri fraza potrivită constituie pentru poet o dublă performanță, întrucît implică a nimeri, în inima-i metaforică, și fenomenalul: "să nimeresc cu o frază fereastra ce da/ spre curtea din spate cu găini cîrîind îndelung/ un leșin al luminii de după-amiază/ pervazul albastru era o intrare în lichide" (Să nimeresc). Textul e adăpostul firesc al lucrurilor, care, invers percepției comune, se nasc în Logos, evadînd din matricea lui într-o zonă fără apărare și
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
colina, cu vedere superbă spre pădure și apa (Grand Lake). În pădurea noastră am făcut cunoștință cu animale și păsări, pe care nu le văzusem până atunci. Unul este acest înfometat Blue Jay, pasăre de o frumusețe rară care mereu cârâie după mâncare; vine acum și în grădina noastră, lângă Montreal, iar alta pasăre iubita e robinul sau mierla de America, așa zisă my love. Este o pasare blândă și cu mult simt al familiei! Își face cuibul în mărul din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
însă, toată această goliciune era populată cu dulci fantome și, de n-ar mai fi fost lăsat să intre, ar fi înnebunit. TEMPORA MUTANTUR Lumina iernii acesteia pare de toamnă pustie iar câmpul cafeniu are precizia unei aquaforte în care cârâie stăncuțe. Doar seara pare mai însuflețită : în amurg soarele plimbă o lumină roșietică, liniștindu-se în cerul de pastel. Sub copaci stratul de frunziș devine sângeriu. O clipă livada se trezește ca să moară iar în nuanța roșcovei uscate. În cătină
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
o zână, E ca o mireasă parcă; E făcută din smântână Si plutește ca o barcă. După ce-a... născut un ou, Face mare tărăboi Și coboară din cuibar, După care prinde iar Să tot scurme prin gunoi Și să cârâie din nou. Deși nu e ceas cu cuc, Te trezește dimineața, Când și stelele se duc Să-și mai odihnească fața. Are numai două roți, Una-n deal și una-n vale: Tu te urci în șa, de poți, Și
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
treaba asta lucrau mama, mătușa Irina și, cu un cofăiel, dam și eu ajutor. Lângă crama noastră, se afla un ulm bătrân, înalt, cu coroana de frunze în formă de umbrelă și în lumina frumoasă a zilei o țarcă-și cârâia cântecul în armonia toamnei. Eu, cu ochi mai mult la țarca din ulm, căutam să apuc cu mâna, aplecându-mă mult pe marginea dejului, cofăielul care plutea pe mustul ce umpluse ca pe trei sferturi dejul și tot întinzându-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
morții. Prin iarba uscată am auzit pașii mamei depărtându-se se ducea la Huși ca să-mi aducă alte schimburi, alte haine și din ulm, țarca se uita la mine, cu un ochi, de după un mănunchi de frunze ruginii. A mai cârâit o dată, și-a luat zborul și în toamna aceea nu am mai văzut-o. Împrejurul meu era liniște, nimeni nu mai lucra, soarele se apleca spre Apus. În stânga mea, se așezase surdul și undeva departe se auzea bătaia unui câine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
este și o fabrică de mentosan. Locuința trebuie Împărțită. Este tot la comun. Cineva trebuie să rămână cu bucătăria, altcineva cu baia. Altfel nu se poate Împărți. Ai tăi aleg partea cu baia. Te zgâiești la pâlnia dușului. Încerci jaluzelele. Cârâie ca o mitralieră. Aluneci pe parchet și cazi. Suspini. Și te bucuri. Trânta cu ziua ia sfârșit. Ai zgâriat-o destul. Se Înserează. Fratele tău, care a fost tuns la zero și pe care l-ai poreclit Oaia, este eliberat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a prins un post de radio pe unde scurte În limba română. Se cheamă Europa Liberă și nu e voie să-l asculți, că este bruiat. Dacă te prinde, te dă afară din toate școlile și din U.T.M. Aparatul cârâie și nu se aude decât o muzică arabă. Bagă o sârmă groasă În gaura de la antenă și În fine auziți un semnal muzical. Ceva de George Enescu. Vorbește un bărbat politică și pe urmă o doamnă cu voce reacționară, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]